Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalități
5.1.1.Obiect și domeniu de aplicare
(1) Acest capitol se referă la proiectarea în zone seismice a clădirilor şi a altor construcţii cu structuri similare acestora,
definite la 1.1, cu structura din beton armat, numite în continuare construcţii de beton.
(2) Documentele normative de referinţă pentru proiectarea construcţiilor de beton la alte acţiuni decât cele seismice sunt
standardele din seria SR EN 1992-1-1. Prevederile date în continuare completează prevederile acestor documente normative de
referinţă pentru cazul proiectării la acţiuni seismice.
(3) Documentele normative complementare prezentului capitol sunt indicate în capitolul 1.5. (0)
5.1.2.Definiţii
(1) Termenii specifici prezentului capitol, pentru zone, elemente şi sisteme structurale, se definesc după cum urmează: (0)
- Zonă critică (zonă disipativă): zonă a unui element structural principal unde apar cele mai nefavorabile combinaţii de
eforturi (M, N, V, T) şi unde pot să apară deformaţii plastice. Lungimea zonelor critice este precizată în articolele relevante ale
prezentului capitol.
- Grindă: Element structural solicitat preponderent de încărcări transversale, la care la care efortul
axial mediu normalizat este mai mic decât 0,1
(5.1)
Eforturile de compresiune sunt considerate pozitive.
- Stâlp: element structural care susţine încărcări gravitaţionale preponderent prin compresiune axială, la care efortul axial
mediu de compresiune normalizat, νd, este mai mare decât 0,1.
- Perete (perete structural): element structural vertical care susţine alte elemente, la care raportul dimensiunilor
laturilor secţiunii transversale l /b 4.w w
- Perete ductil: perete cu rotirea împiedicată la bază, dimensionat şi alcătuit pentru a disipa energie prin deformaţii de
încovoiere în zona critică de la baza lui.
- Perete scurt: perete la care deschiderea de forţă tăietoare normalizată este mai mică decât 2 şi influenţa forţei tăietoare asupra
comportării este preponderentă. Încadrarea în această categorie a pereţilor se poate face simplificat şi cu relaţiile de
la 5.2.2.2(2).
- Perete cuplat: element structural alcătuit din doi sau mai mulţi pereţi (montanţi), conectaţi într-un mod regulat prin grinzi
ductile (grinzi de cuplare) capabile să preia prin efect indirect cel puţin 30% din momentul de răsturnare la bază.
Notă: Atât stâlpii, cât şi pereţii, pot fi supuşi la eforturi axiale de întindere în anumite situaţii de încărcare a structurii.
- Sistem structural tip pereţi: sistem structural în care pereţii verticali, cuplaţi sau nu, preiau majoritatea încărcărilor verticale
şi orizontale, contribuţia acestora la preluarea forţelor tăietoare la baza clădirii depăşind 65% din forţa tăietoare de bază
- Sistem structural tip cadru: sistem structural în care încărcările verticale cât şi cele orizontale sunt preluate în principal de
cadre spaţiale a căror contribuţie la preluarea forţei tăietoare la baza clădirii depăşeşte 65% din forţa tăietoare de bază
Notă: Structurile alcătuite din stâlpi și planșee fără grinzi nu sunt considerate cadre spațiale și nu se încadrează în această categorie.
- Sistem structural dual: sistem structural în care încărcările verticale sunt preluate în principal de cadre spaţiale, în timp ce
încărcările laterale sunt preluate parţial de sistemul în cadre şi parţial de pereţi structurali, individuali sau cuplaţi. Sistemul
poate avea două variante de realizare:
- Sistem dual cu pereţi predominanţi: sistem dual în care contribuţia pereţilor la preluarea forţei tăietoare, la baza
clădirii, depăşeşte 50% din forţa tăietoare de bază
- Sistem dual cu cadre predominante: sistem dual în care contribuţia cadrelor la preluarea forţei tăietoare, la baza
clădirii, depăşeşte 50% din forţa tăietoare de bază
- Sistem flexibil la torsiune: sistem structural fără rigiditate și capacitate de rezistență suficientă la torsiune de ansamblu
conform pct 4.4.1.5. Sistemele structurale alcătuite din plăci, stâlpi și pereți dispuși concentrat într-o zonă a clădirii, fără cadre
perimetrale (structură cu nucleu și planșee dală), se încadrează în această categorie.
- Sistem tip pendul inversat: Sistem în care peste 50% din masă este concentrată în treimea superioară a structurii sau la care
disiparea de energie se realizează în principal la baza unui singur element al clădirii.
Notă: Un exemplu de sistem tip pendul inversat este cel al halelor parter, cu planşeul de la acoperiş flexibil la acțiuni în planul său, la care
stâlpii în consolă răspund independent unul faţă de celălalt la acţiunea seismică. Structurile parter cu stâlpii în consolă, la care efortul axial
mediu de compresiune normalizat este mai mic decât 0,25, cu extremităţile superioare conectate prin intermediul unui planşeu cu
comportare de diafragmă orizontală, se încadrează într-o categorie separată.
- Nod: Zona de legătura dintre stâlpii şi grinzile structurilor tip cadru, inclusă între secţiunile transversale de la limita acestor
elemente:
- Nod interior: nodul în care intră două grinzi în direcţia de calcul şi două grinzi în direcţie transversală
- Nod de capăt: nodul în care intră o singură grindă în direcţia de calcul
- Nod exterior: nodul în care intră cel mult o grindă transversală direcţiei de calcul
- Cadru: subansamblu structural alcă tuit din grinzi și stâlpi conectați rigid în noduri (noduri care restricționează rotirea
relativă a grinzilor și stâlpilor în secțiunile învecinate nodului)
Notă : Subansamblele structurale alcă tuite din grinzi și stâlpi pot fi considerate cadre numai dacă grinzile, stâlpii și nodurile îndeplinesc
prevederile din acest capitol.
5.2.Principii de proiectare
(5) Pentru cele trei clase de ductilitate se adoptă coeficienţi de comportare q diferiţi, conform tabelului 5.1.
(6) Prin excepție de la alin. (4), se pot utiliza regulile de proiectare corespunză toare clasei de ductilitate DCL pentru
clă dirile a că ror capacitate de rezistență de ansamblu la acțiuni seismice orizontale, corespunză toare ră spunsului elastic, este
mai mare decât cerința seismică corespunză toare spectrului de ră spuns elastic al accelerațiilor absolute (q=1), indiferent de
amplasament. (0)
1,35.
Pentru clădirile din clasa de importanță și expunere la cutremur I sau II, în cazul în care valoarea α /α nu se u 1
în care:
suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor care intră în nod, în secţiunile învecinate nodului;
se consideră valorile minime corespunzătoare variaţiei posibile a forţelor axiale în combinaţia seismică de proiectare
suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile în grinzile care intră în nod, în secţiunile învecinate nodului;
factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al oţelului, care se va considera 1,3 pentru clasa de ductilitate
înaltă (DCH) şi 1,2 pentru clasa de ductilitate medie (DCM).
(2) Expresia (5.4) va fi îndeplinită în cele 2 planuri principale de încovoiere. Se consideră ambele sensuri ale acţiunii
momentelor din grinzi în jurul nodului (orar şi antiorar), sensul momentelor din stâlp fiind opus totdeauna momentelor din
grinzi. Dacă structura tip cadru este dezvoltată numai într-una din direcţii, satisfacerea relaţiei (5.4) va fi verificată numai
pentru acea direcţie.
(3) Nu este necesară verificarea relaţiei (5.4) la:
- construcţii cu un nivel;
- capătul superior al stâlpilor de la ultimul nivel al construcţiilor etajate;
- primul nivel al clădirilor cu 2 niveluri, dacă valoarea normalizată a forţei axiale în combinaţia seismică de proiectare
este mai mică decât 0,3 în fiecare stâlp.
(4) Alternativ, în locul verificarii condiţiei (5.4) la fiecare nod în parte, se poate aplica la fiecare
nivel, următoarea condiţie globală, pentru fiecare grindă:
(5.5)
în care,
suma momentelor capabile ale grinzilor în secţiunile situate de o parte şi de alta a nodurilor, corespunzătoare sensului
considerat al acţiunii seismice, pentru o grindă în ansamblu la un anumit nivel
suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor care intersectează grinda considerată,
corespunzătoare sensului considerat al acţiunii seismice, în secţiunile din vecinătatea nodurilor; se consideră valorile
minime, corespunzătoare variaţiei posibile a forţelor axiale în combinaţia seismică de proiectare
definit la (1)
(5) În cazul structurilor cu pereţi, impunerea formării articulaţiei plastice la baza pereţilor se va
face prin adoptarea diagramei înfăşurătoare de momente de proiectare din Figura 5.1 care ia în
considerare incertitudinile legate de distribuţia eforturilor în răspunsul inelastic. Dacă peretele este
solicitat la încovoiere în principal ca efect al acţiunilor seismice orizontale (Mg,0<0.15MEd,0'), valorile de
proiectare ale momentelor, în afara zonei critice, se pot determina cu:
(5.6)
(5.7)
în care,
valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare
momentele încovoietoare rezultate din calculul structural sub acţiunea seismică de proiectare
momentele încovoietoare rezultate din calculul structural sub acţiunea seismică de proiectare, la baza peretelui
Mg,0 momentul încovoietor rezultat din calculul structural sub încărcările gravitaţionale corespunzătoare combinaţiei seismice de
proiectare, la baza peretelui
valoarea de proiectare a momentului încovoietor capabil la baza peretelui, corespunzătoare sensului considerat al
acţiunii seismice, determinată considerând valoarea forţei axiale corespunzătoare formării mecanismului de
plastificare, incluzând şi efectul acţiunilor gravitaţionale.
factor care ia în considerare incertitudinile legate de distribuţia reală eforturilor corespunzătoare răspunsului dinamic în
domeniu plastic, a cărei valoare se stabileşte funcţie de clasa de ductilitate a structurii:
pentru DCH
pentru DCM
pentru DCL
Relaţiile (5.6) şi (5.7) se aplică pentru fiecare sens de acţiune a forţelor orizontale.
5.3.2.1. Grinzi
(1) Înălțimea secțiunii transversale a grinzilor va fi cel puțin 1/16 din deschiderea liberă a acestora. Lățimea grinzilor va fi
cel puțin 200 mm.
(2) Raportul între lăţimea bw şi înălţimea secţiunii hw nu va fi mai mic decât 1/4.
(3) Excentricitatea axului grinzii, în raport cu axul stâlpului la noduri, va fi cel mult 1/3 din lăţimea bc a stâlpului, normală la
axa grinzii. (0)
5.3.2.2. Stâlpi
(1) Dimensiunea minimă a secţiunii nu va fi mai mică de 300 mm. (0)
5.3.2.3.Pereţi ductili
(1) Prevederile prezentului punct se referă la pereți individuali sau cuplați, fixați adecvat în infrastructură (fundație) astfel
încât baza lor să nu se poată roti relativ la aceasta. Pereții rezemați exclusiv pe plăci sau grinzi, cu excepția rezemării pe radier
sau grinzi de fundare, nu sunt permiși.
(2) Grosimea bwo, a inimii satisface relaţia:
bwo max {150 mm, hs /20} (5.8)
unde hs este înălţimea liberă a nivelului.
(3) Prevederi suplimentare referitoare la dimensiunile necesare ale bulbilor sunt date în CR 2-1-1.1.
(4) Cuplarea pereţilor prin rigle de cuplare distribuite neregulat nu este permisă, cu excepţia situaţiilor în care
neregularitatea poate fi apreciată ca nesemnificativă sau aceasta este considerată în calculul structural şi de dimensionare prin
modele de calcul adecvate. (0)
5.3.3.1. Generalităţi
(1) Valorile de proiectare ale eforturilor se determină prin ajustarea eforturilor obţinute din calculul structural în combinaţia
seismică de proiectare, conform regulilor ierarhizării capacităţilor de rezistenţă de la 5.2.3.3.3 şi a prevederilor suplimentare
date în prezenta secţiune a codului. (0)
5.3.3.2. Grinzi
(1) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare sunt cele obţinute direct din calculul structural în combinaţia
seismică de proiectare.
(2) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare în grinzi se determină din echilibrul fiecărei deschideri sub încărcarea
transversală din combinaţia seismică de proiectare şi momentele de la extremităţile grinzii corespunzând formării articulaţiei
plastice în grinzi sau în elementele verticale conectate în nod, după caz, pentru fiecare sens de acţiune seismică. Valorile de
proiectare ale forțelor tăietoare nu se vor lua mai mici decât valorile rezultate din calculul structural în combinația seismică de
proiectare multiplicate cu γRd.
(3) La fiecare secţiune de capăt se calculează două valori de proiectare ale forţelor
tăietoare, cea maximă, VEd,max, şi cea minimă, VEd,min, care corespund valorilor maxime ale
momentelor pozitive şi negative, Mdb,i, care se dezvoltă la cele 2 extremităţi, i=1 şi i=2, ale
grinzii. Aceste momente se pot determina cu: (0)
(5.9)
în care:
M valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i, în sensul corespunzător sensului de acţiune a
Rb,i
forţelor orizontale;
factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al oţelului,
şi sumele valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor şi grinzilor care întră în nodul
învecinat secţiunii de calcul; valoarea corespunde forţei axiale din stâlp în combinația seismică de proiectare,
pentru sensul considerat al acţiunii seismice.
5.3.3.3. Stâlpi
(1) Valorile momentelor încovoietoare şi ale forţelor axiale de proiectare se determină conform 5.2.3.3.3.
(2) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se determină din echilibrul stâlpului la fiecare nivel sub momentele de la
extremităţi corespunzând formării articulaţiilor plastice în grinzi sau în stâlpii conectaţi în nod, după caz, pentru fiecare sens de
acţiune seismică. Valorile de proiectare ale forțelor tăietoare nu se vor lua mai mici decât valorile rezultate din calculul
structural în combinația seismică de proiectare multiplicate cu γRd.
(3) Momentul de la extremităţile stâlpului se poate determina cu: (0)
(5.10)
în care:
M valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i corespunzătoare sensului considerat al
Rc,i
acţiunii seismice
factor care introduce efectul consolidării oţelului şi al fretării betonului în zonele comprimate:
= 1,30 pentru nivelul de la baza construcţiei
= 1,20 pentru restul nivelurilor.
5.3.3.4.Noduri de cadru
(1) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare în nod se stabileşte corespunzător situaţiei plastificării grinzilor care intră în
nod, considerând cel mai defavorabil sens de acţiune seismică.
(2) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare în nod poate fi stabilită cu următoarele expresii simplificate: (0)
(i) pentru toate nodurile, cu excepţia celor de capăt:
(5.11)
valoarea de proiectare a forţei tăietoare la baza peretelui, deasupra secţiunii teoretice de încastrare
valoarea forţei tăietoare rezultată din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare
valoarea forţei tăietoare la baza peretelui rezultată din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare, deasupra
secţiunii teoretice de încastrare
raportul dintre valoarea momentului de răsturnare capabil, calculat la baza peretelui, asociat mecanismului de plastificare al
peretelui (sau al pereţilor cuplaţi), şi valoarea momentului de răsturnare rezultat din calculul structural sub încărcările
seismice de proiectare
kV coeficient de amplificare care ţine seama în mod acoperitor de diferenţa între distribuţia efectivă a forţelor tăietoare şi
distribuţia acestora obţinută din calculul structural, kV=1,2 pentru DCH
factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al oţelului, .
(5.14)
5.3.4.1. Grinzi
există grinzi transversale în nod, şi egală cu b plus de două ori grosimea plăcii, hf, de fiecare parte a
c
şi (5.16)
în care,
fctd valoarea de proiectare a rezistenţei betonului la întindere
atunci jumătate din valoarea forţei tăietoare de dimensionare se preia prin etrieri perpendiculari pe axa grinzii, iar cealaltă
jumătate prin armături înclinate dispuse pe două direcţii înclinate cu ±45° faţă de axa grinzii.
cu această lungime, situate de o parte şi de alta a unei secţiuni din câmpul grinzii, unde poate interveni curgerea
în cazul combinaţiei seismice de proiectare, se consideră zone critice (disipative).
(2) Cerinţele de ductilitate în zonele critice ale grinzilor se consideră satisfăcute dacă sunt îndeplinite condiţiile de armare
date în continuare la aliniatele (3)…(7).
(3) Cel puţin jumătate din secţiunea de armătură întinsă se prevede şi în zona comprimată a acestor secțiuni.
depăşească valoarea de 0,25d. La calculul lui x se va ţine seama şi de contribuţia armăturilor din zona
u
comprimată.
(6) Se prevede armare continuă pe toată deschiderea grinzii. Astfel:
(a) la partea superioară şi inferioară a grinzilor se prevăd cel puţin câte două bare cu suprafaţa profilată cu diametrul 14
mm;
(b) cel puţin un sfert din armătura maximă de la partea superioară a grinzilor se prevede continuă pe toată lungimea
grinzii; ()
(7) Etrierii prevăzuţi în zona critică trebuie să respecte condiţiile:
(a) diametrul etrierilor dbw 6 mm;
(b) distanţa dintre etrieri, s, va fi astfel încât: ()
(5.21)
s ≤ min {h /4; 150 mm; 8d }
w bL
5.3.4.2.Stâlpi
la (5).
(5) În afara cazului când este determinată printr-un calcul mai riguros, lungimea fiecărei zone critice se determina cu:
- pentru zonele critice ale stâlpilor de la baza stâlpilor de la fiecare etaj:
l ≥ max {1,5h ; l l /6; 600 mm}
cr c c (5.22)
- pentru restul zonelor critice ale stâlpilor:
l ≥ max {h ; l l /6; 600 mm}
cr c c (5.23)
unde h este cea mai mare dimensiune a secţiunii stâlpului, iar l l este înălţimea liberă a stâlpului la fiecare etaj.
c c
(6) Dacă l l / h < 3, întreaga lungime a stâlpului se consideră zonă critică şi se va arma în consecinţă.
c c
(7) În interiorul zonelor critice se vor prevedea etrieri şi agrafe care să asigure ductilitatea necesară şi împiedicarea
flambajului local al barelor longitudinale. Armătura transversală va fi distribuită astfel încât să se realizeze o stare de solicitare
triaxială eficientă.
Condiţiile minime pentru a realiza aceste cerinţe sunt cele date la (8), (9), (10) şi (11).
(8) În zonele critice de la baza stâlpilor, deasupra secţiunii teoretice de încastrare, se va prevedea cel puţin armarea
transversală minimă dată de cea mai severă dintre condiţiile:
- coeficientul geometric de armare, în fiecare direcţie: ρ w,min = 0,005
- coeficientul mecanic de armare: ωwd,min = 0,12
Coeficientul mecanic de armare al etrierilor de confinare se determină cu relaţia:
(5.24)
(9) În restul zonelor critice se va prevedea cel puţin armarea transversală minimă dată de cea mai severă dintre condiţiile:
- ρ
w,min = 0,0035
- ωwd,min = 0,08
(10) Armarea transversală va respecta condiţiile:
(a) Distanţa dintre etrieri în zonele critice nu va depăşi:
s ≤ min {b0 /3; 125 mm; 7dbL} (5.25)
în care b0 este latura minimă a secţiunii utile (situată la interiorul etrierului perimetral), iar dbL este diametrul minim al barelor
longitudinale.
Ultima condiţie se înlocuieşte la baza stâlpului (deasupra secţiunii teoretice de încastrare) cu condiţia .
(b) Distanţa în secţiune dintre barele consecutive aflate la colţul unui etrier sau prinse de agrafe nu va fi mai mare de 200
mm. ()
(11) La primele două niveluri ale clădirilor cu peste 5 niveluri şi la primul nivel în cazul clădirilor mai joase se vor prevedea
la bază etrieri îndesiţi şi dincolo de zona critică pe o distanţă egală cu jumătate din lungimea acesteia.
(12) În afara zonelor critice se va prevedea o cantitate de armătură transversală cel puțin egală cu jumătate din cea din zona
critică. (0)
5.3.4.2.3.Noduri de cadru
(1) Forţa de compresiune înclinată dezvoltată după diagonala nodului nu va depăşi rezistenţa la compresiune a betonului în
prezenţa eforturilor transversale de întindere.
(2) În afară de cazul în care se foloseşte un model de calcul mai riguros, cerinţa de la (1) se consideră satisfăcută dacă:
- la toate nodurile cu excepția celor exterioare
(5.26)
- la nodurile exterioare
(5.27)
unde:
V forţa tăietoare de proiectare în nod conform (5.11) sau (5.12), după caz.
jhd
(4) Etrierii orizontali calculaţi cu (5.29) şi (5.30) se vor distribui uniform pe înălţimea nodului. În cazul nodurilor exterioare,
etrierii vor cuprinde capetele îndoite ale armăturilor longitudinale din grindă.
(5) Armătura longitudinală verticală Asv care trece prin nod, incluzând armătura
longitudinală intermediară a stâlpului (situată între barele de la colțuri), va fi cel puţin:
(5.31)
în care:
hjw distanţa interax între armăturile de la partea superioară şi cea inferioară a grinzilor;
hjc distanţa interax între armăturile marginale ale stâlpilor
(6) Armătura orizontală a nodului nu va fi mai mică decât armătura transversală îndesită din zonele critice ale stâlpului. (0)
(5.33)
unde
lw lungimea secțiunii orizontale a peretelui
Hw înălțimea peretelui
hs înălţimea liberă a etajului
n numărul de niveluri deasupra bazei, definite ca nivelul superior al fundaţiei sau al infrastructurii
(3) Înălţimea zonei comprimate în secţiunile pereţilor nu va fi, de regulă, mai mare decât:
(5.34)
în care xu este înălțimea zonei comprimate a peretelui.
(4) În cazul în care la extremitatea secțiunii se prevăd bulbi, grosimea bulbului va fi cel puţin 250 mm
sau h /10, iar lungimea lui va fi cel puţin egală cu grosimea inimii peretelui, b , şi cel puţin 0,10 din lungimea
s w0
peretelui, l .
w
Figura 5.17. Lungimea minimă pe care trebuie să se prevadă măsuri de confinare, lc, stabilită prin calcul
Figura 5.18. Valori limită inferioare ale lungimii minime pe care trebuie să se prevadă măsuri de confinare
(5) Verificarea explicită a capacităţii de ductilitate conform prevederilor din CR 2-1-1.1.
(6) Lungimea minimă pe care este necesar să se prevadă măsuri de confinare, măsurată de la extremitatea comprimată a
secţiunii, este lc = xu(1 – εcu2/εcu2,c) şi cel puţin 0,15lw sau 1,50bw. Pe verticală, armătura de confinare se prevede pe o lungime egală
cu înălţimea zonei critice (vezi Figura 5.4 şi Figura 5.5).
(7) La marginile secţiunilor pereţilor, pe o lungime egală cu , se prevede o armătură verticală de tip stâlp. La pereţii
prevăzuţi cu tălpi, această armare se prevede pe o distanţă egală cu cel puţin 2bw.
Coeficientul armăturilor logitudinale din zonele de margine nu va fi mai mic de 0,005. Fiecare armătură verticală în aceste zone
va fi fixată în colţurile unor etrieri sau agrafe.
(8) În zonele critice se vor lua măsuri pentru evitarea pierderii stabilităţii laterale. În cazurile curente, acestă cerinţă se
realizează prevăzând o grosime a peretelui la capetele secţiunii orizontale care nu are bulbi sau tălpi de minim hs /10.
(9) Armarea transversală la capetele secţiunilor în zonele critice va respecta condiţiile:(0)
- diametrul dbw al etrierilor
dbw max {dbL/3; 6 mm} (5.35)
- distanţa între etrieri
s min {125 mm; 8dbL} (5.36)
în care,
VEd forţa tăietoare de proiectare considerând echilibrul grinzi încărcată la capete cu valorile de proiectare ale momentelor
capabile, MRd
(3) Dacă condiţia (5.37) nu este îndeplinită, armarea grinzilor de cuplare se realizează prin
armătura dispusă după diagonalele grinzii, pe baza relaţiei:
(5.38)
unde:
α unghiul format de barele diagonale cu axa grinzii
valoarea de proiectare a forţei tăietoare calculată cu relaţia:
(5.39)
înclinată. Distanţa între etrieri nu va depăşi cea mai mică dintre valorile: 100mm, 6d și 0,3 din distanţa interax
bL
5.4.2.1. Grinzi
(1) Se aplică 5.3.2.1 cu excepţia prevederii de la ultimul alineat (3). (0)
5.4.2.2.Stâlpi
(1) Se aplică 5.3.2.2. (0)
5.4.3.1. Generalităţi
(1) Se aplică 5.3.3.1. (0)
5.4.3.2. Grinzi
5.4.3.3. Stâlpi
5.4.3.4.Noduri de cadru
5.4.4.1. Grinzi
această lungime situate de o parte şi de alta a unei secţiuni din câmpul grinzii unde poate interveni curgerea în
cazul combinaţiei seismice de proiectare, se consideră zone critice.
(2) Cerinţele de ductilitate în zonele critice se consideră satisfăcute dacă sunt îndeplinite
condiţiile de armare date la 5.3.4.1.2.(3)-(8), cu excepţia relaţiei (5.21) care se modifică astfel: (0)
s min {hw /4; 200 mm; 8dbL} (5.40)
5.4.4.2. Stâlpi
5.4.4.4.Pereţi ductili
(4) Se aplică 5.3.4.3.2 0.
(5) Dacă condiţia (5.43) nu este respectată, este necesară verificarea explicită a capacităţii de ductilitate conform
prevederilor din CR 2-1-1.1.
(6) Se aplică 5.3.4.3.2 (8), cu limitarea inferioară a grosimii peretelui la hs/12
(7) Armarea transversală la capetele secţiunilor în zonele critice va consta din etrieri cu diametrul de cel
puţin d /4 şi cel puţin 6 mm, cu distanţa maximă dintre etrieri de 150 mm, dar nu mai mult decât 10d . (0)
bL bL
5.7.1. Generalităţi
(1) La proiectarea zonelor de ancorare şi a celor de înnădire ale armăturilor se aplică prevederile SR EN 1992-1-1, capitolul
8, împreună cu prevederile suplimentare date în prezenta secţiune.
(2) Ancorarea armăturilor se va realiza în afara zonelor critice. De regulă, şi înnădirea armăturilor se recomandă să se
realizeze în afara zonelor critice.
(3) În afara zonelor critice, lungimile de ancorare şi cele de înnădire ale armăturilor se calculează pe baza prevederilor
capitolului 8 din SR EN 1992-1-1.
(4) Ancorarea armăturilor din zonele critice ale grinzilor și stâlpilor din structurile proiectate pentru DCH se măsoară de la o
secțiune situată la 5dbL de la fața elementului în care se realizează ancorarea, în interiorul acestuia (Figura 5.6). Lungimile de
ancorare pentru barele întinse vor fi cu 20% mai mari decât cele determinate conform SR EN 1992-1-1.
(5) Armăturile transversale, etrieri şi agrafe, din grinzi, stâlpi şi pereţi vor fi prevăzute cu cârlige cu lungimea 10 dbw îndoite
la un unghi de 135°.(0)
Figura 5.25.Ancorarea armăturilor din zonele critice ale grinzilor și stâlpilor (clasa DCH)
5.7.2.1. Grinzi
(1) În situaţia în care zona critică sub momente pozitive se formează la faţa nodului, armăturile de la partea inferioară se
ancorează în nod, la interiorul carcasei de armături a stâlpilor, sau se întrerup în deschiderea vecină, dincolo de marginile zonei
critice, într-o zonă cu valori mici ale eforturilor de proiectare.
Figura 5.26.Ancorarea armăturilor de la partea inferioară în situația în care zona critică se formează la fața nodului sub acțiunea
momentelor pozitive
(2) Diametrul armăturilor longitudinale care trec prin nodurile grindă – stâlp se limitează superior prin condiţiile: (0)
- - în cazul nodurilor centrale
(5.46)
- - în cazul nodurilor de capăt (marginale)
(5.47)
în care:
hc dimensiunea laturii stâlpului paralelă cu barele
As2, As1 aria de armătură comprimată şi, respectiv, întinsă din grinzi care traversează nodul
fctm valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului
fyd valoarea medie a limitei de curgere a oţelului
νd forţa axială normalizată de proiectare în situaţia de proiectare seismică.
5.7.2.2. Stâlpi
(1) Dacă în situaţia de proiectare seismică forţa axială în stâlp este de întindere, lungimea de ancoraj stabilită conform SR
EN 1992-1-1 se măreşte cu 50%.(0)
5.7.3.Înnădirea armăturilor
(1) În zonele critice unde se așteaptă deformații plastice semnificative, conform configurației mecanismului de plastificare,
nu sunt admise înnădiri prin suprapunere. În restul zonelor critice înnădirea prin suprapunere se recomandă să fie evitată.
Excepție fac armăturile verticale din inima pereților de beton care pot fi îmbinate prin suprapunere.
(2) În zonele critice nu sunt admise îmbinări prin suprapuneri sudate.
(3) Înnădirea se poate realiza prin dispozitive de cuplare mecanice validate prin încercări efectuate în condiții compatibile
cu clasa de ductilitate selectată. Pentru clasele de ductilitate DCH și DCM, dispozitivele de cuplare mecanice trebuie să asigure
curgerea barelor de armătură până la epuizarea capacității lor de deformare la solicitări ciclic alternante, fără cedarea îmbinării.
(4) În cazul în care la armarea stâlpilor şi a elementelor de margine ale pereţilor se aplică
înnădiri prin suprapunerea barelor de armătură în zona critică de la partea inferioară a unui nivel,
lungimea de înnădire l0 se determină cu relaţia:
(5.48)
în care
(5.49)
unde f şi f sunt valorile de proiectare ale rezistenţei la curgere a armăturilor longitudinale şi transversale.
yd ywd