Vă salut draga audiență,mă aflu in fața dumneavoastră pentru a reflecta asupra unei probleme socio-

culturale actuală. TEATRU SI ACTORII

Ce vă vine in minte in acest moment ,tind sa cred ca deja unii din voi incep sa inteleaga in ce directie vreau so
iau.

Vă ginditi poate vrea sa se aprofundeze in problema salariilor mizere pentru actori,sau poate sa ne vorbeasca
despre simtul frumosului nedezvoltat in rindul moldovenilor ,sau poate actorii ce incearca sa se afirme si sa se
dezvolte in tara sa.

Daca vati gindit la astfel de subiecte,felicitari,aveti dreptate, aceste chiar sunt probleme actuale,dar din pacate
nu prea le luam la modul serios.

Dacă vas intreba cit de des iesiti cu familia la o piesa de teatru ,ori ce e mai greu de imaginat ,cit de des aveti
prilejul de a viziona un film autentic de-a dreptul bun si de succes regizat de moldovenii nostri.Cam rar ,nui
asa.

Acumi vreu sa inteleg,cine e vinovat societatea sau guvernul?.

In primul rind , asa cum sustine actorului si regizorului de teatru Petru Hadirca ‘’Teatrul nu are cum să ne facă
viața mai bună, dar la sigur ne face mai buni’’.sunt total deacord cu aceasta afirmatie,intrucit Teatrul oferă o
gamă largă de experiențe și beneficii spectatorului, fiind oportunitate de a trăi și a simți poveștile, emoțiile și
personajele într-un mod direct și captivant.

De asemenea, pe acest subiesc autorul Ion Luca Caragiale in romanul “O scrisoare pierduta” ,prin intermediul
personajelor și a situațiilor prezentate, subliniază critica sa socială și politică, arătând viciile și ipocrizia
societății vremii sale.As dori sa va impartasesc citeva citate din roman "Teatrul este o oglindă. Oamenii se uită
la el și văd tot ce sunt."si inca un citat care mia captat indeosebi atentia suna in felul urmator,"Ce vrei să faci cu
oamenii ăștia dacă nu-i lași să meargă la teatru?"aceste cuvinte evidențiază importanța și pasiunea pentru
teatru din perspectiva personajelor din romanul "O scrisoare pierdută",ceea ce din pacate nu aud des in
societate la ora actuala.Nu vati gindit oare de ce ....?

Si,cum ramine cu actorii care rămân fideli profesiei chiar dacă la sfârşit de lună ridică salarii mizere. Aceasta
fiind situaţia majorităţii actorilor din Republica Moldova.

Alexandru Pleşca este actor de la Teatrul Naţional "Mihai Eminescu". Spune că mulţi dintre colegii săi, artişti
talentaţi, unii cu districţii de stat, au ales să tragă cortina profesiei, din cauza salariilor mizere. Acesta afirma ca
„Un actor pe lângă faptul că este angajat într-o instituţie teatrală urmează să facă şi alte lucruri adică să fie
angajat şi în altă parte numai ca să poată să întreţină familia, să se întreţină pe el,si să îi ajungă bani de la o
lună la alta.”

Un alt actor al Teatrului de Păpuși "Guguță" Eugen Nicov, din cauza salariului mic, a decis să plece din teatru şi
să facă pantomimă la evenimente private din România,argumentind in felul urmator „Eu nu cer statului să
aibă grijă de mine, eu cer statului să fie corect. Noi de aici spunem că nu avem teatru, nu avem artă, dar nu se
investește. Dacă s-ar investi în teatre, dacă s-ar face festivaluri.”

Întrebat despre demisiile actorilor, ministrul Culturii, Sergiu Prodan, nu s-a arătat deranjat. Ba mai mult,
oficialul consideră că este mai bine ca actorii să plece decît să se îmbolnăvească de COVID-19. „Mă bucur că au
depus cereri de eliberare, pentru că situația, dacă nu ar fi fost luate aceste măsuri și se îmbolnăveau era mult
mai gravă și mai tragică.’’

Asadar pretind sa cred ca sunteti deacord cu mine ca acest raspuns a avut ca scop mentinerea pozitiei
neutre,ian covidul din acea perioada ia jucat perfect la indemina,ceea ce inseamna ca statul nu ia in serios
profesiile artistice,iar cei ce doresc sa-si lege destinul cu profesia sufletului vor trebui sa se angajeze
concomitent si la alte posturi de munca.