UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ID

MĂ DOR STRĂMOȘII

Patrice van Eersel și Catherine Maillard

RECENZIE CARTEA – GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN

 1

MĂ DOR STĂMOȘII
Psihogenealogia sau cum să ne schimbăm
viitorul cunoscându-ne trecutul
- RECENZIE -

Jurnalist şi scriitor francez, Patrice van Eersel, s-a născut în 1949, în Maroc, fiind co-
fondatorul ziarului Libération. A lucrat timp de 20 de ani ca jurnalist de investigaţie la revista
Actuel, iar în prezent este redactorul-şef al revistei Nouvelles Clés şi editor la Albin Michel din
Paris.
Atras fiind de marile mistere ce stau la granița cunoașterii umane, Patrice van Earsel a
transformat subiecte precum naşterea, moartea, inconştientul uman, legătura omului cu natura şi
cu Dumnezeu în predilecţii pentru anchetele sale. Astfel, cărţile-anchetă s-au transformat în
ocazii pentru autor de a face înconjurul lumii, în căutarea de adevăruri şi de mărturii: şamani de
tradiţie din jungla Amazoniană, astrofizicieni laureaţi ai premiului Nobel, celebrii vindecători
ruşi, mari campioni sportivi sunt intervievaţi asupra unui subiect comun. Patrice van Eersel ne
oferă astfel chintesenţa cunoaşterii umane, un puzzle de abordări diametral opuse care converg
într-un punct: adevărul.
Recunoscut pentru stilul său de a transforma cuvintele în opere de artă și de a transmite
emoții indiferent de subiectul abordat, oamenii citesc cu drag cărțile lui Patrice van Eersel.
Catherine Maillard, director al colecției Awakening of the feminine (Trezirea
femininului), urmărește învățăturile șamanice și participă în cercurile femeilor în ultimii
cincisprezece ani.
În 2022, alături de Catherine Maillard, Patrice van Eersel a publicat la editura Albin
cartea „J’ai mal à mes ancêtres – La psychogénéalogie aujourd’hui”, tradusă în limba română în
anul 2013 la editura Philobia, cu titlul „Mă dor strămoșii – Psihogenealogia sau cum să ne
schimbăm viitorul cunoscându-ne trecutul”.
Cartea reprezintă o colecție de interviuri ale unor personalități din domeniul
psihogenealogiei și terapiei transgeneraționale care își expun punctul de vedere în ceea ce
privește necesitatea înțelegerii moștenirilor trangeneraționale dobândite atât pentru a întrerupe
firul transmiterii și a ne elibera de aceste moșteniri, cât și pentru a conștientiza ceea ce
transmitem mai departe copiilor noștri. Lucrarea celor doi autori își aduce contribuția atât prin
noutate, cât și prin calitate; interviurile traduse în această carte făcând posibilă cunoașterea
ideilor și a modului de lucru al unor veritabili maeștri, fondatori și inovatori ai psihogenealogiei:
doctor Anne Ancelin Schützenberger – profesor emerit de psihologie la Universitatea din Nisa, a
introdus în practica psihoterapeuților dimensiunea transgenerațională, Alexandro Jodorowsky -
 2

considerat un deschizători de drumuri în universul transgenerațional, creator al unei forme

originale de psihoterapie șamanică numită psihomagie, Bert Hellinger – părintele metodei
Constelațiilor Familiale, Dider Dumas – psihanalist consacrat, explică modul în care ne-spusul se
transmite de la o generație la alta, Chantal Rialland – președintă a Asociaței Psihoterapeuților din
Domeniul Psihogenealogiei, face parte din a doua generație de psihoterapeuți care folosesc
metodele transgenealogice, punând accent pe reconstrucția familială folosind mai multe metode
terapeutice, Serge Tisseron – psihanalist și autor, aduce un suflu nou psihanalizei prin
exploatarea câmpului clinic al secretului de familie fatal, generator de suferință pe linie
descendetă și Vincent de Gaulejac – profesor de psihologie la Universitatea din Paris, specializat
în nevroza de clasă și cunoscut pentru cercetările sale în „lupta pentru statut”, dobândită
transgenerational.
Psihogenealogia susține că nu suntem atât de liberi pe cât ne închipuim, odată ce am
înțeles legăturile complexe care s-au țesut în acest cadru, putem aduce lumină asupra dramelor
secrete și a doliilor neținute din familia noastra, oferindu-ne astfel posibilitatea de a dobândi
această libertate (atât pentru noi, cât și pentru generațiile viitoare) prin întreruperea destinului
repetitiv al istoriei familiei noastre.
Terapia transgenerațională psihogenealogică își propune să urmărească loialitățile
invizibile și identificările inconștiente repetitive care ne obligă să plătim datoriile străbunilor
noștri, indiferent că vrem sau nu, că le știm sau nu, repetând astfel “misiunile întrerupte” câtă
vreme acestea nu sunt încheiate. Prin repetarea anumitor fapte, date sau vârste reușim să le fim
loiali părinților, bunicilor și străbunilor noștri, ducând mai departe faptele, gesturile, tragediile
lor. Cu alte cuvinte, asigurăm continuitate tradiției familiei, trăind în conformitate cu ea. Această
loialitate inconștentă este cea care îl împinge pe un student să rateze un examen pe care tatăl său
nu a reușit niciodată să-l treacă, din dorința inconștientă de a nu-l depăși din punct de vedere
social.
Un bun exemplu care să susțină această idee este cazul actorului Brandon Lee care a
murit la o filmare, atunci când cineva a uitat un glont într-un revolver care trebuia să fie încărcat
cu gloanțe oarbe. Cu douazeci de ani în urmă, tatal sau, celebrul Bruce Lee, murise tot în timpul
unei filmări, din cauza unei hemoragii cerebrale, în decursul unei scene în care trebuia să joace
rolul unui personaj ucis accidental de un revolver care ar fi trebuit să fie încărcat cu gloanțe
oarbe.
Tot psihogenealogia ne îndreaptă atenția asupra faptului că fiecare dintre noi avem un
timp și un spațiu interior pe care îl putem descoperii răspunzând la întrebarea: „Cât timp crezi că
vei trăi?” De obicei, răspunsul la această întreabare are legătură cu vârstele la care au murit alți
membrii din familie, lucru care ne inidică faptul că străbunii noștri ne-au lăsat moștenire, printre
altele, un timp și un spațiu. Fie că suntem conștienți de asta sau nu, cu toții avem o reprezentare
internă a familiei noastre care cuprinde întreg arborele nostru genealogic, cu toate blocajele și
 3

dorințele sale. Altfel spus, strămoșii noștri trăiesc în inconștientul nostru, unde sunt destul de vii
și activi după cum putem observa.
Prin toate demersurile sale, psihogenealogia își propune să aducă o transformare pe plan
afectiv, conducându-ne către iubirea de sine. Cu alte cuvinte, obiectivul principal al
psihogeanalogiei este aceala de a ne ajuta să ne iubim pe noi înșine exact așa cum suntem,
permițându-ne să nu ne mai privim părinții, strămoșii ca pe niște zei, fie ei iubitori sau severi, ci
mai degrabă ca pe niște ființe umane ce au sau au avut propriile slăbiciuni, nevroze și suferințe.
Să înțelegem că indiferent de acțiunile lor, au făcut ce au putut mai bine. Este foarte important să
înțelegem că nu putem schimba trecutul, însă putem schimba modul în care ne raportăm la el,
oferindu-ne astfel un viitor mai plin de libertate.
Psihogenealogia ne învață să renaștem în primul rând pentru noi înșine, dar și pentru
generațiile viitaore. Avem libertatea de a alege să devenim proprii noștri părinți și a ne (re)aduce
pe lume pe noi înșine într-o versiune mult mai bună a nostră. Nu este vorba neapărat de a-ți nega
suferințele sau de a contesta faptul că părinții noștri au fost mai mult sau mai puțini pricepuți sau
chiar incapabili să ne iubească așa cum suntem. Scopul real este acela de a ne ajuta să înțelegem
că toate acestea fac parte din istoria fiecăruia dintre noi la fel cum noi facem parte din această
istorie. Și, mai presus de orice, să ne-o asumăm.
În final, putem spune că psihogenealogia este mai mult decât o terapie. E un proces de
constentizare a inconștientului familial, iar în acest sens e nevoie să învățăm să punem întrebările
corecte asupra originilor propriului comportament. În felul acesta putem da sens
psihogenealogiei personale și putem evolua către vindecare. Vindecarea care înseamnă
împăcarea cu noi înșine și care își poate face loc în viețile noastre doar atunci când istoria
personală dobândește un sens.