Mndrul oricel

ntr-o zi de toamn, pe malul lacului s-au strns toate berzele din mprejurimi pentru a se pregti s plece
a doua zi spre rile calde. n tufi sttea un oricel, iar dup ce ascult discuia berzelor i spuse n
gnd:

Tare mult a vrea s zbor i eu mcar o dat .

Gndindu-se mereu la marea lui dorin, oricelul nu a putut sa doarm toat noaptea, aa c diminea
cum se lumin de ziu, prinse curaj i merse la efa berzelor creia i-a spus:

V rog foarte mult, luai-m i pe mine cu voi, c vreau s vd i eu lumea de sus!

Berzele foarte uimite:

Dar cum s te lum c tu nu ai aripi ca s poi zbura, iar dac te-ai urca pe spatele nostru ai putea
aluneca!

De ndat oricelului i veni o idee:

Dar dac dou berze in de un b, eu m-a putea prinde cu dinii de la jumtate i a putea zbura cu
voi!

Berzele au fost de acord, au cutat un b, au prins cu ciocul fiecare de cte un capt, oricelul s-a prins
cu dinii de la jumtate, aa cum plnuise, i i-au luat zborul.

Tare uimit i ncntat era oricelul de cum se vedea lumea de sus. i zburnd ei tot aa, au ajuns pe
deasupra unui iaz cu broate, care de cum i zrir au nceput a orcii:

Acela este un oarece care zboar? Dar cum este posibil aa ceva? Cui i-o fi venit ideea asta aa de
interesant?

oricelul auzind aceste vorbe, mndru cum era din fire, nu s-a abinut i a vrut s spun c ideea a fost a
lui. Dar cum a deschis gura, a scpat bul i a czut direct n ap i s-a nnecat.

Aa c, dac oricelul nu ar fi fost att de mndru i nu ar fi vrut s se dea mare n faa

broscuelor ar fi trit i pn n ziua de azi!