Statele medievale: Franța, Anglia,

Imperiul Romano-German
Regatul Franței
   Imperiul întemeiat de Carol cel Mare s-a împărțit, în anul 843, în
trei teritorii diferite. Regiunea apuseană a acestuia a devenit
Regatul Franței, condus, din anul 987, de Hugo Capet. El a
întemeiat o nouă dinastie, numită capețiană. În secolele următoare,
sub conducerea regilor Filip al II-lea August, Ludovic al IX-lea și
Filip al IV-lea cel Frumos, Franța a devenit un stat puternic și bine
organizat. Treptat, s-au dezvoltat instituțiile statului: în secolul al
XIII-lea, din vechea Curte regală s-au desprins Consiliul regal,
format din sfetnici sau miniștri, care îl ajutau pe rege în problemele
conducerii politice, Parlamentul, care reprezenta justiția,
respectiv Curtea de Conturi. Aceasta controla finanțele statului
(veniturile și cheltuielile). Instituții cu rol asemănător există și în
statele moderne.
      Ca urmare a rivalității politice și economice dintre regatele
Franței și Angliei, în anul 1337 a izbucnit, între cele două țări,
Războiul de 100 de Ani. Acesta s-a încheiat în anul 1453 cu victoria
Franței și eliberarea teritoriilor franceze ocupate de englezi în timpul
conflictului.  

Regatul Angliei
      În secolul al XI-lea, Wilhelm, ducele Normandiei (regiune din
nord-vestul Franței), împreună cu armata sa, a debarcat în Anglia,
pentru a ocupa tronul la care considera că are dreptul. Învingându-l
pe rivalul său, regele Harold, în bătălia de la Hastings, din anul
1066, el devenit rege al Angliei, fiind cunoscut cu numele de
Wilhelm Cuceritorul. Noul rege și-a impus autoritatea asupra
nobilimii, consolidând statul. În secolul al XIII-lea, în condițiile
scăderii puterii regale, nobilimea i-a impus regelui Ioan fără Țară să
accepte documentul numit Magna Charta
Libertatum (Marea Cartă a Libertăților) prin care monarhia engleză
recunoștea drepturile oamenilor liberi. Apoi, în anul 1265, s-a format
Parlamentul Angliei. Alcătuit din nobili, oameni ai Bisericii și orășeni,
acesta avea rolul de a discuta asupra impozitelor impuse de rege .

Imperiul Romano-German
      Teritoriul răsăritean desprins în anul 843 din Imperiul
Carolingian a devenit, cu timpul, Germania. Regele german Otto I a
cucerit o parte a Italiei, fiind încoronat de papă la Roma, în anul
962, ca împărat roman. Astfel a fost înființat Sfântul Imperiu Roman,
sau Imperiul Romano-German. Autoritatea împăraților germani a
slăbit în secolele următoare în favoarea puterii nobililor locali și a
orașelor care își doreau tot mai multă libertate. Fărâmițarea politică
a acestui imperiu s-a menținut de-a lungul Evului Mediu.