Fișă de monument arhitectural

(componentele sale)

 Numele: Casa Joseph Zoller;

 Așezarea în spațiu și timp: Imobilul de pe strada Elena Doamna 39A a

aparţinut industriaşului evreu Joseph Zoller care a locuit în această casă din
anul 1912 când o construieşte, și până în anul 1937, când o vinde unui alt
evreu, Moise. Tot aici a funcţionat, alipită casei, fabrica de bomboane a
industriaşului, şi ea o capodoperă arhitecturală, dar care nu s-a păstrat, din
păcate;

 Istoric: Prin lucrările realizate între 2013 și 2016, actualul proprietar,

împreună cu arhitectul, au căutat să redea imobilului romantismul elegantului
secol XIX, atmosfera în care a fost construit, gândind în opera de refacere o
curte pavată cu piatră (în epoca imobilului, pavajul se făcea din bolovani de
râu, iar cișmeaua din curte, în nuanța marmurei cu care au fost placate scările,
geometria curbată a spaţiilor care împart curtea, toate completează stilul
neoclasic al casei, stil caracterizat prin simplitate, ordine, simetrie, eleganță și
rafinament.

 Arhitect: Josef Zoller, Ionuț Biciușcă;

 Stil arhitectural: Stil neoclasic, caracteristic perioadei Belle Époque;

 Descriere: Peretele de vest al bucătăriei a fost reprodus în practică identic

ca în randarea arhitectului Ionuț Biciușcă. Mobilierul ascunde, cât se poate,
modernismul tehnologiei. Plita este din ceramică opacă, iar bateria de la
chiuvetă este retro. Geamurile mobilierului sunt sablate și împrumută forma
geometrică a dalelor de travertin, rombul Culoarea bucătăriei este crem-maro,
iar peretele este văruit în stucca venețiană, în culoarea pardoselii. Arhitectul a
dat prevalență atât utilitarismului cât și esteticului, transpunându-te în
atmosfera banchetelor de altă dată.
Biroul casei are o suprafață de 50m2 și a fost proiectat inițial de către
arhitectul lui Joseph Zoller la 1912, ca "odaie de zi", învecinată cu salonul
pentru oaspeți. Tavanul din această cameră, așa cum l-a găsit în 2013
actualul proprietar când a cumpărat casa, era pictat. Pictura, deși ștearsă pe
alocuri, de vreme, era frumoasă și reproducea case țărănești. Nu putem ști
nimic despre ansamblul picturii pentru că numai în cele patru colțuri se putea
vedea bine culoarea și forma. În mod sigur, pentru industriaș și pentru familia
sa, aceasta era camera de luat masa în familie, un fel de sufragerie
contemporană.
În salon se poate vedea șemineul mare al casei, îmbrăcat, ca și în
randare, în placi de travertin, sculptate industrial, cu ajutorul tehnicii. Pereții
salonului respectă proiectul și sunt compartimentați prin perimetre marcate de
 baghete de ipsos, îmbrăcate în tapet de mătase naturală. Plăcile de travertin
ale pardoselei se află dispuse în romburi mari, cu laturile de 60cm. Centrul
salonului este marcat de aceeași masă de cafea din proiectul inițial al
arhitectului, ceea ce dă spațiului și mai multă intimitate.

În amintirea acelor vremuri, astăzi pe frontispiciul casei, a fost așezat ca

element de decor o coroniță de trandafiri în culorile casei (alb-crem). Element
de decor, coronița de trandafiri, făcută manual la Darlington - Croitoria de flori,
Iasi, rămâne să amintească de vremurile perioadei belle-epoque, perioadă a
eleganței și a distincției.

 Părerea personală a elevului: