n secolul al XII-lea - al XV-lea s-au produs transformari importante n viata social-

economica a Europei. n Anglia si Franta s-a desfasurat procesul de centralizare

statala care consta n actiunea monarhiei, sprijinita de orasenime, de taranime, de
mica nobilime si de biserica, pentru unificarea teritoriala si centralizarea politica a
statului.

Din secolele XII-XIII, dezvoltarea economiei agrare, a mestesugurilor si a oraselor,

largirea schimburilor comerciale, interne si externe au avut consecinte nsemnate
asupra centralizarii statelor.

Nobilimea, care nu si-a adaptat n suficienta masura organizarea domeniului si

felul de viata cerintelor dezvoltarii productiei si schimbul, a nceput sa fie subminata
economic. Transformarile petrecute n tehnica si n organizarea militara, constnd n
scaderea rolului cavaleriei grele nobiliare si n sporirea rolului pedestrimii, precum si n
nlocuirea contingentelor recrutate pe baza sistemului vasalic cu trupe de mercenari,
au cauzat declinul militar al nobilimii. n acelasi timp creste rolul armatei regale, care
ncepe sa aiba un caracter permanent, devenind o forta suficient de puternica sub
autoritatea regelui pentru a opri anarhiea feudala.

Orasenimea a sprijinit puterea centrala, deoarece mestesugurile si comertul se

puteau dezvolta mai bine n conditiile unui stat centralizat. Orasenii au oferit
regalitatii ajutoare banesti sub forma de mprumuturi si dari,sprijin militar precum si
specialisti pentru administratia statului. aranii erau interesati n curmarea anarhiei
feudale, pentru a putea sa-si desfasoare activitatea n liniste. Numerosi mici nobili au
intrat n slujba regalitatii, primind n schimb domenii sau alte favoruri regale. Clerul,
caruia anarhia feudala i ameninta bunurile funciare, a sprijinit regalitatea cu resurse
materiale si cu arme spirituale.

ntarirea statului a creat, n acelasi timp, conditiile necesare pentru apararea

teritoriu-lui tarii sau pentru eliberarea unor teritorii aflate sub stapnire straina.

Centralizarea politica a Frantei

n Franta, n procesul de centralizare a statului, s-au produs actiuni de unificare

teritoriala, de eliberare a unor teritorii franceze de sub suzeranitatea engleza si de
centralizare institutionala. Lupta pentru ntarirea puterii centrale n Franta s-a
desfasurat cu deosebita intensitate n timpul lui Filip al II-lea August (1180-1223).
Unificarea teritoriala a Frantei s-a realizat pe cai diferite - lupta cu Anglia, razboaiele
din secolul XII-XV si mai ales razboiul de 100 de ani (1337-1453), iar Filip al II-lea si-a
marit posesiunile prin ngradirea drepturile marilor feudali, iar la conducerea statului
a fost ajutat de reprezentanti ai micii nobilimi si ai orasenilor bogati.

Includerea unor mari teritorii n domeniul regal a avut

ca urmare preluarea de catre regalitate a atributiilor mili-

tare, judiciare, administrative, fiscale.

 Includerea n domeniul feudal a oraselor a nsemnat,

de asemanea, restrngerea autonomiei municipale si

subordonarea fata de puterea centrala.

Unificarea statului a continuat prin alipirea de noi te-

ritorii , ca Champagne, centrul vestitelor blciuri; dar

cnd regele Frantei a ncercat sa anexeze Flandra, vestita

pentru manufacturile sale, a fost nvins la Courtrai (1302)

de catre armata orasenilor flamanzi care au luptat pentru

libertate.

n cadrul acestui proces se va constitui Adunarea Sta-

rilor Generale (1302), care va deveni o institutie repre-

zentativa, adunare formata din reprezentantii nobilimii, ai

clerului si ai orasenimii, au fost convocate prima data de

Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314), n timpul careia

centralizarea statului francez a prosperat prin extinderea

teritoriului, prin micsorarea puterii marilor feudali si prin

consolidarea relatii-lor Frantei cu alte state. Autoritatea regala era exprimata n

formula (Regele este legea), care va fi invocata mai trziu si de monarhii absoluti.

n Franta, lupta pentru centralizarii statului feudal a fost reluata. Sprijinindu-se pe

oraseni, regele Carol al VII-lea a nfiintat o armata permanenta si a stabilit dari
permanente fara sa ceara aprobarea Starilor Generale. Desavrsirea unificarii politice
a Frantei s-a realizat prin anexarea Burgundiei. Ca urmare a unificarii politice, limba
franceza din nord se impune treptat n viata de stat si n cultura, formnd baza limbii
nationale.

Centralizarea politica a Angliei

n Anglia, centralizarea statala s-a desfasurat sub forma unui proces de

centralizare institutionala.

ntarirea autoritatii centrale si are originea n cucerirea,

n anul 1066, a Britaniei anglo-saxone de catre franco-nor-

manzii din ducatul Normandiei, condusi de Wilhelm Cuce-

ritorul.

Ca urmare a procesului de deposedare a taranimii si a

nobilimii anglo-saxone, regalitatea si-a constituit un ntins

domeniu feudal, care, mpreuna cu ducatul Normandiei, a

facut din rege cel mai mare proprietar funciar feudal. Prin

crearea unei armate permanente, puterea regelui s-a ntarit

datorita ngradirii dreptului de judecata al acestora prin

formarea tribunalului regelui, nfaptuirea reformelor juri-

dice si fiscale, Henric al II-lea Plantagenetul (1154-1189)

a consolidat si mai mult puterea centrala. Dispunnd si de

bogate posesiuni, n Anglia, regalitatea engleza a reusit

sa-si impuna autoritatea.

Abuzurile care au nsotit cresterea autoritatii centrale

au generat, la nceputul secolului al XIII-lea, ncercari de a

o ngradi. n urma nfrngerii n conflictele cu Franta, nobi-

limea feudala l constrnge pe regele Ioan fara ara(1119-

-1216) sa semneze n anul 1215 Magna Charta Liberttum. Prin acest act, puterea
regala era ngradita n folosul nobilimii, al clerului si al orasenilor bogati. Regele era
obligat sa le respecte drepturile. Ulterior, n cursul confruntarii dintre regalitate si
starile privilegia-te, n anul 1265 s-a constituit adunarea reprezentativa a acestora sub
forma Parlamentu-lui, la care, pe lnga baroni, au participat si reprezentanti ai
comitatelor si oraselor.

Parlamentul era format din Camera lorzilor (marii feudali laici si clerici) si din
Camera comunelor (cavalerii si orasenii bogati). Parlamentul era o adunare
reprezentati-va, care se ntrunea regulat, realizndu-se colaborarea cu reagalitatea n
problemele conducerii statului. Statul englez urma sa devina o monarhie de stari.

Centralizarea statala a constituit un proces istoric progresist, care a creat conditii

prielnice dezvoltarii social-economice, progresului culturii si aparitiei natiunilor.