O poveste, de Ion Bieu

Cu mult timp in urma, intr-un oras de provincie, doi tineri se iubeau cu disperare povestea asta
ati mai auzit-o, sau ati citit-o intr-un roman de azi sau din trecut. De ce se iubeau ei cu disperare?
Pentru ca dragostea lor nu avea nici o perspectiva. Parintii lor se urau si le interziceau sa se
casatoreasca
Tatal baiatului era profesor de latina in localitate, iar tatal fetei era profesor de istorie, tot in
localitate. Anii au trecut, cei doi profesori au iesit la pensie, insa ura dintre ei nu s-a stins. Copiii
lor, crescand mari si facand studii stralucite, s-au intalnit printr-o intamplare neprevazuta si.. s-au
indragostit. Dragostea dintre ei crestea de la o zi la alta pana cand, tinerii si-au dat seama ca nu
pot trai unul fara celalalt si au mers la parintii lor sa le ceara voie sa se casatoreasca. Parintii au
mugit ca niste fiare injunghiate. Niciodata! au spus ei. Niciodata nu se va intampla asa ceva. Nici
peste cadavrele noastre.
Cuprinsi de o muta disperare, cei doi tineri s-au refugiat in parculetul orasului si au inceput sa
ofteze atat de profund incat oamenii care treceau pe langa ei simteau un nod in gat. Spre miezul
noptii, cei doi au decis sa se sinucida. Ce sens avea sa mai traiasaca daca nu puteau fi impreuna?
Tinerii au mers la unicul hotel din oras, au inchiriat o camera pentru o ora dupa care el, baiatul, a
mers la unica farmacie din oras si i-a zis farmacistului: M-a trimis tata sa-mi dati niste otrava
pentru soareci. Batranul farmacist il privi cu atentie pe tanar si intelese despre ce era vorba.
Cunostea si el trista poveste. Ii spuse sa astepte un moment, dupa care ii intinse o punga cu niste
prafuri. Tanarul se intoarse in camera de hotel unde il astepta nefericita lui iubita, incuie camera cu
cheia, si, ca sa nu fie cuprinsi de lasitate, arunca cheia pe geam. Turna prafurile intr-un pahar. Cei
doi baura continutul paharului pe nerasuflate si se asezara pe pat, in asteptarea mortii. Moartea
insa nu mai venea. Prafurile primite de la batranul farmacist nu erau nici pe departe prafuri
otravitoare. Erau niste prafuri purgative folosite pentru spalarea stomacului. Au inceput sa-si faca
efectul si cei doi tineri fura cuprinsi de o disperare inimaginabila: camera nu avea baie!
Penibilul intamplarii ii facu apoi sa plece din oras si sa se casatoreasca separat. Cu alte cuvinte,
drama n-a mai avut loc. Concluzia? Viata are ciudateniile ei: transforma o inmormantare intr-o
nunta, o tragedie intr-o comedie si un mort intr-un om viu. Traiasca viata!