FISA DE LECTURA,AN SCOLAR 2021-2022

Manea Eduard Mihai

1.Basmul cult-„Povestea lui Harap-Alb” ,de Ion Creanga

Secvente semnificative care reprezinta cronotopul:
1. “De uitat, n-am uitat nimica, tată, dar ia, prin dreptul unui pod…”
2. “Amu cică era odată într-o ţară un crai…”
3.” apoi o ia de-a curmezişul pământului: pe deasupra codrilor, peste
vârful munţilor, peste apa mărilor şi după aceea se lasă încet- încet
într-un ostrov mândru din mijlocul unei mări, lângă o căsuţă
singuratică”
4.” Şi odată zboară calul cu Harap-Alb până la nouri;”
5.” Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce
acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară
cine nu, se uită şi rabdă”
6.” într-o clipă se duce şi, deşteptând pe Harap-Alb chiar în miezul
nopţii,”
7.” apoi se culca acolo pe loc şi dormea cât un bei, până ce asfinţea
soarele. Şi după aceea, sculându-se, o lua în porneală şi nu mai da pe
la izvor iar până a doua zi pe la amiază”
________________________________________________________
Secvente semnificative care reprezinta un personaj/personajul
principal:
Personaj principal: Harap-Alb=fiul cel mai mic al craiului
1.” Vai de mine şi de mine, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică; parcă nu
te-aş fi crezut aşa slab de înger, dar, după cât văd, eşti mai fricos
decât o femeie!”
2.” Mulţi crai şi împăraţi ieşeau înaintea lui Harap-Alb, şi care
dincotro îl ruga, unul să-i dea bănărit, cât a cere el, altul să-i dea fata
şi jumătate de împărăţie; altul să-i dea fata şi împărăţia întreagă
pentru asemene odoare. Dar Harap-Alb ca de foc se ferea şi,
urmându-şi calea înainte, la stăpânu-său le ducea.”
3.” Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte
Spânului şi se bagă în fântână, fără să-i trăsnească prin minte ce i se
poate întâmpla”
4.” Harap-Alb vede el bine unde merge treaba, că doar nu era din
butuci; dar neavând încotro, iese mâhnit”
5.” — Harap-Alb, pentru că eşti aşa de bun şi te-ai ostenit de ne-ai
făcut adăpost, vreau să-ţi fac şi eu un bine în viaţa mea: na-ţi aripa
asta şi, când îi avea vreodată nevoie de mine, aprinde-o, şi eu îndată
am să-ţi vin întru ajutor. Harap-Alb, luând aripa cu bucurie, o strânge
cu îngrijire; apoi, mulţumind crăiesei pentru ajutorul făgăduit,
porneşte, urmându-şi calea tot înainte.”
6.” Numai Harap-Alb nu aducea nici o supărare. Însă, ca tovarăş, era
părtaş la toate: şi la pagubă, şi la câştig, şi prietenos cu fiecare,
pentru că avea nevoie de dânşii în călătoria sa la împăratul Roş”
7.” Harap-Alb, văzându-se pus în încurcală, nu mai ştia ce să facă şi
încotro să-o dea ca să nu greşească tocmai acum, la ducă. Şi, mai
stând el pe gânduri oleacă, cum e omul tulburat, îşi aduce aminte de
aripa cea de albină şi, scoţând-o de unde-o avea strânsă, scapără şi-i
dă foc cu o bucăţică de iască aprinsă. Şi atunci, numai iaca se
pomeneşte cu crăiasa albinelor.”