ASE - MACROECONOMIE FINANCIARĂ 2022

CUPRINS

I. ECONOMIA MONDIALĂ – PROVOCĂRI FĂRĂ PRECEDENT

II. ZONA EURO la 30 ani de la semnarea Tratatului de la MASTRICHT
III. MODELUL IS-LM
IV. MODELUL AD/AS
V. ECONOMIA ROMÂNIEI – oportunitățile și provocările deceniului
VI. POLITICI ECONOMICE

1
I. ECONOMIA MONDIALĂ – PROVOCĂRI FĂRĂ PRECEDENT

De la începutul anului 2020 până în prezent economia mondială s-a confruntat cu două
șocuri exogene:
1. declanșarea pandemiei coronavirus (cea mai severă criză sanitară la nivel mondial în
ultimul secol) și consecințele acesteia, inclusiv blocajul lanțurilor mondiale de
producție;
2. tensiunile geo-politice – criza din Ucraina (evenimente fără precedent în perioada de
după Al Doilea Război Mondial) și consecințele, inclusiv fragmentarea între blocul
euro-atlantic și lumea euro-asiatică.
Cele două șocuri și consecințele au determinat accelerarea presiunilor inflaționiste (spre
cele mai ridicate niveluri din ultimele decenii) și intensificarea percepției de risc investițional.
Imediat după declanșarea pandemiei autoritățile responsabile cu implementarea politicilor
economice au implementat măsuri de relaxare fără precedent pentru a contracara impactul în
economie și a susținere populația și companiilor în volum cumulat de aproximativ 25% din PIB la
nivel mondial.
Totodată, au fost lansate programe ambițioase de transformare a modelului economic, prin
tranziția spre o economie verde, digitală și rezistentă la șocuri.
Consecințelor nefavorabile ale crizei sanitare (inclusiv distorsiunile la nivelul lanțurilor
mondiale de producție) li s-au adăugat creșterea puternică a prețurilor la energie și declanșarea
evenimentelor din Ucraina.
Planurile ambițioase pentru tranziția spre economia verde au contribuit la creșterea
puternică a prețurilor la energie, fenomen care nu are legătură cu evoluția cererii și ofertei de
energie, ci cu investițiile de ordinul sutelor de trilioane de dolari care trebuie implementate de
companiile din sectorul energetic pe termen mediu.
Acești factori au contribuit la modificarea structurală a modelului de globalizare din
ultimele decenii, dominat de integrarea în economia mondială a țărilor socialiste, aderarea Chinei
la Organizația Mondială a Comerțului și confruntarea economică totală SUA-China.
Se poate spune că asistăm la tranziția de la o globalizare a eficienței la o globalizare a
rezistenței.
Cele două șocuri exogene și consecințele acestora au contribuit la creșterea probabilității
incidenței unui șoc endogen, o nouă criză economico-financiară în economia mondială, pe plan
european și în sfera regională.
Astfel, după un debut pozitiv în anul 2022 indicatorii macroeconomici s-au deteriorat pe
parcursul ultimelor luni, pe fondul resimțirii nivelului ridicat al presiunilor inflaționiste și
consecințelor tensiunilor geo-politice.

2
 În acest context se menționează acumularea de semnale de recesiune în Statele Unite
(prima economie a lumii, cu un PIB nominal de aproximativ 25 trilioane dolari în prezent) și la
nivelul Zonei Euro (principalul partener economic al României), în contextul suprapunerii crizelor
(energetică, lanțuri de aprovizionare, geo-politică) și consecințelor acestora (nivelul ridicat al
presiunilor inflaționiste și percepției de risc investițional).
În ceea ce privește situația din piața de energie, atragem atenția cu privire la faptul că
prețurile internaționale s-au dublat în 2021 comparativ cu cele din 2020. De asemenea, în perioada
ianuarie – iulie 2022 prețurile au înregistrat un nivel dublu comparativ cu cel din perioada similară
a anului 2021, conform datelor disponibile pe baza de date a Rezervei Federale (FED).
Această creștere puternică a prețurilor nu a avut la bază presiunile din sfera cererii – cererea
mondială de energie a urcat în 2021 cu doar 5% raportat la nivelul din anul pandemic 2020.
Astfel, economia mondială a scăzut în august pentru prima oară din vara anului 2020,
conform indicatorului PMI Compozit, calculat de JPMorgan și Markit Economics1. Această
evoluție a fost determinată de ajustarea din sfera sectorului de servicii, pe fondul nivelului ridicat
al presiunilor inflaționiste, cu impact nefavorabil pentru venitul real disponibil al populației.
De asemenea, industria prelucrătoare a decelerat în august și s-a ajustat în septembrie,
pentru prima oară din iunie 2020, conform indicatorului PMI2.
Privind din perspectiva binomului comerț internațional – producție industrială mondială se
evidențiază o temperare pronunțată a ritmurilor anuale de evoluție în prima jumătate din 2022
comparativ cu ratele anuale din 2021 (o înjumătățire), conform datelor publicate de Biroul de
Politică Economică din Olanda3.
Perspectivele de deteriorare pe termen scurt pentru climatul macroeconomic sunt
evidențiate și de tendința de scădere pentru diferențialul de rată de dobândă dintre scadența 10 ani
și scadența trei luni din SUA.
Indicatorul reflectă cel mai bine poziția economiei SUA pe ciclu – ori de câte ori a
înregistrat valori negative a reflectat iminența unei recesiuni, aspect evidențiat în graficul de mai
jos.
Astfel, diferențialul de rată de dobândă între scadența 10 ani și scadența trei luni din prima
economie a lumii a scăzut în august la minimul din februarie 2020, după cum se poate observa în
graficul de mai jos.

1
Markit Economics (2022). 24767335468f47069d99bd64a037a9ad (spglobal.com)
2
Markit Economics (2022). 3760cf0d3e5f449dbfe06bdb7ca1933d (spglobal.com)
3
Biroul de Analiză a Politicii Economice din Olanda, CPB (2022). CPB Wereldhandelsmonitor juli 2022 | CPB.nl

3
Graficul 1. Diferențialul de rată de dobândă scadențele 10 ani – 3 luni în SUA (puncte
procentuale)
5

0
Aug-92

Aug-02
Aug-82
Aug-84
Aug-86
Aug-88
Aug-90

Aug-94
Aug-96
Aug-98
Aug-00

Aug-04
Aug-06
Aug-08
Aug-10
Aug-12
Aug-14
Aug-16
Aug-18
Aug-20
Aug-22
-1
Sursa: Rezerva Federală (FED)
De asemenea, tot la nivelul primei economii a lumii (cu o pondere de 25% din PIB-ul
mondial) productivitatea muncii a scăzut cu 2,4% an/an în trimestrul II din 2022, cea mai severă
ajustare în perioada de după Al Doilea Război Mondial, după cum se poate observa în graficul
următor.
Această evoluție exprimă premise de implementare de măsuri de creștere a eficienței la
nivelul companiilor din SUA, cu impact nefavorabil pentru climatul din sfera pieței forței de
muncă și consecințe la nivelul consumului privat (principala componentă a PIB).
De altfel, consumul populației americane a crescut cu ritmuri anuale în temperare în
perioada recentă, inclusiv ca urmare a ajustării venitului real disponibil al populației (pe fondul
nivelului ridicat al presiunilor inflaționiste).

4
Graficul 2. Evoluția productivității muncii în SUA (%, an/an)
7

0
T2 82

T2 86
T2 72
T2 74
T2 76
T2 78
T2 80

T2 84

T2 88
T2 90
T2 92
T2 94
T2 96
T2 98
T2 00
T2 02
T2 04
T2 06
T2 08
T2 10
T2 12
T2 14
T2 16
T2 18
T2 20
T2 22
-1

-2

-3

Sursa: Departamentul Muncii din SUA

Totodată, în Zona Euro (nucleul dur al Uniunii Europene și principalul partener economic
al României și țărilor din Europa Centrală și de Est) încrederea investitorilor a continuat să se
deterioreze în septembrie, spre cele mai reduse niveluri din perioada Marii Recesiuni (cea mai
severă criză economico-financiară mondială de după Al Doilea Război Mondial), aspect evidențiat
în graficul următor.
Această evoluție a fost determinată atât de acumularea presiunilor inflaționiste, cât și de
intensificarea percepției de risc, în contextul evenimentelor din Ucraina și consecințelor acestora.

5
Graficul 3. Indicatorul de încredere a investitorilor din Zona Euro (puncte)

100

80

60

40

20

0
Sep-00

Sep-02

Sep-04

Sep-06

Sep-08

Sep-10

Sep-12

Sep-14

Sep-16

Sep-18

Sep-20

Sep-22
-20

-40

-60

-80

Sursa: Institutul ZEW din Germania

De altfel, printre consecințele suprapunerii șocurilor curente din economia mondială se

menționează tendința de creștere a primei de risc.
Astfel, conform estimărilor elaborate utilizând datele Bloomberg prima de risc a crescut în
perioada recentă spre nivelul maxim din perioada primului val al pandemiei coronavirus, atât în
SUA, cât și în China și Germania.
Subliniem faptul că nivelul primei de risc din Germania continuă să fie superior celor
înregistrate în SUA și China.
Totodată, la nivel european există diferențe importante între țări din perspectiva
dependenței de importurile de hidrocarburi din Rusia, după cum se poate observa în graficul de
mai jos.
Acest grad de diferență reprezintă un factor generator de divergențe pe termen scurt pentru
performanța economică a țărilor Uniunii Europene.

6
Graficul 4. Dependența de importurile de energie din Rusia (%)
120

100

80

60

40

20

0
RO
BG

CZ

BE
CY
EU

IE

IT
EE

LV

EL
ES
LT

L
MT
DK

HR
FI

DE

HU
SK
AT
SE

PO
FR
SI

NL

PT
Sursa: Eurostat

De asemenea, o consecință importantă a tensiunilor geo-politice din Ucraina este

reprezentată de creșterea prețurilor la materii prime și la bunuri agro-alimentare, cu impact
nefavorabil pentru evoluția balanței comerciale din Zona Euro (în lunile recente a fost înregistrat
deficit, pentru prima oară din 2011, din perioada crizei datoriilor suverane).
Date fiind aspectele menționate mai sus economiștii au revizuit în jos previziunile pentru
dinamica anuală a PIB-ului și în sus prognozele pentru ritmul anual al inflației la nivel mondial,
pe plan european și în sfera regională în perioada recentă.
Spre exemplu, cele mai recente previziuni macroeconomice agregate de Bloomberg
exprimă perspective de creștere pentru economia SUA cu ritmuri anuale în temperare la 1,6% în
2022, respectiv 0,9% în 2023.
Pentru economia Zonei Euro previziunile Bloomberg indică premise de creștere cu rate
anuale de 2,9% în 2022, respectiv 0,5% în 2023.
Nu în ultimul rând, în scenariul Bloomberg economia Chinei ar putea urca cu ritmuri anuale
de 3,5% în 2022, respectiv 5,2% în 2023.
În ceea ce privește provocările acestui deceniu din economia mondială se menționează
tranziția spre un nou model economic (axat pe dependența de consumul de energie verde,
digitalizare și economie rezistentă la șocuri), precum și tranziția spre o nouă ordine economică
mondială (în contextul confruntării economice totale SUA-China).

7
 Subliniem faptul că economia Chinei converge rapid spre economia SUA din perspectiva
PIB-ului nominal, fiind ridicată probabilitatea ca PIB-ul Chinei să depășească PIB-ul SUA până
la final de deceniu.
Pe de altă parte, sistemul monetar – financiar internațional continuă să fie dominat de
dolarul american, rolul yuan-ului fiind unul redus, aspect care nu este sustenabil.
La finalul acestei analize atragem atenția cu privire la provocările pe termen scurt
determinate de separarea între blocul euro-atlantic și blocul euro-asiatic, dar și la nivelul redus al
marjei de manevră a politicii economice, atât în țările dezvoltate, cât și la nivelul economiilor
emergente și în dezvoltare.
Nu în ultimul rând, subliniem faptul că provocările curente din economia mondială pot fi
adresate doar prin negocieri pro-active între SUA și China, primele două puteri economice ale
lumii, cu o pondere cumulată de aproximativ 45% din PIB-ul mondial.

8
II. ZONA EURO la 30 ani de la semnarea Tratatului de la MASTRICHT

« German unity and European unification are two sides of the same coin»

H. KOHL

«France is our mother country, Europe is our future»

F. MITTERRAND

Integrarea monetară europeană reprezintă unul din cele mai importante evenimente macro-
financiare ale secolului trecut, un proces cu implicații economice, politice și sociale.
Crearea Uniunii Monetare Europene a avut la bază o decizie politică cu importante
consecinţe economice: pierderea controlului politicii monetare şi a politicii cursului de schimb ca
mecanisme de ajustare în prezenţa şocurilor asimetrice.
Din perspectiva teoretică lansarea Uniunii Monetare Europene a avut la bază Teoria
Zonelor Monetare Optimă, inițiată de economistul Canadian Robert Mundell (laureat al Premiului
Nobel în Economie în 1999, anul lansării euro) în 1961 cu lucrarea “A Theory of Optimum
Currency Areas”.
Se evidențiază trei abordări în cadrul teoriei zonelor monetare optime:
I. abordarea tradiţională – criteriile pe care o zonă monetară trebuie să le îndeplinească
pentru a fi optimă:
 mobilitatea factorilor de producţie (Mundell 1961);
 incidenţa şocurilor;
 gradul de diversificare a producţiei şi consumului şi gradul de integrare bugetară
(Kenen 1969);
 gradul de deschidere al economiilor membre (McKinnon 1963);
 integrarea financiară (Ingram 1973);
 convergenţa ratelor de inflaţie (Fleming 1971);
 integrarea politică (Mintz, Haberler, Tower, Willett);
II. abordarea alternativă – costurile şi avantajele participării la o zonă monetară;

9
  Avantajele participării la o uniune monetară:
 creşterea gradului de utilitate a monedei;
 creşterea gradului de transparenţă a preţurilor;
 accelerarea pieţei interne;
 accelerarea investiţiilor străine directe;
 reducerea riscului de curs de schimb şi a riscului de investiţie;
 alocarea mai eficientă a resurselor economice.
 Costurile participării la o uniune monetară:
 pierderea independenţei instrumentelor de politică economică: politica
monetară, cursul de schimb;
III. noua teorie a zonelor monetare optime – dimensiunea şi timpul necesar implementării
zonelor monetare;
 McCallum (1989) – deciziile anticipate ale politicii monetare nu au efect asupra
evoluţiei variabilelor reale; costul pierderii controlului politicii monetare prin
aderare la o uniune monetară e minim;
 Emerson et al (1992) – pe termen lung un nivel ridicat al ratei inflaţiei nu prezintă
avantaje macroeconomice, din punct de vedere a evoluţiei ratei şomajului şi a
creşterii economice;
 Melitz (1991) – economiile naţionale, care se confruntă cu şocuri economice
asemănătoare, ar putea necesita diferite măsuri de politică economică, dat fiind că
se înregistrează diferenţe în ceea ce priveşte situaţia macroeconomică iniţială,
gradul de flexibilitate a preţurilor şi salariilor, structura taxelor şi a comerţului
extern;
 mai mulţi economişti consideră că fluctuaţiile cursului de schimb operează cu
întârziere, datorită formei lente de ajustare prin canalul portofoliului („slowness of
the portfolio-balance channel”).
Analiza evoluțiilor din sfera economiei reale și din economia financiară în țările membre
ale Uniunii Europene pe parcursul ultimelor trei decenii evidențiază următoarele aspecte:
1. moneda unică europeană a fost lansată la 1 ianuarie 1999 după un amplu proces de
convergență economică nominală în urma semnării Tratatului de la Maastricht;
2. convergența economică a reprezentat axul fundamental al procesului de Integrare
Monetară Europeană;
3. convergența economică nominală nu a generat însă un proces de convergență reală
durabilă la nivelul țărilor membre ale Uniunii Monetare Europene;

10
 4. În Zona Euro am asistat la tranziția de la convergența economică nominală la
divergența economică reală după momentul incidenței șocurilor;
5. Zona Euro – nu a reprezentat o zonă monetară optimă la momentul 1999 și nici nu a
devenit ulterior;
6. După lansarea EURO am asistat la incidența șocurilor simetrice (endogene și exogene)
cu consecințe asimetrice pentru țările membre ale Zonei Euro, care au testat rezistența
acesteia;
7. Rolul Zonei Euro în economia mondială s-a diminuat în ultimele decenii (aspect
evidențiat în graficul de mai jos);
8. Competitivitatea internațională a economiei Zonei Euro s-a deteriorat semnificativ
după declanșarea șocurilor exogene (criza sanitară și evenimentele din Ucraina).
Conform datelor publicate de Bloomberg ponderea PIB-ului Zonei Euro în PIB-ul mondial
a scăzut de la 21,5% în 1999 la 15,1% în 2021, după cum se poate observa în graficul de mai jos.
Graficul 5. Ponderea în PIB-ul mondial

35%
USA China Euro Area
30%

25%

20%

15%

10%

5%

0%
2011
2012
2013
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010

2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
2021

Sursa: Bloomberg
În prezent economia Zonei Euro se îndreaptă spre o nouă recesiune, în contextul
provocărilor fără precedent cu care se confruntă Germania (economia locomotivă a regiunii, cu un
PIB nominal de 3,6 trilioane EUR în anul pandemic 2021).
Modelul economic al Germaniei din ultimele trei decenii a avut la bază doi factori care nu
mai funcționează după declanșarea evenimentelor din Ucraina:

11
  importul de hidrocarburi ieftine din Rusia;
 exportul de produse cu valoare adăugată ridicată pe piața Chinei (a doua economie
a lumii, cu un PIB nominal de 18,2 trilioane dolari în trimestrul III 2022).
Probabilitatea ridicată a incidenței recesiunii în Zona Euro pe termen scurt este reflectată
și de deteriorarea încrederii investitorilor, conform indicatorului estimat de Institutul ZEW din
Germania (aspect evidențiat în graficul următor).
Graficul 6. Încrederea investitorilor în Zona Euro (indicator ZEW) (puncte)
100

80

60

40

20

0
Sep-00

Sep-02

Sep-04

Sep-06

Sep-08

Sep-10

Sep-12

Sep-14

Sep-16

Sep-18

Sep-20

Sep-22
-20

-40

-60

-80
Sursa: Institutul ZEW din Gernania

Spre deosebire de crizele anterioare în prezent economia Zonei Euro se confruntă cu un

mix de factori generatori de ajustare, atât din sfera cererii și din sfera ofertei.
Suprapunerea șocurilor din sfera ofertei și tensiunile geo-politice din Europa de Est au
contribuit la accelerarea presiunilor inflaționiste (spre niveluri record) și intensificarea percepției
de risc investițional.
Totodată, marja de manevră a politicii economice la nivelul Zonei Euro este limitată, fiind
mai important ca oricând să fie implementate reforme structurale și să fie accelerat procesul de
integrare politică.

12
Graficul 7. Dinamica prețurilor de consum în Zona Euro (an/an)

10%

8%

6%

4%

2%

0%
Sep-99
Sep-00
Sep-01
Sep-02
Sep-03
Sep-04
Sep-05
Sep-06
Sep-07
Sep-08
Sep-09
Sep-10
Sep-11
Sep-12
Sep-13
Sep-14
Sep-15
Sep-16
Sep-17
Sep-18
Sep-19
Sep-20
Sep-21
Sep-22
-2%

Sursa: Eurostat

Implementarea funcției de producție Cobb-Douglas și utilizarea bazei de date Eurostat

pentru perioada 1995 – 2021 evidențiază faptul că productivitatea multifactorială continuă să
reprezinte principala provocare pentru țările din Zona Euro.
Contribuția factorilor de producție la dinamica anuală a PIB-ului potențial a prezentat o
tendință descrescătoare începând cu 2015, dat fiind că țările membre ale Zonei Euro au redus ritmul
de implementare a reformelor structurale, adresarea crizei datoriilor suverane, într-un context
dominat de politica monetară relaxată fără precedent implementată de Banca Centrală Europeană
(BCE).
Totodată, contribuția factorului capital la ritmul anual al PIB potențial s-a deteriorat în
Zona Euro după incidența pandemiei coronavirus, cea mai severă criză sanitară la nivel mondial
în ultimul secol.
Pe de altă parte,, se notează ameliorarea contribuției factorului muncă la ritmul anual al
PIB potențial în Zona Euro în cadrul ciclului economic post-criză, proces care a continuat în
perioada pandemiei coronavirus, un rezultat al reformelor implementate după incidența Marii
Recesiuni.

13
Graficul 8. Contribuția factorilor de producție la dinamica an/an a PIB potențial în Zona
Euro (pp)

3.5

3.0

2.5
K L TFP
2.0

1.5

1.0

0.5

0.0
1998

2014
1997

1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013

2015
2016
2017
2018
2019
2020
2021
-0.5

-1.0
Sursa: estimări prin implementarea funcției de producție Cobb-Douglas și utilizarea bazei de date
Eurostat

Cu alte cuvinte, contribuțiile factorilor de producție la dinamica anuală a PIB în Zona Euro
au prezentat evoluții mixte în ultimele decenii, evidențiindu-se tendința de deteriorare pentru
componenta capital și evoluțiile sinusoidale ale componentelor muncă și productivitate
multifactorială.
Aceste evoluții au fost determinate de incidența unor șocuri fără precedent (generatoare de
șocuri asimetrice), precum și de discontinuitatea reformelor structurale.
Suprapunerea șocurilor din sfera ofertei după incidența pandemiei evidențiază importanța
implementării de măsuri pentru accelerarea procesului de integrare la nivelul Zonei Euro.
În acest context, Zona Euro are nevoie de o Nouă Guvernanță Economică, cu accent pe
următoarele puncte:
1. ameliorarea structurii de rezistență la șocuri;
2. stimularea investițiilor și productivității multifactoriale;
3. definitivarea implementării Uniunii Bancare;
4. accelerarea implementării Uniunii Piețelor de Capital;
5. reforma pieței de energie;

14
6. măsuri în direcția proiectului Uniunii Politice;
7. ameliorarea relațiilor cu China și Africa;
8. contracararea modificărilor climatice;
9. implementarea politicii de apărare.

15
III. MODELUL IS-LM

Modelul IS-LM reprezintă un instrument neo-keynesian utilizat pentru analiza evoluțiilor

în economie și efectul politicilor monetare și fiscal-bugetare.
Are la bază modelul prezentat de Hicks-Hansen la Conferința de la Oxford din 1936, fiind
reprezentat grafic prin evidențierea relațiilor dintre rata de dobândă și dinamica producției.
Pe de o parte, curba IS (Investments – Savings) prezintă echilibrul pe piața bunurilor și
serviciilor.
Pe de altă parte, curba LM (Liquidity preference – money supply) prezintă echilibrul pe
piața monetară.
Curba IS reflectă combinațiile posibile între rata de dobândă și nivelul producției pentru
care investițiile și economisirea sunt în echilibru.
Curba are panta descrescătoare de la stânga la dreapta – dată fiind relația invers
proporțională între evoluția ratei de dobândă și dinamica producției.
Din perspectiva cererii agregate PIB-ul unei economii se compune din:

1. Consumul privat;

2. Consumul guvernamental;

3. Formarea brută de capital

4. Cerererea externă netă (diferența dintre exporturi și importuri).

Y=C+I+G+CXN

CA = OA

16
Graficul 9. Curba IS

În acest grafic punctele situate deasupra curbei IS prezintă combinațiile dintre evoluția
producției și ratei de dobândă care determină un exces de ofertă.
Pe de altă parte, punctele situate sub curba IS reprezintă combinațiile dintre evoluția
producției și ratei de dobândă care determină un deficit de ofertă.

17
Graficul 10. Curba IS

Curba IS se deplasează în sus și spre dreapta în cazurile:

a) creșterea cererii de consum (spre exemplu, prin eliminarea restricțiilor de creditare);
b) ameliorarea percepției de risc investițional;
c) îmbunătățirea cererii externe nete (spre exemplu, prin orientarea consumului spre
producția internă);
d) creșterea așteptărilor cu privire la evoluția presiunilor inflaționiste (cu impact de
diminuare pentru rata reală de dobândă, consecințe pozitive pentru investiții);
e) deprecierea cursului de schimb real efectiv;
f) diminuarea impozitelor;
g) creșterea cheltuielilor publice.

18
CURBA LM

Curba LM prezintă echilibrul pe piața monetară.

Ecuația curbei – oferta reală de monedă = cererea reală de monedă L(r,Y):
M/P=L(r,Y)
Md=Mo
Se consideră că nivelul prețurilor este fix pe termen scurt
Când ratele de dobândă cresc scade cererea de monedă – oferta de monedă va fi mai mare
comparativ cu cererea – la nivel constant al prețurilor are loc creșterea producției, conform teoriei
cantitative a banilor
M*V=P*Y,
Unde M – masa monetară
V – viteza de circulație a banilor
P – nivelul prețurilor
Y – volumul tranzacțiilor
r – rata de dobândă.

19
Graficul 11. Curba LM

Punctele de deasupra curbei reflectă excesul de monedă pe piața monetară, iar punctele din
dreapta evidențiază combinațiile între r și Y în care cererea de monedă este superioară ofertei.

20
Graficul 12. Curba LM

Factori care determină deplasarea curbei LM:

a) Creșterea ofertei de monedă M

b) Diminuarea prețurilor (prin scăderea salariilor nominale, creșterea productivității muncii,

scăderea marjelor de oligopol

c) Scăderea cererii de monedă – prin inovare financiară

21
Intersecția curbelor IS și LM – situația de echilibru simultan pe piața bunuri și serviciilor și pe
piața monetară.

Graficul 13. Intersecția curbelor IS-LM

Intersecția curbelor IS și LM – situația de echilibru simultan pe piața bunuri și serviciilor și pe

piața monetară.

22
Graficul 14. Intersecția curbelor IS-LM

Politica fiscal-bugetară Politica monetară

Politicile monetare și fiscal-bugetare relaxate stimulează ritmul de evoluție a producției.

Prin politicile fiscal-bugetare se stimuelază direct cererea în economie, iar prin politicile monetare
efectul este indirect – scăderea ratelor de dobândă are impact pozitiv pentru investiții
Efectele politicilor economice:
- ratele de dobândă cresc prin politicile fiscal-bugetare relaxate
- ratele de dobândă scad prin politicile monetare relaxate
- prin politici fiscal – bugetare relaxate investițiile productive private sunt în general reduse,
pentru că se majorează ratele de dobândă (efectul de crowding-out)

23
Graficul 15. Cazul clasic vs. capcana lichidității

Cazul clasic Capcana lichidității

*** Capcana lichidității

În cazul în care cererea de monedă este infinit elastică în raport cu evoluția ratei de dobândă

Agenții economici rețin moneda pusă în circulație de banca centrală la rata de dobândă în vigoare

Agenții economici au așteptări că prețurile se vor diminua pe termen scurt – economisesc și

așteaptă ca prețurile să scadă pentru a modifica structura investițiilor

În cazul capcanei lichidității politica monetară este ineficientă – scăderea ratelor de dobândă nu
determină majorarea investițiilor

24
Pe de altă parte, politica fiscal-bugetară are eficiența maximă

Graficul 16. Capcana lichidității – cazul economiei Japoniei

Economia Japoniei
6.0%

4.0%

2.0%

0.0%

2009

2015
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008

2010
2011
2012
2013
2014

2016
2017
2018
2019
2020
2021
-2.0%

-4.0%

-6.0%
PIB (an/an) Rata de dobândă

-8.0%
Sursa: Bloomberg

25
IV. MODELUL AD-AS

Deviația PIB (output gap) (Y - Yp) reprezintă un element fundamental pentru a înțelege ce
dinamica inflației pe termen mediu.
Pe termen scurt putem avea următoarele situații:
Y = Yp , evoluția economiei la ritmul potențial;
Y > Yp , dinamica economiei la un ritm peste potențial;
Y < Yp , economia evoluează sub ritmul potențial.

Deviație nulă în momentul t (Yt = Yp,t):

Vânzările companiilor cresc cu un ritm normal – rata de evoluție pe termen lung/potențial
Firmele nu au motiv pentru a modifica prețurile de vânzare în raport cu alte prețuri
... Inclusiv ale factorilor de producție (salarii, materii prime, etc).
În acest context, inflația tinde să fie constantă – converge spre nivelul țintit de banca centrală
Cu alte cuvinte, inflația nu accelerează, nu decelerează pe termen scurt

Deviație pozitivă de PIB t (Yt > Yp,t):

Vânzările companiilor cresc cu un ritm superior celui normal (tendinței pe termen lung).
În acest caz companiile utilizează factorii de producție (inclusiv munca) la un nivel peste
normal/tendință
Prin urmare, companiile tind să crească prețurile (în raport cu costurile)
Dar o rată mai mare de utilizare a resurselor (inclusiv munca) determină creșterea mai puternică a
prețurilor factorilor de producție (inclusiv a salariilor)
În acest caz inflația accelerează în perioadele în care economia evoluează peste ritmul potențial.
Cu alte cuvinte, inflația tinde să accelereze pe termen scurt

Deviație negativă de PIB t (Yt < Yp,t):

Vânzările companiilor evoluează la un ritm inferior celui potențial/pe termen lung

26
În acest caz companiile utiliează resursele (inclusiv munca) la un nivel sub cel normal
Companiile nu au motiv să crească prețurile pentru a nu scădea vânzările
Utilizarea resurselor cu un ritm sub potențial determină o creștere mai redusă a prețurilor factorilor
de producție...
În acest caz inflația tinde să decelereze câtă vreme deviația PIB este negativă

Rezumând:
Ce determină inflația pe termen scurt?
Răspuns:
Inflația din perioada anterioară (inerția) și ...
... Abaterea ciclică de la perioada anterioară.
Acest comportament poate fi exprimat prin relația următoare:

Se evidențiază următoarele:
dacă Yt-1 = Yp,t-1 atunci pt = pt-1 (inflația se menține);
dacă Yt-1 > Yp,t-1 atunci pt > pt-1 (inflația accelerează);
dacă Yt-1 < Yp,t-1 atunci pt < pt-1 (inflația decelerează);
dacă Yt  Yp,t atunci efectul va fi în perioada următoare, cu alte cuvinte pt+1  pt (inflația va accelera
sau va decelera).

Această funcție – funcția de ofertă agregată pe termen scurt.

SRAS (short-run aggregate supply).
Această funcție nu are legătură cu echilibrul
Nici pe piața bunurilor și serviciilor...
Nici pe piața monetară.

27
Este determinată de (des)echilibrele între...
... Piețele de resurse și în special
... Piața forței de muncă.
Legea lui Okun
Graficul 17. Oferta agregată pe termen scurt

Ce determină inflația pe termen scurt?

Pe termen lung ritmul PIB-ului nu poate persista sistematic peste sau sub dinamica potențială
Dacă este mereu peste potențial – hiperinflație
Dacă este mereu sub potențial – hiperdeflație
Acest comportament este reprezentat de relația:

Y  Yp

28
Aceasta este funcția ofertei agregate pe termen lung
LRAS (long-run aggregate supply).
Această funcție de comportament are legătură cu echilibrul pe piața forței de muncă pe termen
lung.
Graficul 18. Reprezentarea funcției ofertei agregate pe termen lung

Echilibrul pe termen scurt

Termenul scurt se referă la perioada în care există o inerție a inflației
Câteva trimestre...
... Nu decenii de creștere economică!
Grafic, intersecția dintre curbele AD și AS termen scurt

29
Graficul 19. Echilibrul pe termen scurt t = 1:

Reprezintă acesta un echilibru pe termen lung?

Nu, pentru că Y1 < Yp...
... Cu alte cuvinte are loc o abatere recesionistă.
Cum se realizează ajustarea, trecerea de la termen scurt la cel lung?
Prin abatere negativă, companiile vând mai puțin față de vremurile normale
Prețurile tind să crească cu un ritm mai redus ...
... Inflația se va tempera pe termen scurt

30
Graficul 20. Reprezentare grafică a ajustării pe termen scurt (abatere recesionistă) din
perspectiva termen lung:

Ce se întâmplă cu echilibrul pe termen scurt cu abatere pozitivă?

În perioadele cu deviație pozitivă companiile vând mai mult față de normal
Prețurile cresc cu un ritm mai ridicat
... Inflația accelerează pe termen scurt

31
Graficul 21. Ajustarea echilibrului în perioadele cu deviație pozitivă (termen scurt – termen
lung):

Echilibrul pe termen lung:

PIB evoluează la potențial pe termen lung
... Y = Yp ...
... Dinamica prețurilor de consum este stabilă...
... p = p*.
Curbele AD, SRAS (t = ) și LRAS se intersectează în același punct

 Economia tinde să se ajusteze singură

32
  În timp deviațiile se aplatizează fără modificări ale politicilor monetare și fiscal-
bugetare
 Acest aspect nu se aplică în modelul Keynes de bază.
 Pentru că în acest model prețurile nu se ajustează pe termen scurt.
 Ajustările pe termen lung nu sunt luate în considerare.

Dacă auto-ajustarea este lentă:

Utilizarea politicilor monetare și fiscal-bugetare poate fi importantă pentru stabilizarea PIB-ului
Dacă ajustarea este rapidă:
Politicile de stabilizare nu se justifică

Economia se abate de la tendința pe termen lung dacă inflația variază.

Intensificarea inflației poate fi determinată de:
Exces de cerere agregată
Dacă acest exces nu este determinat de deteriorarea PIB potențial atunci ...
... Acest dezechilibru pe termen scurt reprezintă un șoc de cerere

33
Graficul 22. Intensificarea inflației în contextul unui șoc pozitiv de cerere

Accelerarea inflației poate fi determinată și de un șoc de ofertă

Care are impact la nivelul curbei ofertei pe termen scurt
Curba AS pe termen scurt determinată de temporar de:

 t   t 1   . Yt 1  Yp,t 1   ut

Valori pozitive pentru un șoc pozitiv

Valoarea nulă pe termen lung

34
Graficul 23. Intensificarea inflației în contextul unui șoc pe termen scurt

Intensificarea inflației și dacă

Curba ofertei agregate pe termen lung se deplasează ca urmare a unor perturbații pentru PIB
potențial
Curba AS pe termen lung se deplasează permanent la stânga, în contextul reducerii Yp.

35
Graficul 24. Intensificarea inflației în contextul unui șoc negativ pe PIB potențial

Cum poate fi redusă inflația?

Prin politici de temperare a cererii agregate
Costuri pe termen scurt – ajustare de PIB și creștere de șomaj

36
Graficul 25. Politici de dezinflație – de temperare a presiunilor inflaționiste

37
V. ECONOMIA ROMÂNIEI – oportunitățile și provocările deceniului

A. Acțiunea climatică – România vs. Uniunea Europeană

În luna august 2021 Eurostat a comunicat datele cu privire la evoluția indicatorilor din sfera
modificărilor climatice (în contextul Agendei 2030 de dezvoltare durabilă, capitolul 13, acțiunea
climatică) în rândul țărilor membre ale Uniunii Europene în anul 2019.
Monitorizarea acestor indicatori este relevantă, mai ales în urma incidenței pandemiei
coronavirus, care va determina intensificarea eforturilor pentru implementarea cadrului ESG
(Environment, Social, Governance).
Cei mai relevanți indicatori din sfera modificărilor climatice sunt: emisiile de gaze cu efect
de seră, emisiile de dioxid de carbon de către autoturismele noi și ponderea sursei de energie
regenerabilă în transport.
Datele publicate de Eurostat indică scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 3,7%
an/an la 7,8 tone/locuitor în Uniunea Europeană în anul 2019, nivel minim istoric, aspect evidențiat
în graficul următor.
În România emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu 8,5% an/an în 2019, la 4,3 tone
/ locuitor, cel mai redus nivel din 2016, după cum se poate observa tot în graficul de mai jos.

Graficul 26. Emisiile de gaze cu efect de seră (tone/locuitor)

12

10

2
Uniunea Europeană România
0
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019

Sursa: Eurostat

Pe de altă parte, statisticile Eurostat arată majorarea emisiilor de dioxid de carbon de către
autoturismele noi din Uniunea Europeană pentru al treilea an consecutiv în 2019, cu 1,7% raportat
la 2018, la 122,2 grame / km, cel mai ridicat nivel din 2014, aspect evidențiat în graficul următor.
În România acest indicator s-a majorat pentru al doilea an la rând în 2019, cu 2,3% raportat
la 2018, la 124,3 grame / km, maximul din 2015.

38
Graficul 27. Emisiile de CO2 autoturisme noi (grame/km)

170

150

130

110

90

70
Uniunea Europeană România
50
2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019
Sursa: Eurostat
Nu în ultimul rând, ponderea energiei din surse regenerabile în transport a crescut cu 0,6
puncte procentuale an/an la 8,9% în Uniunea Europeană în 2019 (nivel record, după cum se poate
observa în graficul următor). În România acest indicator s-a majorat cu 1,5 puncte procentuale
an/an la 7,8% în 2019, maxim istoric, aspect evidențiat tot în graficul de mai jos.
Datele Eurostat indică un nivel al cheltuielilor pentru contracararea modificărilor climatice
în Uniunea Europeană de 21,9 miliarde EUR în 2019, în majorare cu 69,9% raportat la 2014.
În acest deceniu am putea asista la intensificarea eforturilor de implementare a strategiei
ESG la nivelul țărilor membre din Uniunea Europeană, mai ales în contextul incidenței pandemiei
și consecințelor acestui șoc.

Graficul 28. Pondere energie din surse regenerabile în transport (%)

10
Uniunea Europeană România
8

0
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019

Sursa: Eurostat

39
 B. Implementarea cadrului ESG (Environment, Social, Governance)

Incidența pandemiei coronavirus (un șoc exogen fără precedent la nivel mondial în ultimul
secol) a readus în prim plan aspecte fundamentale pentru dezvoltarea economică durabilă, inclusiv
factorii de mediu, sociali și de guvernanță (ESG).
La mai bine de un an de la declanșarea pandemiei implementarea cadrului ESG a devenit
o prioritate atât pentru sectorul public, cât și pentru sectorul privat la nivel mondial.
În acest context am realizat o analiză comparativă România vs. Uniunea Europeană din
perspectiva celor mai importanți indicatori ESG, utilizând baza de date a Băncii Mondiale, iar
rezultatele sunt evidențiate în rândurile de mai jos și în graficele din partea dreaptă.
În ceea ce privește indicatorii de mediu printre cei mai relevanți se menționează emisiile
de CO2, precum și ponderea energiei din surse regenerabile în total producție de energie.
Astfel, după cum se poate observa în graficul următor România se poziționează mai bine
comparativ cu media Uniunii Europene. Conform celor mai recente statistici disponibile în anul
2015 emisiile de CO2 se situau la 3,5 tone metrice/locuitor în România, nivel inferior celui
consemnat în Uniunea Europeană (6,5 tone metrice/locuitor).

Graficul 29. Emisiile de CO2 (tone metrice/locuitor)

12

10

2
România Uniunea Europeană
0
1960
1962
1964
1966
1968
1970
1972
1974
1976
1978
1980
1982
1984
1986
1988
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014

Sursa: Banca Mondială

Totodată, România se poziționează mai bine raportat la media europeană și din perspectiva
ponderii energiei din surse regenerabile în totalul producției de energie. Astfel, conform datelor
Băncii Mondiale în 2014 această pondere se situa la 39,7% în România, nivel superior celui din
Uniunea Europeană (29,7%), aspect evidențiat în al doilea grafic din partea dreaptă.

40
Graficul 30. Pondere energie surse regenerabile total producție (%)

45
40
35
30
25
20
15
10
5
România Uniunea Europeană
0
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
Sursa: Banca Mondială

Din categoria indicatorilor sociali am selectat cheltuielile cu educația și rata șomajului.

Pe de o parte, România se poziționează la un nivel inferior mediei europene din perspectiva
raportului cheltuieli cu educația / total cheltuieli publice. Astfel, în 2016 acest indicator a
consemnat un nivel de 10,1% în România, inferior celui înregistrat la nivelul Uniunii Europene
(11,4%).
Se poate evidenția însă o convergență între România și Uniunea Europeană din perspectiva
acestui indicator.
Pe de altă parte, România se poziționează mai bine comparativ cu media Uniunii Europene
din perspectiva indicatorului rata șomajului, după cum se poate observa în graficul de mai jos.
Astfel, datele Băncii Mondiale indică o rată a șomajului de 4,8% în 2020 în România, nivel
cu mult sub cel înregistrat în Uniunea Europeană (7,4%).
Conform estimărilor econometrice elaborate componenta structurală a ratei șomajului din
România s-a situat permanent sub nivelul din Uniunea Europeană, expresie a unui grad mai ridicat
de flexibilitate pe piața internă a forței de muncă.

41
Graficul 31. Rata șomajului (%)

14
12
10
8
6
4
2
România Uniunea Europeană
0
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
Sursa: Banca Mondială
Nu în ultimul rând, din categoria indicatorilor de guvernanță am selectat raportul dintre
femei și bărbați din perspectiva ratei de participare pe piața forței de muncă și indicatorul de
eficiență administrativă.
Pe de o parte, România se poziționează sub media Uniunii Europene din perspectiva
raportului femei/bărbați pe indicatorul rata de participare pe piața forței de muncă, după cum se
poate observa în graficul următor.
Graficul 32. Raport femei/bărbați rata de participare pe piața forței de muncă (%)

90
80
70
60
50
40
30
20
10
România Uniunea Europeană
0
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018

Sursa: Banca Mondială

Pe de altă parte, România se situează la un nivel cu mult sub cel din Germania (prima
economie a Uniunii Europene și Zonei Euro) din perspectiva indicatorului de eficiență
administrativă, aspect evidențiat în graficul de mai jos.

42
Graficul 33. Indicator eficiență administrativă

2.0

1.5

1.0

0.5

România Germania
0.0
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
-0.5
Sursa: Banca Mondială

La finalul aceste analize comparative subliniem faptul că am putea asista la intensificarea

procesului de implementare a cadrului ESG în acest deceniu, atât în România, cât și la nivelul
Uniunii Europene, ceea ce va avea impact pozitiv pentru procesele de dezvoltare durabilă și
convergență economică europeană.

C. Intensificarea digitalizării – o oportunitate pentru România în ciclul post-pandemie

Digitalizarea (Revoluția 4.0) a dominat ciclul economic post-criză, având impact

semnificativ atât asupra economiei reale, cât și în sfera economiei financiare. Similar cu revoluțiile
industriale anterioare digitalizarea generează șocuri de productivitate și o alocare mai optimă a
resurselor. Încorporarea digitalizării transformă fluxurile de producție, precum și atitudinile de
consum și investiții, contribuind la creșterea gradului de conectivitate, la propagarea imediată a
informațiilor, cu implicații inclusiv la nivel de decizii de politică economică.
Totodată, digitalizarea are impact semnificativ pentru procesele de creștere economică,
dezvoltare și convergență între țări. Nu în ultimul rând, încorporarea mai puternică a Revoluției
Digitale contribuie la reducerea costurilor de finanțare.
Se evidențiază diferențele importante între țările lumii în ceea ce privește procesele de
digitalizare, cele mai avansate fiind cele din Asia și America de Nord. Pe de altă parte, țările
europene sunt mai puțin avansate în materie de digitalizare.
În România IT&C s-a poziționat în ciclul post-criză pe loc fruntaș în rândul sectoarelor din
economie, ponderea acestuia în valoarea adăugată brută totală situându-se la aproximativ 6% în
prezent (peste nivelurile înregistrate în Germania (prima economie a Uniunii Europene) (4,6%) și
țările Grupului Visegrad (4,3% în Polonia, 4,7% în Slovacia, 5% în Ungaria și 5,5% în Cehia)).
În perioada 2011-2018 valoarea adăugată brută în IT&C a crescut cu un ritm mediu anual
de aproximativ 10% în România, dinamică superioară celor înregistrate în Slovacia (3%),
Germania (4,7%), Cehia (5,1%), Ungaria (5,3%), Bulgaria (5,9%) și Polonia (8,3%).

43
 Cu toate acestea, România continuă să se poziționeze pe ultimele locuri la nivelul Uniunii
Europene în ceea ce privește indicele economiei digitale, conform datelor publicate de Comisia
Europeană.
Această discrepanță dintre evoluția favorabilă a sectorului IT&C din România (cel puțin
comparativ cu țările din Uniunea Europeană) și nivelul redus al indicelui economiei digitale
reprezintă o provocare pe care economia internă va trebui să o adreseze în ciclul economic post-
pandemie.
Principala cauză a acestui decalaj este reprezentată de faptul că cea mai mare parte a valorii
adăugate brute din IT&C este exportată și nu încorporată în economia internă.
În acest context, subliniem faptul că pentru continuitatea proceselor de creștere economică,
dezvoltare și convergență europeană România (atât sectorul public, cât și sectorul privat) va trebui
să încorporeze din ce în ce mai mult roadele Revoluției Digitale.
Pierderea trenului digitalizării într-un context în care România dispune de un sector IT&C
competitiv în plan global va avea impact nefavorabil pentru dinamica productivității și
potențialului de creștere economică pe termen mediu.

D. Globalizarea economiei României – perspective de redinamizare după decelerarea

recentă

Economia României s-a confruntat cu ample transformări structurale după 1989,

evidențiindu-se tranziția la economia de piață și integrarea în structurile euro-atlantice, factori care
au contribuit la intensificarea procesului de globalizare pe plan intern.
Cu toate acestea, atragem atenția cu privire la faptul că indicatorii din sfera globalizării
economiei României au consemnat evoluții predominant nefavorabile în a doua jumătate a ciclului
economic post-criză (2016-2019), după cum rezultă din analiza elaborată pe baza datelor Eurostat.
Indicatorul ponderea exporturilor în PIB a scăzut în ultimii ani, de la un nivel record de
42% în 2017 la 37,3% în 2020 (cel mai redus nivel din 2011), aspect evidențiat în graficul următor.
Graficul 34. Ponderea exporturilor în PIB (%)

60

50

40

30

20

10
Uniunea Europeană România
0
2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

Sursa: Eurostat

44
 Acest indicator se poziționează cu mult sub nivelul din Uniunea Europeană (46,8% în
2020), după cum se poate observa în graficul de mai sus.
De asemenea, indicatorul ponderea importurilor în PIB a scăzut de la un nivel record de
45,3% în anul 2018 la 41,7% în 2020 (minimul din 2013), poziționându-se foarte aproape de cel
înregistrat în Uniunea Europeană (42,8%).
Pe de altă parte, raportul investiții străine directe / PIB a consemnat o tendință
descrescătoare pe parcursul ultimilor ani, spre un nivel de 0,85% în 2020, minimul din 1996, după
cum se poate observa în graficul de mai jos.
Investițiile străine directe au avut un rol fundamental în dezvoltarea economiei interne,
îndeosebi în perioada dintre finalul anilor 1990 și până la momentul declanșării Marii Recesiuni
(cea mai severă criză economico-financiară mondială de după Al Doilea Război Mondial).
Graficul 35. Ponderea investițiilor străine directe în PIB (%)

10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Sursa: Eurostat
Pe de altă parte, indicatorul ponderea salariaților angajați în multinaționale în total salariați
a consemnat o tendință ascendentă pe parcursul ultimilor ani, spre un nivel record de 29,2% în
2018, după cum se poate observa graficul următor.
Graficul 36. Ponderea angajaților în multinaționale în total (%)

31
29
27
25
23
21
19
17
15
2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

Sursa: Eurostat

45
 În 2018 acest indicator înregistra un nivel de 15,6% în Uniunea Europeană.
Nu în ultimul rând, atragem atenția cu privire la nivelul ridicat al ponderii valorii adăugate
brute generată de companiile controlate de străini în total valoare adăugată brută: 44,7% în anul
2018, cu mult peste media Uniunii Europene (24%), după cum se poate observa în graficul de mai
jos.
Cu alte cuvinte, se poate spune că am asistat la o evoluție predominant nefavorabilă a
indicatorilor din sfera globalizării economiei naționale în a doua jumătate a ciclului economic post-
criză, iar această tendință s-a intensificat în anul pandemic 2020, în contextul incidenței crizei
sanitare, un șoc exogen fără precedent la nivel mondial în ultimul secol.
În ciclul economic post-pandemie am putea asista la schimbări de tendințe pentru cei cinci
indicatori analizați mai sus, date fiind perspectivele favorabile pentru investițiile productive.
Astfel, pe de o parte, am putea asista la ameliorarea ponderii exporturilor în PIB și
redinamizarea investițiilor străine directe.
Pe de altă parte, am putea observa o evoluție în deteriorare pentru indicatorii pondere
salariați multinaționale în total salariați economia națională și valoare adăugată brută companii
controlate de străini în total valoarea adăugată brută.
Graficul 37. Valoare adăugată brută companii multinaționale (% VAB)

46.0
45.0
44.0
43.0
42.0
41.0
40.0
39.0
38.0
37.0
36.0
2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

Sursa: Eurostat

E. Economia României – perspective macroeconomice 2021 – 2023

Conform prognozelor macroeconomice actualizate recent de Banca Transilvania PIB-ul
României s-ar putea majora cu 7,2% an/an în 2021, după declinul cu 3,9% an/an din 2020, evoluție
determinată de redinamizarea cererii interne, pe fondul redeschiderii economiei.

46
Graficul 38. Evoluția PIB-ului României (%, an/an)

12
10
8
6
4
2
0
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
2021
2022
2023
-2
-4
-6
-8
Sursa: Eurostat
În acest scenariu investițiile productive ar putea accelera de la 6,8% an/an în 2020 la 11,2%
an/an în 2021, pe fondul nivelului redus al costurilor reale de finanțare, redinamizării consumului
privat și perspectivelor de implementare a programelor lansate de Uniunea Europeană în anul 2020
(inclusiv Next Generation).
Accelerarea investițiilor va avea impact de antrenare pentru celelalte componente PIB –
consumul privat ar putea crește cu 8% an/an în 2021, după declinul cu 5,2% an/an din 2020
(determinat de incidența pandemiei și implementarea de restricții).
La nivelul consumului public prognozele Băncii Transilvania indică accelerare de la 2%
an/an în 2020 la 2,9% an/an în 2021.
Pentru 2022 și 2023 se previzionează decelerarea ritmului anual de creștere economică la
5,8%, respectiv 4,1%, pe fondul disipării graduale a efectului bază.
În acest scenariu dinamica anuală a investițiilor productive s-ar putea tempera la 9,9% în
2022, respectiv 6% în 2023.
În ceea ce privește consumul privat (principala componentă a PIB) prognozele actualizate
de BT indică perspectiva decelerării ritmului anual la 4,5% în 2022, respectiv 3,9% în 2023.

47
Graficul 39. Consumul privat vs. investițiile productive în România

20 60
Consum privat (%, an/an)
15
Investiții productive (%, an/an) (dr.) 40

10
20
5
0
0
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
2021
2022
2023
-20
-5

-10 -40
Sursa: Eurostat

Nu în ultimul rând, pentru consumul guvernamental se prognozează accelerare la 4% an/an

în 2022 și 4,1% an/an în 2023, evoluție susținută de implementarea programului Next Generation.
La nivelul cererii externe nete se previzionează creșterea exporturilor și importurilor totale
cu ritmuri medii anuale de 4,5%, respectiv 6,2% în perioada 2021-2023.
În ceea ce privește climatul din piața forței de muncă se prognozează scăderea ratei medii
anuale a șomajului de la 5,4% în 2021 la 4,9% în 2022, respectiv 4,6% în 2023 (minimul din 2019),
aspect evidențiat în ultimul grafic alăturat.
Printre factorii de risc la adresa evoluției economiei interne în trimestrele următoare se
menționează: dinamica crizei sanitare (semnalele de reintensificare pentru numărul de cazuri noi
confirmate în perioada recentă, spre nivelul maxim de la final de mai, inclusiv în contextul
propagării mutației Delta); evoluțiile macro-financiare internaționale, cu impact la nivelul
percepției de risc pe plan intern; mix-ul de politici economice din România (inclusiv viteza
reformelor structurale și dinamica implementării programelor lansate de Uniunea Europeană în
2020); tensiunile geopolitice și provocările la adresa ordinii economice mondiale și sistemului
financiar internațional în perioada post-pandemie.

CONCLUZII

România s-a evidențiat în peisajul economiilor din Uniunea Europeană printr-un ritm
ridicat de creștere economică, dezvoltare și convergență pe parcursul ultimelor decenii, evoluție
determinată de dinamica puternică a investițiilor productive, cu impact de antrenare pentru
celelalte componente ale PIB.
Conform datelor Eurostat investițiile productive s-au majorat cu un ritm mediu anual de
5,1% între 1995 și 2020 în România, cu mult peste dinamica înregistrată în Zona Euro (1,3%).
PIB-ul nominal a crescut de aproximativ 5 ori între 2001 și 2020 (la circa 220 miliarde
EUR), iar PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare (ca % din media UE) s-a majorat de la sub

48
30% la începutul anilor 2000 la 71,6% în 2020, România poziționându-se pe locul 23 la nivelul
Uniunii Europene anul trecut, înaintea Bulgariei, Greciei, Croației și Slovaciei, aspect evidențiat
în graficul de mai jos.
Graficul 40. PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare (% media UE)
120

100

80

60

40

20
PO HU RO SK HR GR
0
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Sursa: Eurostat

De asemenea, subliniem faptul că România a prezentat o evoluție mai bună comparativ cu

Uniunea Europeană și cu Zona Euro în anul pandemic 2020.
Astfel, PIB-ul României a scăzut cu 3,9% an/an, spre deosebire de ajustare cu 6,5% an/an
din Zona Euro (principalul partener economic).
Evoluția a fost determinată, în principal, de performanța investițiilor productive: plus 6,8%
an/an în România spre deosebire de scăderea cu 8,2% an/an înregistrată în Zona Euro (cea mai
severă din 2009).
Nu în ultimul rând, între 1990 și 2017 indicatorul de dezvoltare umană s-a majorat cu 0,11
puncte procentuale la 0,811 în România.
Graficul 41. Indicator dezvoltare umană

0.8

0.6

0.4

0.2
România Germania
0
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017

Sursa: Eurostat

49
 Subliniem faptul că economia s-a confruntat cu ample transformări structurale, printre care
se menționează tranziția la economia de piață, aderarea la structurile Euro-atlantice, incidența
Marii Recesiuni (cea mai severă criză economico-financiară de la finalul celui de-Al Doilea Război
Mondial) și declanșarea pandemiei coronavirus.
Aceste modificări structurale sunt reflectate și de transformările din perspectiva ponderii
sectoarelor în PIB, aspect evidențiat în graficul următor.
Ponderea sectorului primar și ponderea industriei în PIB au consemnat tendințe
descrescătoare în ultimele decenii, spre niveluri de 3,8%, respectiv 19,7% în 2020.
Totodată, ponderea sectorului financiar în PIB s-a redus de la aproximativ 3,5% la
începutul anilor 2000 la 2,4% în 2020.
Pe de altă parte, ponderea în PIB a sectorului administrație publică, apărare și sănătate a
crescut semnificativ, spre nivelul record de peste 15% în anul 2020.
Totodată, ponderea IT&C în PIB s-a majorat de la aproximativ 4,5% la începutul anilor
2000 la 6,8% în 2020, evoluție puternic influențată de implementarea Revoluției Digitale.
Graficul 42. Pondere sectoare în PIB (%)
30
27 Sectorul primar
Industria
24
Construcțiile
21 Comerț, transport, HORECA
18 IT&C
15 Sectorul financiar
12 Tranzacții imobiliare
9 Administrație publică, apărare, sănătate
6
3
0
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
Sursa: Eurostat 2020
Conform analizelor econometrice, în prezent economia României se află la începutul unui
nou ciclu (post-pandemie), iar structura contribuției factorilor de producție la dinamica PIB
potențial este mai echilibrată ca oricând în perioada de după 1989, aspect evidențiat în graficul de
mai jos.
Astfel, în 2020 factorii capital, forță de muncă și productivitatea totală a factorilor de
producție au contribuit cu 1,7 puncte procentuale, 0,5 puncte procentuale, respectiv 1,6 puncte
procentuale la ritmul anual al PIB potențial.
Totodată, aceste transformări au avut impact pozitiv și pentru dinamica indicatorilor din
sfera bunăstării, ceea ce a contribuit la stabilizarea exodului de populație înainte de incidența
pandemiei.

50
Graficul 43. Contribuție factori producție la dinamica PIB potențial
12
10
8
6
4
2
0
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
2021
2022
2023
-2
-4
-6
K L TPF PIB (%, an/an)
-8
Sursa: estimări econometrice, utilizând datele Eurostat

Printre oportunitățile acestui deceniu pentru economia României se menționează aderarea

la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE – grupul țărilor dezvoltate),
accelerarea procesului de digitalizare și implementarea cadrului ESG (mai ales în contextul
priorităților politicilor Uniunii Europene).
Subliniem faptul că România poate intra în primele 10 economii ale Uniunii Europene din
perspectiva PIB-ului nominal până la finalul acestui deceniu. Totodată, nivelul PIB/locuitor la
paritatea puterii de cumpărare se poate apropia de 100% din media Uniunii Europene până la
începutul deceniului următor.
Considerăm că acest deceniu este ultimul cu ritmuri ridicate de creștere, dezvoltare și
convergență economică pentru România, scenariu susținut, în primul rând, de perspectivele foarte
bune pentru dinamica investițiilor productive și de implementarea programelor lansate de Uniunea
Europeană în 2020.
Pe de altă parte, atragem atenția cu privire la provocările structurale din economia internă
pe termen scurt și mediu: dezvoltarea infrastructurii critice (transport, educație, sănătate);
implementarea cadrului ESG; reforma și digitalizarea administrației publice; ajustarea deficitului
balanței comerciale cu bunuri agro-alimentare (de la nivelul record de aproximativ 3 miliarde EUR
în 2020); ameliorarea convergenței economice între regiuni (tranziția la o economie cu mai mulți
poli de creștere); fructificarea avantajelor din perspectiva poziției României la nivel regional (se
poate transforma într-un hub pentru Europa de Sud-Est); generarea de companii campioni la nivel
național, cu ambiții de dezvoltare regională; tranziția pieței de capital de la emergentă secundară
la dezvoltată, cu implicații favorabile pentru dinamica indicatorilor de dezvoltare și bunăstare pe
termen mediu.

51
VI. POLITICI ECONOMICE

A. Care influențează cererea agregată, printre care se menționează:

1. Politica monetară
2. Politica fiscal-bugetară
3. Politia de venituri

B. Care au impact asupra ofertei agregate – reformele structurale

I. POLITICA MONETARĂ

INFLAȚIA

 Stabilitatea preţurilor importantă pentru luarea de decizii bine informate de consum şi

investiţii şi pentru o alocare mai eficientă a resurselor economice, care să contribuie la
creşterea bunăstării familiilor, a productivităţii unei economii precum şi la asigurarea
coeziunii sociale şi a stabilităţii macroeconomice.
 Literatura economică distinge mai multe teorii cu privire la cauzele inflaţiei:
 inflaţia generată de evoluţia cererii agregate („demand-pull inflation”);
 inflaţia generată de evoluţia costurilor de producţie („cost-push inflation”);
 inflaţia generată de excesul de ofertă de monedă în economie;
 curba lui Philips;
 mecanismul aşteptărilor agenţilor economici cu privire la evoluţia preţurilor;
 spirala inflaţie-salarii.

 Costurile inflaţiei:
 Nivelele ridicate ale inflaţiei introduc distorsiuni în preţurile relative, în economie;
 Cost de meniu, determinat de modificarea preţurilor, în special în perioadele
hiperinflaţioniste.;
 Inflaţia exacerbează ineficienţele cauzate de sistemul de impozite, în ţările cu
sistemele de impozitare complicate.

52
  Inflaţia reduce profitul net al companiilor şi salariul net al angajaţilor. În ţările cu
sistem de impozitare progresiv, inflaţia poate avea impact negativ asupra ofertei pe
piaţa muncii. De exemplu, în cazul zonei euro, un studiu al FMI (2002), estimează
că, reducerea ratei inflaţiei de la 2% la 1% ar contribui la o creştere permanentă a
bunăstării cu 1%.
 Alte costuri ale inflaţiei sunt costurile de tranzacţionare (cunoscute în literatură sub
denumirea de „shoe-leather cost”), precum şi costurile ce rezultă din redistribuirea
veniturilor, de la categoriile de persoane cu venituri fixe la categoriile de persoane
cu venituri variabile, de la creditori la debitori.

 În ţările dezvoltate au avut loc procese de macrostabilizare - combaterea inflaţiei cât şi a

dezechilibrelor bugetare, contribuind la creşterea bunăstării şi la un cadru mai eficient de
alocare a factorilor de producţie.
 Principalele metode utilizate în procesele de dezinflaţie au fost:
 modificarea statutului băncilor centrale, acestea devenind independente de puterea
politică;
 participarea la un regim de curs de schimb fix (cum este cazul statelor membre ale
UME care şi-au ancorat monedele la marca germană în cadrul SME);
 Persistenţa inflaţiei a scăzut; În sectorul serviciilor rata de inflaţie prezintă o persistenţă
mai mare în raport cu sectorul industrial, fenomen explicat de creşterea mai mare a
productivităţii şi de gradul mai mare de deschidere în sectorul bunurilor tranzacţionabile;
 Începând cu ultima decadă a secolului trecut, la procesul de dezinflaţie a contribuit şi
factorul globalizare (prin mecanismul preţurilor relative). Un studiu recent al FMI (2006)
reflectă faptul că globalizarea reduce capacitatea băncilor centrale în a stimula PIB-ul.
 Fenomenul globalizării a rezultat în: reducerea barierelor din calea liberei circulaţii a
bunurilor şi serviciilor; creşterea concurenţei pe pieţele interne; delocalizarea producţiei de
bunuri şi servicii (reducerea preţurilor acestor bunuri în comparaţie cu indicele general al
preţurilor); creşterea productivităţii, reflectând presiuni crescânde pentru inovaţie şi alte
forme de concurenţă care exclud componenta preţ; reducerea presiunilor inflaţioniste, prin
reducerea costurilor unitare ale muncii şi creşterea mai redusă a salariilor.
 Perspectivele cu privire la rolul politicii monetare au cunoscut o evoluţie radicală, de la
perspectiva keynesiană – conform căreia politica monetară constituie un instrument de
politică economică care poate influenţa evoluţia cererii agregate şi, implicit, a creşterii
economice şi a ratei şomajului –, la perspectiva generalizată astăzi – conform căreia, pe
termen lung, inflaţia este un fenomen monetar;

53
 În conducerea politicii monetare au fost adoptate reguli, iar băncilor centrale au devenit
independente. Instrumentul utilizat în conducerea politicii monetare este rata directoare de
dobândă, iar obiectivul de politică monetară este menţinerea stabilităţii preţurilor. Dată
fiind natura indirectă a relaţiei între rata de dobândă şi rata de inflaţie, băncile centrale
recurg la obiective intermediare: în cazul BCE obiectivul intermediar este M3;
 Băncile centrale au devenit independente de puterea politică, în concordanţă cu principiile
macroeconomice moderne: politica monetară are impact temporar asupra creşterii
economice şi a nivelului şomajului, iar politicile monetare expansioniste au ca rezultat
creşterea ratei inflaţiei; puterea politică este orientată către performanţe pe termen scurt,
prezentând un tendinţă inflaţionistă, care a stat la baza episoadelor inflaţioniste din mai
multe ţări;
 Începând cu anii 1990, majoritatea băncilor centrale din ţările dezvoltate au implementat
un sistem de ţintire a inflaţiei – inflation targeting;
 Băncile centrale au ca obiectiv minimizarea funcţiei de pierdere care poate fi exprimată
astfel [Blinder (2006)]:
 L = (π – π*)2 + λ(y – y*)2 ; L = (π – π*)2 + λ(u – u*)2 unde π, π*, y, y*, u şi u*
reprezintă rata de inflaţie, ţinta de inflaţie, PIB-ul real, PIB-ul potenţial, rata şomajului şi
nivelul NAIRU al şomajului.

 Există mai multe reguli de politică monetară: reguli de tip backward-looking, reguli de tip
forward-looking şi reguli generalizate [Fourçans şi Vrânceanu (2002)];
 Din categoria regulilor de politică monetară de tip backward-looking se distinge regula lui
Taylor, care poate fi exprimată astfel: i*t = r- + Πt + β (Πt – Π-) + γ yt;
 Din categoria regulilor de politică monetară de tip forward-looking se distinge modelul
propus de Clarida et al (1997), care poate fi exprimat, într-o formă simplificată astfel: i*t
= i- + β (E[Πt,k | It ] – Π- ) + γ E [yt, q | It];
 Din categoria regulilor generalizate de politică monetară, Fourçans şi Vrânceanu (2002)
evidenţiază următoarea regulă, care ia în considerare şi alte variabile, precum masa
monetară (variabilă importantă pentru Banca Centrală Europeană) şi cursul de schimb între
monede. O astfel de regulă de politică monetară poate fi exprimată astfel: i*t = i- + β (E[Πt,k
| It ] – Π- ) + γ E [yt, q | It] + AE [Θt, l| It , unde Θt, l reprezintă un vector de varibile, altele
decât inflaţia şi output gap-ul (incluzând, de exemplu, cursul de schimb şi indicatorii
monetari).
 Obiectivul politicii monetare a Băncii Centrale Europene, definit prin Tratatul de la
Maastricht, este stabilitatea preţurilor. În practică, acest obiectiv se identifică cu
îndeplinirea unei ţinte de inflaţie inferioare valorii de 2%. Inflaţia este evaluată prin

54
 Indicele Preţurilor de Consum (IPC), medie ponderată a ratelor de inflaţie ale ţărilor
membre ale zonei euro;
 Obiectivul de inflaţie nu a fost îndeplinit ad-literam; în primele 100 de luni de la intrarea
în funcţiune a zonei euro, rata inflaţiei s-a situat sub pragul de 2% în doar 34 de luni,
situându-se în intervalul 1,5%-2,5% în 84 de luni şi peste valoarea de 2,5% în 6 luni;
 Strategia de politică monetară a BCE este inspirată din modelul Bundesbank, fiind axată
pe doi piloni: pilonul monetar constă în evaluarea ratei de creştere a masei monetare şi a
creditului; pilonul economic constă în analiza tuturor factorilor care afectează inflaţia pe
termen scurt (studiul activităţii economice reale şi a condiţiilor financiare ale economiei
zonei euro);
Graficul 44. Evoluția inflației vs. ținta de inflație a Băncii Centrale Europene 1997-2007
3.5

3.0

2.5

2.0

1.5

1.0

Rata Inflaţiei zona euro

0.5
Target inflaţie BCE

0.0
Jan-00

Jan-05
Jan-97

Jan-98

Jan-99

Jan-01

Jan-02

Jan-03

Jan-04

Jan-06

Jan-07

Sursa: Eurostat, Banca Centrală Europeană

55
Graficul 45. Evoluția inflației vs. dinamica masei monetare M3 în Zona Euro 1997-2007
Evoluţia ratei inflaţiei, a ratei nominale a dobânzii şi a M3
5,0 12,0

4,5 10,3

10,0
4,0
3,75
3,5
8,0

3,0

2,5 6,0

2,0 1,9

4,0
1,5

1,0
2,0

0,5

0,0 0,0
9 7 97 9 8 98 9 9 99 0 0 00 0 1 01 0 2 02 0 3 03 0 4 04 0 5 05 0 6 06 0 7
n- Jul- an- Jul- an- Jul- an- Jul- an- Jul- an- Jul- an- Jul- an- Jul- an- Jul- an- Jul- an-
Ja J J J J J J J J J J

Rata Directoare a Dobânzii BCE Rata Inflaţie Zona Euro Evoluţia M3

Sursa: Banca Centrală Europeană

 Discursul preşedintelui BCE de la conferinţa de presă transmite anumite semnale

referitoare la deciziile de politică monetară care se vor lua în şedinţele următoare;
 Cuvinte precum „strong vigilance”, „monitor very closely”, „closely monitor” au transmis
indicii pentru deciziile de politică monetară din lunile următoare.
 Deciziile de politică monetară se iau în cadrul Consiliului Guvernatorilor, care cuprinde
cei 6 membri ai Board-ului şi cei 13 guvernatori ai băncilor centrale naţionale ale ţărilor
membre ale zonei euro. Pe de altă parte, Board-ul BCE conduce entitatea bancară centrală.
Fiecare membru al Board-ului are un domeniu determinat de responsabilitate (economie şi
cercetare, relaţii internaţionale, sisteme informatice, etc.);
 Politica de comunicare a BCE este diferită de cea a altor bănci centrale (FED, a Băncii
Angliei sau a Băncii Centrale a Japoniei). Devine dificil de evaluat atitudinea agresivă
(„hawkish”) sau neagresivă („dovish”) a Consiliului Guvernatorilor BCE. Deciziile cu
privire la rata directoare a dobânzii se iau în unanimitate, nefiind divulgate voturile
individuale. BCE nu face publice stenogramele (‚minutes’) reuniunilor lunare în care se
iau deciziile cu privire la rata directoare de dobândă. Studiile empirice efectuate
demonstrează că, în strategia de stabilire a ratei de dobândă, BCE acordă o pondere diferită
de 0 evoluţiei output gap-ului.
 Începând cu decembrie 2000, BCE a început să publice previziuni ale ratei de inflaţie şi ale
ratei de creştere economică, previziuni care iau în considerare că rata directoare de dobândă
şi cursul de schimb nu se modifică.

56
 Regula lui Taylor se poate exprima astfel:
 i = r* + π t + α*(πt −π *) + β*(yt − y*t),
 unde i, r*, πt, π *, yt şi y*t reprezintă rata directoare de dobândă, rata reală de dobândă, rata
inflaţiei (media deflatorului PIB în ultimele patru trimestre), ţinta pentru rata inflaţiei,
nivelul PIB-ului şi nivelul PIB-ului potenţial, iar parametrii α şi β exprimă preferinţele
băncii centrale în materie de inflaţie şi PIB;
 Abordarea gradualistă, banca centrală ajustează gradual rata de dobândă, cum se poate
exprima în relaţia următoare: it = ρ it-1 + (1-ρ) * i taylor , relaţie în care parametrul ρ exprimă
gradualismul politicii monetare (0<ρ<1);
 Regula prospectivă de politică monetară se distinge de versiunea originală a lui Taylor prin
faptul că introduce aşteptările cu privire la rata inflaţiei, care substituie rata de inflaţie
înregistrată în trecut [E(πt+1) în loc de πt]: i = r* + π t+ α*(E(πt+1)−π *) + β*(yt − y*t);
 Voi aplica regula lui Taylor utilizând observaţii lunare, considerând ca variabilă proxy
pentru creşterea economică evoluţia producţiei industriale. Într-o a doua etapă, voi aplica
regula lui Taylor utilizând observaţii trimestriale. În ceea ce priveşte calculul output gap-
ului, voi aplica filtrul econometric propus de Hodrick-Prescott, metodologie prezentată în
capitolul 4. Rata de dobândă luată în considerare este cea înregistrată pe piaţa monetară
(EONIA – Euro Area OverNight Index Average).
 Ulterior voi estima o funcţie de reacţie de politică monetară de tip Taylor, în versiunea
graduală (interest rate smoothing), utilizând atât observaţii lunare dar şi observaţii
trimestriale. Ecuaţia estimată poate fi exprimată astfel:
it = ρ it-1 + (1-ρ) α + (1-ρ) β πt+12 + (1-ρ) γ yt + εt
 Aplicând direct regula lui Taylor, în varianta propusă de economistul american în articolul
din 1993, se poate concluziona că o astfel de regulă a constituit un ghid pentru politica
monetară a BCE, în perioada 1999-2001;
 În perioada 2002-2005, se observă o divergenţă între evoluţia ratei de dobândă de referinţă
a BCE şi rata de dobândă stabilită aplicând regula lui Taylor, divergenţă explicată de faptul
că BCE a acordat o atenţie mai mare evoluţiei creşterii economice şi o atenţie mai redusă
evoluţiei ratei de inflaţie în raport cu nivelul ţintă;
 În perioada 2006-2007 s-a înregistrat o convergenţă a ratei de dobândă a BCE către un
nivel stabilit de regula lui Taylor. BCE a început în decembrie 2005 un proces de
normalizare a ratei de dobândă, de la un nivel minim istoric de 2% către nivelul de 4%,
procesul justificat de îmbunătăţirea situaţiei economice în zona euro în 2006 şi 2007;
 Estimând o funcţie de reacţie de tip Taylor în varianta originală, dar şi într-o variantă de
ajustare graduală şi utilizând observaţii trimestriale dar şi lunare, se poate concluziona că,

57
 în conducerea politicii monetare în zona euro, BCE a acordat o pondere mai mare evoluţiei
output gap-ului în raport cu ponderea acordată evoluţiei inflaţiei faţă de nivelul ţintă
(coeficienţii estimaţi pentru evoluţia ratei de dobândă în raport cu evoluţia output gap-ului
prezentând valori mai mari decât coeficienţii estimaţi pentru evoluţia ratei de dobândă în
raport cu evoluţia inflaţiei);
 Rezultatele estimărilor efectuate par să contrazică statutul BCE, dar şi declaraţiile
oficialilor acestei entităţi, caracterizate prin atenţia acordată menţinerii stabilităţii
preţurilor.
Graficul 46. Regula lui Taylor aplicată politicii monetare a BCE 1999 - 2007
7 6

6
5

5
4

2
2

1
1
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
RATATAYLOR1 RATABCE EONIA RATATAYLOR2 RATABCE EONIA

5.2 5.0

4.8
4.5

4.4
4.0
4.0

3.6 3.5

3.2
3.0

2.8
2.5
2.4

2.0
2.0

1.6 1.5
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

RATATAYLOR1 RATABCE EONIA RATATAYLOR2 RATABCE EONIA

Sursa: estimări, utilizând datele Eurostat și Băncii Centrale Europene

58
 II. POLITICA BUGETARĂ

 Abordarea clasică: modalitatea de finanţare a politicii bugetare influenţează

agregatele macroeconomice;

 Abordarea Keynesiană: politica bugetară – instrument important pentru stabilizarea

economiei;
 Abordarea monetaristă: politica bugetară – impact temporar asupra agregatelor
macroeconomice având în vedere dificultăţile de ajustare a economiei (“fine-tunning”) dar
şi efectele de evicţiune (“crowding-out”);
 Ipoteza neutralităţii datoriei publice: politicile bugetare expansioniste (finanţate prin
emiterea de datorie publică au impact neutral asupra cererii agregate;
 Efectele non-Keynesiene ale politicii bugetare: în mai multe ţări implementarea de politici
bugetare restrictive a prezentat efecte expansioniste – prin mecanismul aşteptărilor
[Giavazzi şi Pagano (1990)].

POLITICA BUGETARĂ DIN PERSPECTIVA TEORIEI ZONELOR MONETARE

OPTIME

 Într-o uniune monetară politica bugetară constituie singurul instrument de politică

economică ce poate fi utilizat pentru a face faţă şocurilor asimetrice;
 Forma centralizată (la nivel de zonă monetară) vs. descentralizată (la nivel de stat
membru);
 Importanţa existenţei unui buget centralizat la nivel de uniune monetară [Sala-i-Martin şi
Sachs (1991)], Krugman (1993), De Grauwe (1994)];

59
  În prezenţa unui buget centralizat, regiunile unei uniuni monetare afectate negativ de
şocuri economice pot primi transferuri bugetare din partea celorlalte regiuni în procesul de
ajustare;
 Într-o uniune monetară – politica bugetară regională poate deveni ineficientă;
 Zonele monetare în care nu există un buget centralizat întâmpină dificultăţi în procesele
de ajustare în urma incidenţei şocurilor asimetrice;
 Efecte adverse ale deficitelor bugetare centralizate: transferurile bugetare tind să devină
permanente; guvernele ţărilor membre afectate de şocuri nu sunt determinate să caute
soluţii alternative.

DIMENSIUNEA BUGETARĂ A INFLAȚIEI

 Principalul motiv care a stat la baza adoptării Pactului de Stabilitate şi Creştere – protejarea
Băncii Centrale Europene de posibile presiuni bugetare din partea ţărilor membre ale zonei
euro;
 Politica bugetară poate influenţa evoluţia inflaţiei prin: mecanismul cererii agregate;
monetizarea deficitului bugetar; politici bugetare nesusţinute; acumularea de datorie
publică;
 Politici bugetare expansioniste stimulează cererea agregată, conducând la o creştere a PIB-
ului şi a consumului şi la un nivel mai mare al ratei de inflaţie (modelul AD/AS);
 Inflaţia – funcţie a stocului prezent şi viitor de monedă: astfel, monetizarea deficitului
conduce la creşterea ofertei de bani şi la un nivel mai ridicat de inflaţie;
 Deficitul bugetar dintr-un an contribuie la creşterea nivelului datoriei ce va trebui onorată
în viitor, rezultând în efecte de “bulgăre de zăpadă”;
 În cazul zonei euro – riscul de bail-out – riscul că Banca Centrală Europeană ar putea
monetiza datoria unuia sau mai multor guverne;
 Pactul de Stabilitate şi Creştere izolează Banca Centrală Europeană de astfel de presiuni
de bail-out.

60
 În ultimii ani modelele bugetare din ţările dezvoltate au avut la bază principiul
nemodificării taxelor (“tax smoothing”);
 Diverşi factori explică nivelul ridicat al deficitelor bugetare şi procesele de acumulare de
datorie publică: redistribuirile intra şi inter-generaţii; relaţia politică între guvernele aflate
la putere în perioade diferite de timp; polarizarea preferinţelor; preferinţa electorilor; gradul
de dispersie geografică a intereselor şi funcţionarea instituţiilor bugetare [Alesina şi Perotti
(1994)];
 Măsuri pentru limitarea indisciplinei bugetare: creşterea transparenţei procesului bugetar
[Hemming şi Kell (2000)], adoptarea de reguli de politică bugetară şi reformarea
instituţiilor bugetare;
 Kopitz (2001) evidenţiază diverse motive care au contribuit la adoptarea regulilor de
politică bugetară;
 Kennedy et al (1999) – 3 criterii pe care să le îndeplinească regulile bugetare: flexibilitate,
credibilitate, transparenţă;
 Critici aduse regulilor bugetare: rigiditate, artificialitate, birocraţie şi opacitate;
 Wyplosz (2002) – propune crearea unui Comitet de Politică Bugetară sau a unei Curţi de
Înţelepţi care să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi Comitetul de Politică Monetară.

61
Principalele motive care au condus la adoptarea Pactului de Stabilitate şi Creştere
Principale motive
pentru adoptarea
Pactului

Garantarea Compensarea Sprijinirea

Neutralizarea
stabilităţii tendinţei guvernelor coordonării
efectelor de
preţurilor în spre deficite politicilor
spill-over
UME excesive macroeconomice

 Într-o uniune monetară,  În prezenţa ratei unice  Pactul poate fi  Politicile bugetare
politicile bugetare de dobândă – anumite interpretat ca un necoordonate pot
expansioniste pot genera rate ţări membre pot fi instrument care contribui la creşterea
mai mari de inflaţie la nivelul “încurajate” să adopte încurajează coordonarea ratelor de dobândă la
uniunii; politici bugetare între politica monetară a nivelul UME şi în

 acumularea de datorie nesustenabile. BCE şi politicile bugetare fluctuaţii ale cursului de

publică poate periclita ale ţărilor membre ale schimb al euro.

obiectivul BCE: menţinerea zonei euro.

stabilităţii preţurilor;

Descrierea Pactului de Stabilitate şi Creştere (PSC)

 Mecanism adoptat prin Tratatul de la Amsterdam (1997), întăreşte criteriile de convergenţă adoptate prin Tratatul de
la Maastricht (1992);

PSC

Rezoluţia Consiliului Mecanismul Procedura de Deficit

European de Supraveghere Excesiv

 Stabileşte obiectivul de poziţii  Ţările membre trebuie să  Defineşte conceptul de deficite

bugetare sustenabile, echilibrate sau elaboreze Programele de bugetare excesive;
excedentare pe termen mediu; Convergenţă;  Stabileşte paşii pentru
 Creează cadrul pentru  Aceste Programe conţin implementarea sancţiunilor;
implementarea Pactului; informaţii privind planurile bugetare  Propune sancţiuni pentru ţările
 Stabileşte sarcini pentru ţările elaborate pe termen mediu, precum membre care prezintă deficite
membre, Comisia Europeană şi şi descrierea evoluţiei cadrului excesive şi care nu au întreprins
Consiliul European. macroeconomic. măsuri de corecţie.

62
Critici aduse Pactului de Stabilitate şi Creştere

Pactul implică un
Rigiditatea Pactului complex proces
birocratic
Pactul descurajează
investiţiile publice
Pactul ignoră diferenţele
Pactul neglizează existente la nivelul
policy-mix finanţelor publice
ale ţărilor membre UE
Pactul nu ia în considerare
situaţia bugetară agregată
la nivelul zonei euro
Pactul nu ia în
Asimetria Pactului considerare situaţia
sistemelor de pensii

Pactul nu sancţionează
politicile bugetare Pactul nu ia în considerare
influenţate politic reformele structurale

Alternative propuse Pactului de Stabilitate şi Creştere

Limite pentru deficite Reforma procesului Adoptarea de ţinte

bugetare ajustate ciclic bugetar pentru deficite

Regula de buget Adoptarea de reguli

Regula de Aur
permanent echilibrat de contingenţă

Introducerea de limite Suplimentarea Pactului Adoptarea de reguli

pentru nivelul cu o dimensiune de care să ia în considerare
cheltuielilor publice policy-mix nivelul datoriei publice

63
 metode de descompunere a deficitelor bugetare:

Uniunea
OECD FMI
Europeană

 I. Filtrul Hodrick-Prescott: relaţia

T 2 T 1 2

 (Yt  Yt ) +   ((Y  Yt )  (Yt  Y

* * * * *
Min t 1 t 1 ))
t 1 t 2

 II. Deficit bugetar = componenta structurală + componenta ciclică

deft = defs + defc

 III. Componenta ciclică
defc = (Yt – Yt*) 
 IV. Elasticitatea bugetară
(deft / Yt ) R X
( R ;Yt  1)  ( X ;Yt  1)
=  = Y Y
Yt / Yt

64