Pune-i, Doamne, foc la casă, Badea nu poate să iasă; El să fie-nchis în ea, Să-ți plătească dragostea; Badea să ardă cu pară, Cum ard eu fără tigneală.[3] Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, ca o lumânare! Când ai zice că ți-e rău, Șapte popi în jurul tău, Și toți șapte să citească, Leacul să nu-ți mai găsească, Cum nici eu n-am mai găsit, Alt neicuță de iubit, Ca tine de potrivit.[4]