“Camera albastra”: copie la indigo-ul unei felii de viata

 
 
 
 

* Si cum aspectele de cuplu mai mult sau mai putin oficial, sunt cele care primeaza in
zona de interes a oamenilor, in general, subiectul in cauza trateaza cu predilectie
dragostea, cea… dincolo de cuvinte

     Una din temele predilecte in arta este dragostea, sub toate formele ei. In cazul piesei
“Camera albastra” subiectul este reflectat, disecat, subliniat mai degraba prin aspectul sau
fizic, astfel ca personajele sunt prezentate in lumina dorintelor carnale mai mult sau mai putin
“corecte’ din punct de vedere al conventiilor sociale. Superficialitatea lumii contemporane, in
care cantitatea prevaleaza in fata calitatii, este subliniata in spectacolul omonim regizat de M.
Chris Nedeea si prin intermediul proiectiilor multimedia – aparitiile scriptice referitoare la
durata intalnirilor amoroase ale protagonistilor: zero minute, douazeci de minute, doua ore
etc. Iar camera albastra, care da titlul piesei imaginate de David Hare, este locul unde se
intalnesc cateva personaje, unul dintre acestea fiind o “specialista” in ceea ce se cheama “cea
mai veche profesie”… si careia un personaj masculin – politician si, evident, casatorit ii face
declaratii, ii promite o viata onorabila alaturi de el.

Scenografia Irinei Moscu, cu toate elementele sale, modernizeaza mult povestea – in fond,
una arhicunoscuta, cum deja va dati seama – la fel cum si unele personaje trimit, cu
transparenta, la unele pe care le vedem adesea la televizor, in jurnale, mediatizate fiind la
rubricile mondene si de scandal.

       Lumina – light design de Lucian Moga – are si ea un rol bine precizat in economia
spectacolului –  unul cu contururi ingrosate, dar verosimile, aproape firesti pentru un subiect
atat de natural si de prezent in viata de zi cu zi a semenilor de orice conditie socio-
profesionala.

Coregrafia – semnata Andreea Gavriliu – aduce in prim plan unele secvente din viata
mondena a personajelor, un plus de culoare si energie in spectacolul si asa calibrat pe un
“cantar” al valorilor usor decalibrate, dezaxate, iesite din uzul ratiunii, pornite ori mai degraba
“duse cu pluta” cum haios se spune in popor…

Cu toata ca, la fel de bine, am putea spune ca ar putea fi si invers: ceea ce conventionalul
sustine ca e bine sa fie altcumva, iar acolo unde atractia sexuala se imbina fericit cu chimia
unei relatii sentimentale deosebite sa se nasca si un cuplu fara rusine de lumina zilei.

Dilema societii si a reprezentantilor ei care se afla mereu in lumina reflectoarelor si in pozitii

inalte este insa tocmai aceasta: sa ai totul din punct de vedere material si sa ratezi sentimental
ori sa joci duplicitar, pastrand prilvilegiile si onorurile, si sa refulezi in particular. Autorul
piesei nu merge in profunzimea lucrurilor, ne lasa noua aceste dileme, ca o tema post-
spectacol, de reflectie in clipele libere daca ne permitem luxul unora. Personal, cred ca aceasta
este miza specacolului, bucuria unui public care nu gusta doar efemeritatea unei reprezentatii
cu bataie scurta si aplauze la final, ci un adevarat bumerang – actiune teatrala eficienta si
reactiune pe masura din partea publicului cu adevarat iubitor de arta Thaliei.   

Cum spuneam, actorii din distributie isi fac cu brio datoria (n.aut. Actoriceste vorbind, cand
vine vorba de cantat – pentru ca se canta LIVE – e alta poveste, dar nu vreau acum sa discut
de acest aspect…): Narcisa Novac, Valentin Terente, Ramona Gângă, Adrian Ștefan, Elena
Andron, Alin Florea, Corina Borș, Liviu Pintileasa, Andreea Vasile (la vizionarea din finele
stagiunii trecute rolul a fost incredintat Mihaelei Trofimov, acum indisponibila datorita
sarcinii), Emilian Oprea.

Sper ca nu am spus prea multe despre subiect; el merita urmarit, cu atentie, mai cu seama
actorii cu aparitii de exceptie la premiera oficiala din 15 septembrie 2013, duminica, la
deschiderea stagiunii 2013 – 2014 a Teatrului “Maria Filotti” (TMF), respectiv Alin Florea,
Adrian Stefan, Ramona Ganga.

     Foto din arhiva revistei de cultura si informatie “Braila Chirei” (Armanda Filipine), de
lareprezentatia la care fac referire aici, cea din 15 septembrie 2013

Duminica la premiera au fost prezenti din partea administratiei locale si primarul Aurel
Gabriel Simionescu, viceprimarul Doinita Ciocan – membra a Consiliului Director al TMF.
Dupa ultimul gong si aplauzele prelungite, actorii si Lucian Sabados – directorul TMF (n.aut.
Caruia ii datoram si un site al teatrului imbogatit cu multiple informatii la zi, cu un simplu
click pe foto teatru din pagina “Braila Chirei’ intrati in acest site) –  au ciocnit cate o cupa de
sampanie cu oficialii, iar primarul Simionescu le-a promis orice ajutor posibil (n.aut. In limita
bugetului aprobat de membrii Consiliului Local Municipal) care sa conduca la performantele
dorite de colectivul artistic si tehnic al TMf, pentru o buna stagiune, pentru prezente notabile
in festivaluri, pentru un act artistic de inalt nivel.

N.aut. Personal, am resimtit mare bucurie auzind aceste cuvinte, pentru ca iubesc teatrul si
oamenii sai, pentru ca nu concept viata fara o ora macar de teatru autentic, de joc actoricesc
dus la cele mai inalte cote de profesionalism. Si mi se pare ca dramaticul brailean merita
sprijin, la fel cum merita si mai multe implicare din partea mediului de afaceri local – asa cum
imi aduc aminte cu placere de faptul ca agricultorul Pietrosu a platit prezenta regretatului
Stefan Iordache cu spectacoul “Berrymore” la Braila intr-una din stagiunile mai vechi.

Si inca o ultima idee; spectacolul merita urmarit si de catre cei care se cred… pudici, pentru
ca in realitate Arta este pentru oameni acea punte care separa creierul de stomac, acea treapta
despre care spunea Darwin ca ne desparte, in lantul evolutiv ori in cel trofic, de animale.
Poate ca nu credem in teoria evolutiei dar in cea a unui OM care traieste si pentru mai mult
decat o farfurie de mancare, o masina, o casa etc. ar merita sa credem, nu-i asa?