Farsa Jupânului Pathelin

farsă populară

Distribuţia

Patheline / avocat. ...................................................................................Daniel Busuioc

Guillmette / soţia acestuia...............................................................................Puşa Darie
Silvia / slujnică...........................................................................................Irina Scutariu
Guillaumme / negustor de stofe.................................................................Tatiana Ionesi
Agnelet / cioban..........................................................................................Irina Scutariu
Judecătorul..........................................................................................Octavian Jighirgiu
Scena 1

Guillmette: Degeaba mă silesc Silvia, dragă, să arăt şi eu ca lumea. Nu e chip. Uite, nevastă
de avocat şi nu mi-am mai făcut o rochie nouă de peste un an.
Silvia: Dar vă stă bine, coniţă. Sunteţi tânără, frumoasă şi orice rochie stă bine pe trupul
dumneavoastră zvelt.
Guillmette: Dar e ruşinos draga mea. Am un bărbat care prin meseria lui ar trebui să mă
acopere cu mătăsuri şi când colo… nimic … şi asta pentru că de foarte mult timp
nu mai are nici un proces.
Silvia: Lăsaţi doamnă că va veni şi vremea mătăsurilor. Sunt convinsă că domnul va şti
să iasă la liman şi în curând va câştiga bani mulţi.
Guillmette: Nu mai merg treburile ca în vremurile de altădată. Câştigul nu mai vine după
învăţătură! Ehe... ar fi fost bine să fie aşa, pentru că în afară de primar nimeni nu
e mai deştept decât el în oraşul asta.
Silvia: Nu disperaţi doamnă, vor veni şi muşterii, cât de curând, nu se poate, sunt atâtea
neânţelegeri în oraşul asta că nu se poate să nu se lase cu un proces.
Guillmette: Să te audă Dumnezeu, dar eu nu am timp să aştept clienţii bărbatului meu. Ce-mi
pasă… eu vreau o rochie nouă. Uite vine Marele Carnaval şi eu arăt ca o...
Servitoare.
Silvia: Vai doamnă… cum puteţi vorbi aşa? Până la Marele Carnaval ve-ţi avea cu
siguranţă o rochie nouă.
Pathelin: A, bună ziua nevastă, bună ziua Silvia. Despre ce rochie e vorba ?
Guillmette: Despre cea pe care nu o s-o am de sărbători. De un an de zile nu mi-am mai făcut
nici o rochie… şi dacă stau să mă gândesc bine, de când m-ai luat am purtat
numai rochiile mele de acasă. Păi ce bărbat eşti tu, dacă nu îmi poţi asigura o
rochie nouă de sărbători ? Din punctul ăsta de vedere îţi spun drept, m-am săturat.
Pathelin: Ai dreptate nevastă ai dreptate. Uite de o lună de zile mă silesc să-mi fac rost de
un client şi degeaba.
Guillmette: Offf, fir-ar al dracului de viaţă că m-a pus sfântul să mă mărit cu un cărturar! La
ce foloseşte învăţătura ta dacă nu câştigi nimic cu ea? Nu era mai bun… pentru
mine, Jupânul Pierre măcelarul? Acela avea cu ce să mă îmbrace.
Silvia: În cazul ăsta doamna, nu aţi mai fi fost o doamnă ci o cucoană oarecare, dar ce
zic eu cucoană... o cumătră. Păi dumneavoastră aşa de frumoasă, să fiţi nevastă de
măcelar… un acela care umblă cu mâinile murdare de sânge.
Guillmette: Are mâinile murdare de sânge, dar are buzunarele pline de bani, pe când domnul
are mâinile curate şi buzunarele şi mai curate.
Pathelin: Linişteşte-te draga mea! Vrei o rochie nouă? Asta vrei? Aşteaptă şi am să-ţi aduc
cea mai frumoasă stofă pentru o rochie nouă de sărbători.
Guillmette: Mă faci să râd…
Pathelin: Te-am minţit eu vreodată ? Mă duc şi vin imediat cu ea.
Amândoi: Joc de cuvinte pe ,,jur”
Guillmette: Da’ du-te odată! Ce te opresc eu? Du-te!
Pathelin: Mă duc şi ai să vezi că din carturăria mea vei căpăta postavul cel mai frumos ca
să te îmbraci de sărbători.
Silvia: Credeţi-l doamnă… Domnul ştie ce pledează că e doar avocat, cu acte în regulă.
Pathelin: Dar mai întâi spune-mi ce stofe îţi plac.Un gri-verd sau stofă de Bruxeles!
Guillmette: Oricum bărbate, oricum. Că dacă nu îmi place culoarea o vopsesc la vopsitoria lui
Jacques Roşeaţă. Când nu ai bani nu ai nici pretenţii!
Pathelin: Bine. Stai aici acasă şi mă asteaptă. Mă jur că am să-ţi aduc o stofă din cea mai
bună tesătură, de-o să ne îmbrăcăm amândoi.
Amândoi: Joc de cuvinte pe ,,jur”
Guillmette: Aş vrea să ştiu şi cine o va plăti…
Pathelin: De asta nu te îngriji. O să plătesc la sfântu' aşteptă. Cu bine!

Scena 2

Pathelin: A… Bună ziua Domnule Guillaume. Omagiile mele dumitale şi doamnei

dumitale
Negustorul: Doamnei?
Pathelin: Dumitale.
Negustorul: A murit.
Pthlein: Atunci omagii eterne.
Negustorul: Mulţumesc Domnule…
Pathelin: Sunt avocatul Pathelin! Păi… nu eu l-am salvat de la nişte mari belele pe tatăl
Dumneavoastră, eu i-am câştigat toate procesele. A avut atât de multe că până la
urmă ne-am şi împrietenit. Ce om distins şi nobil. Om de mare renume în oraşul
ăsta.
Negustorul: Sunt încântat domnule că l-aţi apreciat atât de mult pe tatăl meu.
Pathelin: A nu că şi dumneata îi semeni leit: Zdravăn, Sănătos, Deştept şi ce mai… cel mai
Iubit şi Stimat negustor al Oraşului. Da’ cum o mai duci cu sănătatea? Bine?
Ţine? Parcă ai ochii tulburi ?
Negustorul: Nu. Mulţumesc. Mi-e... bună.
Pathelin: Mă bucur! Dacă eşti sănătos totul merge bine. Dar cu negustoria cum o duci?
Merge?
Negustorul: Destul de încet.
Pathelin: Încet ? Vrei să spui că-ţi merge prost, că negustoria e o prostie?
Negustorul: De la un timp merge mai slab. Orice s-ar spune nu întotdeauna câştigă negustorul.
Pathelin: Ei… prânzul ţi-l câştigi totuşi?
Negustorul: De la sine înţeles, negustoria îi negustorie.
Pathelin: Ce Om priceput şi nobil era tatăl dumneavoastră. Câtă stofă a vândut el soţiei
mele, Dumnezeu să-l aibă în pază. Când mă uit la dumneavoastră Jupâne parcă îl
văd aevea. Bucăţică ruptă. Nimeni nu seamănă cu el mai mult decât dumneata,
când văd figura dumitale cinstită şi veselă parcă o văd pe a tatălui dumneavoastră.
Negustorul: Da?…
Pathelin: Nu!?…
Negustorul: Dar Domnule vă rog foarte mult să luaţi loc.
Pathelin: Nu, sigur… nici nu-mi pot imagina două persoane mai asemănătoare. Semănaţi
ca două picături de apă. Nasul lui, ochii lui, urechile lui… Cum se simte Mătuşa
dumneavoastră?
Negustorul: Foarte bine! A murit.
Pathelin: Da? Cât de mult îi plăcea tatălui dumneavoastră să râdă. Dacă i-ar semăna multă
lume nu am mai vedea atâtea furtuni. Ce stofă fină simţi cum îţi umple mâna.
Negustorul: E făcută din lâna oilor mele.
Pathelin: Se pot face haine foarte frumoase, va-să-zică aşa. Stofa asta grozavă este făcută
din lâna oilor dumneavoastră.
Negustorul: Da sigur.
Pathelin: E tare ca pielea.
Negustorul: E o stofă foarte bună.
Pathelin: Trebuie să plec că parcă văd că am s-o cumpăr. Într-adevăr stofa asta e foarte
frumoasă. Pusesem deoparte vreo 100 de scuzi de aur ca să-mi cumpăr nişte
titluri de rentă, dar parcă văd că 20 sau 30 de scuzi am să ţi-i dau dumitale că
stofa asta … Of, culoarea şi calitatea ei mă înebunesc, m-au fermecat.
Negustorul: Lăsaţi, o să cumpăraţi rentele mai târziu.
Pathelin: Stofa asta mă îmbie, aş vrea să-mi fac o haină, o robă şi o manta … soţiei mele de
asemenea chiar şi servitoarei. O iau şi-ţi dau cât ceri, vorbesc serios.
Negustorul: Nu aveţi decât să vorbiţi Jupâne. Cât vreţi să vă tai ? Ce mai… luaţi tot cuponul,
puteţi să vă faceţi o pălărie, o robă, o manta şi o rochie pentru soţie, luaţi-l fără
sfieală chiar dacă nu aveţi nici un ban în buzunar, mergeţi acasă mi-aduceţi banii
şi luaţi stofa.
Pathelin: Vă mulţumesc pentru amabilitate, sigur o iau v-am promis doar.
Negustorul: Doriţi domnule stofa asta albastră sau care dintre ele ?
Pathelin: Cum daţi cotul ?
Negustorul: Asta e cea mai frumoasă stofă a mea, am să vă spun cât preţuieşte şi să ştiţi că
acesta este ultimul meu cuvânt.
Pathelin: Bine spune.
Negustorul: Pentru dumneavoastră 24 de gologani cotul.
Pathelin: Mă iei drept un papă lapte, de 10 ani cumpăr stofe de sute de scuzi.
Negustorul: Dar acesta este preţul care mă costă pe mine, iarna asta oile au suferit de frig şi au
murit de gălbează, lâna este foarte scumpă.
Pathelin: 20 şi să ştiţi că n-o fac pe zgârcitul.
Negustorul: Acum lâna pe care o găseam din belşug … acum o plătesc dublu, înainte la târgul
anual o scoteam la jumătate de preţ.
Pathelin: Fie m-ai convins, măsoară şi taie.
Negustorul: Cât ?
Pathelin: Pentru mine 5, pentru ea 4 şi pentru servitoare 1. Cam asta e….
Negustorul: 10 fix. Ce mai luaţi-o toată are 12.
Patheline: Fie.
Negustorul: Vreţi să o mai măsor odată ?
Pathelin: Cinstea dumneavoastră îmi ajunge.
Negustorul: 10 coţi a 24 gologani. Pentru 12 coţi 10 scuzi şi 4 gologani.
Pathelin: Aur … vreţi să veniţi acasă la mine şi să luaţi banii ?
Negustorul: O asta mă cam încurcă nu pot lăsa boutiqul deschis.
Pathelin: Hai domnule că şi boutiqul are o cheiţă
Negustorul: Dar vă aştept aici cu banii.
Pathelin: Să ştiţi că mă supăr dacă nu veniţi la mine. Vom bea şi un păhărel de vin de
Bourgogne, hai veniţi fără jenă să luaţi banii şi să ciocnim şi un păhărel, stau în
Piaţa Richelieu, am şi firmă.
Negustorul: Aş prefera să-mi daţi banii aici, ştiţi în negustorie nu e chilipir să faci safteaua pe
credit.
Pathelin: Şi scuzii mei de aur asta nu înseamnă nimic mai ales că te ivit şi la o gustare,
tocmai a pregătit nevastă-mea o friptură de gâscă şi încă una mare... Ce-ai zice de
un copan …?
Negustorul: Pe legea mea fiindcă insistaţi vă urmez. M-aţi fermecat vă duc eu stofa vă urmez.
Patheline: A nu, nu vă rog mi-e teamă să nu vă obosească pachetul, am să-l duc eu.
Negustorul: Nu mai bine îl duc eu.
Pathelin: Nu se poate, nu se poate, trebuie să-l duc eu să ajung acasă cât mai repede să-mi
anunţ soţia. Ea tocmai pregăteşte gâsca cu castane, dau fuga să scot vin din
pivniţă şi să vă pregătesc şi… copanul, vă aşteptăm ca pe un nobil, mă duc să
pregătesc totul.
Negustorul: Şi pregătiţi şi aurul meu ?
Pathelin: A, bineînţeles asta în primul rând, (aparte) Aurul tău încă nu-i al tău, ar trebui mai
întâi să fie al meu. Dacă el crede că a vândut stofa şi s-a îmbogăţit poate să se
spânzure.
Negustorul: Da ştiu că l-am dus bine. E destul de bleg. Iată o stofă vândută destul de bine, am
luat cât am cerut şi mă mai invită şi la ospăţ.
Pathelin: N-ar fi rău să te gândeşti cum să faci să pui mâna pe bani, ai să-ţi vezi scuzii când
o face plopul pere şi răchita micşunele.
Negustorul: Dintr-o lovitură Aurul, Vinul şi Copanul, ha,ha, ha, 10 scuzi de aur, asta da
chilipir !

Scena 3

Pathelin: O am !
Guillmette: Pentru numele lui Dumnezeu cum ai făcut ?
Silvia: Vai ce frumoasă e !
Pathelin: Nu fac nimic pe jumătate, nevastă nu ţi-e ruşine să porţi o rochie aşa de păcătoasă
Guillmette: Nu-ţi mai bate joc şi spune cum ai făcut ?
Pathelin: O am... Ce mai vrei amănunte ?
Silvia: Dar spuneţi-ne cum aţi făcut şi nu mai ţopăiţi atâta ?
Guillmette: Ai aşa de mulţi bani că îţi vine să sari ca un titirez ?
Pathelin: Nu nu am bani dar am stofă…
Guillmette: Doamne Dumnezeule şi cum ai s-o plăteşti ?
Pathelin: Totul e plătit Guillemette, am făcut o cumpărătură straşnică, o ce om de înţeles e
negustorul nostru, e un prost şi jumătate.
Guillmette: Plătită ? Ţi-ai pierdut capul.
Silvia: Dar parcă nu aveaţi bani ?
Pathelin: Negustorul nu a căpătat nimic, aşa plată aş face în fiecare zi, o să vină să facă
scandal dar degeaba, negustorul este Guillaume, i-am spus că seamănă grozav cu
tatăl lui şi că e de viţă nobilă, ori tu ştii bine că tatăl lui nu a fost decât o gorilă
aşa cum fiul este un maimuţoi, pe urmă am vorbit de o gâscă pe care o pregăteşti,
l-am invitat şi pe el să o guste şi când l-am avut în mână am luat stofa la subsoară
şi-am plecat cu ea afară.
Silvia: Straşnic l-aţi mai păcălit, asta îmi aminteşte domnule de fabula cu vulpea şi
corbul.
Curtenitoare vulpea ,
Văzându-l pe o creangă,
S-a apropiat de el,
Mândru de penajul său,
Corbul ţinea în gură o bucată de brânză,
,,Ce corp frumos ai” spuse vulpea corbului,
Şi ce melodioase sunt cântecele tale,
Corbul ca un prost, a deschis pliscul,
Şi a scăpat brânza,
Vulpii atât i-a trebuit a luat brânza şi-a fugit,
Aşa ai făcut şi dumneata cu stofa, dar credeţi că negustorul râde ? Cumpărătura
asta e prea ieftină. Acum un lucru e limpede va veni aici! Ce-o să facem ?
Guillmette: Da bărbate spune ce facem ?
Pathelin: Draga mea fă patul, mă culc, nu… eu mă culc şi am să fac pe bolnavul, prins de
febră voi sta sub pătură şi tu cu o figură tristă vei spune: ,,De două luni e bolnav
bărbatul meu” şi nu uita să strecori câteva lacrimi amare.
Guillmette: Şi justiţia ? Dacă cheamă procurorul ?
Patheline: Nu te speria bizuie-te pe mine.
I-am luat stofa şi-am fugit ,
Fuga nu e ruşinoaosă,
Şi nimic nu i-am plătit
Căci l-am invitat la masă,
Păcăleala-i păcăleală,
 Când eşti prost şi neatent,
Păcăleala e o joacă,
Ce produce accident.
Să-i servim copan de gâscă,
Fiindcă aşa este frumos,
Însă-n loc de o ciozvârtă,
Îi vom da copan în dos.
Păcăleala-i păcăleală,
Când eşti prost şi neatent,
Păcăleala e o joacă,
Ce produce accident.
Să ne grăbim îl aud cum bate, nu trebuie să ne prindă.
Negustorul: Hei, Jupâne Pierre ! Iată-mă.
Guillmette: Cerule, ce faceţi aici ? Vorbiţi mai încet.
Silvia: Se poate să daţi buzna aşa în casa unui om bolnav ?
Negustorul: Bună ziua doamnă.
Guillmette: Mai încet.
Negustoruol: Nu sunteţi dumneavoastră nevasta lui ?
Guillmette: Nevasta cui ? Doamne ! Lămuriţi-mă ce vreţi de la noi.
Negustorul: Să-l văd pe bărbatul dumneavoastră doamnă.
Guillmette: Nevasta cui mă vedeţi dumneavoastră ?
Negustorul: A cui ? Drace, în nici un caz a regelui ci a avocatului Pathelin, nu stă aici ?
Guillmette: Vai, stă... stă să moară…
Silvia: Bunul meu stăpân e pe moarte, săracul…
Negustorul: Dar unde-i ?
Guillmette: Eh ! Eh…în patul său. Jupâne nu e frumos să tulburi un biet om pe care febra îl
ucide, de 11 săptămâni zace la pat.
Silvia: Da, exact azi se împlinesc 11 săptămâni de când zace…
Negustorul: Cine ?
Guillmette: Pathelin. Scumpul meu stăpân şi bărbăţel.
Silvia: Aşa e… bunul meu stăpân.
Negustorul: Nu se poate adineauri l-am văzut.
Pathelin: Aaaahhhhh !
Guillmette: Oh, vai v-a auzit, v-am rugat să vorbiţi mai încet.
Pathelin: Sunteţi domnul Jean Farmacistul, fiţi bun şi faceţi-mi o clismă, luaţi clistirul şi
băgaţi-mi-l repede în fund.
Negustorul: Nu, eu nu sunt jupânul Jean cu clistirul, eu sunt jupânul Guillaume, am venit,
ştiţi, pentru banii mei, nu e treaba mea să fac clisme.
Guillmette: Coborâţi tonul, vă rog.
Silvia : Cum nu aveţi clistir şi mai vorbiţi şi tare ?
Negustorul: Drace, unde să-l cobor, vreţi să mă duc în pivniţă sau în fântână.
Guillmette: Nu e timp de glume domnule. Cazul său e foarte grav, aoleu, vai şi aoleu …
Negustorul: Ce toţi cânţi acolo, ţipetele dumitale se aud până la Roma şi mie îmi spui să tac ?
Guillmette: Terminaţi-o odată.
Negustorul: Atunci plătiţi-mi.
Guillmette: Ce să vă plătesc ?
Negustorul: Stofa mea doamnă.
Guillmette: Aiuraţi, ce stofă ?
Negustorul: Sunt sau nu sunt la Jupânul Pathelin acasă, el îmi datorează 10 scuzi de aur.
Guillmette: Domnule împingeţi gluma prea departe.
Negustorul: Mă rog scuzii mei sau stofa.
Guillmette: E bolnav rău săracul.
Silvia: Şi dumitale îţi arde de glume, cere-ţi scuze.
Negustorul: Ba îmi cer scuzii! Dacă nu poate să-mi plătească, să-mi dea stofa, şi vă rog să se
grăbească. Azi dimineaţă când mi-a luat stofa l-am văzut fugind. Pot să jur! Şi
acum nu poate să meargă ?
Guillmette: Jupâne cum puteţi spune aşa ceva ? Poate să fugă un om care mâine poimâne
moare ?
Silvia: Dumneata nu vezi că e pe moarte ?
Negustorul: A luat 10 coţi de stofă albastră de la mine.
Guillmette: Stofele dumneavoastră pot fi albastre, verzi sau galbene, ce interesează, eu pot să
vă spun atât că de două luni nu a mai părăsit patul.
Negustorul: Şi totuşi nu încape îndoială că mi-a luat stofa.
Guillmette: Ah, cum mai strigaţi, mai încet, mai încet ! Lăsaţi-l să se odihnească.
Pathelin: Ridicaţi-mi puţin perna. Aduceţi-mi ceaiul. Şi vă rog împiedicaţi-l pe acest măgar
să ragă! Doamne cât e de negru şi de păros. Doctorul nu vă dă voie să speriaţi
lumea!
Silvia: Vai de mine doamnă , se prăbuşeşte.
Guillmete: Săracul cum se zvârcoleşte!
Negustorul: 6 scuzi, sumă rotundă. Atâta îmi datorează jupânul... E întradevăr aşa de bolnav ?
Eu nu cred o iotă.
Guillmette: Încetaţi cu bruftuluiala asta, Dumnezeu vede. E pe moarte !
Negustorul: Ai, ai, ai, niciodată nu am să mai dau pe credit.
Pathelin: Clisma, vă rog faceţi-mi clisma.
Guillmette: Vedeţi domnule, trebuie să tăceţi şi să-i faceţi clisma.
Negustorul: Şi totuşi i-am vândut 10 coţi ca să-şi facă o robă, o manta, o rochie şi… o pălărie.
Am făcut un târg împreună, dar staţi puţin…. Nu aveţi o gâscă în oală ? Unde e
copanul ?
Guillmette: O gâscă ? Ce vorbă! Carnea de gâscă nu e bună pentru bolnavi. Dacă aveţi chef
de glume faceţi-le cu croitorii dumneavoastră, cât despre copan nici nu mai ştiu
cum arată.
Negustorul: Nu vă înfuriaţi, credeam că am făcut o afacere, de altfel ştiu bine… drace, parcă
văd stofa mea pe masă... e un lucru pe care nu-l înţeleg. A ales una albastră,
a luat-o sub braţ şi a plecat cu ea, să fie o înşelătorie ? ,,Veniţi la mine să bem un
păhărel şi să vă servesc cu un copan” mi-a spus el şi acum …nu văd nici o
picătură. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât nu ştiu ce să cred, mi se învârte
capul, poate că nu am vândut nimic, mă duc să mă conving. (pleacă)
Pathelin: A plecat ? (mare petrecere)
Guillmette: Taci!
Pathelin: I-ai văzut zăpăceala?
Guillmette: Taci.
Silvia: Poate să revină dintr-un moment într-altul.
Pathelin: Pe legea mea, nu mai pot să stau. Apărarea a fost destul de grea. Nu vroia să se
lase păcălit. Ce caraghios era cu stofa lui.
Negustorul: (intră în fugă) Îndrăzniţi să-mi râdeţi sub nas ? Daţi-mi banii mei !
Silvia: Râdem de necaz domnule.
Guillmette L-a apucat delirul!
Pathelin: Să alergăm la nunta viorilor, săptămâna asta mă însor cu regina chitarelor şi copii
mei vor fi 30 de chitărele, aprinde-ţi toate lămpile ! Să înceapă lupta…. (se luptă)
Negustorul: Pune-ţi capăt balivernelor şi plătiţi-mi cei 10 scuzi de aur.
Guillmette: Cum insistaţi încă ? Ajunge domnule, nu vedeţi că boala lui merge din ce în ce
mai rău, nu vedeţi că aiurează.
Silvia: Vai de el săracul.
Negustorul: Îl găsesc foarte agitat dar sunt sigur că el mi-a luat stofa.
Pathelin: (dansează) Cam pe de diu la coronad
Par fieman vul anar
A reganag biu utr mar
Castio carible re u don
I carien fui te nom
Înţelegi vere ?
Guillmette: Ştiţi , el are un unchi la Limoges care a fost fratele mătuşii sale. De aceea cântă
acum în jargon.
Silvia: Ştiţi că bolnavii când sunt pe ducă, cântă
Negustorul: La prăvălie mi-a luat cea mai frumoasă stofă, pe care a pus-o subsoară. Astăzi
trebuia să mănânc friptură de gâscă, un copan şi să beau vin dar văd că şi stofa şi
friptura au zburat.
Pathelin: Înapoi canalie ! Ce vrea broasca asta râioasă, ce cântec vrea să cânt ?
Negustorul: A băiatul a schimbat repertoriul, are mai multe cântece ?
Guillmette: Ştiţi, mama lui era din Picardia.
Pathelin: (face ex. militare) Grila, grila, şahelhuden,
Zilop zilop, nom che ludem,
Disticlen onen den versen
Madgro festal trintder hersen,
Euvacte, vul metri,
Spune-mi, spune-mi de unde vii?
Vustu viulen pur ta Homas,
Zii să vină Unchiul Thomas.
Negustorul: Înţelegeti ceva, că eu nu înţeleg nimic, poate să vorbească până mâine! Dar de
stofa mea nu a zis nimic.
Silvia: Pentru că habar nu are de nici o stofă, domnule.
Guillmette: Ştiţi, vorbind, el o ia razna. Se gândeşte la învăţătorul lui care a fost normand.
Pathelin: Dronc nobadu,
Dingadau, eu homadu
Sindobado pe un ou
Eu sunt taur, tu esti bou
Negustorul: După câte se vădeşte nu vorbeşte creştineşte.
Pathelin: Qvind petit il mercator
Dixit nolos qvad trufactor
Ile gui in lecto jacet
Vult ei dare si placet
De oca atcomendendum
Si sit bona ad edendum
Dater ile sine mora.
Negustorul: Am crezut că o să-mi văd banii, dar nu e chip, probabil că stofa mi-a fost furată
de nişte spirite rele, vă cer iertare doamnă, dar vă părăsesc. Văd că mintea lui a
luat-o razna şi că nu o mai duce mult. Ce să-i faci ? Veţi trece prin clipe grele.
Pathelin: La revedere domnule şi călătorie sprâncenată ! Uf cât ma obosit chestia asta, Cei
10 coţi sunt ai noştri.
Stofa azi s-a ieftinit
Că se vinde gratuit.
Guillmette: Întinzi mâna la tejghea,
Silvia: Şi nu dai nimic pe ea.
Pathelin: O aşezi la subsuoară
Şi-o zbugheşti pe uşă-afară,
Toţi: Şi când omu-ţi cere banii,
Aiurezi ca şarlatanii.
 Cum poţi fura un posav
Când ai stat în pat, bolnav…
Negustorul: Hm ! Peste tot acelaşi cântec, într-o zi o să-mi ia şi casa ! Au dat năvală să mă
muşte: ba de-aici, ba de-acolo, ba de-acolo ! Trebuie să facem ordine! Am pierdut
o stofă pe cinste! Agnelet, păstorul turmei mele de oi, s-a apucat să mă înşele! Nu
se mai poate aşa. Mă voi adresa judecătorului!

Scena 4

Negustorul: Iată-l ! În sfârşit am să aflu acuma tot, că e prea mult să-şi bată joc cineva de
mine în halul acesta. Mai întâi am să te dau afară ticălosule, i-a vino încoace.
Ciobanul: Ziua bună boierule, am crezut că am orbul găinilor când am văzut un om că-mi
vorbeşte de dumneavoastră, stăpâne, şi-mi spunea că sunteţi furios şi că mă
aduceţi în faţa judecăţii. V-am furat eu vreodată ceva ?
Negustorul: Nu mai fă pe sfântul, zii aşa ,,Nici usturoi nu ai mâncat nici gura nu-ţi miroase,
nu tu mi-ai omorât oile cu ciomagul şi le-ai dus la măcelar să le vinzi ? Până nu te
spânzură nu mă las, după faptă şi răsplată, la spânzurătoare cu tine.
Ciobanul: Să mă spânzure?
Negustorul: Da.
Ciobanul: De gât ?
Negustorul: Da, da, da.
Ciobanul: Domnule aveţi milă de un cioban foarte cinstit, orice ar spune alţii.
Negustorul: Cinstit!? Da’ mi-ai furat marfa hoţule. Judecătorul o să te oblige să-mi plăteşti cei
10 coţi de stofă, adică nu, oile tăiate, hoţule! Turb de furie când văd ce necazuri
mi-ai făcut de 10 ani de când eşti la mine, mereu mi-ai tăiat stofele... adică oile.
Ciobanul: Lăsaţi-i pe rău-voitori în pace, nu vedeţi că vă invidiază turma. Oile au murit de
boală şi o oaie bolnavă nu e bună de mâncat.
Negustorul: Fapta ta e limpede, vei fi spânzurat canalie, cu stofa de gât … asta …oaia.

Scena 5

Ciobanul: Fără să mai bâjbâi trebuie să caut un avocat bun care să mă scoată din încurcătură
Domnule, vă cer iertare, mi-am lăsat oile pe câmp şi-am venit la oraş să-mi caut
un avocat care să mă apere. Nu cumva ştiţi pe cineva …
Pathelin: Dar şi eu sunt avocat. Avocatul Pathelin şi pot să te ascult.
Ciobanul: Nu sunt decât un biet argat dar voi plăti bine.
Pathelin: (aparte) Pe legea mea, chilipirul îmi pare bun! În sfârşit am să mai văd şi eu
culoarea banilor. Păstorul acesta pare destul de bleg.
Ciobanul: Jupâne te rog învaţă-mă ce să spun judecătorului.
Pathelin: Care ţi-e necazul.
Ciobanul: Trebuie să vă povestesc lucrurile aşa cum au fost ?
Pathelin: Drace, sigur spune-mi tot adevărul.
Ciobanul: Trebuie să ştiţi că stăpânul meu căruia îi păzesc oile m-a adus aici. Dacă sunt
lăsat la voia lui o să mă spânzure …
Pathelin: De gât ?
Ciobanul: De gât… Îîî... cu ciomagul îi mânam oile. Tot păzindu-le... am omorât vreo 20.
Pathelin: Cu ciomagul ?
Ciobanul: Îhî… Când bunul meu stăpân a venit, zic „Au murit de gălbează”, da’ el zice
,,Îngroapă-le cât mai departe, într-un colţ să nu se molipsească şi celelalte”! Eu
care le ştiam boala lor le-am jupuit şi le-am dus la măcelar. Într-o zi când
mângâiam o oaie... Cam tare...
Pathelin: Cu ciomagul …
Ciobanul: … a venit stăpânul şi m-a prins.
Pathelin: Pe legea mea îţi câştigai destul de bine simbria, martori care să dovedească
faptele sunt ?
Ciobanul: Sunt, m-au văzut destui! Tare mă tem să nu ajung la spânzurătoare.
Pathelin: Treaba e cam încurcată dar cu mine câştigi procesul. Trebuie să-ţi plăteşti
avocatul fără să te zgârceşti şi el o să te apere. Cred c-ai să-l plăteşti bine!?
Ciobanul: Nu în gologani... ci în scuzi de aur şi poate şi mai mult dacă mă achită.
Pathelin: Deschide bine urechile şi dacă-mi urmezi sfatul, o să facem minuni. Fă-te că nu
ne cunoaştem şi că ne-am întâlnit din întâmplare în faţa judecătorului. Când
vorbeşte stăpânul tău, ascultă-l şi nu scoate o vorbă. Iar când îţi vor da cuvântul,
la toate întrebările să răspunzi : ,,Beee” ca oile tale. Fă-o pe prostul, că nu are să-
ţi fie greu. ,,Îşi bate joc de justiţie” vor spune unii, ,,Beee” vei spune tu. ,,Îi sărac
cu duhul, se crede cu oile lui” vor spune alţii şi cu cât vor fi mai miraţi cu atât tu
vei repeta ,,Beee”!
Ciobanul: Alt cuvânt nici nu am să scot şi orice mi-ar spune am să mă prefac că nu înţeleg şi
am să răspund ,,Beee”
Pathelin: În felul acesta vom ţine piept adversarului dar după aceea gândeşte-te la scuzii
mei de aur.
Ciobanul: N-aveţi nici o grijă domnule, veţi fi bine plătit.
Pathelin: Bine du-te pe acolo iar eu am să vin pe dincoace, ca şi cum aş veni de acasă.
Ciobanul: Nu vă fie teamă, am înţeles.

Scena 6

Pathelin: Cerul să vă dea sănătate şi celelalte după pofta inimii Domnule Judecător
Judecătorul: Bine aţi venit, apropiaţi-vă şi descoperiţi-vă. Aveţi un proces? Să ne grăbim că
altfel ridic şedinţa.
Negustorul: Aşteptaţi domnule judecător, termină treaba şi vine imediat.
Judecătorul: Cine ?
Negustorul: Avocatul meu, trebuie să vină, vă rog să-l aşteptaţi.
Judecătorul: Şi eu sunt aşteptat undeva, să isprăvim odată. Dacă adversarul dumitale s-a
prezentat e de ajuns. Aveţi vreo plângere?
Negustorul: Da, împotriva ciobanului meu care mi-a omorât oile cu ciomagul.
Judecătorul: Bine, apropiaţi-vă.
Negustorul: El e domnule judecător. Ăla care se ascunde acolo. Tace de frică că va fi
spânzurat.
Judecătorul: Tăcere. Părţile fiind prezente putem trece la interogatoriu, spune-ţi faptele.
Negustorul: Le omora ca să le mănâce, că pe el din copilărie eu l-am ajutat, l-am crescut din
milă şi l-am făcut cioban.
Judecătorul: Dar ciobanul acesta, cum era angajat la dumneavoastră? Cu carte de muncă sau la
negru?
Pathelin: Hm! Ar fi bine să verificaţi asta! Pentru că... să angajezi fără carte de muncă...
Negustorul: Uite-l pe jupânul Pierre fără îndoială, el e!
Judecătorul: Dar de ce ţineţi mâna acolo maestre, vă dor dinţii ?
Patheline: Da ştiţi curentul îmi face rău …
Judecătorul: Oricum bine aţi venit, trebuie să începem procesul sunt grăbit.
Negustorul: Dumneata erai …
Judecătorul: Tăcere.
Negustorul: Dumitale ţi-am vândut 10 coţi de stofă! Să-mi dai imediat banii.
Judecătorul: Ce tot vorbeşte de stofă ?
Pathelin: Aiurează! Întrebaţi vă rog pârâtul, poate ne putem da seama. În ce mă priveşte
cred că… Aaa... ştiu unde vrea să bată, vrea să spună că din lâna oilor e făcută
haina pe care o purtăm, ori acest om care a furat lâna... în fine aici lucrurile se
cam încurcă.
Judecătorul: Aşa mi se pare şi mie, treceţi la concluzii. Vreţi să reveniţi la oile dumneavoastră?
Negustorul: Să fiu spânzurat dacă nu mi-a luat stofa! Să mi-o dea înapoi, am să explic totul.
Judecătorul: Haide, haide, reveniţi la oile dumneavoastră, câte vi s-au omorât ?
Negustorul: 10 coţi.
Judecătorul: Ne iei drept proşti sau naivi ? Ajunge, să ştii că dacă mai aiurezi lichidez pricina.
Pathelin: Drace, ăsta a venit să ne înebunească. Cred că ar fi mai bine Domnule Judecător
să-i spune-ţi să tacă şi să începem interogatoriu cu pârâtul ca să aflăm pricina.
Judecătorul: Aveţi dreptate, apropie-te şi spune.
Ciobanul: Beee !
Judecătorul: Ce eşti la oi ? Ce bee ? Care bee ? Aşa se vorbeşte ? Ce sunt eu, capră ? Vorbeşte.
Ciobanul: Beee !
Judecătorul: Îţi baţi joc de mine ?
Pathelin: E nebun sau prost domnule judecător sau se crede cu oile lui.
Negustorul: Drace Jupân Pierre, dumneata mi-ai luat stofa, să zică cineva că nu e adevărat şi
dacă aţi şti prin ce viclenie… a pus-o la subsoară şi a luat-o la sănătoasa.
Judecătorul: Ce are stofa cu procesul de faţă ? Să trecem la fapte.
Negustorul: Vă rog să mă ascultaţi voi fi limpede, să fiu spânzurat dacă nu. Am fost furat de
un ticălos, nu voi amesteca nimic, faptele vorbesc, deci după cum spuneam,
domnule mi-a luat stofa vreau să spun oile, cu ciomagul mi-a omorât stofa, 10
coţi, îîî… Maestre iertaţi-mă sunt emoţionat. Deci s-o luăm de la început, acest
jupân pe când era la pescuit mi-a spus că-mi dă 10 scuzi de aur, când am să vin la
el să mănânc un copan, nu-i aşa, în sfârşit, îîî… De 3 ani m-am înţeles cu
ciobanul acesta să mă slujească cu credinţă şi să-mi păzească stofa, nu, turmele,
fără nici o şarlatanie, Ei şi acum mi-a luat stofa şi vă întreb cine îmi va plăti oile
mâncate dacă el nu vrea să recunoască şi totuşi el îmi păzea oile de foarte multă
vreme! Ticălosul acesta îmi fura lâna şi oile nu erau bolnave de gălbează după
cum spunea, care mureau pentru că le spărgea capul cu bâta, îîî… şi cum vă
spuneam m-a invitat să mănânc o gâscă şi mi-a spus că-mi dă scuzii de aur acasă
şi a plecat, si-am rămas şi fără stofă şi fără copan.
Judecătorul: Am obosit de când vă aud vorbind fără şir despre nu ştiu ce copan. Încurci Stofa
cu Oile şi Ciobanul cu Copanul că nu mai pot deosebi una de alta. Ce vreţi
dumneavoastră la urma urmei, ce pretindeţi, spune-ţi că trebuie să terminăm
odată.
Pathelin: Părerea mea este că el vrea să-i oprească din simbrie pentru stofă.
Negustorul: Şi aşa e bine, opriţi-i preţul stofei.
Judecătorul: Pe legea mea, aiurează, e nebun! Să-l asculte cine vrea.
Negustorul: Cum se poate-n ţara asta să se fure-n halul ăsta. Jupânul Pierre mi-a mâncat stofa!
Fie să-şi păstreze lâna, dar să mi-o plătescă! 10 scuzi pentru 5 oi.
Judecătorul: O… ai început să mă plictiseşti! El te slujeşte dumneata îl plăteşti.
Pathelin: Domnule Judecător, acuzarea aiurează şi acest ţăran-cioban nu îndrăzneşte să
spună nimic, mă ofer de bună voie să-l apăr eu.
Judecătorul: Pe legea mea că este şi un nenorocit, pe lângă faptul că e un prost e şi un coate
goale. Maestre după câte îmi dau seama nu ai să te alegi cu nimic din afacerea
asta.
Pathelin: N-am nevoie de nimic, vă jur o fac din milă şi ca să uşurez dezbaterile, hai nu sta
acolo şi spune-mi fără teamă păsul.
Ciobanul: Bee !
Pathelin: Ăsta nu e un răăspuns. Spune da sau nu! Te ascultăm!
Ciobanul: Bee!
Pathelin: Dar ce eşti la oi ? Eşti nebun ? Treaba ta aici este să vorbeşti nu să behăi.
Ciobanul: Beeee !
Pathelin: (către cioban) E foarte bine, dă-i înainte. (tare) Alte cuvinte nu găseşti ?
Judecătorul: E un idiot din născare, mai nebun e acela care târăşte la judecată un asemenea om
Negustorul: Nebun!? E mai sănătos la minte decât dumneavoastră domnule judecător!
Judecătorul: Tăcere, vrei să te dau în judecată pentru insultă adusă unui magistrat, mă faci
nebun, nebunule ?
Negustorul: Bine dar el mi-a luat stofa, iar dânsul mi-a omorât oile.
Judecătorul: Iarăşi, amândoi sunt nebuni! Am hotărât: Ciobanul să fie trimis înapoi la oi,
altceva nu ştie să facă bietul rătăcit, iar negustorul va suporta cheltuielile de
judecată şi o amendă de … cât zici ? De 10 scuzi. Gata am zis bună ziua maestre!

Scena 7

Negustorul: Cum cei doi hoţi sunt achitaţi ? Şi cu stofa mea de 24 de gologani cotul cum
rămâne ? Cum se poate-n ţara asta să se fure-n halul ăsta şi dumneata ştiu eu
şmecheria nu te-am văzut eu bolnav în pat … cum mi-ai mâncat oile, te-am văzut.
Pathelin: Ce bazaconie, ce vrei să spui cu prostia asta ?
Negustorul: Aşa!... Crezi că am orbul găinilor? Nu eşti dumneata cel pe care îl văd acum,
maestrul avocat Pathelin care mi-a mâncat stofa? Te-am văzut cu ochii mei când
ai luat oile sub braţ şi ai fugit cu ele şi acum te ascunzi ca şi cum n-ai fi Pathelin?
Pathelin: Dar cine aş putea să fiu ?
Negustorul: Crezi că nu te recunosc, te-am văzut acasă sărind urlând ca un sălbatec, spunând
vorbe fără şir, ca şi când ai fost pe jumătate mort şi acum eşti viu, ai zis să vin
acasă că-mi dai banii şi copanul.
Pathelin: Du-te şi vezi dacă sunt acasă.
Negustorul: Aşa am să şi fac. Mă duc să văd dacă nu eşti în pat.

Scena 8
Pathelin: Du-te că poate găseşti şi gâsca, şi vinul. Apropie-te ciobane ! Ţi-a plăcut, ai ?
Te-am scos din pricină basma curată.
Ciobanul: Beee !
Pathelin: Ei lasă acum nu mai behăi ! Stăpânul tău e departe.
Ciobanul: Beee !
Pathelin: Nu fi speriat! L-am trimis la păscut! Este că te-am sfătuit bine ?
Ciobanul: Beee !
Pathelin: Nu te mai preface, poţi să vorbeşti fără frică! Acum trebuie să plec, a sosit
momentul să plăteşti.
Ciobanul: Beee !
Pathelin: Bine, bine, dă-mi banii şi poţi să behăi cât vrei.
Ciobanul: Beee !
Pathelin: Hai gata ţi-ai jucat rolul foarte bine dar acum, banii, trebuie să plec.
Ciobanul: Beee !
Pathelin: Ce-i asta ? Se poate să-mi behăi mie, vorbeşte, adică nu, dă-mi banii .
Ciobanul: Beee !
Pathelin: Bee, Dă-mi banii, că… Nu mai fă glume proaste şi plăteşte-mi! Altfel am să te
învăţ eu minte să păcăleşti pe alţii, o să chem poliţia.
Ciobanul: Dacă poţi să mă prinzi !
Pathelin: Iată-te păcălit Jupân Pierre, ai fost plătit aşa cum ai plătit, cu aceeaşi măsură, du-
te acum şi mănâncă-ţi gâsca prietene! Da. Orice naş îşi are naşul !
Toţi: I-am luat stofa şi-am fugit,
Fuga nu e ruşinoaosă,
Şi nimic nu i-am plătit
Căci l-am invitat la masă,
Refren:
Păcăleala-i păcăleală,
Când eşti prost şi neatent,
Păcăleala e o joacă,
Ce produce accident.
Să-i servim copan de gâscă,
Fiindcă aşa este frumos,
Însă-n loc de o ciozvârtă,
Îi vom da copan în dos.
Refren:
Păcăleala-i păcăleală,
Când eşti prost şi neatent,
Păcăleala e o joacă,
Ce produce accident.

Sfârşit