MAREA BRITANIE

Serviciile secrete britanice în perioada 1914-1940

Comanda de informaţii:
 obţinerea de date vizând coordonarea politicii guvernamentale
cu privire la aliaţi;
 informaţii referitore la securitatea fabricilor angajate în producţia
de război;
 întărirea dispozitivelor de contraspionaj pe tot teritoriul Imperiului
Britanic;
 identificarea, supravegherea şi arestarea persoanelor suspecte
de activitate de spionaj-diversiune.
 măsuri de ordin tehnic, tactic şi organizatoric.
 Prin Naval Intelligence Department, Amiralitatea britanică era
în măsură să intercepteze şi să descifreze orice mesaj pe care
Germania îl transmitea în lume – Alfred Ewing – specialist
în criptare – decriptare şi transmisiuni fără fir.

În perioada 1930-1940, activitatea serviciilor de informaţii

britanice a suferit un declin, atenţia acestora fiind îndreptată mai
ales asupra pericolului comunist intern, decât asupra
potenţialilor adversari externi.
 Cauze

 dezinteres arătat serviciilor secrete din partea puterii politice;

 reducerea fondurilor alocate;

 tendinţa de restructurare necontrolată şi insuficient de bine

direcţionată – peste 1000 de cadre disponibilizate la MI-5;

 tendinţă nefirească de finalizare a cazurilor;

 lipsa măsurilor de securitate la unele ambasade britanice din

străinătate – cazul ambasadei de la Roma, când un agent dublu,
care lucra şi pentru sovietici, a fotografiat documente
confidenţiale.
 Grupul celor cinci de la Cambridge
Maxim Litvinov, ambasador al URSS la Londra, a recrutat mai mulţi
agenţi din înalta societate britanică:

 Anthony Blunt – critic de artă

 Donald Maclean – fiul unui fost ministru
 Harold Adrian Russel (Kim) Philby – maior al Intelligence Service
 Guy Burgess – profesor la Universitatea Cambridge
 John Cairncross

Cei cinci agenţi au fost recrutaţi pe un fond comun: deviaţia sexuală

(homosexuali) şi simpatia faţă de comunism.
Prin ei, URSS a acoperit cel puţin următoarele necesităţi de
spionaj:
• în timpul războiului:
• Serviciile secrete;
• Foreign Office şi importante ambasade ale Angliei
în străinătate;
• contraspionajul pe spaţiul URSS;
• finanţele;
• sistemele de cifru ale Angliei.
• după război:

• strategia politico-economică şi militară a Marii Britanii

şi NATO faţă de Europa de Est;

• înarmarea nucleară şi unele aspecte ale cooperării militare

în cadrul NATO;

• comunităţile imigranţilor din ţările est-europene;

• vulnerabilităţi ale unor personalităţi politice şi militare,

ale serviciilor secrete etc.
 Activităţi informative şi acţiuni desfăşurate
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

SOE – Serviciul pentru Operaţiuni Executive Speciale

- la începutul celui e-al Doilea Război Mondial – serviciile secrete
britanice au fost nepregătite.
- MI-5 – evidenţele distruse de bombardamente => pierderea unui
important potenţial contrainformativ.
- MI-6/informaţii externe – în aceeaşi situaţie dificilă.
- 1940 – mobilizarea generală a poporului englez => revigorarea
serviciilor de informaţii/contrainformaţii
 Winston Churchill
- hotărăşte înfiinţarea SOE:
- S.O.1 – subversiunea
- S.O.2 – sabotajul
- înfiinţarea Ministerului Războiului Economic (Ministry of Ungentlemanly
Warfare/Ministerul de Război Neonorabil): spionaj, sabotaje, acte
de diversiune, subminarea economică a statelor inamice şi a celor
neutre din care acestea se aprovizionau
- SOE – specializat în toate domeniile procedeelor de luptă
neconvenţionale;
- războiul politic:
1. propagandă:
- discreditarea inamicului;
- crearea climatului favorabil Angliei şi câştigării de susţinători;
2. susţinerea mişcărilor de rezistenţă în ţările ocupate de Germania:
- guverne în exil la Londra;
- misiuni secrete de legătură pe teritoriile ocupate, pentru
organizarea şi conducerea rezistenţei.
- SOE – specializat în toate domeniile procedeelor de luptă
neconvenţionale;
- războiul economic:
- slăbirea şi anihilarea capacităţii material-financiare a inamicului;
- protejarea intereselor economice britanice în ţările ocupate
şi recuperarea proprietăţilor companiilor engleze.
- culegerea de informaţii din statele ocupate de inamic =>
în condiţiile întreruperii legăturilor diplomatice tradiţionale şi ale
măsurilor contrainformative severe.
- pregătirea alternativelor viitoare de guvernare => încurajarea
mediilor politice filoengleze.
• operaţiuni acoperite de legătură, de creare de reţele
informative;

• operaţiuni de sabotaj-diversiune şi de recuperare a unor agenţi

aflaţi în dificultate;

• contracararea activităţilor spionajului străin în Anglia – între

1941-1942 peste 100 de agenţi germani sunt descoperiţi
şi internaţi în lagăre => ulterior, unii dintre aceştia au fost “întorşi”
şi folosiţi pentru dezinformare.
 Cazul Rudolf Hess

Rudolf Hess
– primul locţiitor al lui Hitler în partidul nazist.

A fost atras/trimis? în Anglia pentru a le face propuneri englezilor:

1. dacă Marea Britanie va rămâne neutră, Germania va înceta
bombardamentele, iar englezii îşi vor păstra tot imperiul
şi o poziţie importantă în Orientul Mijlociu;

2. dacă Marea Britanie va lupta alături de Germania,cele două ţări îşi vor
împărţi lumea postbelică.
=> Hitler dorea înţelegerea cu Marea Britanie, pentru a-şi putea concentra forţele asupra URSS
 Cazul Rudolf Hess
• încă obiect de controverse:
- a fost sau nu reală misiunea sa în Anglia?
- cel care a murit în închisoare în 1988 a fost realul Rudolf Hess?
• cei care au jucat un rol în acest episod, au dispărut, de asemenea, în condiţii
misterioase:
• ducele de Buchanan – domiciliu forţat, deces dubios;
• ducele de Kent – accident aviatic dubios în 1942 – în cazul reuşitei
tratativelor ar fi trebuit să fie instalat pe tronul Poloniei postbelice;
• generalul polonez Sikorski – în 1943 accident aviatic deasupra
Gibraltarului;

• ipoteza răpirii şi substituirii lui Hess în închisoare, ulterior executarea sa.

 Cazul amiralului Canaris

Amiralul Wilhelm Canaris (1887-1945)

- şeful Abwehr/Serviciul de spionaj şi contraspionaj al armatei germane;
- era convins că dictatura lui Hitler va fi un dezastru pentru Germania;
- avea disponibilitatea de a colabora cu serviciile secrete britanice;
- îi prezintă lui Hitler, în prima parte a anului 1942, situaţia Marii Britanii ca fiind una mai
bună decât în realitate;
- cu sprijinul oferit de Canaris, Hitler ar fi putut să fie înlăturat de la putere şi războiul
scurtat cu 3 ani;
- Churchill, influenţat de grupul lui Kim Philby (în serviciul sovieticilor), nu a dorit să
lezeze interesele aliaţilor sovietici.
 Folosirea Mafiei siciliene
în pregătirea şi susţinerea debarcării
în Sicilia, în iulie 1943

 formaţiuni diversionist-teroriste independente;

 cursuri speciale de sabotaj/diversiune la Taranto;

 folosirea de efective locale în operaţiuni speciale;

 utilizarea bazei logistice autohtone.

 Acţiuni de creare şi conducere a reţelelor informative
şi de coordonare a mişcărilor de rezistenţă

• SOE a folosit ca agenţi în Europa peste 30 000 de bărbaţi şi peste 3 200 femei;
• întreaga mişcare a rezistenţei antifasciste din Europa a fost coordonată
de la Londra;
• interpuneri şi infiltrări de agenţi;
• angajarea în jocuri operative cu inamicul;
• activitatea nu a fost lipsită de eşecuri, datorate scurtei perioade de pregătire,
calitatea îndoielnică a subiecţilor, selecţiei discutabile, amatorismului, neglijenţei
=> anihilarea unor întregi reţele şi condamnarea/executarea membrilor acestora
(cazul reţelei Prosper/Franţa şi a căderii lui Jean Moulin, primul preşedinte
al Consiliului Naţional al Rezistenţei franceze).
 Amy Thorpe Pack
– infiltrată în rândul personalului
diplomatic al guvernului colaboraţionist
de la Vichy, condus de mareşalul
Petain.

William Stephenson (Temerarul)

– principalul canal de legătură dintre Marea
Britanie şi SUA; a realizat în SUA o bună
propagandă pentru cauza britanică.

Realizarea unor contacte şi colaborări cu serviciul de informaţii sovietic =>

pentru englezi era foarte important ca ruşii să reziste, în acest sens le furnizau
informaţii veridice.
 Reţeaua “Lucy”

-agentul Rudolf Roesler, editor german stabilit în Elveţia, şi Alexander

Fote, englez cu vederi de stânga, agent dublu => “Lucy” a fost ramura
elveţiană a celebrei Rotte Kapelle/ Orchestra Roşie – reţeaua de
informaţii sovietică ce acoperea întreaga Europă.

- Winston Churchill a avut, dintre toţi liderii celui de-al Doilea Război
Mondial, cele mai bune relaţii cu propriile servicii de informaţii.
 Folosirea agenturii feminine
- femeile au fost folosite cu succes în activitatea de informaţii

Constance Babington-Smith
specialistă în examinări foto aeriene – a identificat, în
mai 1943, baza de rachete germane de la Peenemunde şi
fabrica în care se produceau rachetele V-1 şi V-2.

Cristine Granville
agentă engleză de origine poloneză, cu o activitate
deosebită în rezistenţa franceză.
 Madeleine, prinţesă indiană, născută în Rusia şi educată în
Franţa, cu o bogată activitate de informaţii. A fost trădată
pentru 10.000 franci şi executată de Gestapo.

Odette Sanson şi Violette Szabo – au acţionat în Franţa,

într-o reţea formată din peste 50 de femei, din care 41 au fost
arestate şi condamnate, 12 fiind executate.
 Jocuri operative cu serviciile de informaţii
ale adversarului

În acest domeniu au fost cooptate forţe, potenţial material şi uman

considerabile => au fost angajate inteligenţa şi eforturile naţiunii engleze.

Obiective:
• atragerea şi ducerea în eroare a serviciilor secrete adverse;
• determinarea serviciilor adverse să-şi dezinformeze propriile
structuri politice, economice, militare.
 Comitetul celor 20 de înţelepţi
– un organism naţional care reunea cele mai valoroase forţe intelectuale
şi specialiştii cei mai repurtaţi din universităţi, politică, economie, armată.
Obiectivele comitetului:
• să controleze întregul sistem inamic;
• să prindă noii spioni, când aceştia apăreau;
• să culeagă informaţii despre personalităţile şi metodele serviciilor secrete
inamice/germane;
• să obţină date despre activitatea de codificare şi cifrare a serviciilor secrete
germane;
• să culeagă dovezi despre planurile şi intenţiile adversarului;
• să influenţeze planurile inamicului prin răspunsurile trimise;
• să dezinformeze inamicul asupra planurilor şi intenţiilor britanice.
 Comitetul celor 20
• subcomitet al Consiliului de război.

• se întrunea săptămânal în perioada 1939-1945;

• decidea care informaţii puteau fi transmise germanilor şi care nu;

• era adept al principiul potrivit căruia orice organism de contraspionaj îşi

respectă inamicul;

• eliminarea unei operaţii de spionaj îl va determina pe inamic să o înlocuiască

cu o alta, în consecinţă cea mai bună alternativă este de a-l determina şi
convinge pe agent să lucreze sub control, “întors” împotriva celor care l-au
trimis în misiune.
Succesul în jocul operativ cu serviciile informative germane a presupus
cunoaşterea:
• sistemului informativ german;
• metodelor şi particularităţilor acestuia;
• concepţiilor şi mentalităţilor conducătorilor germani.

Asigurarea credibilităţii agenţilor dubli se realiza prin crearea condiţiilor reale

de misiune => principiul verosimilităţii => agentul lucrează în condiţii de
risc şi nu sub controlul părţii adverse.

Importanţa covârşitoare a componentei psihologice a jocului operativ:

=> apropierea şi sinceritatea faţă de agent;
=> tratamentul uman şi generos al acestuia; orice prizonier foarte
bine tratat va deveni un pledant în favoarea ţării care îl ţine captiv.
=> nevoia de cunoaştere profundă a trecutului agentului;
=> acord financiar generos.
Agentul britanic Arthur Owens
(“Snow”)

– încă din 1936 s-a pus în slujba MI-6, care a descoperit însă că fusese contactat şi de
serviciile de informaţii germane:
=> a fost lăsat să lucreze pentru germani, fiind însă controlat de englezi;
=> în timpul războiului “a lucrat” pentru germani; activitatea sa a dus la descoperirea unui
număr însemnat de agenţi germani infiltraţi în Anglia.
=> au fost şi cazuri când agenţii “întorşi” au evadat.
La sfârşitul anului 1941, sistemul jocului operativ a permis englezilor să preia sub control
reţelele spionajului german nu numai din Anglia, ci şi din Norvegia, Spania, Portugalia,
Polonia, Belgia, Franţa, Olanda, Iugoslavia şi România.
 - pentru reuşita unor acţiuni de joc operativ au fost sacrificate
uneori alte interese: – cazul “Englandspiel” – sacrificarea a 48 de
agenţi paraşutaţi în Olanda.

- cazul agentului SOE Hubertus Geradus Lauwers: a fost paraşutat

şi prins în Olanda şi, cu toate că a transmis sub control, i-a avertizat
pe englezi de acest lucru, însă aceştia au ignorat avertismentul.

- prin jocul operativ, au fost obţinute informaţii importante despre

pericolul germano-japonez pentru America.

- deşi au existat informaţii preliminare privind un iminent atac la Pearl

Harbor, americani nu l-au luat în serios.

- unele acţiuni de joc dublu au fost compromise datorită unor indiscreţii

ale presei sau neconfirmării, din alte surse, a “reuşitei” agenţilor
germani.
 Dezinformarea strategică

Obiective

• menţinerea trupelor inamice în Europa de Vest şi Mediterana;

• descurajarea transferului trupelor inamice pe frontul rusesc;

• protecţia convoaielor ruseşti pe ruta nordică;

• acreditarea ideii pericolului debarcării aliate şi invaziei iminente în alte

zone decât cele efectiv alese;

• simularea unor debarcări şi determinarea unor lupte aeriene de uzură.

 Debarcarea aliaţilor în Sicilia
- pentru disimularea acesteia şi crearea convingerii că va avea loc în Grecia, s-a
simulat catastrofa unui avion curier, prin care germanii “au intrat” în posesia
documentelor despre locul unde va avea loc debarcarea.

- debarcarea din Grecia ar fi fost disimulată printr-o debarcare de acoperire în Sicilia.

- documentele fabricate se susţineau unele pe altele.

- cadavrul “Maiorului Martin” a fost abandonat de un submarin pe coastele spaniole,

unde consulul german era un spion eficace.

- în urma studierii documentelor găsite asupra cadavrului de către spanioli şi oferite

germanilor, aceştia, deşi au fost oarecum circumspecţi, au crezut în veridicitatea
informaţilor şi şi-au întărit poziţiile în Grecia, lăsând în plan secund Sicilia, unde, de
fapt, a avut loc, în 1943, prima debarcare a aliaţilor în Europa – Operaţiunea “Husky”.
 Debarcarea aliaţilor în Normandia
• susţinerea unei ordini de bătaie britanice false, în care alternau grupuri de
armate fictive cu cele reale, britanice sau americane.

• crearea elementelor adecvate de susţinere – traficul radio fictiv.

• rapoartele agenţilor întăreau convingerea germanilor.

• atacul principal din Normandia a fost considerat doar o diversiune,

importante forţe germane fiind menţinute în zona Cherbourg, unde au
aşteptat încă 2 săptămâni grosul invaziei din partea grupului de armate
fictive!

• rolul precumpănitor al operaţiunilor informative secrete în asigurarea

succesului strategic militar, circumscris, evident, surprizei politice.
 Centrul englez de informaţii din New York
British Security Coordination/BSC

- a funcţionat la New York între 1940-1946, sub conducerea lui William

Stephenson, inventator şi om de afaceri canadian, care a lucrat pentru serviciile
secrete britanice;

- s-a remarcat prin contribuţii importante în cadrul efortului de război anglo-

american;

- a realizat instruirea şi paraşutarea în Europa ocupată a sute de agenţi

americani şi canadieni;

- este responsabil de organizarea, în insulele Bermude, a unui centru de

interceptare şi cenzură a întregului trafic poştal dintre Europa şi America
 Centrul englez de informaţii din New York
British Security Coordination/BSC

• interceptarea comunicaţiilor navale ale inamicului;

• demascarea a numeroşi agenţi germani care acţionau în SUA;

• neutralizarea unor reţele de sabotaj în SUA şi America Latină;

• sustragerea codurilor şi cifrurilor misiunilor diplomatice inamice;

• compromiterea personalităţilor politice colaboraţioniste ori incomode intereselor

puterilor aliate;

• procurarea resurselor financiare necesare unor operaţiuni secrete, care prin

natura lor nu puteau fi asigurate în mod oficial.
 FRANŢA

În perioada interbelică, serviciile secrete franceze se reorganizează şi se relansează;

Biroul 2 – principalul organism de spionaj şi contraspionaj:

Serviciul de Informaţii;
Serviciul pentru studiul forţelor navale străine;
Oficiul de prelucrare şi valorificare a informaţiilor;
Serviciul operativ curent;
Grupul de cifru;
Oficiul juridic al problemelor de drept internaţional.
 FRANŢA

în 1940, deşi Biroul 2 a furnizat informaţii exacte privind planul german

de invazie a Franţei în 10 zile, informaţiile sale nu a fost luate în serios;

după invadarea Franţei, o parte a Biroului 2 a fost dislocată în Anglia, iar

cealaltă a rămas să acţioneze la Paris, în cadrul Armatei Armistiţiului,
aflată la dispoziţia guvernului de la Vichy.

în noiembrie 1942, germanii au desfiinţat serviciul de informaţii francez,

sub motivul – real – că acestea desfăşoară activităţi împotriva lor.
 Structurile informative franceze
în perioada 1940-1945

Comitetul Naţional Francez, condus de generalul

Charles De Gaulle, cu sediul la Londra.

Forţele Franceze Libere (FFL) – stat major propriu

organizat la Londra;

în cadrul acestui stat major exista şi Biroul 2,

transformat în 1941 în Serviciul de Informaţii (SR).
Deficienţe

• lipsa de calificare, de oameni, de fonduri;

• rezultate modeste;

• tendinţa de subordonare de către serviciile de informaţii britanice.

Obiectivul major al Serviciului de Informaţii, în afara culegerii de

informaţii pentru aliaţi, a fost acela al încurajări şi sprijinirii mişcării de
rezistenţă din Franţa.

Unificarea mişcării interne şi externe de rezistenţă sub comanda

unică a generalului De Gaulle.
 1942 – Serviciul de Informaţii –> Biroul Central de Informaţii
şi Acţiune Militară –> Biroul Central de Informaţii şi Acţiune
(BRCA)
- condus de colonelul Passy.
secţia de informaţii;
secţia de acţiune militară;
secţia de contraspionaj;
secţia de studii şi coordonare;
secţia politică;
secţia de documentare şi difuzare;
secţia de evadări;
secţia pentru probleme tehnice, de cifru şi financiare.
- crearea în Franţa a unor reţele de informaţii;
- reţele de transmisiuni, de acţiune (sabotaje, evadări, desantare-paraşutare),
de sprijin pentru rezistenţă.
 alias colonelul Remy – un autentic agent, şeful unei reţele.
Gilbert Renault

Jean Moulin
unul dintre cei mai mari şefi ai Rezistenţei, a beneficiat de sprijinul statornic al BCRA.

- 1943 – la Londra se înfiinţează Direcţia Generală a Serviciilor Speciale (DGSS),

care reuneşte toate serviciile secrete ale Franţei, iar în noiembrie 1944, când se
va instala la Paris, îşi va schimba denumirea în Direcţia Generală pentru Studii şi
Cercetări (DCER) => prima structură de informaţii a Franţei eliberate.
 STATELE UNITE ALE AMERICII

Sistemul informativ al SUA în perioada 1918-1945

structurile de informaţii şi contrainformaţii şi-au desfăşurat activitatea între cele
două războaie mondiale;
stabilizarea principalelor organisme informative ale SUA:
G-2 – spionajul militar;
CIC / Counter Intelligence Corps – contraspionajul militar;
ONI – Office of Naval Intelligence;
Departamentul de Stat – informaţiile externe;
FBI – contraspionajul şi securitatea internă.
 STATELE UNITE ALE AMERICII
înfiinţarea, în 1917, în cadrul Diviziei
de Informaţii Militare a Trupelor de
Uscat, a MI-8/unitate specială de
informaţii, destinată criptării/decriptării
informaţiilor => spargerea codurilor
germane şi japoneze (Operaţiunea
“Magic”)

FBI => supraputere informativă şi

contrainformativă;

J. Edgar Hoover – şeful FBI

 Comitetul pentru Coordonarea Informaţiilor/
Coordinator of Information/COI

1941 – întrunirea tuturor structurilor informative departamentale sub conducere unică –

William Donovan;
centralizarea şi evaluarea informaţiilor secrete;
operaţiuni de propagandă şi contrapropagandă;
efectuarea unor operaţiuni speciale în străinătate în situaţia intrării SUA în război.
 Colaborarea cu baza MI-6 de la New York (BSC)

la începutul activităţii sale, COI a apelat la logistica BSC: posturi de radio, specialişti în
informaţii, contraspionaj, propagandă şi contrapropagandă, comunicaţii şi operaţii
speciale;
7 decembrie 1941: atacul japonez de la Pearl Harbor => consecinţă a ineficienţei
sistemului informativ american, cel mai mare eşec din istoria culegerii de informaţii;
sunt şi opinii că Pearl Harbor a fost esenţial pentru a determina SUA să intre în război.
 Oficiul Serviciilor Strategice/OSS
la 13 iunie 1942, COI a devenit un organism militar subordonat
Comitetului mixt al şefilor de stat major:
strângerea şi evaluarea informaţiilor secrete;
pregătirea şi executarea operaţiilor secrete;
propaganda subversivă şi instalarea de posturi de radio
clandestine;
instruirea personalului pentru realizarea “serviciilor strategice”
– toate măsurile luate în scopul impune voinţei asupra
duşmanului prin alte mijloace decât cele militare;
directorul OSS era numit de către preşedintele SUA.
Secţiile operative aveau ca misiuni principale spionajul, contraspionajul,
organizarea şi executarea acţiunilor de gherilă şi rezistenţă.

au colaborat eficient cu SOE din Anglia pe teatrele de operaţii din

Franţa, Italia, Iugoslavia şi Extremul Orient (China, Burma, India);

operaţiuni de război politic: propagandă, contrapropagandă, diversiune

şi dezinformare;

operaţiuni de război economic – sabotaje.

 Secţia de spionaj/Special Intelligence/SI
– structură de informaţii pentru străinătate, organizată pe zone geografice.

Secţia de Contraspionaj/Counter Intelligence/CI

– acţiona pe plan intern şi extern.

Secţia de diversiune/Special Operation/SO

– operaţii speciale în spatele frontului inamic.

Secţia de sabotaj moral/Moral Operation/MO

– operaţii de război psihologic.
Secţia de spionaj strategic
centralizarea tuturor informaţiilor militare, diplomatice,
politice, economice, social-demografice şi de altă natură;
analiza şi evaluarea acestora în vederea coordonării
politicilor informative;
cercetarea şi analiza informativă pe spaţii şi probleme,
în domeniul cartografiei, al studiului personalităţilor politice
şi militare.
 Compartimente de susţinere logistică: comunicaţii, documente de
acoperire, codificări, transport, sisteme de legătură, analize fizico-
chimice, producerea de substanţe toxice etc.

Filiale ale OSS erau dispuse în Anglia, Franţa, Spania, Elveţia,

Suedia, Algeria, Egipt, Turcia, Iran şi China – peste 12 000 colaboratori.

William Stephenson (BSC) a avut un rol determinant în organizarea

OSS şi colaborarea în domeniu între Marea Britanie şi SUA.
 Oficiul Informaţiilor de Război/
Office of War Information/OWI
- centralizarea informaţiilor şi coordonarea unitară a întregii activităţi
de propagandă şi contrapropagandă, pe plan intern şi extern:

Biroul faptelor şi cifrelor;

Biroul informaţiilor în probleme foarte importante;

Biroul informaţiilor străine;

Biroul pentru informaţiile militare.

 Organisme informative interaliate
- s-au constituit pe lângă comandamentele militare americano-engleze în anii 1942-1943.

Statul Major al Corpului Expediţionar Aliat/

Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force/
SHAEF
– condus de generalul american Dwight Eisenhower
– pentru zona europeană.

Statul Major Suprem Aliat/

Allied General Headquarters/AGH
– condus de generalul Douglas Mac Arthur
– pentru zona Pacificului de Vest.
 Departamentul de informaţii şi contrainformaţii/
SHAEF

culegerea de informaţii asupra potenţialului militar şi planurilor de

luptă ale Axei;

cunoaşterea şi sabotarea proiectelor de producere a armelor secrete

germane;

păstrarea secretului Proiectului “Manhattan”/realizarea, de către

SUA, a primei bombe atomice.
 UNIUNEA SOVIETICĂ

Serviciile secrete ruse după 1917

1. CEKA/Comisia extraordinară a întregii Rusii
pentru combaterea contrarevoluţiei şi a sabotajului
– 20 decembrie 1917
Felix Dzerjinski => cea mai puternică poliţie politică
şi cel mai vast sistem de spionaj internaţional.
 Structura CEKA
 Supravegherea Generală a Populaţiei (Poliţia Politică Secretă);
 Departamentul Special pentru Controlul Militar;
 Departamentul Contraspionaj (KRO);
 VECEKA – supravegherea transporturilor şi comunicaţiilor;
 Comisiile locale pentru combaterea religiei;
 Administraţia Lagărelor de Muncă;
 Departamentul Informaţiilor Externe.
 Departamentul Propagandei, Influenţei şi Dezinformării;
 Operaţiuni Speciale împotriva Duşmanilor din Exterior.

CEKA, prin KRO, a creat la Moscova şi în URSS unul dintre cele mai ostile
medii din lume pentru serviciile diplomatice şi cele de informaţii străine.
2. Directoratul Politic de Stat/Gosundarstvenoe Politiceskoe Upravlenie/GPU

şi Directoratul Politic de Stat Unificat/Obedinennoe Gosundarstvenoe

Politiceskoe Upravlenie/OGPU:
- 3 februarie 1922 – CEKA a fost desfiinţată şi înlocuită cu GPU, din cadrul NKVD.

3. Directoratul Principal pentru Securitatea Statului/GUGB

- 10 iulie 1934 – restructurarea serviciilor secrete => GUGB
- NKVD/Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne, condus de:
- 1934 - Genrik Grigorievici Iagoda;
- 1936 - Nicolai Ivanovici Ejov;

- 1938 - Lavrenti Pavlovici Beria.

- Represiunile politice interne în anii ’30 => lichidarea disidenţelor politice şi a
adversarilor lui Stalin: Troţki, Zinoviev, Kamenov, Kirov, Buharin, Tomski, Rîkov,
Iagoda;
- Decapitarea Armatei Roşii:
dezinformarea şi intoxicarea lui Stalin de către serviciile secrete germane
=> în 1941 Armata Roşie nu avea comandanţi, nu avea un stat major viabil,
nu avea comanda trupei;
lichidarea Mareşalului Mihail Tuhacevski – adjunctul ministrului apărării –
dosarul “trădării” a fost cumpărat de la germani cu 3 milioane de ruble –
dosarul a fost confecţionat de Richard Heydrich, şeful SD-ului german.
executarea unui mare număr din ofiţerii armatei.
epurarea a peste 40 000 de ofiţeri cu grade şi funcţii mari.
- Administraţia Misiunilor Speciale/“Comandourile Morţii” – operaţiuni
clandestine în exterior, destinate lichidării unor opozanţi

- 20 august 1943 – este ucis, în Mexic, Leon Troţki, de către Ramon

Mercader, agent NKVD

- 1941 – Administraţia Misiunilor Speciale trece în organica Secţiei

Mişcărilor de Partizani din cadrul NKVD – condusă de generalul Pavel
Sudoplatov
4. Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului/NKGB:

- 1941 - separarea serviciilor secrete de NKVD.

5. Serviciul Militar de Informaţii/Glavnoe Razvedyvatelnoe Upravlenie/GRU:

• 1920 - Direcţia Superioară de Informaţii/Biroul IV al Armatei; integrat

Statului Major, ca direcţie proprie de informaţii.

• implantarea agenţilor ilegali pentru atingerea unor scopuri diplomatice;

• succese importante în Germania, Japonia, SUA, Anglia;

• mari reţele sovietice de spionaj din timpul celui de-al Doilea Război
Mondial au fost create şi conduse de GRU.
 - 1941 - în cadrul GRU
a fost creat un Departament al
Informaţiilor, în cadrul Înaltului
Comandament al Armatei Roşii,
destinat spionajului strategic;

- 1942 - a fost înfiinţat SMERŞ (“Moarte spionilor”), organism special

contrainformativ şi de operaţiuni speciale => din totalul de 150 de grupe de
spioni paraşutaţi de germani, în intervalul octombrie 1942-septembrie 1943,
doar două au reuşit să se înapoieze, fără să-şi îndeplinească misiunea.
 Richard Sorge – agent GRU –
activitate informativă în Germania
şi Japonia; l-a informat pe Stalin
că Germania va ataca URSS şi că
Japonia nu va ataca URSS =>
Stalin a deplasat un impresionant
dispozitiv militar din Extremul
Orient pe frontul sovieto-german
=> salvarea Moscovei şi oprirea
înaintării germane;
Sorge a fost arestat de
contraspionajul japonez în 1942 şi
“Orchestra Roşie” – opera GRU; executat în 1944.
GRU a avertizat din timp asupra intenţiei Germaniei de a ataca URSS => Stalin
nu a crezut sau a ignorat aceste informaţii.
 GERMANIA

Serviciile secrete germane între cele două războaie mondiale:

1920: a fost constituit Abwehr-Ausland, serviciu de spionaj şi
contraspionaj extern al Marelui Stat Major german – OKW;
Sarcina principală: apărarea secretului reînarmării Germaniei;
1935 – la conducerea Abwehr-ului va fi numit amiralul Wilhelm Canaris;
1939 – Abwehr cuprindea 5 departamente operative principale.
 1. Departamentul de informaţii şi spionaj

 obţinerea de informaţii despre potenţialul militar al statelor inamice şi

realizarea legăturilor radio cifrate cu agenţii;

 în cadrul departamentului, funcţionau, relativ independente, serviciile de

informaţii ale trupelor de uscat, aviaţiei şi marinei;

 în 1936, germanii au spart codul Royal Navy => rezultate dezastruoase

pentru englezi, care abia în 1943 sesizează penetrarea codului şi îl
schimbă.
 2. Departamentul de sabotaj,
diversiune şi război psihologic
 sabotarea producţiei de război, a
transporturilor şi a aprovizionării trupelor inamice;
 demoralizarea armatelor şi populaţiei statelor
inamice;
 elaborarea unor planuri de sabotare a unor
obiective americane => crearea unei stări de
nesiguranţă pe teritoriul SUA – Operaţiunea
“Pastorius” – planul a eşuat, unul din conducătorii
celor două grupe de diversiune, debarcate de un
submarin german pe coasta americană, John
Georg Dasch, s-a autodenunţat FBI-ului.
 3. Departamentul contraspionaj

lichidarea acţiunilor serviciilor de spionaj inamice

cenzura

dezinformarea

penetrarea mişcărilor de rezistenţă:

• în Olanda => capturarea a 54 de agenţi

• în Franţa, 1941 => capturarea a peste 1 000 francezi şi belgieni.

 4. Departamentul Informaţii Externe

- cercetarea presei externe;

- coordonarea, cu sprijinul Ministerului de Externe, a activităţii ataşaţilor militari;

5. Departamentul Informaţiilor Centrale

- integrarea şi evaluarea ansamblului informaţiilor obţinute de la toate
departamentele;
- 15 000-18 000 agenţi amplasaţi în aproape 600 baze dispuse în toată lumea;
ulterior, numărul agenţilor ar fi ajuns la peste 60 000;
 Servicii tehnice pentru filaj-contrafilaj
radio
la Haga a fost identificat postul clandestin RLIS şi a fost capturat codul
pentru descifrarea corespondenţei între partizani olandezi şi serviciile secrete
britanice;

Jocuri operative – Englandspiel – 14 posturi de radio-emisie ale inamicului

sunt “întoarse” => întreaga activitate informativă engleză în Olanda este
controlată de germani; sunt capturate 13 tone de explozibil, 3 000 de
mitraliere Stern, 5 000 de revolvere şi mari sume de bani; sunt capturaţi 48 de
agenţi ai Rezistenţei paraşutaţi în Olanda.

1942 – depistarea organizaţiei clandestine Rote Kapelle/Orchestra Roşie.

- Contrafaceri acte şi documente:
• susţinerea unor acoperiri, biografii şi identităţi false;
• operaţiuni de dezinformare sau compromitere.
- Producţia de mijloace şi materiale miniaturizate pentru:
• fotografiere în secret;
• scriere ascunsă;
• legături clandestine;
• captarea şi înregistrarea în secret a sunetelor şi imaginilor;
• codificarea comunicaţiilor.
 Realizări:
• micropunctul;
• minimagnetofonul;
• valiza radioemiţătoare
• maşina de codificat “Enigma” –
inventată în 1920. Au fost
construite, între 1926-1940, peste
100 000 aparate.

Divizia Branderburg – destinată operaţiunilor de comando – răpiri, asasinate,

provocări, incursiuni în spatele frontului inamic, substituirea unor elemente din
dispozitivul inamic.

Amiralul Canaris a încorsetat lumea cu centre şi nuclee de spionaj, sabotaj,

diversiune.
 Tyler Kent

- cel mai mare agent al Abwehr prins în 1940 la Londra;

- a transmis, prin valiza diplomatică italiană, fotocopiile a peste 1 500 documente, în
principal ale ambasadorului american Kennedy la Londra => germanii au cunoscut
precis planurile engleze de apărare şi atac, puterea şi repartiţia armatei britanice,
rezervele de carburanţi şi alimente, raporturile anglo-americane etc.; => germani au
obţinut codul diplomatic al Departamentului de Stat => Casa Albă va întrerupe 2-3
săptămâni legăturile sale directe cu toate misiunile sale oficiale din străinătate.
 Poliţia Politică a Partidului
şi Statului Naţional-Socialist german
formaţiuni paramilitare şi servicii secrete proprii;

Trupele de asalt, conduse de Ernest Röhm;

1925 - înlocuite cu trupele SS/Schultz Stafel/Detaşamentele de Protecţie –

asigurarea protecţiei lui Hitler şi a celorlalte vârfuri ale ierarhiei politice naziste;

1929 – la comanda SS va accede Heinrich Himmler;

1931- în cadrul SS a fost constituit SD/Serviciul de Siguranţă – organism

informativ şi de securitate a conducătorilor nazişti.

1932- la comanda SD a fost instalat Reinhard Heydrich.

 iunie 1943 – Heydrich a pus la cale “noaptea cuţitelor lungi” => arestarea lui
Röhm şi înlăturarea a peste 4000 adversari ai lui Hitler
Salonul “Kitty” - bordelul de lux folosit de Heydrich pentru şantajarea rivalilor
politici şi diplomaţilor străini.
rivalitatea dintre Heydrich şi Canaris
Heydrich a pus la cale “soluţia finală” pentru
cei aproximativ 11 milioane de evrei din
Europa;
Heydrich a fost asasinat de un comando al
mişcării cehe de rezistenţă – se pare că şeful
Abwehr, Canaris, ar fi ştiut de planul atentatului,
dar nu l-a împiedicat.
 Departamentul Central pentru Securitatea Statului/
Reichs Sicherheits Hauptamt /RSHA

1939 – Himmler a reunit sub comanda sa toate serviciile secrete, mai

puţin Abwehr-ul lui Canaris (preluat după lichidarea acestuia, în 1944, ca
urmare a participării la complotul împotriva lui Hitler) =>RSHA/Reichs
Sicherheits Hauptamt/Departamentul Central pentru Securitatea Statului
Departamente RSHA:

 Serviciul de contraspionaj intern;

 Poliţia secretă de stat – Gestapo;

 Serviciul de spionaj şi contraspionaj extern, condus din 1941,

de generalul Walter Shellemberg, structurat pe mai multe secţii:
Europa de Vest, Rusia-Japonia, Anglia-SUA, Europa Răsăriteană;
• Serviciul special de diversiune şi sabotaj, condus din 1943 de Otto Skorzeny :
- eliberarea, la 12 septembrie 1943, a lui Mussolini;
- arestarea lui Miklos Horty, care refuzase continuarea alianţei
cu Hitler în toamna lui 1944;
• Operaţiunea Greif – sprijinirea ofensivei din Ardeni => confuzie în liniile
americane.
• Serviciul economic – creat în 1943 – procurarea resurselor necesare
supravieţuirii căpeteniilor naziste în perspectiva pierderii războiului.
 ACTIVITATEA SISTEMULUI INFORMATIV
GERMAN ÎN PERIOADA PREMERGĂTOARE ŞI PE
TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Operaţiuni speciale de diversiune şi provocare:

Dosarul Cehoslovaciei

• acreditarea tezei potrivit căreia statul cehoslovac este o

creaţie artificială şi arbitrară;

• paralizarea armatei, prin acutizarea nemulţumirii militarilor

sub influenţa elementelor minoritare naţionaliste de origine
germană, slovacă şi maghiară;

• exacerbarea naţionalismului revanşard => constituirea

formaţiunilor paramilitare sudete.
Operaţiuni speciale de diversiune şi provocare:

Dosarul Cehoslovaciei

• stimularea nonconformismului tineretului;

• acţiuni de infiltrare a corupţiei în administraţia centrală şi locală;
• măsuri pentru împiedicarea mobilizării armatei şi sabotarea
industriei de război.
• Goebbels, ministrul propagandei germane, lansează ideea că însăşi
existenţa Cehoslovaciei reprezintă un pericol pentru Germania =>
începe izolarea Cehoslovaciei pe plan internaţional => Coloana a V-a
germană era pregătită pentru ocuparea Cehoslovaciei.
Dosarul Poloniei:

• Disputa între Germania şi Polonia pentru partea vestică a Poloniei sau Prusia
Orientală a Germaniei;

• Abwehr-ul, SS-ul şi SD-ul au avut roluri importante în ocuparea Poloniei.

Dosarul Operaţiunii “Venlo”:

• încercarea germanilor – Walter Schellemberg – de a provoca Intelligence

Service-ul în sensul montării unui atentat împotriva lui Hitler. Serviciile secrete
britanice au căzut în această capcană. După atentatul nereuşit de la 8 noiembrie
1939 de la berăria din Munchen, acţiunea a fost anulată, însă Schellemberg a
primit ordin şi i-a arestat pe teritoriul olandez pe cei doi ofiţeri englezi implicaţi în
acţiune.
Dosarul Ducelui de Windsor:

• încercarea de răpire, la Madrid, a ducelui de Windsor, succesorul tronului

britanic;

• Intelligence Service a aflat de planurile germane şi l-au extras pe duce de la

Madrid.

Cazul spionului Cicero:

• Elyeza Bazna, născut la Pristina, Iugoslavia;

• şofer, agent de pază, valet al ambasadorului englez la Ankara – în 1943, a

transferat germanilor importante documente secrete engleze.
Serviciile de informaţii departamentale şi politice:

• Serviciul de investigaţii al Ministerului Flotei Aeriene, aflat sub conducerea

mareşalului Herman Göring => recunoaşteri aeriene şi interceptare radio;

• Serviciul de informaţii al Ministerului de Externe;

• Organizaţia pentru străinătate a PSNG, condus de Erns Bohle;

• Secţia de propagandă în străinătate a PSNG;

• Serviciul central pentru problemele persoanelor de origine germană stabilite

în străinătate – de care depindea şi Grupul Etnic German din România;
Institutul de Cercetări al Poştei => interceptarea comunicaţilor prin intermediul
serviciilor poştale:

• convorbiri telefonice, corespondenţa, alte trimiteri poştale;

• interceptarea liniei de comunicaţii telefonice dintre Anglia şi SUA:

informaţii privind operaţiunile militare;

• transportul trupelor şi furniturilor militare;

• convorbiri între Churchill şi Roosvelt;

• informaţii asupra stadiului cercetărilor şi producţiei primei bombe atomice

de către SUA;
 Eşecul Abwehr-ului
şi al detaşamentelor “Walli” pe frontul de Est
Abwehr: - moştenitorul tradiţiilor spionajului militar german;
- condus între 1935-1944 de amiralul Wilhelm Canaris;
- a avut ca sarcină de bază ocuparea informativă a URSS;
- Canaris a fost bănuit că a colaborat cu serviciile Puterilor Aliate;
- atitudinii sale antinaziste îi este atribuită, dacă nu iniţierea, cel puţin
crearea condiţiilor necesare şi tolerarea mişcării conspirative împotriva lui Hitler
– Schwartze Capelle/ Orchestra Neagră;
- Abwehr-ul a fost, potrivit unor specialişti, până în aprilie 1943,
principalul centru de rezistenţă germană;
- 1944 – desfiinţarea Abwehr şi înglobarea sa în cadrul RSHA;
- Detaşamentele “Walli” – detaşamente de recunoaştere pe linia
frontului; anihilate de contraspionajul sovietic.
 FHO/Fremde Heere Ost/Armate Străine Est

• serviciu special de informaţii militare destinat spionajului şi operaţiilor

speciale de sabotaj, provocare şi diversiune în spatele frontului inamic.

• lt.col. Reinhard Gehlen – şeful FHO – implicat în planurile Maritza

(ocuparea Iugoslaviei şi Greciei) şi Barbarossa (ocuparea URSS);
- Reinhard Gehlen a organizat în mod profesionist FHO:

- Grupul 1 – avea ca sarcină întocmirea rapoartelor zilnice de

situaţie privind activitatea armatelor sovietice; supraveghea şi actualiza
ordinea de bătaie a armatei sovietice (dislocări, capacitate de luptă,
echipament, componenţă, istoric);

- 5 birouri: - 3 birouri pe zonele Nord, Centru, Sud;

- 1 birou pentru problemele războiului;

- 1 birou pentru prelucrarea informaţiilor obţinute

din recunoaşterea aeriană;

- Grupul 2 – cunoaşterea situaţiei militare generale a URSS;

- valorifica declaraţiile prizonierilor, rapoartele serviciilor de ascultare

radio şi articolele de presă;

- studiul situaţiei economice şi producţiei de armament a URSS;

- studii privind principiile generale de strategie ale armatei sovietice;

- evidenţa operativă: - arhivele şi cartotecile – concentrau toate

informaţiile despre armata URSS (organizare, efective, comandanţi, indicative de
poştă militară, şcoli, dosare ale generalilor şi ofiţerilor superiori);

- evidenţa relativ completă a nomenclaturii politice şi militare a URSS;

- activitatea centrelor economico-industriale.

- Grupul 3 – interogarea prizonierilor şi recrutarea lor ca agenţi;

- legătura cu organele informative ale comandamentelor de armată;

- cooperarea cu Abwehr şi RSHA;

- valorificarea manuscriselor capturate, a tipăriturilor, analiza presei

şi a scrisorilor capturate, buletinul informativ, traducerea materialelor de
importanţă specială, biblioteca de regulamente şi literatură de specialitate,
ascultarea posturilor de radio sovietice.
- Grupul 4 – obţinerea informaţiilor şi analize de natură politică asupra URSS şi
a relaţiilor acesteia cu aliaţii din Vest;

- Grupul 5 – activităţile din Balcani;

- Grupul 6 – activităţile din ţările scandinave.

- Centrul de ducere a războiului psihologic;

- Şcoală de pregătire a agenţilor pentru lansarea în spatele frontului.

- grupele de cercetare pe front – echipate în uniforme sovietice, cercetau şi

“curăţau” câmpurile de luptă de tot ce putea fi util obţinerii de informaţii: arme,
ambalaje, ziare, echipamente, documente personale sau militare, scrisori,
obiecte abandonate.

- jocuri operative radio-rezultate modeste;

- Gehlen – duşman înverşunat al „toaletării” informaţiilor;
- regula menţionării gradului de credibilitate a sursei informaţiilor: de încredere;
verosimilă; posibilă; îndoielnică; improbabilă.
- transformarea arhivelor şi cartotecilor în surse valoroase de informaţii;
- adept al spionajului total, care trebuie să servească unei acţiuni subversive
generale, realizate sistematic;
- exploatarea prizonierilor prin metode brutale (în 1946, a fost ocolit de Tribunalul
de la Nürenberg!);
- încurajarea trădării şi exploatarea acesteia => trădătorul = produs de serie:
- armata generalului Vlasov – 30 000 de “voluntari” sovietici;
- Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni/OUN – condusă de Stepan Bandera;
- Armata Rusă de Eliberare (ROA).
 Reţeaua “R” şi grupele “Werwolf”

- organizarea, la începutul lui 1945, a unei mişcări interne de rezistenţă împotriva

trupelor de ocupaţie:
- instruirea sabotorilor şi a luptătorilor de gherilă;
- formarea unor unităţi de acţiune de până la 60 de oameni;
- recuperarea şi depunerea în ascunzători a armelor abandonate de armata germană;
- constituirea de posturi de radio clandestine;
- organizarea unei reţele de spionare a comandamentului sovietic şi a autorităţilor de
ocupaţie;
- înfiinţarea unor comandouri de lichidare a conducătorilor militari sovietici;
- organizarea propagandei antisovietice prin presă clandestină, manifeste, radio etc.
- Grupele “Wervolf” şi Reţeaua “R” au devenit active pe teritoriile vestice ale
Poloniei, în Prusia de Est, Pomerania şi Silezia.

- în primăvara lui 1945, Gehlen ş-a pregătit trecerea, împreună cu principalii

colaboratori şi arhivele FHO, la americani.

- după 1945, Reinhard Gehlen a fondat, sub ocupaţia americană, BND/Bundes

Nachricten Dienst/Serviciul Federal de informaţii al RFG, pe care l-a condus până
în 1968!
 Structuri de Intelligence ale României
în perioada celui de-al Doilea Război Mondial

Înaltul decret 897/1921: trecerea armatei române pe picior de pace;

Serviciul de informaţii militare a continuat să funcţioneze în cadrul

Diviziunii a II-a a Marelui Stat Major => Secţia a V-a Informaţii şi
contrainformaţii:

 Biroul 1 – informaţii directe;

 Biroul 2 – contrainformaţii;

 Biroul 3 – propagandă;

 Biroul 4 – cifru.
Realizări:

- buletine, sinteze şi broşuri cu informaţii asupra armatelor străine;

- studii privind teatrele de operaţiuni militare din unele ţări;

- studii privind ipotezele operative ale armatelor unor ţări;

- studii referitoare la situaţia geografică, economică, financiară şi militară şi

asupra organizării militare în timp de pace şi la război a unor armate străine;

- regulament de informaţii;

- înfiinţarea şi funcţionarea cursului de informaţii;

- programe analitice de criptografie pentru şcolile militare

Realizări:

- dicţionar cifrat pentru armată;

- propuneri pentru înfiinţarea a două posturi de goniometrare radio pe frontieră;

- instrucţiuni cu atribuţiile informative şi contrainformative ale grănicerilor,

jandarmilor, agenţilor vamali, poştei, siguranţei şi căilor ferate;

- înfiinţarea la frontieră a unor centre secrete de culegere de informaţii;

- propuneri pentru reorganizarea serviciului de informaţii exterior;

- lucrări pentru legătura cifrată între MStM român şi statele majore ale statelor
din Mica Înţelegere în caz de război;

- studiu privind organizarea serviciului de informaţii prin radio.

- 1924 – Mihail Moruzov, fost ofiţer de
siguranţă, a fost numit de către Consiliul
Superior al Apărării Ţării la conducerea
Serviciului Secret de Informaţii al Armatei
Române. Moruzov a primit sarcina de a
construi un serviciu civil de informaţii, ataşat
Marelui Stat Major, după modelul structurilor
similare din Anglia, Franţa şi Statele Unite.

- 1927 – Se realizează primele cooperări între

Serviciul Secret de Informaţii al Armatei şi
serviciile similare franceze şi britanice.
- 10 iunie 1930 – a fost emisă o lege asupra spionajului în timp de pace,
care agrava pedepsele.

- 1934 – a fost aprobată prima schemă de organizare oficială a

Serviciului Secret de Informaţii:

• Secţia de Informaţii Externe:

• Secţia de Contrainformaţii;

• Biroul Juridic;

• Biroul Tehnic.

- 20 aprilie 1934 – primul regulament care fixează cadrul instituţional al

Serviciului Secret de Informaţii şi principalele sale atribuţii.
 Serviciile de informaţii româneşti
în cel de-al Doilea Război Mondial
- 1934-1940 – sub conducerea lui Mihail Moruzov, Serviciul Secret de Informaţii
începe să practice o culegere sistematică de date, utilizând cele mai moderne
mijloace ale vremii: agentura secretă, legăturile cu ataşaţii militari, cenzura
corespondenţei etc.
- februarie 1937 – se realizează primul schimb de informaţii între Serviciul Secret de
Informaţii al armatei române şi Abwehr (Serviciul Secret de informaţii al armatei
germane).
- aprilie 1939 – în cadrul Secţiei a II-a a Marelui Stat Major au fost înfiinţate Birouri
statistice militare la Iaşi, Bucureşti şi Cluj cu atribuţii contrainformative.
- în perioada 1940-1945, Serviciul Secret de Informaţii are rolul de coordonator în
cadrul comunităţii informative româneşti, într-o etapă de acumulări determinate de
schimbarea doctrinară şi de adaptarea la condiţiile de război.
 - 12 noiembrie 1940 – a fost emis Decretul-lege nr.
3818 privind organizarea Serviciului Special de Informaţii
(fostul Serviciu Secret), care a funcţionat pe lângă
Preşedinţia Consiliului de Miniştri.

- 12 noiembrie 1940 – este elaborat un nou Decret-Lege de organizare şi

funcţionare a Serviciului Secret de Informaţii/SSI. În fruntea serviciului este
numit Eugen Cristescu, fost şef al Siguranţei, adversar de temut al activităţilor
extremiste de dreapta şi de stânga; => reconstrucţia serviciului în condiţiile unei
efervescenţe a evenimentelor interne şi internaţionale.
- SSI colaborează cu bune rezultate cu o serie de structuri occidentale
aliate (germane şi italiene), dar păstrând şi legături cu structurile similare
britanice şi americane.

- 21 noiembrie 1942 – a fost adoptată Legea nr. 687 pentru combaterea

transmiterii de informaţii şi a sabotajului.

- august 1943 – este elaborat un Decret-lege de organizare a Serviciului

Special de Informaţii.
- 23 august 1944 – modificarea configuraţiei frontului şi adaptarea
obiectivului strategic naţional la noua situaţie politico-militară, alături de
Puterile Aliate.

- Eugen Cristescu, şeful SSI, este acuzat de noile autorităti de “mare

trădare naţională” şi condamnat la închisoare pe viaţă.

- La conducerea SSI sunt numite fie foste cadre de informaţii ale URSS, fie
cu largi vederi pro-sovietice.
- 15 septembrie 1944 – prin Decretul-lege nr. 1695, Serviciul Special
de Informaţii a fost trecut în subordinea Ministerului de Război, sub
denumirea de Serviciul de Informaţii al Ministerului de
Război/S.I.M.R.

- 27 aprilie 1945 – cu Decizia ministerială nr. 79 din 27 aprilie 1945,

Serviciul de Informaţii este trecut în subordinea Preşedinţiei Consiliului
de Miniştri, fiind redenumit Serviciul Special de Informaţii.

- martie 1947 – a fost înfiinţat Serviciul de Informaţii al Armatei,

aflat în subordinea Marelui Stat Major.