Dan Verona : Vara promisă

Postat de către Ana-Maria Bocai3 martie 20190149

Te-aș fi iubit cum n-ai mai fost, 

Ca un soldat în plin război,
Dar uite plouă fără rost
Iar între noi.
Ca într-o gară, nu știu cum, 
Când unul vine și-altu-i dus, 
Și rătăcim pe același drum 
În sens opus.
Ne răsfoiește timpul, femeie, 
Pe un peron vechi de gară,
Tu Iliadă, eu Odisee, 
Scrise demult, într-o vară.
Te-aș fi iubit că un pândar
Ieșit la drum în calea ta, 
Dar zilnic trece și-n zadar
Altcineva.
Suntem și noi că două punți
Pe apă unui singur dor, 
Dar despărțiți de niște munți 
Întâmplător.
Ca un copil te-aș fi iubit. 
Ce fură mere din vecini, 
Uitând că totul e păzit 
De-un gard cu spini.
Dar vara ce ne-a logodit
Cu brâu de flori împurpurat, 
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevărat.