PLATONOV - piesa a lui Cehov

Este lucrarea care a inspirat capodopera "Piesa neterminata pt. pianina mecanica
" a lui Mihalkov.
Platonov este devoratorul devorat, prototipul ratatului dramatic tocmai pt ca de
tine toate datele pentru o existenta reusita, sclipitoare chiar... El se afunda
in degradare fara sa-i pese... A pierde prezentul, adica a-ti pierde viatza nu e
ste cel mai rau lucru care ti s-ar putea intampla. Dimpotriva. Iar pentru asta m
erita chiar sa bei...
Totul se invarte in jurul eternului conac cehovian iar personajele intra in scen
a alert si vesel si colorat batandu-se in replici latine, tachinandu-se glumetz.
.. Pare a fi o gashca bine legata de prieteni vechi... Dar, cum "timpul da masur
a deceptziilor", pe parcurs ies panze tzesute in subteran, disperari ascutzite d
ar mute, compromisuri...
Ador atmosfera pur ruseasca creata, cu muzica de chitara cu rezonantza aparte si
cantece rusesti apasate sau doar murmurate in cor...
Ador intriga, ador personajele frumos conturate, sofisticate in candoarea lor.
Acest spectacol poate cuceri pe cei pasionati de comedii usoare sau divertisment
e tv siliconate. O tânara spectatoare exclama: "Haios! Vezi Nelule ce-a patit ala
ca se uita la multe fuste?". Asa este receptionata o piesa scrisa de Cehov la Te
atrul "Nottara", sala Studio "George Constantin".
Ne-am obisnuit ca unii regizori sa întoarca pe dos piese clasice, sa le adapteze în
intentia de a fi mai presus de autor. "Platonov" însa, în regia lui Vlad Massaci nu
are nici o specificare în programul de sala ca ar fi "o adaptare", "o versiune sce
nica" a regizorului sau a altcuiva, dupa Cehov. În spectacolul de la Teatrul "Nott
ara" poti auzi, totusi, replici, sa le zicem contemporane, ca de pilda? "Hai ma,
ca va dau un distonocalm!". E drept ca de distonocalm aveau nevoie unele person
aje femenine care tipau mereu isteric.
"Adaptarea" unei piese de Cehov, scrise în tinerete, pe la sfârsitul secolului XIX,
este vizibila si prin costumele lui Dan Tiza, desenate neinspirat ca prin anii '
50. Decorul lui Dan Tiza, încropit pe doua planuri - fundal si o platforma din lem
n ce patrunde în sala - se anima prin contributia masinistilor care aduc o serie d
e obiecte ca sa precizeze locul actiunii. Platforma este înconjurata de sticle de
bautura prafuite ce ar vrea sa sugereze ca s-a consumat mult alcool de catre per
sonajele nefericite care au luat-o razna. Trebuie subliniat ca sala Studio "Geor
ge Constantin" are un spatiu de joc neconventional, publicul se afla în imediata a
propiere a actorilor. De acest "amanunt" important, ca si în cazul altor spectacol
e din alte astfel de sali, nu au tinut cont nici scenograful ce se sprijina pe m
asinisti, dar nici regizorul care tolereaza stridentele vocale ale interpretilor
.
Chiar daca este scrisa în tinerete, si în "Platonov", Cehov se arata preocupat de in
tentia de a ironiza pe cei pasivi, încrezuti ca detin secretele existentei, pe cei
care slavesc prin vorbe munca fara s-o cunoasca si îsi rateaza viata, trecând plict
isiti pe lânga momentele ei cruciale. Neconsolidata pe deplin dramaturgic ca în alte
scrieri ale sale, piesa are însa, valentele unei tragicomedii cu personaje ale ca
ror destine sunt frânte de minciuna si iresponsabilitate. Totul se petrece în jurul
lui Platonov care priveste iubirea drept un exercitiu de a scapa de ratarea pers
onala.
Viziunea regizorala datorata lui Vlad Massaci transforma piesa într-o comedie bule
vardiera, în care Platonov se învârte ca un Don Juan în jurul mai multor femei. Surprinz
aaoare este aceasta tratare facila a lui Cehov de catre Vlad Massaci, regizor re
marcat prin solida constructie si analiza psihologica a pieselor ce le-a montat
anterior în spatii neconventionale. De asta data a lucrat superficial cu actorii,
lasând pe fiecare sa interpreteze cum crede de cuviinta rolul atribuit, si astfel,
relasiile dintre personaje se descompun, umorul pare inspirat de un spectacol d
e estrada amatoristic, vulgar în gesturi si expresie. Câtiva actori s-au straduit însa
, sa depaseasca neglijentele conceptului regizoral, sa se adapteze cerintelor im
puse de un spatiu neconventional.
Remarcabile sunt eforturile lui Adrian Vancica pentru a ne convinge - si reusest
e - de nefericirea lui Platonov, de iubirea sa, de fapt sincera fata de femeile
din jur pe care le admira, de ratarea caruia îi gaseste salvare în dragoste. Chiar d
aca miscarea în scena, plasarea sa pe o sofa sau sub ea, sunt fortate, Adrian Vanc
ica traieste sincer fiecare clipa, nuanteaza gândul interior ce îi framânta personajul
. Bogata sa experienta cinematografica actorul o foloseste în interpretarea rafina
ta a lui Platonov, accentuând, prin expresie si rostire, subtextul replicilor ce m
otiveaza nemultumirile si cautarile existentiale ale personajului. Adrian Vancic
a joaca într-un stil cinematografic, discret ca expresie, dând viata impresionant ce
lebrului personaj, dar interpretarea sa e singulara si sufocata de caricaturizar
ea multor personaje ce ar fi trebuit sa-i sprijine evolutia. Sunt destul de puti
ne scenele în care interpretarea credibila a lui Platonov câstiga în substanta prin re
latiile cu sotia sa, Sasa (Gabriela Crisu), cu doctorul (Ion Grosu) sau cu batrânu
l Triletki (Corneliu-Dan Borcia). Excelenta este Sasa, cu multa sensibilitate si
atentie la nuante, interpretata de Gabriela Crisu. Personajul devine si un come
ntator subtil al relatiilor sotului sau cu cei din jur, actrita fiind remarcabil
a si în scenele în care nu are replica.
Cu masura în redarea vervei false, de fapt, a doctorului, cu firesc în receptarea si
tuatiilor conflictuale îsi dezvolta personajul Ion Grosu. Nefericirile încrezutului
Voinitev sunt redate cu finete de Bogdan Voda. Reusita tinerilor actori în gasirea
unui drum credibil pentru prezentarea personajelor s-a completat prin contribut
ia unor actori cu experienta, precum Corneliu-Dan Borcia în batrânul Triletki si Ion
Haiduc în mosierul Semionovici. Ironia lui Cehov fata de femeile din jurul lui Pl
atonov, e tratata exagerat de interprete. O cocheta dintr-un spectacol de operet
a pare a fi vaduva Ana Petrovna, o femeie trecuta de vârsta farmecului, care vrea
sa-l cucereasca pe Platonov. Îsi da mereu ochii peste cap, îsi face vânt cu un servete
l, se misca lasciv exagerat, ca apoi când vaduva îsi pierde mosia sa se trasforme într
-o muiere austera, într-un alt personaj.
Este incredibil cum o actrita cu multe roluri la activ înfaptuite apreciabil, prec
um Victoria Cocias ajunge la o interpretare stridenta a vaduvei desprinsa parca
dintr-un spectacol de divertisment tv. Pe Sofia cea care crede ca dragostea pent
ru Platonov îi va schimba destinul cenusiu, viata plicticoasa, Crenguta Hariton o
transforma într-o femeie plina de ifose, afectata, ridicola. Tipa mereu, se agita,
e nevrotica, Maria Efimovna interpretata de Ada Navrot, de parca femeia ar fi o
cata dintr-o mahala. Astfel, pasiunile lui Platonov, cel care cauta în esenta fem
initate, nu mai au nici un rost. Pe Osip, Daniel Popescu îl transforma într-un "baia
t de baiat" al zilelor noastre. Mai lipsea ca pe lânga costumul neinspirat ce îl poa
rta Osip, omul simplu si necajit, îndragostit si el, sa i se puna un cercel în urech
e. Multi interpreti, actori si actrite, si-au plasat fals personajele în zona come
diei bulevardiere, fara motivare, în raport cu textul. Obtin aplauze pentru giumbu
slucurile lor comice, dar sunt departe de sensurile cuvintelor rostite.
Pacat de eforturile de afirmare ale unor tineri încrezatori în Cehov si al sau "Plat
onov" ca se pierd într-o viziune regizorala dirijata haotic spre teatrul bulevardi
er.