Bisericile satului

După „Șemantismul Bisericii greco-catolice” din 1900, în Moisei existau 2475 greco-catolici, din care
1773 în centru, 360 la Negru, 220 la Dragoș și 122 la Lunca de Jos, 6 romano-catolici și 1095 evrei,
deci o populație de 3576 de suflete. În anul 1932 erau în comună 5014 suflete, din care 3774 greco-
catolici, 11 romano-catolici, 4 ortodocși, 7 calvini, 64 pocăiți (care aveau casă de rugăciuni), 1154
evrei cu o sinagogă și două case de rugăciuni. [14]

Parohia greco-catolică Moiseiu - Șematism eparhial 1936

Mănăstirea Moisei în Șematismul eparhial greco-catolic de Maramureș, 1936

Biserica din Centru

Vechea biserică din centrul satului a fost zidită între anii 1840-1848 de comunitatea greco-catolică a
satului, pe locul alteia mai vechi, din lemn, din secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”.
În anul 1912, i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea Preotului Alexandru Coman (m.
1922). Biserica se mărește si îsi ridică un nou turn, când se repară și școala din ulița bisericii, care îi
aparținea, cu suma de 50.000 de coroane, provenită prin vânzarea unor păduri, prin mijlocirea
notarului Coman Iuliu, s-a dăruit bisericii prin composesorat. [14]
După anul 1948, când Biserica greco-catolică a fost interzisă de autoritățile comuniste, vechea
biserică parohială a satului a fost preluată de către Biserica Ortodoxă Română. În 1964 aceasta a
fost rezugrăvită în interior și exterior prin grija Preotului paroh Mihai Oprișan. După venirea preotului
Toma Păunescu, în anul 1972, s-a vopsit acoperișul de tablă, s-a completat pictura de pe bolți, s-a
zidit Sfânta Masă, s-a recondiționat iconostasul și a fost retârnosită de Teofil Herineanu,
Arhiepiscopul Clujului, în data de 14 octombrie 1972, cu ocazia aniversării a 124 de ani de la zidire.
În anul 1974, preotul paroh Toma Păunescu a realizat o poartă maramureșeană la intrarea în
biserică, sculptată în lemn de stejar masiv, de Gheorghe Popilean și de dulgherul Vasile Tomoiagă.
[15]

In 1990 s-a demolat vechea casă parohială, care a fost cuprinsă de igrasie și s-a construit o nouă
casă parohială cu etaj și cu o sală mare la parter pentru oficierea de activități religioase, un rol
deosebit avându-l preotul Dumitru Timiș, care împreună cu membrii consiliului bisericesc (curatorii)
au convins credincioșii de importanța unei case parohiale noi și moderne. [14]. În anul 1992 s-au luat
măsuri pentru a se repicta biserica. în acel an a fost dată tencuiala veche jos, până la zidul de piatră
și s-a tencuit din nou. S-a construit un balcon în care stă corul bisericesc. În 1994 s-a executat
pictura, s-a confecționat un altar sculptat, scaune și uși sculptate și alte obiecte în biserică, realizate
de sculptorii din localitate și de către unii moldoveni. [14]
Cu sprijinul credincioșilor s-a construit o biserică de lemn și la Lunca de Jos. Preotul Dumitru Timiș a
fost inițiatorul și organizatorul tuturor lucrărilor până la terminarea ei. [16]
Parohia de la Izvorul Dragoș
Din studierea arhivei bisericii din centru reiese că din vânzarea pădurii de pe Măgura Mare, o
anumită sumă s-a alocat pentru construirea unei noi biserici (greco-catolice), la Dragoș, care a
început în anul 1934, preot fiind Părintele Andrei Coman și s-a terminat în anul 1940 de către preotul
Gavril Nap .[17] Biserica fiind făcută din lemn, în anul 1948 s-a observat că a început să putrezească
spre fundație. Acest lucru reiese din actul 103/1948, prin care se solicită Ocolului Silvic Vișeu 100
mc lemn din pădurea bisericii de la Izvorul Dragoș. Actul a fost emis la 14 august 1944. [17] La
început, cantor (diac) a fost Toader Vuvu Tomoioagă, căruia i s-a stabilit ca plată 100 kg de porumb
și o pereche de opinci și i s-a acordat timp de cinci ani clejia „Preluca Popească” de pe Măgura
Mare,care producea patru căruțe de fân pe an. Crâznic a fost Dumitru Cucu, care a primit plată 500
de lei și iarba din cimitirul bisericii.[17] Într-un alt proces-verbal, sub numărul de înregistrare 12 din 5
iulie 1929, era făcută o cerere din care reiese că preotul Andrei Coman solicită un împrumut de
12000 de lei de la Banca Poporală "Dragoș" pentru cumpărarea unui teren de cimitir (posibil să fie
vorba de cimitirul de la Dragoș), unde, pe vremea acestui preot, construcția bisericii se afla ]n
derulare.[18] In anul 1947, la 30 iunie, parohia de la Izvorul lui Dragoș avea 1853 de credincioși
greco-catolici, din care 912 bărbați și 941 femei.[18] Din actul 104/1943 reiese că iconostasul de la
biserică a fost luat sub formă de împrumut de la capela Liceului Dragoș Vodă din Sighet și solicită să
fie înapoiat.[18]
După anul 1948, când Biserica greco-catolică din România a fost interezisă, iar lăcașurile de cult au
fost confiscate și preluate de Biserica Ortodoxă Română, la Izvorul Dragoș, ia naștere, în 1955,
parohia ortodoxă.[18]
După venirea preotului paroh Ioan Paul Tomoiagă, datorită creșterii numărului de credincioși, s-a
considerat că este nevoie de o nouă biserică parohială. El a început discuțiile cu consilierii (curatorii)
și apoi cu credincioșii, care au căzut de acord să construiască o nouă biserică. S-au întâmpinat mari
greutăți din partea regimului comunist al vremii care nu era prea încântat de construirea a noi
biserici. Însă preotul și credincioșii, hotărâți, au început să construiască noua biserică în jurul celei
vechi. Construcția a început în anul 1984 și s-a terminat în anul 1991. [18] In anul 1992 a avut loc
sfințirea lăcașului de cult, când au participat mii de oameni din comunele învecinate. Slujba
religioasă a fost oficiată de un sobor de 70 de preoți conduși de Preafericitul Teoctist Arăpașu -
Patriarhul României, P.S. Iustinian Chira, episcopul Maramureșului, P.S. Ioan Mihălțan, episcop de
Oradea, P.S. Casian Crăciun, episcop al Galațiului, P.S. Calinic, episcop de Argeș, personalități și
autorități județene și locale. Meritul preotului Ioan Paul Tomoioagă este acela că reușit mobilizarea
credincioșilor la aprovizionarea cu materiale și la munca efectivă pentru construcție. [18] În anul 1993
a început și ridicarea unei noi case parohiale moderne, fiind rezolvată totodată și situația terenului
pentru cimitir.[18]