În Evul Mediu, credința religioasă puternică a oamenilor s-a manifestat și prin ridicarea a numeroase lăcașuri de cult creștine în toate regiunile Europei. Biserici modeste în sate sau catedrale impresionante, construite din piatră, în orașe, acestea erau decorate cu scene din Biblie, redate prin sculpturi, picturi sau ferestre decorate (vitralii). Comunitățile se întreceau între ele în privința frumuseții și a dimensiunilor bisericilor și catedralelor, pe care constructorii lor le considerau o imagine a Paradisului pe Pământ (imaginea A). Arhitectura catedralelor: stilul romanic și stilul gotic Din secolul al X-lea, în Franța, s-a dezvoltat un stil al arhitecturii religioase inspirat din construcțiile romane, căruia i s-a spus romanic. Construcțiile romanice erau solide, cu ferestre puține, coloane subțiri, arcade și bolți în formă de semicerc. La exterior, acestea erau decorate cu sculpturi, iar la interior, cu picturi. Printre catedralele construite în stil romanic se numără Saint Sernin din Toulouse, Notre Dame din Poitiers, Sfântul Mihail din Alba Iulia. Stilul gotic a fost caracteristic secolelor al XII-lea – al XIV-lea. Construcțiile gotice se remarcă prin înălțimea lor, prin ferestrele mari, acoperite cu vitralii, arcade și bolți de forma unui arc frânt, turle foarte înalte, sculpturi. Catedrale gotice sunt Notre Dame din Paris, Sfântul Ștefan din Viena, Biserica Neagră din Brașov.