Sfântul Dosoftei a trecut la publicarea primelor cărţi de slujbă traduse în limba română, fiind cel

dintâi ierarh moldovean care a pus bazele îndelungatului şi dificilului proces de pătrundere a limbii
române în Biserică, convins că „cel ce grăieşte în limbă (neînţeleasă de popor) pre sine se zideaşte;
iară cela ce spune de-nţăles, besearică zidiaşte“

Al. Piru consideră că este un poet propriu-zis pentru literatura ­noastră, un fel de „Clement Marot al
nostru”. Acest lucru îl afirmă Al. Piru pentru Psaltirea în versuri a Sfântului Dosoftei. În acest sens, el
arată: „Ideea de a versifica psalmii a avut-o pentru prima oară Calvin. După el, Clement ­Marot pune
în versuri 50 psalmi, urmat de Theodore de Beze, care a dat o traducere în versuri integrală”.

Despre mitropolitul Dosoftei, a scris Ion Neculce așa: „nu era om prost de felul lui; era neam de
mazil, prea învățat; multe limbi știa: elinește, latinește, slovinește și alte. Adânc dincărți știa; și deplin
călugăr, și cucernic, și blând ca un miel; în țara noastră pre aceste vremi nuse afla om ca acesta.”

Astăzi, Biserica noastră ortodoxă îl cinstește prin cuvinte ca acestea: „Apărătorule al Ortodoxiei și
învățătorule al sfințeniei, păstor blând ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, ­Părinte Ierarhe
Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!”

George Călinescu citează Psalmul „La apa Vavilonului", comentând lapidar: „Dosoftei are vorba
materială ce dă corp mâhnirilor abstracte", iar George Ivaşcu crede a fi avut o foarte serioasă cultură
poetică, realizând prin opera lui „cea dintâi definiție a tipului clasic al poetului român", opera lui
constituind „actul de naştere al poeziei culte româneşti vrednică de acest nume". Această lucrare a
fost rodul unei munci grele, lucrând, cum spune el însuşi, „cu multă trudă şi vreme îndelungată, cinci
ani cu foarte osârdie mare”.

Ideile pe care le-a promovat

El a fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii române în biserică.

Promovând introducerea limbii române in biserică si depăsind modelul literaturii religioase

canonice,Dosofei rămâne fondatorul poeziei române literare (b.p. hasdeu Întemeietor de limbaj cult
si ficțune literară , acesta domină cultura românească de la sfârsitul veacului al XVII-lea.

Concluzie

A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria Moldovei și al întregului spațiu românesc, fiind
primul poet național, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din
literatura dramatică universală și din cea istorică în românește, primul traducător al cărților de slujbă
în românește în Moldova, primul editor din acest spațiu. Așa cum rușii îi ridică fiului lui Dmitrie
Cantemir, Antioh Cantemir, statui și îl numesc fondator al clasicismului rus, tot așa și noi trebuie să
recunoaștem rolul neprețuit a lui Dosoftei. El a știut să aducă lumina științei și educației într-o lume
izolată de marea cultură europeană și văduvită de contactele cu revoluționarele procese ale
Renașterii și Iluminismului. Dosoftei a fost și rămâne o puternică piatră de temelie a conștiinței
noastre naționale.