METODE DE CONTRACARARE A RĂZBOIULUI HYBRID

Mijloace de manipulare
Grigoraș Alexandra Elena
Nr. tel.: 0723 698 617

Cândva cine deținea mijloacele de coerciție și forța militară deținea puterea.

Schimbarea de paradigmă a guvernării în multe state ale lumii și revoluția în
domeniul tehnologiei informației au făcut ca mijloacele clasice să fie insuficiente
pentru a controla populațiile.
Cine deține/controlează mintea și insuflă credințe publicului acela deține
puterea, mai ales în lumea captivilor virtual. Așadar, cine formează opinia publică
este adevăratul stăpân al oamenilor și a tot ce ei dețin.
Cine formează opinia publică în bazinul Mării Negre? Prin ce mijloace se
formează opinia publică?
Cei care o formează au interese comune sau divergente?
Sunt doar câteva întrebări care ne vor ajuta să contextualizăm rolul și felul în
care se realizează manipularea în această confruntare – generic numită război
hibrid.
Ca să putem vorbi de manipulare, adică de acel mecanism prin care este
influențată opinia publică cu ajutorul mass-media și a rețelelor sociale spre
obținerea adeziunii sau a unei decizii favorabile actorilor implicați în manipulare,
trebuie mai întâi să vorbim despre adevăr.
Criterii cu ajutorul cărora putem recunoaște adevărul
Ce este adevărul ? Pe baza căror criterii putem stabili dacă o informație este
adevărată ori falsă?
Chestiunea adevărului, în speța noastră, o vom analiza din două perspective :
1. Adevărul corespondență.
Teoria adevărului corespondență dezvoltată de Aristotel sună în felul
următor: „Adevărul înseamnă să atingi ( cu sensul de contact imediat și direct) ceea
ce cauți și să exprimi acest lucru... există adevăr atunci când între subiect și
predicat este o unire potrivită realității. Așadar, adevărul este totdeauna conform cu
realitatea.” 1 Într-o exprimare mai simplă adevărul este corespondența dintre
enunțurile, afirmațiile pe care le facem și starea de lucruri la care afirmațiile se
referă.
2. Adevărul coerență.
Teoria adevărului coerență susține că adevărul desemnează concordanța
reciprocă a ideilor. O aserțiune / idee este din punct de vedere formal adevărată
atunci când face parte dintr-un sistem coerent de idei. Așadar ideea nu trebuie să
intre în contradicție cu sistemul de enunțuri/raționamente din care face parte.
Această teorie urmărește să evidențieze neajunsurile teoriei adevărului
corespondență:
a. Atunci când realitatea la care face referire enunțul nu mai există. O
afirmație despre un lucru, o întâmplare petrecută în trecut și pentru care ne este
imposibil să stabilim corespondența cu realitatea respectivă. Ex. Cum stabilim
adevărul despre moartea lui Decebal? Așadar, corespondența dintre enunț ( că
Decebal și-a tăiat gâtul) și stare de lucruri la care se referă nu poate fi stabilită.
b. Teoria adevărului corespondență este inoperantă deoarece nu ne poate
ajuta să verificam valoarea de adevăr a enunțurilor. Ex. Federația Rusă a anexat
Crimeea printr-o intervenție militară în Ucraina.
Ne uitam și experiența (avem corespondența) pare să ne ducă la adevăr. B.
Blanshard spune că nu. De ce? Pentru că termenii : Federația Rusă, anexare,
Crimeea , intervenție militară etc nu sunt niște fapte senzoriale brute, ci niște
produse intelectuale remarcabile cu semnificații multiple și care presupun o
corelare. Federația Rusă este un concept ce presupune o definiție ce face referire la
o formă de organizare statală, cultură, etc. Așadar, corespondența confundă
criteriul cu înțelesul adevărului.
Obiecția lui Bertrand Russell cu privire la teoria adevărului coerență. Potrivit
lui Russell corespondenta dintre gândire și fapte la care se referă acesta reprezintă
natura adevărului deoarece:
• Nu avem un temei suficient pentru a spune că există un singur
ansamblu coerent de idei. „Este posibil ca un romancier cu suficientă imaginație să
inventeze un trecut pentru lume care să se potrivească perfect cu ceea ce știm şi
totuși să fie foarte diferit de trecutul real.”
 • Cealaltă obiecție față de această definiţie a adevărului (coerență) este
că „ea presupune cunoscut înţelesul lui „coerenţă”, pe când de fapt „coerenţa”
presupune adevărul legilor logicii. Două propoziţii sunt coerente atunci când
amândouă pot fi adevărate şi sunt incoerente atunci când cel puţin una trebuie să
fie falsă. Pentru a şti dacă două propoziţii pot fi amândouă adevărate, trebuie să
cunoaștem adevăruri cum ar fi legea contradicției. De exemplu, cele două
propoziţii <<acest arbore este fag>> şi <<acest arbore nu este fag>> nu sunt
coerente, datorită legii contradicţiei.
Însă, dacă legea contradicţiei însăşi ar fi supusă testului coerenţei, am
constata că dacă alegem să o presupunem falsă, nimic nu va mai fi incoerent cu
nimic altceva. Astfel, legile logicii oferă scheletul sau cadrul în interiorul căruia se
aplică testul coerenţei, dar ele însele nu pot fi întemeiate prin acest test. Din cele
două motive de mai sus, coerenţa nu poate fi acceptată ca oferind înţelesul
adevărului, deşi este adesea un test foarte important al adevărului după ce se
cunoaște un anumit număr de adevăruri.”
Cum se realizează manipularea?
După ce am văzut care sunt natura, înțelesul și criteriile adevărul nu ne mai
rămâne decât să analizăm cum se eludează adevărul.
În logică eludarea adevărului este numită eroare logică formală (prin
încălcarea legilor logicii) ori eroare logică materială (sofismele sau paralogismele).
În teoria comunicării eludarea adevărului (manipularea) o încadram în
tipologia comunicării perverse, iar ea îmbracă mai multe forme: propaganda,
informarea tendențioasă și dezinformarea.
Propaganda
Ce este propaganda? Un mecanism „prin care ideile sunt diseminate pe scară
extinsă și care constituie în sens larg un efort organizat în scopul răspândirii
anumitor credințe sau doctrine. Propaganda, ca multe lucruri din lumea aceasta, nu
este nici bună, nici rea în sine, doar modul cum este folosită o face utilă sau
dăunătoare. ”
Acest mecanism îmbracă mai multe forme și se poate realiza cu ajutorul
cinematografului, teatrului, mass-media, universităților, a afișului etc. În literatura
de specialitate se disting trei forme de propagandă din perspectiva conținutului
informațional:
 - Propaganda albă – este cea care folosește surse oficiale și își declară
deschis
scopurile;
- Propaganda cenușie – combină în mod perfid informații reale cu informații
fabricate, cele reale conferind credibilitate celor fabricate.
- Propaganda neagră – utilizează informații cu sursă ocultă sau fictivă și care
își disimulează scopurile.
Scopul propagandei este acela de a înregimenta mental un număr mare de
oameni, care să devină adepții ideilor promovate de sursa de propagandă
( instituție, grup de interese economice, companie etc). Așadar, opinia publică este
formată în direcția adoptării sau susținerii unor idei, proiecte, idealuri etc.
Propaganda la Marea Neagră după Summit-ul de la Vilnius
După Summit-ul de la Vilnius privind Parteneriatul Estic, când a fost forțată
mână partenerilor din estul și sudul UE - Armeniei, Azerbaidjanului, Belarusului,
Georgiei, Republicii Moldova și Ucrainei - să încheie Acordul de Asociere la UE
pentru consolidarea politicii de bună vecinătate, s-a declanșat conflictul cu Rusia.
Amestecul brutal în sfera intereselor economice și geopolitice ale Rusiei și
atitudinea agresivă ( aș putea spune încurajată) a Poloniei, a Țărilor Baltice și a
României sub umbrela UE au aruncată în aer zona Mării Negre și a transformat-o
în teatrul unor confruntări deschise.
Alungarea lui Viktor Ianukovici a fost momentul care a coincis cu
declanșarea oficială a războiului hibrid între UE și SUA pe de o parte și Rusia pe
de cealaltă parte. Moscova a preluat Crimeea prin sfidarea tratatelor internaționale
și a declanșat un conflict la granița cu Ucraina.
În acest context acțiunile propagandistice au îmbrăcat multiple forme și ele
continuă și astăzi, pentru că sunt singurul mijloc care permite confruntare, în urma
căreia cineva să iasă învingător.
„Forțele binelui” întruchipate de UE și SUA la care se adaugă Ucraina
( victima unor politici europene neinspirate) caută să formeze opinia publică ( atât
națională cât și internațională) în direcția adoptării unor măsuri care să le păzească
de „Forțele Răului” Rusia și sateliții săi.
 De ce este importantă propaganda într-o democrație? Pentru că majoritatea
este cea care decide puterea politică, iar dacă cetățenii nu sunt educați în direcția
adoptării unor măsuri, acestea sunt sortite eșecului, iar puterea politică poate fi
schimbată la următorul scrutin.
Exemple de propagandă în ROMÂNIA.
Publicația Capital ne prezintă o știre la sfârșitul anului trecut prin care
suntem informați că România ar putea fi ținta unui atac rus.
„România se află în pericol total! Rusia a început testarea: „Arma
Apocalipsei” ar
putea lovi țara noastră. Sursele de la Kremlin au dezvăluit că s-a început testarea
unei drone subacvatice cu capacități nucleare, ce ar putea fi folosită în Marea
Neagră. Sursele au dezvăluit că drona subacvatică, botezată Poseidon, este deja în
teste. Existenţa acestei arme a fost dezvăluită pentru prima dată chiar de către
Vladimir Putin, în discursul său despre starea naţiunii. Încă din ianuarie, un
raport al Pentagonului a dezvăluit că Rusia este în posesia unei drone nucleare
subacvatice, capabilă să ducă o ogivă nucleară. Un oficial american a avertizat cu
acel prilej că Rusia și-a diversificat capacitățile nucleare, având un avantaj
strategic asupra SUA.”
Genul acesta de știre este regăsit frecvent în presa din România. Rostul
acestui tip de informație este acela de a diaboliza adversarul, în speță Rusia, deși
autoritățile de la Moscova evită să facă declarații la adresa României. Totodată,
Rusia are armament cu care ar putea lovi oricând România, o poate face și fără
această dronă „Poseidon.”
Consecința acestui tip de propagandă este și acela de adoptarea unor măsuri
care să fie susținute de opinia publică, cum ar fi investițiile românești în tehnică
militară – fie cerute de parteneri, fie dorite de noi.
O altă știre ne arată că opinia publică nu a avut nicio obiecție cu privire la
alocările bugetare destinate înzestrării Armatei. Se consideră o prioritate –
propaganda privind pericolul pe care-l exercită Rusia s-a cristalizat la nivelul
opiniei publice.
„NATO: România, campioana Europei la alocările bugetare pentru
modernizarea Armatei”
 „România se află pe primul loc în NATO într-un top al alocărilor bugetare
pentru înzestrare, se arată în raportului anual al secretarului general al NATO,
Jens Stoltenberg. Procentul cheltuit pentru înzestrare situează ţara noastră pe
primul loc în cadrul Alianţei, cu 33 la sută. Tot pe primul loc, România se află şi
în ceea ce priveşte rata creşterii bugetului apărării, comparativ cu anul precedent.
Ce trebuie remarcat aici este faptul că multe țări partenere NATO au rezerve în a
investi în tehnică militară și a aloca 2 la sută din PIB pentru Apărare.”
Exemplu de propagandă Rusească.
Putin: valorile liberale, depășite.
Preşedintele Vladimir Putin a declarat într-un interviu apărut în publicaţia
Financial Times că valorile liberale sunt învechite deoarece au fost respinse de
majoritatea popoarelor occidentale.
În opinia liderului de la Kremlin, cancelarul german Angela Merkel a comis
o greşeală fundamentală prin adoptarea unei politici liberale faţă de imigraţia
provenind din Orientul Mijlociu. „Ideea liberal presupune că nu trebuie făcut
nimic. Migranţii pot ucide, jefui şi viola fără consecinţe pentru că drepturile lor ca
migranţi trebuie protejate. Care sunt aceste drepturi? Fiecare infracţiune trebuie
să fie pedepsită", a estimat Putin în interviu. „Aşadar, ideea liberală s-a învechit.
Ea intră în conflict cu interesele majorităţii covârşitoare a populaţiei", a mai
declarat preşedintele rus.
Putin a mai spus că nu este homofob, dar că disponibilitatea occidentală de
a îmbrăţişa homosexualitatea şi fluiditate între genuri i se pare excesivă. „Valorile
tradiţionale sunt mai stabile şi mai importante pentru milioane de oameni decât
această idee liberală care, în opinia mea, chiar încetează să existe în prezent”.
Totodată, impresia liderului rus sa este că cercurile liberale se bazează pe
utilizarea problemelor cu care se confruntă Biserica Catolică pentru a distruge
biserica. Sursa: AGERPRES
Ce se urmărește ?
Decredibilizarea instituțiilor democrației, a valorilor liberale și a liderilor UE
cu viziuni liberale. Influențarea opiniei publice conservatoare și religioase.
Le-a fost oferită muniție curentelor eurosceptice, naționaliste, religioase
pentru a lupta împotriva liderilor actuali ostili Moscovei.
 Unde a fost făcută declarația? Într-o publicație cu tiraj internațional,
Financial Times, și care a fost preluată de toată presa din lume.
Exemplu de metapropagandă în România
Influenţa propagandei ruse în campania pentru alegerile europarlamentare
din România.
Propaganda pro-Kremlin din România abordează o arie vastă de teme, de la
narațiuni anti-americane, „România – colonia SUA”, anti-NATO – inutilitatea
scutului antirachetă, a bazelor NATO şi la RO-EXIT – cu discursuri de tip post-
colonial și marea conspirație a Occidentului.
„Rusia pare să dezvolte tipuri de tematici pentru fiecare țară în parte, iar
unele narațiuni sunt „reciclate” chiar la nivel regional (Europa de Est – Statele
Baltice, Polonia, România, Bulgaria, Ucraina, R. Moldova), acestea din urmă se
referă la tematici mai generale cum ar fi: accentuarea poziției Rusiei ca putere
globală, necesitatea unei „lumi multipolare”, pictarea unui Occident decadent din
punct de vedere moral și spiritual, scindarea iminentă a Europei etc.”, a declarat
într-un interviu pentru Jurnaliştii.ro, sociologul Nicolae Ţîbrigan.”
Metapropaganda reprezintă arta de a discredita propaganda adversă, de a
arunca o suspiciune asupra a tot ceea ce vine de acolo. Așadar, tot ce vinde de la
„Forțele răului” are o componentă diabolică și de care trebuie să ne ferim, nu este
demn de încredere, nici măcar de atenție și trebuie să respingem ca toxic și ca
periculos.
După cum putem observa, avem o propagandă pe termen lung și care are ca
finalitate crearea unor mitologii. Odată create populația este pregătită să se
sacrifice în numele „binelui” pe care-l reprezintă.
Informarea tendențioasă
Acesta urmărește manipularea publicului în interesul unor grupări și are ca
instrumente știrile și comentariile din presa scrisă sau audio vizuală. În cazul
propagandei opinia publică poate fi formată și cu ajutorul teatrului,
cinematografului, afișului, instituțiilor școlare etc.
In cazul informării tendențioase instrumentele sunt limitate și de cele mai
multe ori au scop imediat.
Sultana Craia face o listă a procedeelor informării tendențioase:
 • Știrea complet falsă, care poate fi dezmințită, dar efectul inițial și-a
atins scopul,
• Selectarea informațiilor adevărate dar alese cu o anumită intenție;
• Amestecul de informații adevărate cu unele subversive;
• Plasarea unei informații adevărate într-un context care-i modifică
sensul;
• Comentariu unei informații adevărate, elaborat conform intențiilor de
orientare a receptorilor;
• Exagerarea și deformarea unei informații adevărate pentru a-i indice
cititorului sentimente conforme cu interesul emițătorului.
Exemple:
I. Rusia a blocat un sfert din Marea Neagră
Federaţia Rusă a închis pentru aproape o lună peste un sfert din Marea Neagră,
o zonă pe unde trec rutele internaţionale de transport maritim spre Ucraina,
Bulgaria, Georgia şi România, notează „Portalul militar ucrainean ”.
Din 24 iulie, Rusia a blocat accesul în cinci zone din Marea Neagră, cu o
suprafaţă totală 118.570 kilometri pătraţi, care reprezintă mai mult de un sfert din
suprafaţa totală a mării de 436.402 km2.
Interdicţia de acces în zona amintită este valabilă până în data de 19 august,
conform surselor citate, fiind motivată de către Rusia prin „desfăşurarea de
exerciţii de pregătire militară” şi „pericol de navigare”.
„Practic, zonele respective corespund rutelor de transport maritim internaţional
obişnuite şi recomandate către Bulgaria, Georgia, România şi Ucraina, legătura
maritimă cu aceste ţări fiind aproape blocată... Astfel de acţiuni ar trebui
considerate un alt act de agresiune hibridă pe mare nu numai împotriva Ucrainei, ci
şi a altor ţări din regiunea Mării Negre.” Sursa: Agerpres
II. Rusia controlează în totalitate Marea Neagra
„Rusia se pregăteşte să transforme Marea Neagra într-o zonă pe care să o
controleze în totalitate, sub pretextul prevenirii ameninţărilor la adresa
infrastructurii energetice a Federaţiei Ruse şi a Turciei, informează agenţia de
presă Ukrinform, citându-l pe expertul ucrainean Mihail Gonciar, preşedintele
Centrului pentru studii globale "Strategia XXI" din Kiev.
Potrivit acestuia, Rusia a stabilit interdicţie pentru circulaţia maritimă în zonele
pe unde ar urma să treacă gazoductul TurkStream. „Aceasta înseamnă că Rusia se
pregăteşte să transforme Marea Neagra în aşa-numita „ora Z” într-o zonă pe care să
o controleze în totalitate, sub pretextul neutralizării ameninţărilor la adresa
infrastructurii energetice, considerată de o importanţă strategică pentru Rusia şi
Turcia”. În opinia sa, aceasta este o idee mai veche a Rusiei. Moscova se îndreaptă
către acest obiectiv sistematic şi în mod consecvent, combinând strategii militare şi
energetice, susţine el, făcând referire la articole din presa rusă.
Prin astfel de acţiuni, Kremlinul continuă să studieze reacţia NATO şi, înainte
de toate, a SUA cu privire la restrângerea libertăţii de navigaţie, apreciază Mihail
Gonciar, potrivit căruia actul de agresiune împotriva a trei nave militare ucrainene,
sechestrate în noiembrie trecut de Gărzile de coastă ruse în apropiere de
strâmtoarea Kerci, nu a dus la consecinţe grave pentru Rusia, notează Ukrinform.
Sursa: Agerpres
Ucraina prin acest tip de informație caută să sensibilizeze vecinii și „partenerii”
pentru a o sprijini în se adopta măsuri mai ferme împotriva Rusiei. Speră ca opinia
publică din țările vecine să se arate sensibilă la drama ei. E greu de crezut că
cineva o va ajuta.
Sedusă și abandonată de partenerii europeni cu Perteneriatul Estic, Ucraina și-a
pierdut o parte din teritoriul național, iar prin Memorandumul de la Budapesta
Ucraina a fost și victima unei înșelăciuni internaționale, atunci când a renunțat la
arsenalul nuclear.”
Dezinformarea
Acesta este o acțiune imorală și periculoasă, pentru că desemnează „o acțiune
comunicațională care utilizează diverse mijloace pentru a influența guverne străine,
a discredita opozanții politici, a induce în eroare forțe adverse, a induce anumite
convingeri și a determina anumite atitudini ale maselor.”
Dezinformarea cuprinde:
- Scurgerea intenționată de informații false;
- Propaganda neagră
- Descurajarea psihologică a adversarilor din interior.
 Aceste strategii de luptă, să le spunem hibride, sunt practicate dintotdeauna.
În Arta Războiului Sun Țî spune că toată arta războiului se bazează pe
înșelătorie și constă în abilitatea de a-ți învinge adversarul fără luptă. Pentru asta
este nevoie de:
- Discreditarea a tot ce merge bine în țară;
- Implicarea conducătorilor în acțiuni ilegale
- Subminarea autorității acestora
- Răspândirea discordiei între cetățeni
- Întărtarea tinerilor împotriva bătrânilor
- Ridiculizarea tradițiilor.
Odată cu dezvoltarea noilor tehnici de informare și comunicare mijloacele de
dezinformare s-au multiplicat și perfecționat. În prezent, cel mai eficient mod de
dezinformare se realizează printr-o ecuație ce implică televiziunile și rețelele
sociale.
Televiziunea transmite o informație, iar ea urmează să fie rostogolită și
comentată pe rețelele sociale cu ajutorul unor influenceri care dau tonul.
O dezinformare care vizează războiul hibrid de la Marea Neagră s-a grefat pe
cazul „Crimelor de la Caracal”, excesiv mediatizat în spațiul public. După
dezinformări masive cu privire la ce s-a întâmplat în cazul celor două fete răpite și
omorâte de Gheorghe Dincă a apărut ipoteza că fetele au fost răpite și furnizate
unor rețele de trafic de carne vie întreținute și finanțate de militarii americani de la
Deveselu.
Exemplu:
Despre scutul de la Deveselu, despre Gheorghe Dincă şi proxenetul mort în
2016.
Cine îşi imaginează că oraşul Caracal mai este un banal oraş de provincie
înseamnă că nu a auzit că aici este amplasat „Scutul de la Deveselu”, unde există o
bază militară americană. Aici lucrează un număr important de soldaţi americani, de
la cei care păzesc baza, pînă la specialişti de înaltă calificare în domeniul militar.
Aici, la Deveselu, sunt militari americani, care au şi ei viaţa lor. Dar nu au venit
la Deveselu cu prietenele, soţiile sau amantele lor, aşa că, oricât de preocupaţi ar fi
de salvarea planetei, este firesc ca uneori să fie şi ei luaţi de val şi să se lase purtaţi
de nevoia cerută de instinct. Atunci, pentru a nu rămîne preocupaţi de amintirile cu
iubitele, soţiile sau amantelor lor, cineva trebuie să se ocupe şi de satisfacerea
acestor dorinţe ascunse, astfel ca ei să se întoarcă repede la misiunile pe care le au
de îndeplinit. Un prieten îmi spunea zilele trecute că preţul
închirierilor de garsoniere din Caracal a ajuns la 300 euro, cam cât costă să
închiriezi o garsonieră în Bucureşti. Motivul este cererea mare, numai că aceasta
nu vine de la elevii din comunele alăturate, care învaţă la liceele din Caracal, şi nici
de la muncitorii din comunele judeţului Olt, care muncesc în acest oraş! Vă veţi
întreba, ca şi mine: atunci cine închiriază aceste garsoniere şi pentru cine?
În 2012 se vorbea deschis despre prostituate pentru americani și atunci, se pune
întrebarea: nu cumva şi acest Gheorghe Dincă este un pion dintr-o astfel de „reţea
de fete”, cu misiunea de a găsi cliente? Sunt din ce în ce mai mulţi cei care vorbesc
despre o asemenea ipoteză în spaţiul public şi nu ca simple supoziţii, ci bazându-se
pe articolele din presă, publicate încă de acum cîţiva ani! Iată cîteva exemple:
– „Americanii de la Deveselu se distrează cu eleve caracalene”: „Procurorii
DIICOT au descoperit, lunile trecute, că aceștia au cumparat fete de liceu de la cei
mai cunoscuti proxeneti din Caracal. Distractia a luat sfarsit la inceputul lunii iulie,
cand capii retelei de proxeneti au fost ridicați de mascați. Proxeneții caracaleni
mijloceau actul de prostituție. Zeci de eleve au fost obligate să practice prostituția
de o grupare interlopă, pentru plăcerile americanilor dar și ale unor austrieci aflați
în România pentru consolidarea unor hidrocentrale” („Ziare.com” din 30 august
2012, citind ca sursă „Ziarul de Olt”)
– „Minore din Caracal, prostituate pentru americanii de la Deveselu”:
„Tinerele erau şantajate cu imagini video din timpul partidelor şi erau scoase
frecvent de la ore pentru a fi duse la clienţi. În total 30 de fete au fost traficate.
Interlopii agăţau fetele în baruri sau prin cunoştinţe. Le violau sau le convingeau să
întreţină acte sexuale. Raporturile erau filmate și folosite pentru a constrânge
minorele să se prostitueze pentru bani. Elevele, cu vârste cuprinse între 14 şi 18
ani, erau obligate deseori să plece de la ore pentru a face sex pe bani…”
De ce este o dezinformare ? Pentru că ancheta este încă în curs și nu avem încă
date relevate despre ce s-a întâmplat în cazul celor două fete. În schimb altoirea
acestui subiect pe emoția generată de uciderea și arderea celor două eleve a prins
perfect pentru discreditarea instituției Armatei americane și a relațiilor cu
România. Mai trebuie menționat că dezinformarea se poate realiza și cu ajutorul
prelucrării fotografiilor, a înregistrărilor audio și video, prezentându-se publicului
o realitate contrafăcută, drept realitate.
Epoca post-adevăr și a captivilor virtuali
Lumea în care trăim a cunoscut mutații psiho-sociale și culturale, iar noile
modalități de comunicare au schimbat relațiile interumane și toată arhitectura
confruntărilor politice, economice, militare etc.
Oamenii astăzi trăiesc virtual, iar toate nevoile pe care le au încearcă în mod
reducționist să și le satisfacă „de pe net.”
Rețelele sociale sunt adevăratele cămine ale oamenilor și în cele mai multe
cazuri singurele locuri care le furnizează hrana spirituală și emoțională.
„Internetul este în curs de a deveni, un fel de limbă a lui Esop, cel mai bun lucru
din lume și cel mai rău în același timp, căci utilizatorul care se informează cu
ajutorul displayului său își închipuie în mod firesc că informațiile pe care le
primește sunt obiective.”
Se pare că nu-i așa. Rețele sociale au devenit un fel de insurecție a vulgului în
cultură, deoarece oricine poate exprima opinii și transmite informații într-o rețea de
miliarde de utilizatori fără să-și pună problema efectului sau a responsabilității.
Așadar, oricine poate forma și alimenta emoțional opinia publică.
Instituțiile de presă au devenit și ele un fel de anexă a acestor rețele.
Filtrele de comunicare în spațiul public aproape că au dispărut, deoarece mass-
media a intrat în această goană a actualității și aleargă spre nicăieri. Informațiile
care erau prelucrate, selectate de jurnaliști și de experții în comunicare astăzi sunt
din ce în ce mai puțin verificate, iar unele imagini, inserturi video sau declarații
sunt luate drept adevăruri. Nimeni nu mai are timp să reflecteze, să verifice, pentru
că pierde startul în goana de a produce emoții publicului și de a contabiliza
vizualizări. Jurnaliștii au ajuns un fel de contabili ai numărului de accesări ale
știrilor publicate.
Informațiile de pe internet sau de pe rețelele sociale „se bazează mai puțin pe
calitatea informațiilor și mai mult pe cristalizarea unor opinii difuzate.
„Adevărul” este reprezentat de puterea comunității de credință de a-și impune
punctul de vedere format pe baza emoțiilor și evidențelor (iluziilor sau trucajelor)
pe care le trăiește. Aceste comunități au puterea de a declanșa revoluții și de a
schimba guverne. În această epocă a post adevărului, când majoritatea oamenilor
trăiesc virtual și se hrănesc, în mare parte, cu informațiile care rulează pe
autostrăzile informaționale de pe rețelele sociale ne putem explica de ce
manipularea este vitală în acest război hibrid de la Marea Neagră. Asta și în
contextul în care o luptă convențională între actorii implicați în conflict este o
înfrângere pentru ambele tabere.
Așadar, putem afirma că manipulare în confruntarea de la Marea Neagră este
vitală, iar ofensiva de pe internet este singura care poate stabili învingători și
învinși.
Rusia atacă cu ajutorul internetului și a relelor sociale simbolurile, valorile
liberale decadente și instituțiile UE. Doar așa Europa poate fi vulnerabilizată.
Convingerea publicului din țările comunitare de a-și alege guverne naționaliste și
eurosceptice fac UE slabă, chiar vulnerabilă și-i permit Moscovei să negociez altfel
interesele geopolitice și economice.
UE și SUA luptă pentru discreditarea modelului politic autoritarist rusesc și
sprijină Opoziția din Rusia și ONG-urile să lupte pentru libertate și democrație.
Așadar, adevăratul război este cel informațional și economic, în timp ce
demonstrațiile militare din Marea Neagră nu sunt altceva decât demonstrații de
forță și figurație în fața propriilor cetățeni, evident cu o notă de plată exorbitantă.

Bibliografie :
- Aristotel, Metafizica, Editura Iri, București, 1999
- Brand Blanshard, The Nature of Thought, Publisher Taylor & Francis Ltd,
London, 2015
- Bertrand Russell, Problemele Filosofiei, Editura All, București,2006;
- Edward Bernays, Propaganda, Alexandria Publishing House, Suceava, 2012;
- Gustave Le Bond, Psihologia Maselor, Editura Științifică, București, 1991;
- Sultana Craia, Tehnici de informare și comunicare, Editura Fundației
România de Mâine, București, 2003;
- Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, Editura Antet, București, 2002;
- Yuval Noah Harari, 21 de lecții pentru secolul XXI, Editura Polirom, Iași,
2018.
Link-uri :
- https://www.cotidianul.ro/despre-scutul-de-la-deveselu-despre-gheorghe-
dinca-si-proxenetul-mort-in-2016/
- https://www.jurnalistii.ro/influenta-propagandei-ruse-in-campania-pentru-
alegerile europarlamentare-din-romania-interviu-cu-sociologul-nicolae-
tibrigan/
- https://adevarul.ro/news/eveniment/nato-romania-campiona-europei-
alocarile-bugetare-modernizarea-armatei-
1_5aaf77aadf52022f75c11414/index.html
- https://www.agerpres.ro/