  

EȘTI ÎN: CARTURESTI.RO /  CARTE /  SE INTORC MORTII ACASA

Se intorc mortii acasa

de CORNEL CONSTANTIN CIOMAZGA
7.9 / 10 (16 voturi)
Categorii: Moderni, contemporani
Limba: Romana
Data publicării: 2014
Editura: Cartea Actuala
ISBN: 2000000395869

INDISPONIBIL

Adaugă în wishlist

INDISPONIBIL

Preț valabil exclusiv online!

Împachetare cadou gratuită!
Transport gratuit peste 150 de lei.
Retur gratuit în 15 zile.
Ai întrebări? Contactează-ne!

Cumpărat des împreună cu:

Adresa Szerelveny
FIONA DAVIS Szamarkand fele
GUZEL JAHINA

ÎN STOC
49.90lei ÎN STOC
76.00lei

Solenoid Regele care a refuzat sa

MIRCEA CARTARESCU moara
ZECHARIA SITCHIN

ÎN STOC
59.90lei ÎN STOC
49.00lei

Vedenia Datorii uitate

GIB I. MIHAESCU JEAN BART

ÎN STOC
25.00lei ÎN STOC
21.00lei

Descriere
...unul dintre cei mai importanti publicisti ai anilor '90,
intemeietor si director al unor publicatii si al primelor
posturi de radio private din Romania, profesor la
Facultatea de Jurnalistica, mentor al unor mari gazetari
de astazi, Cornel Constantin Ciomazga se retragea prin
anii 2000 in chiliile unor manastiri pentru a iesi de acolo
cu o carte care avea sa sparga tiparele, devenind in
foarte scurta vreme best-seller.

De atunci si pana acum cartea sa LUCRAREA a fost

declarata de mai multe ori "cel mai cautat roman
romanesc postrevolutionar”, tirajele epuizandu-se de
fiecare data cu rapiditate. Timp de zece ani scriitorul a
stat din nou retras prin sihastrii si locuri tainice, numai
de el stiute, pentru ca acum sa revina, iata, cu o noua
carte ce se anunta a fi cu mult mai ravasitoare decat cea
dintai.

Un subiect "imprumutat tot din realitate”, cum spune

autorul, avand ca personaje principale un calau si
victima sa. Un fost tortionar comunist si cea mai
opresata victima a lui se intalnesc dupa zeci de ani,
fiecare cu viata sa terifianta, spre a trai impreuna o
experienta "de legenda”. Incredibilul vazut de aproape,
uneori chiar din interior, descris cadru cu cadru, intr-o
formula literara neobisnuita, va face din cartea
scriitorului Cornel Constantin Ciomazga nu doar un best-
seller, ci istorie prin… istoria restituita astfel.

Cainta, cainta. Pocanie. Pocainta.

A doua zi, precum ma intelesesem cu Petre, ne-am

intalnit la intrarea in Gradina Botanica. Era o zi de iulie
tocmai potrivita pentru o plimbare si o sedere de cateva
ceasuri intr-un astfel de loc.

Am convenit sa ne vedem, pe cat cu putinta, in fiecare zi,

afundandu-ne in trecuturi spre a cauta sa intelegem
diacronia prezentului.

In om e inchisa enigma universului, afirma Parintele

nostru Daniil de la Rarau. Dezlegarea aceasta se face
insa prin Hristos . Hristos este libertatea in suferinta, in
vreme ce Antihristul este fericirea in constrangere.

Parca nicicand Planeta n-a respirat mai necesar

indemnul Botezatorului "Pocaiti-va, caci s-a apropiat
imparatia Cerurilor!" Si parca niciodata omenirea n-a
fost mai ignoranta fata de substantialitatea acestui
indemn si fata de toate celelalte mesaje centrate pe
apelul la pocainta, repetate de nenumarate ori de
Mantuitorul Hristos si de catre Apostoli.

Am langa mine prototipul automutilatului. Omul care a

pierdut esenta vocatiei umane: asemanarea cu
Dumnezeu.

Sfintii Parinti il privesc pe om ca pe acea faptura creata

de Dumnezeu dupa Chipul Sau, menita sa-si
dobandeasca asemanarea cu El spre a deveni, conform
naturii sale, el insusi dumnezeu prin Har.
Omul s-a indepartat insa de Dumnezeu, despartindu-se
in fapt de sinele sau autentic, de aproapele sau, de
semenii sai, pierzandu-se instrainat in salbaticia
fantasmelor unei lumi create de el. O lume a lacomiei, a
iubirii de bani si de bogatii, a maniei si agresivitatii, a
patimilor legate de sexualitatea exacerbata, a fricii, a
tristetii, a falselor valorizari ale eului si, desigur, a
deznadejdii. Sunt toate acestea maladiile omului
cotropit de iubirea de sine, de antropolatria
suprimatorie, de egocentrismul extreminator."

"Ia aminte spre mine si ma asculta; mahnitu-m-am intru

nelinistea mea si m-am tulburat de glasul vrajmasului si
de necazul pacatosului. (Psalmul 54, 2)

Fragmente din carte:

…mă cheamă Petre și sunt moroi. Confirmă asta mutra

mea? Nu trebuie să mă privești prea atent pentru ca să te
convingi. Poți buimăci. Sunt vânăt-verzuliu, uscat, miros
a mucegai, vin de la țântirim...

Citește aci, scrie la jurnal, sunt... oficial, ca să zic așa.

Apropo, dă-mi o țigare, să mai ostoim mireasma de
mormânt până citești... N-ai? Mă duc să caut prin
apropiere și mă-ntorc. Citește, citește!

Insolit. Comic și dramatic egal. Sinistru chiar. Realitatea

împinsă la limita elucubrației. A neverosimilului.

E trist când unora viața le joacă un renghi și-i trimite în

lumea celor reci. Dar cu adevărat cinic este când altora
moartea le joacă festa și-i trimite, retur, pe tărâmul celor
calzi.

O astfel de dramă cumplită „trăiește" un om al cărui

nume nu mai contează.

Totul a început de la niște pește pe care i l-a adus un

nepot. Sofia i-a preparat o saramură.. Mămăliga încinsă,
pofta... mare, vederea cam slabă, un os a scăpat și... s-a-
nfipt, desigur, în gât .

Tuse, lipsă aer, apă-apă, pumni după ceafă, hâc-hâc și s-a

prăbușit cătai melteanul. Până să se ducă femeia să
aducă pe cineva sau să cheme o mașină, s-a și cam
fâstâcit, omul în vârstă și bolnav de inimă, a început să
se răcească.

Agitație, țipete, vecini, telefoane, jip-jap, „dă-i cu apă",

„pune-i oțet"„deschide-l la gât", „apasă-l pe piept",
„respirație gură la gură", „respirație absentă!" „ce mai,
aprinde repede o lumânare!" „gata cu bietul om."

A venit legistul, a constatat decesul și, ca mai toți

autopsierii, „om cu suflet", s-a gândit că și așa
„mușteriul" suferise cu inima, „ce rost ar mai avea
necropsia?"

Au fost făcute toate pregătirile și, după trei zile, cum e

rânduiala, gata: „la loc cu verdeață într-o criptă - la
cavou.

Calvarul abia avea să înceapă. Hurducăielile de pe drum,

umezeala și timpul au făcut ca osul pricinos să se mai
înmoaie și să plece din gât.

Omul intrase de fapt într-o moarte clinica iar nu într-una

demnă de un „tratament" atât de complex cu „Gropatin”,
„Popatin", „Lopatin" și ,Amin-Amin".

După câteva zile si-a revenit… întuneric beznă. O cutie

strâmtă, miros de vin, untdelemn, flori uscate... A leșinat
din nou. A mai tras un pui de somn, că doar d-aia fusese
dus acolo și, peste un timp, iar s-a trezit.

De data asta, mai „familiarizat" nițel cu mediul, devenise

ceva mai „tare". A bătut cu pumnii în capac, a strigat, s-a
zbătut, dar cine să-l audă? Avea să constate strigând, că
de „dincolo" nici ecoul nu se mai întoarce.

S-a gândit mai apoi că poate ar fi mai bine să împingă în

capac, întorcându-se pe burtă. Zadarnic. își făcuse un soi
de program: dormea, se trezea, striga și bătea. Bătea și
striga, apoi iarăși adormea și iarăși se trezea. O zi, două,
trei... în a douăzeci și una, sâmbătă, pomenirea morților.
O femeie, tocmită pentru asta, s-a dus să tămâieze
criptele.

I-a înghețat sângele în vine când a auzit strigăte și

bubuituri venind de dincolo de piatra pe care tocmai o
tămâia.

A azvârlit cățuia, chibriturile, lumânările și tămâia și a

rupt-o la fugă, că de-ar fi fost pe pista unui campionat de
atletism le-ar fi zis campionilor, uitându-se în urmă după
ei: „Molâilor”.

S-a dus femeia, îngrozită cum era, să caute groparii

cimitirului. Da, numai că în zilele de sărbătoare și mai cu
seamă în cele de pomenire a morților, cu atâta tămâie,
lumânări și păhăruțe groparii devin atât de „afumați",
încât cu greu mai întrevăd realitatea.

Auzind că dintr-un cavou răzbat bătăi și strigăte, au

pufnit în râs sughițând: „Hâc! ”

Aiurea. Cine să bată, hâc! Aici nu mai bate, hâc, nimeni

nimic. Numai clopotele rar și noi, hâc... cuiele. Hai, totuși,
hâc, să vedem!"

S-au dus, au ascultat și, într-adevăr, se auzeau bătăi și

strigăte. „Veseli" cum erau, n-au mai chemat poliția sau
procuratura, au pus mâna pe târnăcoape, au desprins
placa de la criptă și l-au scos din copârșeu pe mort întreg
și viu, în costum nou și cu pantofii neumblați.

„Bravo, neică! Bine că trăiești. Ia colea un bilet de tramvai

și du-te acasă. O să te întorci tu la noi altădată". „Mortul"
a luat biletul, neștiind cum să le mulțămească groparilor
pentru gestul lor uman, apoi a pornit agale spre casă,
fluturându-și mânecile costumului neprobat la
cumpărare, pe care, de bucurie, n-apucase încă să le
suflece. Se gândea ce surpriză le va face alor lui când l-or
vedea viu, din nou printre ei.

Primul sentiment contradictoriu l-a probat în tramvai,

când s-a făcut gol în jurul lui. Apoi în fața blocului, unde
locuise. O droaie de copii se jucau zgomotoși până când,
câțiva, recunoscându-l, au tulit-o, strigând cu disperare:
„Mortul, mortul!" într-o clipă nu mai era unul.

Mortul a urcat la etajul întâi, gândindu-se că s-ar putea

să nu-i fie prea simplu nici soției. A sunat la vecinul
Florică. Fuseseră prieteni. Ani de zile jucaseră table,
stând la un păhărel. Și apoi, acesta era bărbat.

Ei bine, dar în loc să vină Florică la ușă, prin vizor a privit

soția lui. Mortul stătea în fața ușii cu o expresie
binevoitoare. De dincolo de ușă s-a mai auzit doar...
„Doamne!" Și femeia a căzut.

In câteva clipe Florică a întredeschis ușa la limita

lanțului de siguranță, îngânând bâlbâit: „Vevere, vevezi-ți
de treabă și pleapleacă de unde-ai vevenit, că mă duc și
fac …

Recenzii și comentarii

Nu există recenzii pentru acest produs.

Adaugă o recenzie

Trebuie să te autentifici pentru a adăuga

comentarii/recenzii.

Linkuri utile

DESPRE CARTURESTI.RO 
DESPRE CĂRTUREȘTI 
JOBURI 
ASISTENȚĂ 
LIVRARE IN LIBRĂRIE 
COSTURI DE TRANSPORT 
POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE 
POLITICA DE RETUR 
Follow Us

 Recomandăm

Abonează-te la newsletter
Primește promoții, noutăți și oferte personalizate direct
în Inbox

Adresa de mail *

Nume

Prenume

ABONARE

Cărturești te ajută


Asistență telefonică
Suport comenzi și ofertă online

Luni - Vineri: 9:00 - 20:00

Sâmbătă - Duminică: 10:00 - 18:00

tel.: 0376 448 000

Termeni & condiții Politică Cookie-uri ANPC

Acest site folosește cookie-uri. Navigând în continuare, ×
© Carturesti
vă exprimați acordul asupra 2023 | ® Conținut
folosirii cu drepturi protejate
cookie-urilor. Aflați
mai multe.