Covrigul

Un covrig
Picat pe jos și mort de frig,
Își blestemă gaura care
Era de vină căci din născare
Ea îi conturase destinul.
Și orice el zicea
Gaura tăcea.
La un moment dat rămase mut
Și se trezi rupt
De un cățel lihnit de foame.
Ah, Doamne!
Acum sfârșesc în gura unui câine
Eu,proletar aluat de pâine!
Gaura nemernică ai fugit,
Dar îți va fi sfârșitul cumplit!
Morala despre găuri se încheagă
Feriți-vă, mai ales de cea neagră !