Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Nichita Stănescu
Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
Motan m-aş fi dorit să fiu să scuip, să scuip şi-n urmă iar
cu coada-n sus, cu blana-n dungi, hai-hui să plec pe străzi, hoinar.
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
La ora când târâş-grăpiş să-mi fete fiecare-un pui
zăpada nopţii se adună c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună. Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
Şi-atuncea, şapte gospodine sorbită-n calea pumnilor
să dea cu bolovani în mine posircă acră viu să stea.
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul. "Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
De sus, din vârful săptămânii, te uită... zace colo-n şanţ
să le rânjesc urlat, scârbos: motanul mort, motanul mort..."
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.