Drepturile și nevoile copilului

vulnerabil în societate

Deac Petra
cls. a VIII-a B
 Drepturile copilului
În România autoritățile publice, organizațiile
private autorizate, precum și persoanele fizice și
persoanele juridice responsabile de protecția copilului
sunt obligate sa respecte și să garanteze drepturile
copilului stabilite prin Constituție și Lege, în
concordanță cu prevederile Convenției Organizației
Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.
 Drepturile copilului, așa cum sunt ele prevăzute în legislația românească, pot fi
grupate, în funcție de rolul lor. Prin adoptarea documentului de catre Adunarea
Generala a ONU in 1989, copii au primit pentru prima data în istorie dreptul
garantat de viață, dezvoltare și protecție.
Drepturile copilului vulnerabil
-drepturile de protecție-
Drepturile de protecție se referă la legislația care protejează copiii aflați în situații
vulnerabile: copii refugiați, copii cu dizabilități, copii aparținând minoritaților
naționale, precum și copii aflați în zone de conflict armat. Copiii au dreptul să își
cunoască părinții, să fie ingrijiți de ei.
 -drepturile de dezvoltare-
Drepturile de dezvoltare se referă la acea legislație care le permite copiilor sa își
dezvolte personalitatea, talentele, abilitățile mentale și fizice. Copiii au drepturi de
dezvoltare intelectuală, precum dreptul la educație, dreptul la îngrijiri medicale,
dreptul la asistență socială și dreptul la joacă. Părinții, sunt responsabili pentru
asigurarea dezvoltării normale a copilului.
 -drepturile de participare-
Drepturile de participare le acorda posibilitatea copiilor să aibă un cuvânt de spus în
ceea ce privește viețile lor. Ei pot astfel sa își exprime părerile, să discute problemele pe care
le considera importante, să caute și să primească informații relevante pentru ei. În unele
cazuri, legislația românească permite în mod explicit copiilor sa aibă un cuvânt de spus dacă
au o anumita vârstă. Cu cât copilul avansează în vârstă, cu atât mai multe drepturi
participative va avea.
Copilul vulnerabil
Copilul vulnerabil este fragil, lipsit de siguranță și protecție, dar și de capacitatea de
a se apăra singur. Este copilul dependent de alte persoane pentru protecție. Structura
vulnerabilității, existența în orice copil, se dezvolta mai mult la unii decat la alții, în
funcție de mai mulți factori. Cei mai predispuși sunt copii orfani sau neglijați, față de
care părinții sunt distanți afectiv, cei defavorizați din țările sărace, agresați sau
supuși la tot felul de abuzuri emoționale sau fizice.
Părinții plecați în străinătate pe termen lung, care ,,abandonează’’ copiii pe perioade
lungi de timp în custodia bunicilor ori rudelor sau cei care adoptă un stil parental
neglijent, distant, neimplicat, îi fac să devină lipsiți de aparențe și privați de afecțiune,
suferind din punct de vedere emoțional și făcându-i vulnerabili în fața pericolelor.
 Copilul vulnerabil este crescut în familii disfuncționale sau abandonat, lipsit de
orice fel de apărare, expus pericolelor și riscurilor din jur, fără a avea un sprijin.

În foarte multe cazuri, vulnerabilitatea ia naștere din tratamentul care este oferit
copilului de către părinți sau de mediul în care este crescut.
Bibliografie
❖ https://www.copilul.ro/
❖ https://eduform.snsh.ro/