Interviu cu Catalin Bordea

Cum ati adus public la spectacole? In 2003 nu se prea stia de stand-

up comedy la noi, ca spectacol, lumea stia doar de Seinfeld.

“Chiar asta am facut, am scris pe o macheta din B-24-FUN ca il aducem

pe Jerry Seinfeld invitat special. Pe vremea aia veneau 20 de oameni la
spectacole si voiam sa fie mai multi, eram in pericol de a ne lasa de tot.
Si am venit cu ideea asta halucinanta, sa-l punem pe Seinfeld pe afis.
Chisu a zis ca suntem nebuni si ca daca nu ne iese asta, inchidem de tot
si asta e. A fost mai mult decat plin, sunau oamenii in disperare sa-si
faca rezervari. Ne-a sunat unul, a zis ca vine cu familia si ca vine pe jos
ca sta relativ aproape, sa nu dam locurile lui altcuiva. A fost un spectacol
extraordinar, la un moment dat nimeni nu mai stia ca venise acolo sa-l
vada pe Seinfeld. Ne-a mers.”

Ce face Catalin Bordea acum, dupa 9 ani de stand-up comedy?

“Incep cu ce e mai important si iti spun ca o sa apara un film, in curand,

facut de Dan Chisu dupa o idee de-a mea, cu jumatate de scenariu facut
de mine, care se numeste Cai verzi pe pereti si e o chestie haioasa
despre Botosani, cu tigari, o sa vezi, e misto filmul. Am filmat deja, e in
post-productie, in cateva luni ii dam drumul pe piata.

Stiu ca acum cativa ani era destul de greu sa gasesti oameni dispusi
sa plateasca pentru stand-up comedy (si aici nu ma refer la
spectatori, ci la patronii de cluburi care nu aveau incredere in ceea
ce faceti voi). Cum stau lucrurile acum? 

“Sunt multi oameni tineri care se apuca de stand-up pentru bani, ca au

auzit ca se plateste bine, ca facem bani multi intr-o singura seara. Da,
facem, dar eu am muncit 9 ani sa ajung aici. Am ajuns sa cerem poze din
cluburile in care o sa mergem, sa ne dam seama cum se vede din stanga,
din dreapta, din spatele scenei etc. Nu-s pretentii, dar sunt chestii pe care
cu totii am ajuns sa le facem din respect pentru publicul nostru. Mai
lucram si la calitate.”

Tu ai vorbit de la inceput despre familia ta, pe bunica ta am senzatia

ca o cunosc deja, atat de multe lucruri ai impartasit, atat in
spectacole, cat si in afara lor. Nu ti-e greu sa te expui in felul asta pe
scena?

“Sa stii ca vorbind cu oamenii despre familie, ti-i apropii foarte tare. In
general, lucrurile astea le vorbesti doar intre prieteni si daca vorbesti cu
cei din public despre asta, ti-i faci prieteni pe ei. Trebuie sa ii apropii de
tine, la noi e ca in muzica: Adele vorbea in piesa aia despre o despartire
A EI (Rolling in the Deep), despre omul ala pe care ea l-a iubit atat de
mult. Poti sa fii un gras tatuat si fioros, drogat beat si sa bati femeile, nu
are cum sa nu te atinga piesa aia. Daca bagi publicul in viata ta, in
bucuriile tale, in tristetile tale, devin prietenii tai. Si eu vreau sa-i fac pe
toti prietenii mei.”

Stiu ca ai o relatie care dureaza de ceva vreme, esti un barbat destul

de matur emotional, ca sa zic asa. Dar cum reusiti sa faceti relatia
asta sa mearga, ca tu esti tot pe drumuri?

“In momentul in care te bagi intr-o relatie de felul asta, cam stii in ce te
bagi si acum ma refer la ea. Stie ce si-a luat, stie ca sunt tot timpul
plecat, stie ca am spectacole si n-a intrat in relatia asta ca dupa doi ani sa
zica “aaaaa, pai de ce nu esti acasa, cu mine?” Acum ii trebuie un caine
sau o pisica, sta prea mult singura, insa ma bucur ca intelege ca asta e
viata de artist.”

Tu ai terminat UNATC-ul, esti actor. Ai aparut in reclame (favorita

mea personala e aia cu injectoarele de la Rompetrol Efix), joci in
filme. Nu vrei sa continui cu actoria?
“Cu actoria nu. Am pus actoria in cui, am luat de acolo ce mi-a fost de
folos, ce pot sa duc cu mine pe scena, cand fac stand-up, dar in cui
ramane. Actorii Romaniei de azi sunt niste oameni extrem de talentati,
dar si extrem de frustrati. Sunt 400 de actori care ies anual de pe bancile
facultatii si nu au ce face cu anii aia de scoala. Nu sunt atatea locuri de
munca la teatrele tarii, la dracu’, nu-s nici macar o suta de locuri
disponibile si astia ies 400 in fiecare an. Ajung sa joace la vreun teatru
uitat din tara si sa castige 600 de lei pe luna. Pe luna, da? In timpul asta
locuiesc in mansarda teatrului in care joaca, mancand paine cu parizer la
pranz.

Unde e noul val de oameni care ar trebui sa vina in urma voastra?

Voi ati avut un avantaj, ati crescut publicul odata cu voi, l-ati educat
sa vina la spectacolele voastre, dar parca se simte nevoia de putin
aer proaspat.

“Sunt putini care vin din urma si nu din cauza ca sunt netalentati, ci din
cauza ca se demoralizeaza la primul spectacol, daca nu le iese totul cum
trebuie si a doua oara nu mai urca pe scena. Nu-i usor, e al nabii de greu
sa faci ce facem noi, dar ai nevoie de perseverenta. Il vad pe Sergiu
(Floroaia) cat de mult a crescut si pe Radu (de la Aristocratii) care are
niste spectacole de-men-ti-a-le. Dar ei au stat acolo, daca au simtit ca
ceva nu merge bine, au venit si au vorbit cu noi. Crestem, dar mai greu
putin, pentru cei care vin din urma e chiar mai bine decat a fost pentru
noi, ei au termen de comparatie, clipuri pe Youtube, noi n-am avut
nimic.”

In Bucuresti unde te pot vedea cei care vor sa asiste la un spectacol

cu tine?

“La Cafe Deko. Ala e locul in care am inceput, cu ei continui. Sunt multi
care spun de rau de Chisu, de Deko, dar daca locul ala nu era, daca omul
ala nu era, noi nu stateam acum de vorba. Sau poate stateam, dar faceam
altceva. Dan Chisu a avut incredere in noi si in industria asta inainte ca
toata lumea din Romania sa stie ca exista.”