Anale Naturii

Directorul AGENȚIA ,, MOLDSILVA”
-----------------Cojocaru D.
MINISTERUL AGRICULTURII, DEZVOLTĂRII REGIONALE

ŞI MEDIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA
AGENŢIA „MOLDSILVA”
REZERVAŢIA NATURALĂ „PĂDUREA DOMNEASCĂ”IS
Confirm:
Nr. de înregistrare-------- Directorul Rezervaţiei
Nr. de inventariere-------- Pădurea Domnească ÎS
-------------- V. Țarigradschi
----------------------------2022
TEMA: DINAMICA PROCESELOR FIREŞTI, EVIDENŢIEREA

INTERACŢIUNILOR DINTRE PĂRŢILE COMPONENTE ALE
COMPLEXULUI NATURAL SILVIC.
ANALELE NATURII
Aprobat la şedinţa
Consiliului Ştiinţific
din ---------------
Proces verbal Nr.---
Preşedintele
Consiliului Ştiinţific
-------V. Țarigradschi
Cartea---, Volumul---- Pag.
Glodeni, 2022
CUPRINS
1. Teritoriul (Cireș Laurențiu,Brașoveanu Lilian )..................................................pag. 2
2. Sectoarele experimentale (Bucătari Sergiu, Teșcureanu Marin)..........................pag.5
3. Relieful ( Brașoveanu Lilian,Stelea Vitalii, Schin Elena)....................................pag.17
4. Solul (Bucătari Sergiu, Cireș Laurențiu) .............................................................pag. 21
5. Date despre starea vremii.....................................................................................pag. 25
6. Date despre bazinele acvatice(Stelea Vitalii)......................................................pag. 26
7. Flora și vegetația.(Schin Elena,Stelea Vitalii, Cireș Laurențiu)..........................pag. 89
8. Fauna (Bucătari Sergiu,Pacicovschii Vadim, Voloșin Igori) .............................pag.120
9. Turismul(Bucătari Sergiu, Schin Elena,Stelea Vitalii).......................................pag. 141
10. Calendarul Naturii(Toți lucrătorii)......................................................................pag.150
11. Respectarea regimului de rezervației (Voloșin Igori).........................................pag. 152
12. Bibliografia...........................................................................................................pag.153
13. Prezentarea (Stelea Vitalii) ..................................................................................pag.154
1
I. TERITORIUL REZERVAŢIEI
Reprezentînd un tezaur național și o ,,perlă a plaiului’’, rezervația ,,Pădurea Domnească’’ are
menirea de a proteja una dintre cele mai bătrîne păduri din lunca Prutului, și una dintre cele mai vechi
din Europa, o pădure de zăvoi în care pot fi întîlnite specii de plante și animale pe cale de dispariție.
Rezervaţia „Pădurea Domnească” administrată de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și
Mediului al Republicii Moldova, Agenţia „Moldsilva”, este amplasată pe teritoriul a două raioane:
- în zona localităţilor Cobani, Bolotina, Bisericani, Cuhneşti, Moara Domnească – raionul Glodeni;
-Chetriş, Călineşti, Gîncaşti, Drujineni şi Pruteni – raionul Făleşti.
Din punctele de vedere orografic rezervaţia este aşezată în lunca inundabilă a Prutului, între Prut şi
Camenca.
Rezervaţia „Pădurea Domnească” are următoarele vecinătăţi, limite şi hotare:
La Nord – Ocolul Silvic Rîşcani – liziera pădurii
La Est – Ocolul Silvic Glodeni – rîul Camenca
La Sud – Ocolul Silvic Făleşti – liziera pădurii
La Vest – România – rîul Prut cu o lungime de peste 40km.
Suprafaţa totală a rezervaţiei (Tabelul 1) este de 5907 ha, dintre care 5171 ha acoperite cu păduri.
În conformitate cu executarea lucrărilor planificate în anul 2021 faţă de perioada respectivă a anului în
suprafaţa totală a rezervaţiei nu au avut loc schimbări (tab.nr 1).
2
3
Tabelul nr. 1. Evidenţa de Stat a fondului forestier conform situaţiei la 1 ianuarie 2022
Denumire Suprafaţa Terenuri silvice

a ocolului terenurilor Suprafaţa Culturi Pepeniere Drumuri Total
silvic din f/f a acoperită cu silvice silvice Terenuri neacoperite cu păduri Forestiere terenuri
deţinătorilor păduri pina la plantaţii silvice
permanenţi total Inclusiv realizare Rarişti Arborete Parchete Goluri Total
culturi stării de afectate neregenerate şi terenuri
silvice masiv de virane neacoperite
incendii, cu păduri
distruse
I Raionul Rîșcani
Braniște 16 16 16
Total 16 16 16
II Raionul Glodeni
Cobani 252.7 186 70 2 3 3 2 193

Balatina 1142.4 941 360 15 16 16 5 977
Cuhneşti 675.4 579 205 8 9 5 4 18 4 609
Viişoara 1370.1 1160 402 6 12 11 2 25 5 1196
Total 3440.6 2866 1037 31 21 35 6 62 16 2975
III Raionul Făleşti
Chetriş 168.7 154 72 3 6 2 1 3 166
Călineşti 772.9 745 276 6 9 9 1 761
Hînceşti 973.3 883 314 10 10 4 897
Pruteni 535.5 507 195 5 1 6 7 2 521
Total 2450.4 2289 857 14 6 1 27 1 29 7 2345
Total
5907 5171 1894 45 6 22 62 7 91 23 5336
rezervaţie
4
R.N. ”Pădurea Domnească” ÎS
Explicaţi Terenuri care servesc nevoile de producţie administraţie

e Terenuri agricole Alte terenuri Total Evaluar
Tere Fîn Păşuni Plantaţii În total Ape Mlaştini Construcţii Drumu Total Inclusiv: ea
n eţe linii de multianuale terenuri şi edificii ri Rîpi Alune economi
arabi vînător agricole cări că
l e
I Raionul Rîșcani
Braniște
I Raionul Glodeni
Cobani 1 23 24 1 1 2 28
Balatina 2 76 78 7 1 1 13 100
Cuhneşti 1 44 45 8 56 4 113
Viişoara 1 89 90 33 71 1 7 9 211
Total 5 232 237 48 127 3 9 28 452
II Raionul Făleşti
Chetriş 1 2 3 1 1 2 4 11
Călineşti 17 17 7 24
Hînceşti 39 39 5 4 48
Pruteni 34 34 2 36
Total 1 92 93 1 1 14 10 0 0 119
Total 6 324 330 49 127 4 23 38 0 0 571
rezervaţi
e
5
2. SECTOARELE EXPERIMENTALE
Pe teritoriul rezervaţiei au fost amplasate 9 suprafeţe de probă permanente. Sectoarele
experimentale au fost amplasate proporţional pe suprafaţa rezervaţiei şi anume: 3 sectoare la nordul
rezervaţiei, 3 sectoare la centru şi 3 sectoare la sud, în asociaţiile de bază: stejărete, sălcete şi plopişi. S-
au efectuat observaţii fenologice în toate asociaţiile, evidenţiind următoarele faze:
 Vegetarea
 Butonizarea
 Înflorirea
 Fructificarea
 Uscarea fructelor
Pentru fazele fenologice sus-numite s-au determinat perioadele de început şi sfîrşit a fazelor cu
precizarea duratei în timpul zilei.
Pentru arborii inventariaţi, în fiecare dintre suprafeţe s-au înregistrat următoarele caracteristici: specie,
diametrul la înălţime de 1,30 m. De asemenea, în fiecare cerc s-au inventariat şi speciile arbustive,
precum şi pătura ierbacee.
Este cunoscut faptul că analiza sinecologică are în vedere în principal grupele dominante din
diferitele starturi ale ecosistemului, considerîndu-se că acestea participă la metabolismul materiei din
biocenoză în proprţii de aproximativ 80%.
Probele luate din unităţile standart de arie sau volum ale unui strat oarecare se supun apoi unei
analize matematice, estimîndu-se o serie de indicatori care sunt în măsură să reliefeze caracteristicele
biocenozei, exprimate prin două categorii de indicatori ecologici: analitici şi sintetici .
Suprafaţa de probă Nr. 1
Parcela 38
Subparcela, K
Suprafaţa 50m2
Relief: luncă înaltă, plan, altitudinea 53m
Sol: aluvial tipic
Arboret bietajat
Gradul de încheiere a arboretului – 0,6
Distanţa dintre arbori 3-4m
Date despre speciile de arbori
Specia Compoziţia Înălţimea, Diametrul, Vîrsta Provenienţa
m cm
Acer campestre 3 23-25 33-35 66 Sămînţă
Quercus robur 7 28-29 141-145 156 Sămînţă
Regenerare naturală (plantule-puieţi)
Specia Vîrsta Înălţimea Numărul pe suprafaţa 2x2m
cm 1 2 3 4 5 media
6
Acer campestre 1 12 10 - 5 2 1 3
Acer campestre 2 17 8 - 4 - - 2
Ulmus carpinifolia 1 10 4 - 3 - - 1
Date despre stratul de arbuşti
Specia Abundenţa Înălţimea Faza de dezvoltare
Crataegus monogyna 2-3 3 Vegetativă
Cornus mas 1 4 Vegetativă
Corysus avellana 2 4 Vegetativă
Eonimus europea 1 1,5 Vegetativă
Sambucus nigra 3 3 Vegetativă
Swida sanguinea 1 3 Vegetativă
Date despre învelişul ierbos
Gradul de acoperire a ierburilor, 30%
Specia Abundenţa Faza de dezvoltare Înălţimea, cm
Asarum europaeum 2 Vegetativă 9
Arctium lappa 1 Vegetativă 14
Aegopodium podagria 1 Vegetativă 30
Ballota nigra 2 Vegetativă 32
Branchiopodium sylvatica + Fructificare 40
Coridalis cava 4 Înflorire 12
Fritilaria meleagroides 5 Înflorire 10
Ficaria verna 3 Înflorire 31
Gagea pulsilla 0 Înflorire 5
Gheum urbanum 1 Vegetativă 12
Paris quadrifolia 2 Înflorire 15
Polygonatum latifolia 1 Vegetativă 11
Polygonatum multiflorum 1 Vegetativă 12
Pulmonaria officinalis 1 Înflorire 9
Isopirum thalicroides 2 Înflorire 15
Stachis sylvatica 2 Înflorire 30
Stellaria holhostea 2 Înflorire 25
Scilla bifolia 3 Înflorire 8
Urtica dioica 2 Vegetativă 40
Lamium purpureum 1 Înflorire 25

Parcela, 58
Subparcela, P
Suprafaţa 50 m2
Relief: luncă înaltă, plan, altitudine 50m
Sol: ciornoziom argilo – iluvial tipic
Gradul de încheere a arboretului-0,6
7
m cm
Acer campestre 3 24 38 86 Sămînţă
Quercus robur 5 26 145 126 Sămînţă
Populus alba 2 25 46 91 Sămînţă
cm 1 2 3 4 5 media
Acer campestre 3 30 10 - 5 2 1 3
Acer campestre 5 55 5 - 4 - 3 2
Crataegus monogyna 2 6 Vegetativă
Corylus avellana 2 5 Vegetativă
Eonimus europea 1 3 Vegetativă
Sambucus nigra 3 3.5 Vegetativă
Swida sanguinea 1 3.5 Vegetativă
Branchiopodium sylvatica 1 Vegetativă 30
Coridalis solida 5 Înflorire 12
Glechoma hederecea 2 Vegetativă 18
Lapsana communis 1 Vegetativă 30
Mercurialis perennis 0 Vegetativă 15
Paris quadrifolia 2 Înflorire 20
Polygonatum latifolia 1 Vegetativă 15
Pulmonaria officinalis 2 Vegetativă 15
Stachis sylvatica 2 Înflorire 35
Stellaria holostea 2 Înflorire 10
Parcela, 74
Subparcela, G
Suprafaţa 50 m2
8
Sol: ciornoziom argilo-iluvial tipic
Gradul de încheiere a arboretului 0,7
m cm
Quercus robur 6 26 150 116 Sămînţă
cm 1 2 3 4 5 media
Acer campestre 4 14 11 1 10 2 - 4
Acer campestre 5 19 9 15 14 1 - 7
Ulmus carpinifolia 4 15 3 4 10 - - 3
Fraxinus excelsior 5 16 1 5 - - - 1
Crataegus monogyna 1 7 Vegetativă
Sambucus nigra 3 3,3 Vegetativă
Swida sanguinea 2 3,9 Vegetativă
Convollaria majalis 1 Înflorire 19
Rubus caesius 2 Vegetativă 35
Rubus idaeus 2 Vegetativă 33
Stellaria holostea 2 Înflorire 19
Urtica dioica 0 Vegetatitvă 35
Parcela, 5
9
Subparcela, B
Suprafaţa 50 m2
Sol: aluvial

Specia Compoziţia Înălţimea, m Diametrul, cm Vîrsta Provenienţa
Populus nigra 4 32 143 126 Sămînţă
Ulmus carpinifolia + 21 33 26 Sămînţă

cm 1 2 3 4 5 media
Acer campestre 5 15 2 1 3 4 8 3
Acer campestre 7 52 1 6 5 1 2 2
Crataegus monogyna 1 1,5 Vegetativă
Cornus mas 1 2,3 Vegetativă
Corylus avellana 2 2,4 Vegetativă
Anemonoides ranunculoides 4 Înflorire 15
Anthriscus cerefolium 1 Vegetativă 33
Campanula trahelicum 1 Înflorire 17
Chelidonium majus 1 Vegetativă 19
Convollaria majalis 4 Înflorire 19
10
Viola rechenbachiana 3 Înflorire 6

Parcela, 52
Subparcela, A
Suprafaţa 50 m2
Sol: aluvial
m cm
Salix alba 2 25 48 66 Sămînţă
Populus nigra 4 28 50 66 Sămînţă
cm 1 2 3 4 5 media
Crataegus monogyna 1 3,7 Vegetativă
Aristolochia clematitis 2 Vegetativă 23
Convolaria majalis 1 Vegetativă 41
Dactylis glomerata 3 Vegetativă 32
Lamium maculatum 2 Vegetativă 25
Poa pratense 2 Vegetativă 17
Parcela, 47
Subparcela, A
11
Suprafaţa 50 m2
Sol: aluvial

m cm
Populus alba 10 18 21 21 Vegetatitvă
Specia Vîrsta Înălţimea stratul Numărul pe suprafaţa 2x2m
cm 1 2 3 4 5 media
Dactylis glomerata 1 Vegetativă 30
Convolaria majalis 0 Vegetativă 22
Lysimachia nummularia 2 Vegetativă 12
Lathrea squamaria 0 Vegetativă 10

Parcela, 25
Subparcela, I
Suprafaţa 50 m2
Sol: aluvial
m cm
Salix alba 6 23 28 36 Sămînţă
12
cm 1 2 3 4 5 media
Calamagrostis epigoreisis 3 Vegetativă 45
Cirsius arvensis 2 Vegetativă 28
Elytigia repens 2 Vegetativă 40
Symphytum officinalis 2 Vegetativă 30
Vicia dumetorum 2 Vegetativă 38

Parcela, 38
Subparcela, J
Suprafaţa 50 m2
Sol: aluvial
m cm
Salix alba 10 21 25 31 Lăstari
cm 1 2 3 4 5 media
13
Elytrigia repens 3 Vegetativă 35
Plantago major 2 Vegetativă 12
Poa angustifolia 3 Vegetativă 12
Taraxacum officinalis 2 Vegetativă 23
Tussilago farfara 3 Vegetativă 20
Trifoliul pratense 2 Vegetativă 12
Vicia dumetorum 1 Vegetativă 27

Parcela, 70
Subparcela, Q
Suprafaţa 50 m2
Sol: aluvial
m cm
Salix alba 10 22 30 36 Lăstari
cm 1 2 3 4 5 media
Elytrigia repens 2 Vegetativă 40
Lysimachia nummularia 2 Vegetativă 35
14
Plantago major 2 Vegetativă 30
Poa angustifolia 2 Vegetativă 45
Ranunculus auricomus 3 Vegetativă 20
Taraxacum officinalis 2 Vegetativă 12
Tussilago farfara 3 Vegetativă 15
2.1. Indicatori ecologici analitici

Indicatorii ecologici analitici pentru caracterizarea diversităţii specifice exprimă următoarele
caracteristici biocenotice: abundenţa, constanţa, dominanţa (Stugren, 1982).
Abundenţa (A) repezintă numărul absolut al indivizilor unei specii, prezenţi într-o anumită suprafaţă.
Acest indicator se exprimă prin valoarea lui absolută, fiind mărimea de care ne folosim în calcularea
celorlalţi indicatori. După valoarea abundenţei, caracterizăm speciile prezente în aria dată folosind
următoarele expresii: rară, puţin rară, abundentă şi foarte abundentă. Constanţa (C) exprimă continuitatea
apariţiei unei specii în biotopul dat. Această caracteristică este considerată ca fiind un indicator structural,
deoarece arată în ce proporţie o specie oarecare participă la realizarea structurii biocenozei. Cu cât
valoarea indicatorului este mai bine adaptată la condiţiile oferite de biotop. Constanţa se estimează cu
ajutorul relaţiei:
CA=npA/Np
unde: CA – constanţa speciei A;
npA – numărul probelor în care se găseşte specia A
Np – numărul total de probe examinate.
În funcţie de valoarea acestui indicator, speciile se distribuie în următoarele clase:
C1 – accidentale, prezente între 1-25% din probe
C2 – accesorii, prezente între 25,1-50% din probe;
C3 – constante, prezente între 50,1-75% din probe;
C4- constante, prezente între 75,1-100% din probe.
Dominanţa (D) arată în ce relaţie se găseşte efectivul unei specii date faţă de suma indivizilor
celorlalte specii cu care se asociază, exprimând abundenţa relativă.
Dominanţa este considerată ca fiind un indicator al productivităţii, căci arată procentul de participare al
fiecărei specii la realizarea producţiei de biomasă din biocenoză. Se calculează cu ajutorul indicelui de
dominanţă unde:
DA=nA*100/N
DA – dominanţa speciei A;
nA – numărul total de indivizi din specia A, găsiţi în probele examinate;
15
N – numărul total de indivizi al tuturor speciilor prezente în probele examinate.
În funcţie de valoarea acestui indicator, speciile se distribuie în următoarele clase:
D1 – subrecente (sub 1,1%)
D2 – recedente (între 1,1-2%)
D3 – subdominante (între 2,1-5%)
D4 – dominante (între 5,1-10%)
D5 – eudominante (peste 10%)
2.2. Indicatorii ecologici sintetic
Aceşti indicatori cumulează valorile unor indicatori analitici sau introduc în relaţia de calcul mai mulţi
parametri, în mod frecvent calculîndu-se indicele de semnificaţie ecologică şi indicele de afinitate
cenotică.
Indicele de semnificaţie ecologică (W) reprezintă relaţia dintre indicatorul structural (C) şi cel productiv
(D), ilustrînd mai bine poziţia unei specii în biocenoză:
WA=CA*DA/100
În funcţie de acest indicator, speciile se distribuie în următoarele clase:
Tabelul 2.2 Indicatorii ecologici ai diversităţii:

Denumirea Numărul total Numărul de Constanţa Dominanţa Indicele de
speciei de indivizi probe în semnificaţie
care se află ecologică
specia
% C % D % W
Plop alb 44 6 66 C3 16 D5 10,56 W5
Salcie 50 4 44 C2 11 D5 5 W3
Stejar pedunculat 40 3 33 C2 8 D4 26 W5
Soc 41 9 100 C4 25 D5 25 W5
Sînger 38 9 100 C4 25 D5 25 W5
Jugastru 35 4 44 C2 11 D5 5 W3
Păducel 30 5 55 C3 13 D5 67 W5
Salbă moale 29 5 55 C3 13 D5 7 W4
Plop negru 29 2 22 C1 5,5 D4 4,8 W3
Ulm 25 3 33 C2 11 D5 5 W3
Frasin obişnuit 12 1 11 C1 2 D2 0,22 W1
Corn 10 4 44 C2 11 D5 5 W3
Alun 9 3 33 C2 8 D4 2 W3
Salbă rîioasă 4 1 11 C1 2 D2 0,2 W1
396
W1 – cu valori sub 0,1% (specii accidentale),

W2 – cu valori între 0,1-1% (specii accesorii),
16
W3 – cu valori între 1,1-5% (specii accesorii),
W4 – cu valori între 5,1-10% (specii caracteristice cenozei date),
W5 – cu valori peste 10% (specii caracteristice cenozei date).
Datele din tabelul 2.2 ne demonstrează că speciile cele mai abundente sunt plopul, stejarul
pedunculat, salcia, socul, în timp ce dintre speciile rare pot fi enumerate sîngerul, jugastru, păducelul,
salba-moale, iar dintre speciile foarte rare – frasin, corn, alun, salba rîioasă.
Din punct de vedere al constanţei, speciile euconstante sunt socul şi sîngerul, ceea ce denotă faptul
că aceste specii sunt cele mai bine adaptate la condiţiile din zonă.
Clasa speciilor constante include plopul alb, păducelul şi salba moale, care se caracterizează la fel prin
adaptabilitatea crescută, iar clasa speciilor accesorii încadrează – stejarul pedunculat, salcia, ulmul şi
cornul.
În clasa speciilor accidentale intră doar două specii – frasinul şi salba rîioasă. În ceea ce priveşte
dominanţa în categoriile eudominante majoritatea speciilor – salcie, plop alb, jugastru, păducel, salbă
moale, ulm, corn, specii care au rolul cel mai important în creşterea productivităţii primare a
ecosistemului şi este clasa cea mai bine reprezentată.
În categoria speciilor dominante intră stejarul pedunculat, plopul negru, alunul, specii cu un aport
considerabil în producerea de biomasă, în timp ce în categoria speciilor recedente intră frasinul şi salba
rîioasă.
Indicele de semnificaţie ecologică ne indică faptul că speciile caracteristice fitocenozei studiate sunt
plopul alb, stejarul pedunculat, păducelul, sîngerul, socul, speciile accesorii sunt reprezentate de salcie,
jugastru, plop negru, ulm, corn, alun şi sunt dominante, în timp ce speciile accidentale au o proporţie
nesemnificativă, reprezentate doar prin două specii – frasin şi salbă rîioasă.
2.3 Regenerarea naturală
Rolul ecologic al seminţişului decurge din faptul că el reprezintă veriga de legătură între generaţiile
de pădure şi prin el se asigură perenitatea acesteia în spaţiul geografic, afectat fondului forestier.
Odată instalat în mediul pădurii, seminţişul intră în relaţii dinamice de intercondiţionare cu toate
celelalte etaje de vegetaţie, cu fauna pădurii şi cu factorii staţionali.
Capacitatea de instalare şi menţinere, vigoarea de creştere, compoziţia şi densitatea numerică, depinde
de fondul genetic, de vîrsta lui, de capacitatea competitivă a biocenozei şi de ceilalţi factori ecologici.
În cadrul suprafeţelor de probă luate în studiu, regenerarea naturală se desfăşoară doar în trei din ele
(Nr-le 1, 2 şi 3) gradul de incheiere a arboretului fiind de 0,6-0,7 ceea ce a permis dezvoltarea
seminţişului de jugastru (Acer campestre), ulm (Ulmus carpinifolia), frasin (Fraxinus excelsior). Puieţii
sunt cuprinşi între 1-3 ani, înălţimea variază înte 10-50cm, media la m 2 fiind de 3-4puieţi la jugastru, 3
puieţi la ulm şi un puiet la frasin.
17
Pătura ierbacee are o importanţă deosebită în ecosistemul forestier şi are o dezvoltare variabilă, în
funcţie de caracteristicile etajelor superioare. În suprafeţele de probă examinate s-au înregistrat
schimbări sezonale în structura covorului ierbaceu. Astfel înaintea înfrunzirii arboretului, solul fiind
bine încălzit îşi fac apariţia plantele vernale laleaua-pestriţă, brebeneii, viorelele, etc., care sunt foarte
abundente (abundenţa de 4-5), ca după înfrunzirea arboretului acestea să dispară şi în scurt timp
instalîndu-se cele vernale. Acestea sunt însă mai puţin abundente (abundenţa 1-2).
În rezultatul inventarierii au fost evidenţiate 64 specii de plante vasculare care aparţin la 31 de
familii, cele mai numeroase fiind Rosaceae, Liliaceae, Ranunculaceae.
După caracteristică a bioformelor, predomină – hemicriptofitele şi fanerofitele, o pondere mai mică o
au terofitele, geofitele şe camefitele.
În ceea ce priveşte repartiţia geografică, o pondere însemnată o au elementele euroasiatice şi cele
europene.
3. RELIEFUL
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul ocupat de vegetaţia forestieră a rezervaţiei "Pădurea
Domnească" aparţine Platoului Moldovenesc de nord-vest şi este localizat în zona cursului mijlociu al
râului Prut, de la satul Branişte la nord, până la Pruteni la sud; spre vest este limitat de râul Prut, iar
spre est - de zona de recife Buteşti - Cobani şi mai la sud, de terasele râului Prut din preajma estică a
satelor Viişoara şi Pruteni.
Relieful a început să se formeze după regresiunea mării sarmaţianului superior, când procesul de
scufundare a fost înlocuit de procesul de ridicare slabă. Pe parcursul pliocenului mediu şi, parţial, în
timpul celui superior teritoriul a fost dominat de condiţiile continentale de formare a depozitelor. Pe
parcursul pliocenului superior - cuaternar, ridicarea platformei a fost însoţită de accelerarea proceselor
exogene de eroziune şi fragmentare a reliefului.
Actualmente teritoriul, după particularităţile geomorfologice, se identifică cu Câmpia aluvială a
Prutului de Mijloc. La alcătuirea lui i-au parte terasele Prutului şi elemente ale reliefului actual: lunca şi
versantul stâng al văii Prutului şi cumpenele de apă.
Lunca Prutului se distinge prin multitudinea formelor de relief create de activitatea râului,
precum şi a braţelor sale. Prin mişcare, apa râurilor a exercitat acţiuni morfo-genetice de eroziune
liniară verticală şi laterală, de transportare şi depunere a materialului. Intens se dezvoltă eroziunea
laterală. Prin aceasta se explică forma sinusoidală în plan orizontal a albiei râului Prut şi a râuleţului
Camenca din sectorul luncii lui. În trecut, pentru aceste râuri a fost specifică schimbarea frecventă a
direcţiei de scurgere. Drept dovadă servesc numeroasele resturi de albii vechi ale râurilor numite în
popor stariţe (pruteţe). Ele se deosebesc prin formă, lungime, lăţime şi adâncime. Majoritatea pruteţelor
au formă de potcoavă, mai rar de arc.
18
Resturile de albii reprezintă, fără îndoială, meandre părăsite. E de remarcat că izolarea meandrelor din
cursul Prutului continuă şi în timpul actual. Cea mai tânără meandră părăsită este stariţa "Potcoava",
care a fost separată de Prut cu 20 ani în urmă. Stariţele au diferite dimensiuni, valorile lăţimii se află
între 20 - 30 m şi 100 - 150 m. Adâncimea stariţelor se schimbă de la 0,7-0,5 m până la 4-5 m, mai des
fiind de 2-3 m. Pentru majoritatea stariţelor este caracteristic faptul că un mal este mai jos şi lin, iar
celălalt este mai înalt şi abrupt. Din formele fluviale de relief se evidenţiază abrupţii. Ele au o înălţime
de 1,5-5 m, rareori de 3-4 m. Abrupţii seamănă cu malurile stariţelor, dar sunt solitari, fără pereche.
Contopirea abruptului cu malul stariţei şi cu malul actual al Prutului, precum şi teritoriul învecinat este
mai înalt decât nivelul Prutului şi ne permite să presupunem că abrupţii reprezintă resturi de mal de la
care râul Prut, în diferite timpuri, treptat, s-a îndepărtat, depunând aluviuni şi formând râpe. Unitatea
geomorfologică predominantă este lunca urmată de versant. Configuraţia terenului este plană şi mai rar
ondulată.
Din punct de vedere altitudinal, teritoriul rezervaţiei se înscrie între 45 şi 85 m. Expoziţia generală,
determinată de relief şi scurgerea apelor, este sud-vestică. Din datele prelucrate la calculator rezultă că
100% din suprafaţă are o expoziţie însorită (S-SV).
Panta terenului înregistrează valori ce încep de la înclinări sub 5° până la înclinări de peste 16°,
predominând înclinarea uşoară (1-5°) -5673 ha. Din datele prelucrate la calculator rezultă următoarea
repartiţie a suprafeţelor pe categorii de înclinare:
- pînă la 160 – 5673 ha;
- de la 160 – 2,6 ha.
Relieful influenţează asupra răspîndirii şi însuşirii solului (profunzime, umiditate, etc.) cît şi procesele
de solificare, prezenţa vegetaţiei forestiere, prezenţa tipurilor de pădure şi a tipurilor de staţiune.
În strucutra geologică a rezervaţiei şi teritoriilor învecinate, după viziunea lui V. Roşca şi A. Hubca, i-
au parte depozitele subetajului volînian al etajului sarmaţian regional. Aceste depozite alcătuiesc partea
de jos a versanţilor văilor cursului inferior al rîurilor Ciuhur şi Camenca. Unele dezgoliri ale acestor
roci se întîlnesc la nord-vest de satul Bolotina.
Depozitele volîniene se prezintă prin calcare argiloase, marne, argile, carbonatice, grosimea cărora
variază între 20 şi 50 m.
Rocile subetajului Basarabean se extind pe tot teritoriul luat în studiu. Ele sunt reprezentate de regulă
prin argile şi straturi de nisip. Argilele de culoare sur-deschis, sur-verzui, carbonate, cu straturi de
marnă, calcare şi diatomice, cu intercalaţii subţiri de tuf volcanic deseori cu rărmăşiţe de plante
carbonificateşi solzi de peşti, scoici de foraminifere şi de moluşte. Mai sus urmează argiel carbonate
aleuritice, subţiri stratificate cu cîteva straturi fine de tuf volcanic. Mai sus, în secţiune ele se înlocuiesc
treptat cu argile sur-cenuşii, sur-albăstrii, aleuritice şi aleurit argiloase. Grosimea depozitelor
19
Basarabene în Lunca Prutului atinge 50m, iar pe podul cumpenei de apă între localităţile Bolotina şi
Cobani – peste 100m.
Formaţiunile cuaternare sunt prezentate în mare măsură prin aluviunile teraselor I – X ale Prutului.
Structura lor este obişnuită pentru terasele fluviatile de nisipuri grosiere cu prundiş, în partea inferioară
a secţiunii, pînă la aleurite şi argile – în partea superioară. Mai bine este prezentată secţiunea aluvială
lîngă satul Chetriş.
Formaţiunile aluviale sunt acoperite de roci subaerale, prezentate prin luturi gălbui, macroporoase şi
soluri fosile. O mare parte a suprafeţei interfluviilor din roci eluviale – luturi şi luturi nisipoase.
În partea de est a teritoriului (Buteşti, Cobani) printre depozitele deschise se întîlnesc şi ieşiri la
suprafaţă a recifelor, vîrsta cărora este determinată ca badeniană.
Pentru studiul condiţiilor staţionale o importanţă deosebită o are substratul geologic pe care s-au format
solurile.
3.1 Analiza condiţiilor geomorfologice
În cadrul RN „Pădurea Domnească” ÎS şi zona ei de protecţie înălţimile absolute variază de la 20
pînă la 200m, însă predomină înălţimile absolute de 40-60m, fiind răspîndite pe întreg teriotoriul
rezervaţiei.
Înălţimile maxime predomină în partea de nord şi NE a rezervaţiei, iar înălţimile minime în partea
de S şi SE, altitudinea luncii Prutului variază pe teritoriul rezervaţiei de la 43m pînă la 64m.
Din punct de vedere gipsometric, lunca se împarte în două părţi. Limita trece în apropierea satului
Viişoara şi coincide cu curba de nivel cu valoarea de 55m. Mai la N de această limită suprafaţa
teritoriului se caracterizează prin altitudini mai mari de 55m, numai stariţele Prutului şi meandrele
Camencii pînă la marginea de nord a satului Cuhneşti au altitudini mai mici de 55m. Asemenea
altitudini sunt specifice şi unui teritoriu mic de luncă mai la N de satul Bolotina. La sud de satul
Viişoara majoritatea teritoriului marchează altitudini sub 55m. Teritoriul de E al luncii, precum stariţele
prutului şi r. Camenca la sud de satul Călineşti, se caracterizează prin altitudini mai mici de 50m. A fost
consemnată prezenţa a trei niveluri de înălţime, delimitate printr-un abrupt cu înclinarea de 2-3 0 până la
20.
Teritoriile cu înălţimea de 60-80m ocupă 15% din suprafaţă, iar cele cu înălţime de peste 80m până la
22% din suprafaţa rezervaţiei. Înălţimile pe acest teritoriu se schimbă de la 0 până la 140m. Ca şi în
cazul altitudinilor, este caracteristică creşterea generală a înclinaţiei teritoriului de la sud spre nord cu
valoarea maximă de 12 grade. Predomină teritoriu cu înclinaţia până la 1 grad,suprafaţa teritoriului cu
manifestări de eroziune ocupă 23%, suprafeţele orizontale – 66%.
Pe suprafaţa rezervaţiei predomină expoziţia estică (15%) şi nordică (10%), restul ocupă 8% din
teritoriu. Se schimbă repartizarea teritoriului cînd expoziţia se evaluează după 8 carturi, acest model
20
predomină versanţii cu expoziţie nord vestică, celelalte direcţii ocupă o suprafaţă egală. Preferenţial
acestea sunt versanţii Prutului, al 2-lea loc după suprafaţă ocupă versanţii cu expoziţie vestică a
afluienţilor lui, versanţii cu celelalte expoziţii ocupă aproximativ 3% din suprafaţa de studiu.
3.2 Caracteristica teraselor neogene şi cuaternare.

La descrierea acestui capitol s-au folosit materialele ridicărilor geologice. După părerea lui P.
Bucatciuc şi alţii, terasele Nistrului, Prutului şi Dunării începînd cu terasa 10 se referăla perioada
cuaternară. În lucrarea dată noi susţinem schema propusă de Gh. Belichis şi V. Dubinovschi.
Cele mai vechi terase pe teritoriu examinat sunt 11-12. A 10-ea terasă a r. Prut se referă la subetajele
slab dezmembrate de vîrsta akceagîlului superior şi apşeronului inferior (după P. Bucatciuc şi alţii – la
eopleistocen).
Depunerile pe teritoriul luat în studiu sunt prezente prin roci de prundiş şi nisipuri cu lentile de pietriş.
Pietrişul şi prundişul faciesului de albie este prezent prin şisturi, jasp, cuarţ, argile carbonatice.
Depunerile din luncă sunt prezente prin aleurite, nisipuri şi argile. Grosimea totală a depunerilor
aluviale poate să ajungă pînă la 6m. Depunerile acestea se întîlnesc pe teritoriile învecinate de
rezervaţie în partea de NE. Înălţimea realtivă a suprafeţei se schimbă de la 185 pînă la 182m în
comparaţie cu nivelul r. Prut, iar a soclului de la 110 pînă la 145m. După datele lui P. Bucatciuc şi alţii,
obţinute într-o secţiune de aceeaşi vîrstă din valea r. Nistru se poate de vorbit de schimbarea bruscă a
faunei subtropicale cu cea boreală, condiţionată de răcirea climei.
Terasa a IX-a a r. Prut e prezentată prin roci de nisip şi prundiş de vîrsta apşeronului inferior cu
grosimea de pînă la 2,5m, care se schimbă cu nisipul (de grosimea de 0,12m) şi argile deluviale de 4m
grosime. Se întîlneşte această terasă practic pe toată suprafaţa cumpenelor de apă. Înălţimea relativă a
acestor suprafeţe constituie 120-150m, a soclului 90-125m. După părerea d. S. Melnic acestă terasă s-a
format în condiţiile de climă subtropicală.
În secţiunea terasei a VIII-a a prutului iau parte straturi de roci de prundiş cu lentile de nisip şi
pietriş bogate în rămăşiţe faunistice, cu o grosime de pînă la 5m, nisipuri fine cu o grosime de pînă la
5m de vîrsta subetajului apşeronului mediu. Soclul terasei este alcătuit din argilă de vîrsta sarmaţianului
mediu şi se ridică asupra nivelului Prutului cu 90-100m. Cele mai mari areale a acestei terase ocupă
interfluviile şi partea de S a versanţilor de lîngă satele Avrămeni şi Costeşti. Polenul găsit în aceste
straturi de roci ne mărturiseşte de o climă temperată caldă, relativ umedă în condiţii de silvostepă.
TerasaaVI-a a Prutului se divizează în două straturi. Primul strat compus din pietriş şi prundiş bogat
în material detritic (1-4m) şi de nisipuri fine (4-5m). Al doilea strat este alcătuit din nisipuri aleuritice
cu lentile de argile aleuritice de 9m acoperite cu straturi de sol. Formarea depunerilor aleuritice este
21
legată de pătrunderea mării în rîu şi formarea limanelor. Clima în această perioadă a fost uscată şi caldă
cu perioade umede.
Depunerile terasei a V-a a Prutului sunt prezentate prin sedimente de pietriş şi prundiş cu structuri de
nisipuri, cu particule de diferite lăţimi, cu o grosime de pînă la 3m şi nisipuri fine cu grosimea de 3m,
acoperite de argile leosoidale cu grosimea de 13m. Suprafaţa terasei este prezentată prin argile de vîrsta
sarmaţianului mediu la latitudinea de 60-70m. Clima perioadei date a fost temperat caldă, caracteristică
pentru zona de stepă.
Depunerile teraselor VI-V alcătuiesc părţile de mijloc a versanţilor văii Prutului şi se referă la
cuaternarul inferior. Pe alocuri terasa a VI-ea poate să lipsească.
Terasa a IV-a a Prutului după structura litologică nu se deosebeşte de depunerile teraselor 6,5.
înălţimea relativă a soclului se schimbă de la 20 la 40 m.
În structura terasei III-ea pe lîngă depunerile nisipoase şi prundiş iau parte şi straturile de argile cu
grosimea de 1m şi se termină această secţiune de aluviu cu un strat de aleurite cu grosimea de pînă la
4m. Înălţimea relativă a soclului terasei reprezintă 17-35m. Clima în perioada de formare a teraselor
III-IV a fost uscată, aproape continentală, cu răspîndirea largă a vegetaţiei de stepă.
Terasa a II-a a Prutului este reprezentată prin depuneri de prundiş şi pietriş cu straturi de nisip cu o
componenţă granulometrică diferită, iar în partea superioară a aluviului apare un strat de argilă de o
culoare sură-verzuie cu o grosime de pînă la 10m. Înălţimea relativă a suprafeţei este de 18-20m, a
soclului 3-12m.
Terasa I-ea a Prutulşui se urmăreşte aproape pe tot teritoriul părţii de stînga a văii. Grosimea
depunerilor de nisip şi prundiş constituie 9m. Înălţimea relativă a soclului e de 2-4m, iar a suprafeţei,
de 10m. Marginea din spate a terasei e acoperită cu un strat de o mare grosime de aluviu. S-a format
terasa în condiţiile climei reci cu perioade scurte de încălzire.
Cea mai mare parte a rezervaţiei ocupă lunca rîului cu o lăţime de 6km. În structura litologică iau parte
depunerile de pietriş şi nisipuri, care treptat se înlocuiesc cu nisipuri, aleurite şi roci de luncă. Înălţimea
relativă a suprafeţei terasei este de la 3 pînă la 5,6m, soclului la adîncimea de 15m mai jos de nivelul
apei în rîu.Preferenţial suprafeţele interfluviilor s-au format datorită dezvoltării reţelei hidrografice şi
sunt compuse din formaţiuni aluviale, prezentate prin argile, argile nisipoase, luturi, care s-au format în
urma alterării rocilor de bază de vîrstă miocenă. Grosimea aluviului poate să ajungă pînă la 5m.
Pe versanţii domoli s-au depus argile aluviale-deluviale. Grosimea lor ajunge pînă la 2m, iar la baza
versanţilor grosimea acestui strat atinge 5m. Pe sectoarele unde predomină eroziunea intensivă,
superficială în rezultatul alterării rocilor de bază şi deplasarea lor pe versanţi se poate de întîlnit argile
deluviale grele şi argile leeosoidale cu grosimea de 2,5m.
22
Aceste roci formează părţile superioarea ale teraselor şi sunt situate de regulă pe versanţii de stînga a
afluenţilor Prutului. Cei mai abrupţi versanţi sunt afectaţi de alunecări de teren şi acoperiţi cu masele
alunecate. Din existenţa în structura versanţilor a rocilor cimentate, dure, se întîlnesc fenomene de
surpare, prezentate prin blocuri de piatră, pietriş, cu amestec de nisip şi argilă. Grosimea acestor
formaţiuni constituie 10-20m, dar poate să atingă 30-40m. Schimbări esenţiale ale reliefului în urma
proceselor exogene nu au fost înregistrate. Schimbări neînsemnate s-au produs în parcela 39A, unde în
rezultatul eroziunii laterale a apei r. Prut, pe parcursul anilor 2004-2017 au fost spălate în r. Prut 1,15
ha de pămînt.
4. SOLUL
Învelişul de sol a luncii Prutului, în cadrul căreia se găseşte RN „Pădurea Domnească” este
neomogen. Varietăţile genetice şi unităţile taxonomice a solurilor, amplasrea şi răspîndirea lor în
primul rînd sunt condiţionate de relief. În luncă relieful influenţează regimul hidric al solurilor, ceea ce
creează diferite condiţii pentru dezvoltarea florei spontane.
Vegetaţia forestieră în luncă s-a stabilit, ca regulă, perenurile relativ bine drenate, foarte rar supuse
inundaţiilor de scută durată. Se evidenţiază două nivele ocupate de pădure: nivelul luncii inundabile şi
a primei terase de luncă.
La nivelul luncii pedogeneza este condiţinată şi se deosebeşte prin surplusul de umezeală, caracteristic
acestui element geomorfologic. Nivelul apei freatice este ridicat şi în anumite perioade afectează
orizonturile (straturile) inferioare a profilului de sol.
În ultimele decenii nivelul apelor freatice şi în genere regimurile hidrice a solurilor din lunca
Prutului, sectorul cărui aparţine Pădurea Domnească, este condiţionat de barajul Costeşti-Stînca.
Nivelul r.Prut în apropierea c. Avrămeni, unde se găseşte masivul de sus al pădurii, are altitudinea de
58,6m, iar lîngă s. Pruteni (masivul de jos) – 46,1m. Aşadar, diferenţa de altitudine este de 12,5m.
Altitudinile curbelor de nivel, care caracterizează condiţiile geomorfologice, hodrologice şi pedologice
cresc de jos în sus de la 50 la 55-60m şi chiar mai mult. Această diferenţă necesită să fie luată în
consideraţie, având în vedere amplasarea şi nivelul topografic al profilelor (tab.4.1) poziţia
geomorfologică a solurilor respective.
Învelişul de sol în Pădurea Domnească este neuniform şi destul de complicat. În linii generale, sub
pădurile de stejar predomină soluri aluviale molice, deseori slab levigate, adică spălate de carbonaţi
pînă la adîncimea de 50-80cm. Structura morfologică a acestor soluri are trăsături comune cu
cernoziomul tipic.
Sub pădurile cu predominarea plopului, care sunt situate pe niveluri ceva mai joase, sunt răspîndite
soluri aluviale carbonatice, uneori stratificate, dar relativ bine drenate şi negleizate. De rînd cu aceste
soluri, în depresiuni s-au format soluri aluviale gleizate.
23
În apropierea albiei rîului pe lunca inundabilă cresc păduri de salcie. Aici s-au format soluri aluviale
stratificate, leizate, care se află sub influienţa apelor freatice, nivelul lor fiind condiţionat de rîu. În
sfîrşit, meandrele vechi ale rîului sunt îmlăştinie (la momentul efectuării cercetărilor erau
inundate,tabelul nr.4.1).
Tabelul 4.1 Amplasarea profilelor

Profil. Canton, Altitudinea, Pădurea cu Denumirea solului după:
Nr nr. m predominare de Clasificarea în SRCS** BMRS***
vigoare
9 62,5 Salcie (Salix Sol aluvial Sol aluvial Fluvisol
alba), sălciş stratificat gleizat gleic
gleizat
carbonatic
10 63,0 Plantaţie de Sol alluvial Sol aluvial Fluvicol
salcâm (robinia molic tipic calcaric
pseudoacacia) carbonatic
19 2 64,0 Plop (Plopus Sol alluvial Sol alluvial Fluvisol
alba) şi stejar molic tipic eutric
(Quercus robur) profound
20 7 61,0 Plop (Populus Sol alluvial Sol aluvial Fluvisol
alba) plopiş molic molic molic
21 7 54,0 Stejar (Quercus Sol alluvial Sol aluvial Fluvisol
robur), stejăriş molic molic molic
23 12 52,2 Stejar (Quercus Sol alluvial Sol aluvial Fluvisol
robur), stejăriş molic molic molic
24 13 51,0 Salcie (Salix Sol aluvial Sol aluvial Fluvisol
alba), sălciş stratificat gleizat gleic
gleizat
carbonatic
*Clasificarea solurilor Moldovei pe principii contemporane (Ursu, 1997);

**SRCS – Sistemul Român de Clasificare a Solurilor, 1980
***BMRS – sistemul Bazei Mondiale de Referinţă a Resurselor de Sol (World Reference, 1994
24
Componenţa chimică a solurilor din RN „Pădurea Domnească” ÎS
Tabelul 4.2
Prof Adînci Higros Hum CaCO3 Cationii schimbabili, pH Rezid.
il, mea, cm copicitat us me/100g sol H20 Exctract.
Nr e apos
% Ca Mg ∑ %
0-10 5,8 5,47 3,8 27,43 8,04 35,47 7,5 0,135
10-20 5,7 2,99 5,4 - - - 7,6 -
20-30 5,5 2,66 5,2 24,30 5,06 29,36 7,5 0,089
30-40 5,2 2,14 5,0 - - - 7,6 -
40-50 4,6 1,76 5,3 20,31 3,77 24,08 7,7 0,085
9 60-70 4,2 1,43 7,6 17,69 5,00 22,69 7,7 0,076
90-100 4,6 1,80 5,7 20,31 5,02 25,33 7,8 0,086
100-110 4,7 1,58 5,5 - - - 7,8 -
110-120 4,9 1,68 1,3 - - - 7,9 -
140-150 4,3 1,22 6,7 18,08 4,16 22,24 8,1 0,087
190-200 3,9 1,39 3,8 15,10 5,40 20,50 8,4 0,091
0-10 3,9 5,61 1,3 24,86 2,91 27,77 7,3 -
20-30 2,0 1,44 2,6 12,05 1,63 13,68 7,3 -
10 40-50 1,9 0,90 3,7 10,31 1,63 11,94 7,3 -
70-80 1,6 0,58 2,3 9,46 1,22 10,68 7,5 -
90-100 2,2 0,81 4,0 11,56 2,05 13,61 7,7 -
140-150 1,7 - 3,2 10,28 1,63 11,91 7,8 -
20 0-5 6,5 11,87 0 34,64 9,37 44,01 6,9 -
10-20 4,5 4,53 0 21,94 5,44 27,38 7,0 -
30-40 4,0 2,62 0 18,47 4,58 23,05 7,1 -
60-70 2,7 1,23 3,6 13,47 3,70 17,17 7,5 -
90-100 2,1 0,68 6,4 6,75 9,81 16,56 7,7 -
140-150 1,8 0,48 6,0 3,27 8,15 11,42 - -
190-200 1,5 - 3,3 2,54 7,72 10,26 8,2 -
0-5 5,4 7,69 0 28,36 8,43 36,79 6,7 -
10-20 4,7 3,98 0 21,47 5,02 26,49 6,7 -
25
30-40 3,8 1,93 0 19,11 4,15 23,26 6,9 -
50-60 2,6 0,95 4,8 12,63 4,11 16,74 7,2 -
21 70-80 1,8 0,50 5,9 7,54 4,07 11,61 7,5 -
90-100 1,5 0,40 4,5 3,31 8,53 11,84 7,6 -
120-130 1,6 - 3,1 - - - 7,8 -
140-150 1,6 - 3,2 3,36 6,50 9,86 7,8 -
190-200 1,4 - 3,2 2,94 7,30 10,24 8,1 -
0-10 6,1 9,84 0 35,45 6,36 41,61 6,3 -
10-20 5,0 5,06 0 - - - 6,3 -
30-40 5,0 3,99 0 26,57 4,20 30,77 6,3 -
23 50-60 4,7 2,54 0 24,37 4,61 28,98 6,5 -
70-80 4,6 1,80 0 22,19 5,86 28,05 6,5 -
90-100 4,8 1,30 3,70 9,36 9,64 19,00 7,3 -
140-150 2,8 0,58 11,20 21,30 8,62 29,92 7,6 -
0-7 7,0 9,08 2,6 38,93 4,70 43,63 7,2 0,134
10-20 5,9 3,32 4,8 - - - 7,3 -
20-30 5,2 2,00 5,2 23,86 6,32 30,18 7,5 0,028
34-47 5,0 1,90 5,4 23,75 5,88 29,63 7,5 0,074
60-70 4,8 1,99 5,0 22,98 6,29 29,27 7,7 0,075
80-90 4,0 1,38 5,0 17,39 4,99 22,38 7,6 0,066
90-100 4,9 1,72 6,6 21,64 6,28 27,92 7,7 0,113
Solurile aluviale virgine, neprelucrate în genere au un potenţial înalt de productivitate. În stratul

superficial conţin de la 5 la 11% humus. Humusul din straturile superficiale a solurilor, sub pădure
este în majoritatea „crudă” şi în cazul defrişării vegetaţiei spontane, foarte repede se supune
mineralizării. Din această cauză la 2 metri de la marginea pădurii, pe un lan prelucrat în acelaşi tip de
sol conţinutul humusului constituie doar 1,5-2%. Solurile studiate sunt bine saturate cu baze. În
componenţa cationilor schimbabili predomină calciu. Solurile aluviale ca regulă, sunt carbonate,
deoarece materialul parental aluvial conţine carbonaţi, care în decursul pedogenezei nu au putut fi
spălaţi. Numai în condiţiile pădurilor cu predominarea stajarului solurile au devenit puţin levigate.
Conţinutul de carbonaţi este relativ mic (3-5%) şi doar la adîncimea de peste 1m depăşeşte 10%.
Reacţia solurilor este apoape neutră, spre adîncime – slab alcalină. Sărurile solubile, ca regulă lipsesc
26
sau au fost spălate din solurile ocupate cu vegetaţie forestieră. Analiza chimică (tabelul 4.2) indică o
cantitate foarte redusă de săruri solubile (mai puţin de 0,1%) cu excepţia stratului superficial unde
ajunge la 0,12-0,13% (probabil pe contul extrasului organic solubil).
În legătura cu construcţia barajului Costeşti-Stînca, regimurile hidrice în primul rînd, precum şi alte
condiţii specifice luncilor, s-au modificat. Astfel s-a produs o drenare sau desecare a luncii. Acest
eveniment are ca consecinţă o oarecare xerofitizare şi modificare a regimului de luncă spre cel de
stepă, în deosebi pe terenurile mai îndepărtate de albia rîului. Din vegetaţia lemnoasă modificarea
regimului hidric influenţează în primul rînd sălcişurile.
5. DATE DESPRE STAREA VREMII

Observaţiile meteorologice referitoare la starea vremii pe teritoriul RN „Pădurea Domnească” pe
parcursul anului 2021 nu au fost efectuate.
6.DATE DESPRE BAZINELE ACVATICE

Bazinul hidrografic al rîului Prut
Rîul Prut este unul dintre cele mai mari rîuri din Ucraina de Vest, Republica Moldova și
România, fiind unul dintre principal afluent ai fluviului Dunărea. Bazinul hidrografic Prut este
unul transfrontalier, fiind partajat de cele trei țări (fig.5.1). Din suprafața totală a bazinului, 28%
se află pe teritoriul Republicii Moldova, 33% pe teritoriul Ucrainei, iar 39% pe teritoriul
României. Rîul Prut izvorăște de pe versantul sud-vestic al muntelui Hoverla, la aproximativ 15
km sud-sud-est de satul Vorokhta, din masivul Cernahora a munților Carpați și se varsă în fluviul
Dunărea, la sud de satul Giurgiulești, la o distanță de aproximativ 164 km de la gura de vărsare a
Dunării. Rîul Prut are o lungime de circa 967 km, iar suprafața bazinului hidrografic constituie
27 540 km2.
În limitele Republicii Moldova, rîul Prut are o lungime de 695 km și o suprafață a bazinului de
8226 km2 (tab.5.1). Bazinul are o formă de bandă relativ îngustă, cu o lungime de circa 340 km
și o lățime de pînă la 70 km, avînd o lățime medie de aproximativ 51 km. Cota maximă absolută
a bazinului (în limitele Republicii Moldova) este de 428m, iar cea minimă - 2,6 m. Principalii
afluenți ai rîului, pe teritoriul Republicii Moldova, sunt rîurile Camenca, Ciuhur, Racovăț, Gîrla
Mare, Nîrnova, Lăpușna, Sărata, Larga.
27
Tabelul 6.1. Date generale
ale bazinului Prut
Figura 6.1 . Poziția geografică a
bazinului hidrografic r.Prut Bazinul hidrografic
Prut,
în limitele R.
Moldova
Suprafața
8 226
bazinului, km2
Altitudinea maximă
429,5
absolută, m
Altitudinea
2,6
minimă absolută, m
Numărul
populației, 798,7
mii locuitori
Numărul de sate 447
Numărul de orașe 15
rîuri – 83
Numărul de corpuri
lacuri – 7
de apă
subterane – 9
Lungimea medie
a corpurilor de 26 km
apă-rîuri
Suprafața medie
a bazinelor corpurilor 99 km2
de apă-rîuri
Numărul de corpuri de
apă puternic 63
modificate
Identificarea corpurilor de apă

În cadrul bazinului hidrografic Prut au fost delimitate 83 corpuri de apă-rîuri, 7 corpuri de apă-
lacuri. Unele din ele sunt localizate pe teritoriul rezervației (starițele Potcoava, La 1005 și lacul
relict ,,La Fontal,,)
Teritoriul pe care se situează pădurile rezervaţiei este traversat de la nord la sud în partea vestică
pe lungimea de circa 40 km de râul Prut, singurul curs de apă permanent cu debite ridicate în
perioadele cu precipitaţii. Albia sa este puternic şerpuitoare formând brusc cotituri aşa numite
meandre, care în multe locuri se apropie una de alta. Coeficientul de şerpuire constitue 2,0-2,6.
Lăţimea albiei este de la 40 la 150m, adâncimea la praguri 0,5-1,3 m în rest până la 7,0 m. Viteza
de scurgere este de 0,5-1,61 m/s. După compoziţia chimica apele Prutului conţin hidrocarbonaţi
de sulf, calciu şi natriu. Procentul de mineralizare este 0,5-0,9 g/l, în timpul revărsărilor de
primăvară 0,3-0,6 g/l.
Construcţia lacului de acumulare Costeşti-Stânca a eliminat inundaţiile sezoniere ale Prutului,

care reprezentau sursa principală a fertilităţii solurilor şi menţinerea masivelor forestiere de
luncă.
28
Un fenomen aparte îl reprezinta afluentul Prutului–râuleţul Camenca, care pătrunzând în
albia majoră, curgea paralel cu Prutul pe o distanţă de circa 45km, formând o insula şi
ameliorînd în aşa fel cca 25000 ha de luncă, unde se află şi rezervaţia „Pădurea Domnească”.
În anul 1976 prin construcţia unui canal de lângă satul Balatina, râuleţul Camenca a fost îndreptat
direct în Prut eliminînd de pe harta Moldovei, jumătate din lungimea totală a acestui afluent. În urma
acestor acţiuni s-au declanşat procese negative de degradare a luncii : a scăzut nivelul apelor freatice,
s-a mărit salinitatea (până la 3,5 g/l), s-a îceput levigarea intensă a solurilor aluviale, a început
degradarea vegetaţiei ierboase de lunca, fiind în locuinţa cu cea xerofită, s-a început uscarea
sălcişurilor şi plopişurilor, s-a declanşat procesul de substituire a speciilor autohtone cu introducenţi,
care s-au acomodat la condiţiile noi, începându-se modificarea complexului natural.
În anul 2001 a fost construit un nod hidrotehnic care a reorientat cursul r. Camenca în albia firească.
Imediat după aceasta s-a observat demararea proceselor pozitive, din punct de vedere ecologic. A
reapărut torentul curgător al Camencii, dispărut de un sfert de secol, mărindu-se cu 30-35 cm nivelul
apelor în fântâni, au apărut apele de suprafaţă în stariţele (pruteţele) cândva secate, s-a micşorat
concentraţia NO2 şi Cl în apă, se observă împrospătarea masivului forestier.
Râuleţul Camenca are ca sursa principala de ameliorare precipitaţiile, mai puţin izvoarele, debitul ei
este foarte variabil şi inconstant în raport cu cantitatea de precipitaţii, mai ales în cazul inundaţiilor.
Are o lăţime de la 3-4m până la 100m. Până la satul Moara Domnească este acoperit în cea mai mare
parte cu stuf şi papură. Are o adâncime de la 0,5m până la 2,5m. Din loc în loc pe acest râuleţ s-au
construit lacuri artificiale de acumulare, ce servesc nevoilor locale de apă şi piscicultură.
În luncă nivelul apelor freatice variază de la 1m la 4m, iar pe sectoarele ridicate de la 7m la 15m, în
teritoriu vegetaţia forestiera este mult influienţată de regimul hidrologic, apa constituind în toate
cazurile un factor limitativ fie prin lipsa ei în zonele mai ridicate, fie prin exces în zonele joase, în
special în imediata apropiere a stariţelor (pruteţelor). În anul 2020 în perioada de 22iunie-7iulie apele
r. Prut au inundat porțiuni mici din teritoriu rezervației.
6.1 Legăturile generale între apele subterane și vegetaţia pădurii
Cu umiditatea, ca un factor ecologic,sunt strîns legate procesele biologice vitale a fiecăruia.
Toate tipurile de umiditate, care sunt esenţiale pentru pădure , pot fi divizate în cinci grupeː
1) precipitaţiile atmosferice
2) umiditatea aerului
3) apele freatice
4) inundaţiile sezoniere care pot avea loc.
29
Influenţa pădurii asupra apelor freatice într-o mare măsură depinde de poziţia subterană a
acviferului, în cazul cînd nivelul apei este ridicat se observă denivelarea acviferului , iar cînd apele
sînt situate mai adînci se manifestă creșterea nivelului acviferului.
Din punct de vedere hidrologic nivelul apelor freatice este o dirivată a următorilor factoriː
a.condiţiile meteorologice
b.relieful
c.solurile
d.vegetaţia și lumea animală
e. perioadele sezoniere ale anului etc.
Cînd acești factori se combină și încă se suprapune influenţa pădurii, rolul factorului a perioadei
sezoniere este destul de problematic. În dependenţă de poziţia geografică și o perioadă de timp,
diferite specii de arbori din rezervaţie influenţează individual asupra apelor freatice. Pentru fiecare
caz concret sunt necesare observaţii monitoring pentru apele freatice și activitatea biologică a
pădurii.
Este importat rolul adîncimii poziţiei nivelului apelor freatice și regimul lor în timp. A.A.Molcianov
consideră că pentru păduri adîncimea critică a nivelului apei alcătuește 3.0-3.5 m, iar V.I. Rutcovskii
spune că pădurile folosesc apa de la adîncimile de 6.0-7.0 m.
Nivelul apelor freatice din rezervaţiei și a zonei de protecţiei est de la 1m pînă la 10m.
Din datele monitoringul hidrologic se rezultă următorele consideraţii. S-a stabilit o legătură ritmică a
apelor freatice sub influenţa anotimpurilor anului din zonăː
Primăvara nivelul apei crește datorită schimbării temperaturii și acumulării apei din zăpezi care se
topesc (ce s-au acumulat în iernile cu mai multă zăpadă).
Vara nivelul apei v-a scădea sub influenţa transpiraţiei a sistemelor de vegetaţiei și a evaporării apei
din sol.
Toamna și iarna nivelul acviferului crește iarăși, datorită scăderii temperaturii și micșorării duratei
de zi iar cînd solul îngheaţă volumul de infiltraţie a apelor de la suprafaţă este foarte mic.
Teritoriu rezervaţiei poate fi caracterizată printr-o categorie aparte specific contrastului de regim
acvatic , scimbarea a unilor perioade și ani umede și uscate
O altă categorie a luncii este de acumulare a surplusului de umiditate într-o perioadă scurtă de timp și
eliberarea într-o perioadă mai îndelungată, rolul ei va descrește în direcţia opusă a luncii (zona de
protecţie) . În perioadele de secetă îndelungată (din uitimii șase ani), rezervaţia se transformă într-un
teritoriu cu dificit de umiditate, aceasta ne dovedește scăderea nivelului apelor freatice din zonă.
30
Condiţiile hidrologice a pădurii din rezervaţie sunt variate. Datorită complexităţii reliefului , a
tipurilor și suptipurilor de sol, a nivelurilor de ape freatice pe teritoriul actual a rezervaţiei sunt
specifice următoarele asociaţii de vegetaţieː
1. de stejar.
2. de salcie.
3. de plop.
În regiunea dată vegetaţia silvică se află într-un echilibru natural constant, iar în cazurile schimbării
condiţiilor de echilibru sub influenţa factorilor antropici (defrișarea, stoparea inundaţiilor sezoniere,
modificarea climei,etc), în primul rînd se schimbă compoziţia chimică a apelor care influenţează
negativ asupra vegetaţiei silvice din zonă și intervin schimbări a nivelului apei freatice care are o
influenţă lentă în timp și spațiu asupra vegetaţiei pădurii.
31
Creștirea nivelurilor a apelor freatice trimestrial în anul 2021
Locul de I Nivelul Creşterea Nivelul Creşterea Nivelul Creşterea Nivelul Creşterea

Nr. măsurare măsurare apei nivelului apei nivelului apei nivelului apei apei nivelului apei
2001, (m) freatice apei freatice freatice apei freatice pe freatice pe freatice pe freatice pe
pe trim.I pe trim. I pe trim.II freatice pe trim.III trim. III trim.IV trim. IV
2021,m 2021,m 2021,m trim. II 2021,m 2021,m 2021,m 2021,m
2021,m
Sectorul
1 nr.1,
cantonul nr.
3, parcela 5 4.8 +0,2 4,78 +0,22 4.85 +0.15 4.9 +0.1
12,
subpracela
N
2 satul
Balatina
(zona de 0,96 0,75 +0,21 0,73 +0,23 0.77 +0.19 0.85 +0.11
protecţie)
3 satul
Balatina
(zona de 0,55 0.35 +0,2 0,32 +0,23 0.4 +0.15 0.45 +0.1
protecţie)
satul
4 Balatina
(zona de 0,85 0.69 +0,16 0,67 +0,18 0.8 +0.05 0.85 0
protecţie)
32
5 satul
Tomeşti
7.8
(zona de 7.65 +0,15 7,6 +0,2 7.65 +0.15 7.7 +0.10
protecţie)
6 Sectorul nr.
1, cantonul
nr. 5,
3.16
parcela 18, 2,85 +0,31 2,83 +0,33 2.9 +0.26 3.05 +0.11
subparcela
K1
7 Sectorul nr.
1, cantonul
nr. 6, 4.15 3.95 +0,20 3,92 +0,23 4.0 +0.15 4.1 +0.05
parcela 21,
subparcela
G
satul.
8 Sîrghieni, 1.5 1.35 +0,15 1,23 +0,27 1.33 +0.18 1.36 +0.14
(zona de
protecţie)
9 satul
Cuhneşti
(zona de 1.45 1.25 +0,20 1,22 +0,23 1.35 +0.10 1.38 +0.07
protecţie)
10 Sectorul nr.
1, cantonul
nr. 7,
parcela 31, 2,1 1.89 +0,21 1,85 +0,25 1.92 +0.18 1.96 +0.14
subparcela
C
Sectorul nr. 1,4
33
1, cantonul
11 nr. 8,
parcela 33,
subparcela 1.3 +0,1 1,28 +0,12 1.32 +0.08 1.36 +0.04
C1
Sectorul nr.
12 1, cantonul 2,0 +0,2 1,98 +0,22 2.05 +0.15 2.08 +0.12
nr. 9,
2,2
parcela 37,
subparcela
V2
13 Sectorul
nr.2,
cantonul nr.
2, parcela 2,7 2,55 +0,15 2,48 +0,22 2.6 +0.1 2.7 0
46,
subparcela
C1
14 Sectorul
Nr.2,
cantonul nr. 6.05 +0.1 6,0 +0,15 6.07 +0.8 6.05 +0.1
3, parcela 6.15
46,
subparcela
C2
Analizînd datele din tabel pe trimestrele a anului 2021 se observă că cea mai mare creștire a apelor freatice a fost îregistrată în trimestru II iar cele mai
joase niveluri în trimestru IV
34
Nivelul apelor freatice din cadrul rezervaţiei și a zonei de protecţiei (anii 2012-2013-2014-2015-2016-2017-2018-2019-2020-2021)
Tabelul nr.6.1
Locul de I măsurare Creșterea nivelului apei freatice pe ultimii 10 ani
măsurare 2001,(m)
2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021
Nr.
1 Sectorul nr.1, 5 -0.1 +0.15 +0.2 +0.5 0 -0.2 -0.1 +0,6 +0.5 +0,22
cant. nr. 3
parcela
12,subparcela N
+0,71 +0.30 +0,18
2 s. Balatina 0,96 -0.04 +0.11 +0.14 +0.06 -0.2 +0.06 +0.04
(zona de
protecţie)
3 s. Balatina 0,55 -0.05 +0.05 +0.04 +0.05 - - - +0,36 +0.1 +0,17
(zona de
protecţie)
4 s. Balatina 0,85 -0.05 +0.13 +0.14 -0.1 - +0.03 -0.1 +0,5 +0.3 +0,09
(zona de
protecţie)
5 s. Tomești 7,8 -0.4 +0.3 +0.4 -0.5 -0.6 -0.3 +0.3 +0,48 +0.35 +0,15
(zona de
protecţie)
6 Sectorul nr.1, 3,16 -0.04 +0.21 +0.24 -0.23 -0.11 +0.04 +0.03 +0,66 +0.45 +0,25
35
cant. nr. 5
parcela
18,subparcela
K1
7 Sectorul nr.1, 4,15 -0.07 +0.15 +0.2 -0.1 -0.13 +0.05 +0.05 +0,65 +0.35 +0,16
cant. nr. 6
parcela
21,subparcela G
8 s. Balatina 1,5 -0.1 +0.12 +0.35 -0.2 -0.23 -0.4 +0.15 +0,35 +0.15 +0,18
(zona de
protecţie)
9 s. Cuhnești 1,45 -0.05 +0.08 +0.2 -0.1 -0.1 -0.07 +0.05 +0,40 +0.2 +0,15
(zona de
protecţie)
10 Sectorul nr.1, 2,1 -0.15 +0.15 +0.21 -0.2 -0.12 -0.2 -0.1 +0,35 +0.05 +0,19
cant. nr. 7
parcela
31,subparcelaC
11 Sectorul nr.1, 1,4 -0.1 +0.24 +0.26 -0.15 -0.16 -0.2 +0.04 +0,3 +0.15 +0,08
cant. nr. 8
parcela
33,subparcelaC
36
12 Sectorul nr.1, 2,2 -0.05 +0.25 +0.32 -0.7 -0.5 +0.1 -0.3 +0,25 +0.25 +0,17
cant. nr. 9
parcela
37,subparcela
V2
13 Sectorulnr.2,can 2,7 -0.15 +0.4 +0.43 -0.2 -0.3 -0.2 - +0,6 +0.2 +0,12
t. nr.2parcela
46,subparcela
C1
14 Sectorul nr.2, 6,15 -0.05 +0.7 +0.73 -0.15 -0.55 -0.6 -0.3 +0.5 +0.3 +0,29
cant. nr. 3
parcela
46,subparcela
C2
37
Pe teritoriul rezervaţiei și a zonei de protecţie sunt amplasate14 probe, în care, începînd cu anul
2001 săptămînal se efectuează măsurări referitor la nivelul apelor freatice după reabilitarea
rîului Camenca în albia sa istorică (Tabelul nr.6.1) creștirea nivelul apelor freatice la probe este
arătată în comparație cu prima măsurare anul 2001.
Analizînd datele din ultimii 10 ani a apelor freatice ne arată că:
Proba nr.1- cel mai ridicat nivel a fost înregistrat în anul 2019, iar în anul 2016 apa a dispărut
complet.
Proba nr.2- cel mai ridicat nivel al apei a fost în anul 2019(+0.71cm), apa a dispărut complet în
2016, iar în anii 2017 apa a reapărut din nou, în prezent este de (+0,18m)
Proba nr.3- cel mai ridicat nivel a apei s-a înregistrat în anul 2019, iar în anii 2016,2017,2018
proba a secat complet în 2019 nivelul apei sa restabilit în 2021 nivelul a crescut cu 0,17m .
Proba nr.4 – nivelul cel mai ridicat din ultimii 10 ani s-a înregistrat în 2019, apa a dispărut complet
în 2016, iar în prezent nivelul apei freatice s-a restabilit și este de 0,09m.
Proba nr.5- nivelul cel mai ridicat al apei s-a înregistrat în-2019, iar în 2015-2016 a fost cel mai
scăzut nivel din ultimii 10 ani, în prezent nivelul sa ridicat cu +0,15m
Proba nr.6- în anul 2015 s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al apei din ultimii 10 ani (-0,23m) , cel
mai ridicat a fost înregistrat în 2019 ce a constituit (+0,66m).
Proba nr.7- în anul 2019 nivelul apei a fost cel mai ridicat, iar în 2016 cel mai scăzut din ultimii 10
ani.
Proba nr.8- cel mai ridicat nivel al apei s-a înregistrat în anii 2014, 2019, iar cel mai scăzut nivel al
apei a fost înregistrat în 2016, în anul 2021nivelul este de +0,18m.
Proba nr.9- cel mai înalt nivel a apei a fost înregistrat în anul 2019, iar în anii 2015 și 2016 cel mai
scăzut.
Proba nr.10- cel mai ridicat nivel al apei s-a îregistrat în perioada anului 2019 (+0.35m), iar în anii
2016;2017 nivelul a fost cel mai scăzut.
Proba nr.11- în anul 2014 cel mai ridicat nivel al apei s-a înregistrat, iar în 2017 cel mai jos nivel.
Proba nr.12 maximul nivelului apei s-a înregistrat în 2014 și cel mai jos nivel în-2015.
Proba nr.13 maximul înregistrat în perioada anului 2019, minimul în 2016, iar în anul 2018 a secat
apa complet.
Proba nr.14- cel mai ridicat nivel s-a înregistratîn anii 2013 și 2014, cel mai jos nivel al apei freatice
a fost înregistrat în perioada anilor 2016 și 2017( tabelul nr.6.1, diagramele nr.1;2;3).
În anul 2019 a fost înregistrat cel mai înalt nivel al apelor freatice din ultimii zece ani ce a fost
condiţionat de cantitatea mare de precipitaţii căzute în prima jumătate a anului dat.
38
Analizînd tabelul nivelurilor apelor freatice din R.N. „Pădurea Domnească” ÎS și a zonei de
protecţie în anul 2021 cea mai mare creștere a apelor freatice au fost înregistrate la probele cu
numărul 1,6,14,, iar cele mai scăzute niveluri s-au înregistrat la probele cu număul 4,9,11,13.
Analizînd harta nivelului apelor freatice din teritoriu și a zonei de protecţie s-au stabilit terenurile
cu diferite adîncimi ai păturii de ape freatice.
1. De la 0.m – 1 m
2. De la 1m – 2 m
3. de la 2 m – 4m
4. de la 4 m - 7 m
5. de la 7 m – 10 m
S-au evidenţiat și 4 micro-bazine a apelor freatice.
1. Avrameni la N
2. Balatina (centru cel mai mare bazin)
3. Chetriș (Centru și Sud)
4. Valea Rusului (Sud)
Din analiza situaţiei hidrologice a teritoriului, putem face concluzii că teritoriul rezervaţiei este
localizat între 2 zone specifice hidrologice, care au două graniţe naturale la N-Avrameni și la S-
Valea Rusului. Din punct de vedere hidrologic nivelul apelor freatice este o derivată a unor șir
de factori: meteorologic, relieful terestru, solurile, factorul antropic, perioadele sezoniere ale
anului etc. Adîncimea poziţiei nivelului apelor freatice din teritoriu depinde de vegetaţia silvică,
de structură litologică a zonei și perioadele sezoniere ale anului. În zona dată apele freatice sînt
înmagazinate în rocile argilo-nisipoase.
După modul de localizare în rezervaţie straturile acvifere (orizont de apă) pot fi divizate în
pînze acvifere libere și captive.
Această pînză acviferă liberă se află la o adîncime de la 1 m pînă la 7 metri, iar cele mai
frecvente adîncimi sunt între 3-5 m. Componenţa chimică a apelor freatice din teritoriu este o
corelaţie strînsă cu condiţiile climaterice, antropice, hidrologice geomorfologice. Chimizmul
apei poate reacţiona repede la schimbarea unor factori atît pozitiv cît și negativ.
Referitor la tipul hidrochimic de apă pe teritoriul rezervaţiei sau format 4 tipuri de zone
hidrochimici de apă cu diferiţi compuşi chimici:
Tip 1 – hidrocarbonatic cu natriu, rar hidrocarbonatic cu natriu magneziu, cu magneziu natriu, cu
natriu calciu.
Tip 2 – hidrocarbonatic-sulfatic, cu natriu magneziu, rar cu natriu magneziu calciu, cu natriu
calciu.
39
Tip 3 – sulfatic cu natriu magneziu calciu,ori cu calciu magneziu natriu.
Tip 4 – sulfatic cu natriu calciu .
Prima zonă a nivelului apelor freatice de la 0-1m este locallizat insular în partea de Nord şi Sud a
rezervaţiei şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 9% și îi revine 1-Tipul hidrochimic de apă, iar în
sudul rezervaţiei mai puţin este localizat şi al 3 tip hidrochimic de apă.
A 2-a zonă al nivelului apelor freatice de la 1-2 m se întinde în formă de fîşie neîntreruptă de la
Nord la Sud şi ocupă o suprafaţă aproximativ 29% din rezervaţie cu tipul hidrochimic de apă 1,
iar în regiunea cantonului nr. 2 și 3 sectorul silvic nr. 1 Balatina, îi revine al doilea tip
hidrochimic de apă.
A 3- zonă de la 2-4 m apa freatică ocupă o suprafaţă de aproximativ 12% şi se întinde pe o fîşie
îngustă de la Nord la Sud cu întrerupere în regiunea cantoanelor nr. 2-3 sectorul nr. 1, îi revine
tipurile de apă hidrochimic 2,3 şi 4.
A 4 zonă de la 4-7 m adîncime al apelor freatice ocupă a suprafaţă 46% (ocupă cea mai mare
suprafaţă din rezervaţie) se întinde de la Nord la Sud pe malul înalt al rîului Prut, se întîlneşte
tipul de apă hidrochimic 1 şi 2.
A 5 zonă a apelor freatice cu o adîncime mai mare de 10 m ocupă suprafeţe mici din teritoriu-
4% şi este localizat în extremitatea de Nord al rezervaţiei pe cele mai înalte terenuri, şi îi aparţine
tipului de apă hidrochimic -1 (hărţile se anexează).
40
Debitul apei r. Camenca
Tabelul 1 2018 -2019-2020-2021 (lunară)
Nr. Lunile Debitul m3/s
d/o 2018 2019 2020 2021

1 Ianuarie 0.01 0,5 0.3 0,3
2 Februarie 0.02 0,04 0.9 1,1
3 Martie 0.9 1,4 1.1 1,2
4 Aprilie 1.1 1,1 2.1 2,2
5 Mai 0.7 3,8 2.2 2,4
6 Iunie 0.02 6,8 0.7 0,6
7 Iulie 0.03 2,7 0.2 0,02
8 August 1.3 0,9 0.1 0,3
9 Septembrie 0.2 1,4 0.9 0,7
10 Octombrie 0.3 0,6 3.1 1,1
11 Noiembrie 0.01 0,6 0.7 -
12 Decembrie 0.9 0,4 0.5 -
Media anului 0.45 1.69 1.07 0,99
Analizând rezultatele debitului apei r. Camenca (tabelul 2) pentru anii 2018-2019-2020-2021 media
anuală cea mai înaltă s-a înregistrat în anul 2019 ce a fost de 1,69 m 3/s . Iar media cea mai joasă a
fost înregistrată în anul 2018 de 0,45 m 3/s În anul 2019 debitul maxim în decurs de 24 de ore a fost
înregistrat pe data de 6 iunie și a constituit 11,8 m³s cel mai mare debit înregistrat timp de 22 de ani.
Acest debit mare a rîului Camenca a fost cauzat de căderile de precipitaţii abundente din perioada
dată și a dus la inundaţile masive ale luncii rîului Camenca și a unor porţiuni de terenuri agricole din
localităţile Butești, Cubani și Balatina. În anul 2020 debitul maximal s-a înregistrat pe data de 30
septembrie și a constituit 4,2m³/s, iar cel minim pe data de 15 august-0,03m³/s , în perioada anului
2021 debitul max sa înregistrat pe data de 25 mai-5,5 m³/s iar cel minim în perioada lumii iulie
41
Debitul apei r. Camenca (lunară) m³/s pe anii -2018-2019-2020-2021 (m³/s) Diagrama nr.6
42
Media debitului apei r.Camenca pe anii 2016-2017-2018-2019-2020-2021 m³.) Diagrama nr.8
43
Tabelul 2 Debitul apei r. Căldăruşa
2018-2019-2020-2021(lunară).
Nr. Lunile Debitul m3/s
d/o 2018 2019 2020 2021
1 Ianuarie 0.02 0,3 0.1 0,2
2 Februarie 0.05 0,02 0.6 0,3
3 Martie 0.8 1,1 0.9 0,7
4 Aprilie 1.0 0,8 1.1 0,9
5 Mai 0.3 2,1 0.9 1,8
6 Iunie 0.02 5,4 0.4 0,7
7 Iulie 0.01 1,5 0.3 0,06
8 August 1.1 0,3 0.2 0,3
9 Septembrie 0.3 0,6 0.6 0,3
10 Octombrie 0.05 0,8 2.4 0,1
11 Noiembrie 0.02 0,5 0.2 -
12 Decembrie 0.02 0,03 0.3 -
MEDIA ANUALĂ 0.19 1,12 0.67 0,47
Analizînd rezultatele debitului apei rîului Căldărușa ( afluientul de stînga al rîului Camenca)
pentru anii 2018-2019-2020-2021 media anuală a debitului maximal al apei a fost înregistrat în anul
2019 ce a constituit 1,12 m³/s, iar media anuală cea mai scăzută s-a înregistrat în anul 2018 de
0,19m³/s (tabelul nr.2) În anul 2021 debitul mediu anual a constituit 0,47 m³s, iar maxima debitului
înregistrat în decurs de 24 de ore a fost pe data de 24 mai 2021 și a constituit 3,4 m³s iar cea minimă
a fost înrezistrat pe data de 19 iulie.
44
Diagrama nr.10
Debitul apei r. Căldărușa (lunară) m³/s pe anii -2018-2019-2020-2021 (m³/s) Diagrama nr.11
Media debitului anuale a apei r.Căldărușa pe anii -2016-2017-2018-2019-2020-2021 m³.) Diagrama nr.13
45
46
Tab.3 Oscilaţiile nivelului apei r. Prut 2019 -2020-2021(media lunară)
Nr. Lunile Nivelul apei (m)

2019 2020 2021
1 Ianuarie +0,25 +0.2 +0,3
2 Februarie +0,2 +0.3 +0,1
3 Martie +0,8 +0.7 +0,9
4 Aprilie +0,7 +0.4 +0,6
5 Mai +1,3 +0.5 +0,9
6 Iunie +2,1 +2.1 +0,3
7 Iulie +2,1 +1.3 +0,6
8 August +0,7 +0.8 0,9
9 Septembrie +0,3 +0.5 +0,2
10 Octombrie +0,9 +0.4 +0,5
11 Noiembrie +0,4 +0.3 -
12 Decembrie +0,2 +0.4 -
Media anuală +0,82 +0.66 +0,53
Ca nivel etalon a fost luată luna ianuarie 2001 cota de 0,10 m.

Comparînd datele medii anuale la oscilaţiile nivelului apei rîului (2019-2020-2021) , observăm că
media anuală maximală s-a înregistrat în anul 2019 și a constituit +0,82 m, iar media minimală
anuală a fost înregistrată în anul 2021 de +0,53 m (tabelul nr.3) iar cea mai înaltă oscilaţie a apei
rîului Prut în decurs de 24 ore s-a înregistrat pe data de 05 iulie 2019- de 2,4 m .În anul 2021
oscilațiea cea mai înaltă a nivelului apei în decurs de 24 ore sa înregistrat pe data de 26 mai 2021 de
1,4m iar cea minimă în decurs de 24 ore sa înregistrat pe data de 17 februarie 2021 (-0,25m),
47
Oscilațiile nivelului apei r. Prut anii 2018-2019-2020-2021 (media lunară)
Diagrama nr.16
Ca nivel etalon a fost luată luna ianuarie 2001, cota de 0,1
48
Oscilațiile nivelului apei r. Prut pe anii 2016-2017-2018-2019-2020-2021 (media anuală). Diagrama nr.18
49
DESCRIEREA STARIȚELOR R. PRUT:
1. Albia (canalul) lui Tomuz, care unea r. Prut cu lacul de lîngă cantonul nr. 1, malul e abrupt, cu
înălţimea de 1,5 m, actualmente e acoperit cu pădure (formaţiune antropogenă).
2. Stariţa „Pruteţ” – înălţimea circa 1,5 m, lăţimea este de 100m, adîncimea albiei lîngă canton circa
4m.
3. Stariţa „Potcoava” – s-a separat de cursul principal al Prutului, de vre-o 40 de ani.. Adîncimea
albiei e de 3,5 m. Lăţimea de 25-30 m. În timpul ridicării nivelului apei în r. Prut, prin această albie
continuă alimentarea meandrului cu apă. Lăţimea totală a albiei, inclusiv şi partea ei cea înaltă, care e
acoperită cu pădure, constituie 60-80 m.
4. Stariţa „Pămîntul lui Toma” , adîncimea 1,5m, lăţimea 60-70cm, în unele locuri pînă la 100 cm.
Fundul e plat, acoperit cu pădure, ici-acolo cu poiene.
5. Stariţa „Poltava”, înălţimea malurilor albiei e de 2-3m, lăţimea 150m, lungimea 800m. Pînă nu
demult curgea încoace apa din rîul Prut cînd se ridica nivelul ei. Este acoperit cu fîneaţă.
6. Stariţa (mlaştină) „Dulhoaia”, lăţimea 80-100m, acoperită cu fîneaţă.
7. Stariţa „Corceaga”, lăţimea 40-50m, pe alocuri pînă la 100-150m, adîncimea 3,5-4m. Pe alocuri
se întîlnesc desişuri de salcie.
8. Stariţa „Pruteţ”, adîncimea pînă la 2m, al doilea mal e slab pronunţat. Lăţimea, circa 100m, e
acoperită cu arbuşti şi fîneaţă.
9. Stariţa „Rotunda”, malurile sunt relativ joase (1,7m), domoale, lăţimea meandrului părăsit variază
de la 40 la 100m. O parte e ocupată cu stuf, cealaltă parte e împădurită.
10. Stariţa „Cruda”, adîncimea - 2 m, lăţimea e de 70-80 m, acoperită cu fîneţe.
11. Stariţa „Strungăreasca”. Malurile au înălţimea de 3,5-4 m, fundul are lăţimea de 70-80m, e plat,
acoperit cu fîneaţă, copaci şi tufe izolate. Pe malul stariţei este o fîntînă cu ciutură, adîncimea fîntînii
este de 8m.
12. Stariţa „Leonteasa”, adîncimea e pînă la 2m, lăţimea pînă la 100-120 m. Fundul e acoperit cu
fîneaţă, cu copaci izolaţi de salcie, partea sud-vestică e acoperită cu pădure.
13. Stariţa „La zăvoi”, malul cu expoziţia sudică e mai abrupt, are o înălţime de 1,5-2m. Lăţimea
stariţei e de 25-30 m. Fundul începe a se acoperi cu pădure.
14. Stariţa „Zăpămeasca”, malul cu expoziţia vestică şi nord-vestică relativ e mai abundent şi are o
înălţime de 1-1,5m. Stariţa se află în cadrul unui ogor.
15. Stariţa „Chilia”, lăţimea 100-130 m, fundul este acoperit de fîneaţă.
16. Stariţa „Crivoaia”, lăţimea circa 100 m, înălţimea malurilor pînă la 3m. Este acoperită cu stuf,
tufe şi numai de-a lungul malului, pe o fîşie de 8-10m creşte fîneaţă.
50
17. Stariţa „Nucul Manoleşti”, este continuarea stariţei Manoleasca, partea cea mai îngustă – 15-
20m, fîneaţă.
18. Stariţa „Holcea”, adîncimea e de 2 m, lăţimea circa 1000 m, spre vest e fîneaţă cu tufe izolate,
spre est e împădurită.
19. Stariţa „Sahana”, adîncimea 1,5 m, e acoperită de pădure.
20 Stariţa „Balta lui Chirică”, capătul de nord este la şosea. Alături e o fîntînă, adîncimea ei e de 9-
10 m. Stariţa e împădurită cu plop.
21. Stariţa „Irinuţa”, înălţimea malului e de circa 4 m, malul e domol, acoperit cu iarbă. Alt mal e
abrupt şi are înălţimea de pînă la 5 m. Fundul stariţei are o înălţime de 100-120m, împădurit acum 5
ani.
22. Stariţa „Balta ursului”, adîncimea 1,5-2 m, lăţimea 80-100 m. Versantul de vest e mai abrupt.
Unde e punctul de observaţie s-a adunat puţină apă (probabil din ploi). Fundul e acoperit, în cotitură
creşte stuf.
23. Stariţa „Sărături”, cu apă, desişuri de stuf.
24. Stariţa „Balta lui Cireş”, cu maluri joase (pînă la 1 m), domoale. Lăţimea ei atinge 100-200 m.
Fundul e acoperit cu fîneaţă. De la stariţa „Sărături” e tras un canal, dar cu 4 m nu ajunge la „Balta
lui Cireş” ori poate a fost barajat. Canalul e de 1m adîncime, fără apă. Partea de nord a stariţei e
împădurită cu plop.
25. Stariţa „Hucuri”, două adîncituri mici, cu o lăţime de 8-10 m, acoperite cu gazon.
26. Stariţa „Ostrv”, lăţimea 70-80 m, în cotitură pînă la 100 m. Malul exterior e abrupt, cu înălţimea
4-5 m, iar cel interior la cotitură e domol. Fundul albiei, în parte de cotitură e acoperită cu fîneaţă, iar
partea de vest – cu arbuşti şi arbori. Pe „Ostrov” creşte pădure.
27. Stariţa „Zahoveanca”, partea ei de nord, lăţimea e de 15-18 m, malul de est e abrupt, cu o
înălţime de 2,5-3 m, malul de vest e mai jos – pînă la 1,5 m. Pe maluri cresc arbuşti, pe fund –
fîneaţa. În partea de sud – malul este domol, cu o înălţime de 1 – 1,5 m. Fundul are o lăţime de 60-70
m, fîneaţă cu tufe de arbori. Partea de sud e acoperită cu arţar.
28. Stariţa „Rarişte”, malurile au înălţimea de 2 m, teritoriul învecinat e plat, fîneaţă cu copaci
tineri.
29. Stariţa „Maleasa”, malul estic e mai abrupt şi are o înlţime de 1,5-2 m. Fîneaţa cu arbori izolaţi,
în partea dreaptă cu desişuri de arţar.
30. Stariţa „Pergeş”, malul de vest e mai abrupt şi are o înălţime de 1-1,5 m. Lăţimea stariţei – 60-
70 m, fundul e împădurit.
31. Stariţa „Gîrla plopului”, lăţimea 20-25 cm, malul estic este abrupt, cu o înălţime de 1,5-2 m,
malul este domol, fundul acoperit cu fîneaţă.
51
32. Stariţa „Gîrla ciobanului”, lăţimea de la 20 pînă la 30 m, malul de nord e mai abrupt, înălţimea e
de 1-1,5 m. Spre vest ambele maluri devin mai domoale şi mai joase (pînă la 0,7-1m).
33. Stariţa „Parasca”, lăţimea 90-100 m, malul de vest e domol, cu o înălţime de pînă la 1m, malul
de est e mai înalt (1,5-2 m) şi mai abrupt. Fundul e acoperit cu fîneaţă.
34. Stariţa „Nucul lui Zare”, lăţimea de circa 100 m. Malul de est e mai abrupt şi are o înălţime de
pînă la 1 m, malul de vest e mai domol. Aproape toată stariţa e acoperită de pădure, fîntîna – cu
adîncimea de circa 10 m, fără apă. Cînd e coborît nivelul de apă în put, apa în fîntînă dispare. Încă în
1994 în fîntînă era un strat de apă pînă la 0,3 m grosime, iar în anul 2005 ea dispărut complet, a
secat.
35. Stariţa „Strîmba”, continuare a stariţei „Gărla plopului”, înălţimea malului este de 3-4 m, malul
opus e mai domol şi are o înălţime de pînă la 2 m. Lăţimea stariţei e de 25-30 m.
36. Stariţa „Pruteţ”, acolo unde se apropie de „Strîmba”, malul nordic are înălţimea de circa 3 m, iar
spre SE pe alocuri atinge 4-5 m. Lăţimea stariţei e de 100-200 m. Fundul începe să se acopere cu
pădure. După revărsarea Prutului, în stariţă apa era încă timp de 2-3 luni. Spre Prut malurile stariţei
devin mai joase.
37. Stariţa „Poiana cea mare” în formă de potcoavă, malurile sunt domoale, joase, înălţimea
malurilor este de 1-1,5 m, lungimea este de 600 m, lăţimea de 100-120 m. Parţial este acoperită de
pădure, în care predomină plopul şi salcia. În partea de NE fundul este acoperit de fîneaţă. În anii
cînd cad precipitaţii abundente, stariţa în proporţie de 25% este ocupată cu apa, iar în locurile joase
este acoperită de mlaştină.
38. Stariţa „Curluceni”, lăţimea este de 60-65 m, lungimea de 355 m. Malul de NV are o înălţime de
2,5-3,0 m, iar cel opus – 1,5-2,0 m. Fîneaţa s-a păstrat numai în partea mijlocie a stariţei, restul e
acoperită cu pădure.
39. Stariţa „Matus”, lungimea este de 380 m, lăţimea de 69-70 m. Malul vestic este înalt de 4,0-4,5
m, abrupt, cel opus este mai jos şi mai domol (1,5-2,0 m). Stariţa este ocupată complet de pădure, iar
în partea de N se află o fîntînă cu adîncimea de 4 m.
40. Starița ,,1005’’ lungimea- 320 m, lățimea-20-60 m.
Pe teritoriu rezervaţiei sunt localizate și descrise 40 de stariţe ale rîului Prut. În perioada anului
2021 numai stariţele ,,Potcoava” și ,,1005” au fost parţial ocupate de apă, oglinda apei a
constituit 60%-40%, adîncimea medie constituind 0,7 m. Nivelul apei în aceste stariţe depinde
de oscilaţiile nivelul apei rîului Prut.
52
DESCRIEREA STARIŢELOR r. CAMENCA
1. Stariţa „Bolboana”, suprafaţa totală este de 14370 m2, pînă la mijlocul verii toată stariţa era
acoperită cu apă. În luna septembrie – decembrie suprafaţa ocupată cu apă era de 3000 m 2. Grosimea
mîlului variază de la 0,7– 1 m.
2. Stariţa „Ujorina mică”, suprafaţa totală este de 220000 m2. În lunile martie, aprilie oglinda apei
ocupa o suprafaţă de 80000 m2. În lunile iunie-agust – 45000 m 2, la sfîrşitul toamnei stariţa a secat
complet.
3. Stariţa „Ţiganca”, suprafaţa totală este de 200000 m 2. La începutul lunii martie complet este
ocupată cu apă. În lunile de vară ocupă în proporţie de 60000 m 2. Grosimea mîlului variază între 0,6-
0,8 m.
4. Stariţa „Ujorina Mare”, suprafaţa totală este de 134400 m2. Oglinda apei în luna martie ocupă o
suprafaţă de 125000 m2. În lunile de vară apa s-a mai păstrat numai în zona de NW, era de 25000 m 2.
Grosimea mîlului este de 1 m.
5. Stariţa „Bîhniţa”, suprafaţa totală este de 131250 m2, o prelungire a stariţei „Ujorina Mare”. Anul
acesta numai o porţiune de 15000 m2 a fost ocupată de apă. În cursul verii a dispărut complet.
Grosimea mîlului în partea de SW este de 1 m.
6. Stariţa „Roata”, suprafaţa totală este de 30000 m2. La începutul primăverii era complet acoperită
cu apă. În lunile iulie –noiembrie stariţa a secat complet. Grosimea mîlului e de 0,8 m.
7. Stariţa „Cărbunărească”, suprafaţa totală este de 26250 m2, oglinda apei în tot parcursul în tot
cursul anului s-a menţinut aceeaşi cu mici abateri.
8. Stariţa „Nucul Roţii”, suprafaţa totală este de 26250 m2. Oglinda apei la începutul primăverii
ocupa o suprafaţă de 24000 m2. În lunile de vară – 13000 m2, toamna stariţa a secat complet.
Grosimea mîlului e de 1m.
53
9. Stariţa „Bejeneasca”, suprafaţa totală este de 146250 m2, la începutul primăverii oglinda apei
acoperea complet stariţa. La finele verii stariţa a secat. Grosimea mîlului este de 1 m.
10. Stariţa „Între craci”, suprafaţa totală este de 26000 m2. Primăvara apa ocupa o suprafaţă de
25000 m2. Vara – 15000 m2.
11. Stariţa „Sub coastă”, suprafaţa totală este de 32000 m2, în tot cursul anului oglinda apei s-a
menţinut cu mici abateri. Grosimea mîlului – 0,8 m.
12. Starița ,,Balta Ursului’’- suprafața totală este de 6,9 ha, adîncimea medie – 0,7 m – max 1,8m.
Stariţele rîului Camenca sun descrise în număr de 12 din care 9 în anul 2021 parţial au avut apă.
Comparativ cu anul 2020 în acest an oglinda apei în stariţele rîului Camenca s-a micşorat . În anul
2021 stariţele rîului Camenca au magazinat un volum de apă 52500 m3 .
Cele mai reprezentative starițe din anulu 2021sunt:
Stariţa „Ţiganca”, suprafaţa totală este de 11,5ha. La începutul lunii martie oglinda apei constituea
65% . În lunile de vară suprafața ocupată de apă era de 52%. Grosimea mîlului variază între 0,6-0,8
m.
Stariţa „Cărbunărească”, suprafaţa totală este de 70,8ha, oglinda apei la începutul anului ocupa o
suprafață de numai 10% iar în adouă decadă a toamnei de 100% .
Starița ,,Balta Ursului’’- suprafața totală este de 6,9 ha, adîncimea medie – 0,7 m – max 1,8m în tot
cursului anului este apă. Cu suprafața maximală a oglinzii apei de 100% sa înregistrat în anotimpul
de toamnă.
54
Tabelul nr. 6.5
Stariţele rîului Camenca

Nr Den u mi rea Paramet ri i Volumul total m3 de apa Volumul cu vegetaţie m3
.
stari ţei H Lăţimea Lungime Suprafaţa
d/o
(m) (m) a (m) totală( m 2 )
2016 2017 2018 2019 2020 2021 2016 2017 2018 2019 2020
1. Bulboana 2 1,2 70 205 14370 350 420 480 460 450 32500 31700 32300 32400 32500
2. Ujorina mică 1,5 60 2800 220000 12000 14000 1100 1200 1000 265500 265000 216900 216600 216850
3 Ţiganca 1.2 70 2500 200000 11000 10500 1400 1700 1600 191000 192600 196200 195800 196000
4. Bîhniţa 1.2 60 650 131250 - - - 600 500 125000 135000 125000 124500 124650
5 Roata 1,5 50 600 30000 - - - 1200 900 24500 22500 22000 21000 21200
6 Cărbunăre 1,2 40 656 26250 6300 5800 6500 6800 4000 28500 29000 27000 26500 2700
asca
7. Nucul Roţii 1.2 50 500 26250 1200 950 1000 1100 900 27150 27500 26600 26000 26150
8 Bejeneasca 1,2 40 1220 146250 6000 6200 5500 5800 5200 58500 58000 57000 56500 57100
9. Între craci 1,2 40 650 26000 8200 7200 - 5200 3200 25000 26000 26000 25000 26600
10 Sub coastă 1,2 50 550 32000 6250 5800 1500 2500 2200 20850 21500 28000 27650 27900
11. Uiorina 1.3 80 670 134400 2200 1850 2100 2000 1500 28000 30000 45500 46000 46900
mare
TOTAL: 973837 53500 52720 19580 28560 20550 826500 838800 802500 737950 778550
12
55
Volumul total de apă acumulate de stariţile r.Camenca pe ani 2015-2016-2017-2018-2019-2020 m³ de apă. Diacrama nr.19
56
57
Volumul total de vegetaţie a stariţile r.Camenca pe ani 2015-2016-2017-2018-2019-2020 m³. Diagrama nr.20
58
BAZINELE ACVATICE DIN REZERVAŢIA PEISAGISTICĂ
„SUTA DE MOVILE”
1. Bulhacul „La Răchiţă” – lungimea – 70m, lăţimea – 35m,

înălţimea malurilor de vest – 1,2 m, de est – 0,5m. Parţial este cu
ochiuri de apă, restul este înmlăştinit. Vegetaţia ese predominantă
de rogoz şi stuf.
2. Lacul „La Răchiţi”, - lungimea e de 200m, lăţimea variază de la
10 pînă la 25m, înălţimea malurilor de vest este de 1,8 m, de est
este – 1m. Lacul este ocupat cu apă în proporţie de 65%, adîncimea apei ajunge pînă la 1m. Vegetaţia -
predomină papură şi stuf.
3. Lacul „La Voroţi”, lungimea e de 400 m, lăţimea variază de la 30 m pînă la 70 m. Înălţimea
malurilor de la 0,4 m pînă la 1m. Vegetaţia: stuf, mai puţin papură.
4. Lacul „Lung”, lungimea de 600 m, lăţimea 10-50m, înălţimea malurilor este de 0,7-1,5m. Parţial
este cu apă, adîncimea ei fiind de 0,7-1,8 m, vegetaţia este bogată în cosor şi mătreaţă.
5. Lacul „Malul Galben”, lungimea de 100 m, lăţimea – 30-90 m. Este cu apă, adîncimea ei variind de
la 0,5 la 2,0m. Se întîlnesc peşti (caras, crap). Malurile sunt arate complet. Dacă nu se vor lua măsuri,
lacul peste un timp se va înmlăştini şi va dispărea.
6. Lacul „La Fîntînă”, lungimea lui fiind de 90 m, lăţimea 20-30m, înălţimea malurilor este de 1m la
est şi 2m la vest. 80% este cu apă, adîncimea apei este de 0,6m. La 2m de lac se află o fîntîniţă,
adîncimea apei din ea este de 1,5m, apa fiind potabilă.
7. Lacul „Olini”, lungimea -50 m, lăţimea – 40 m. Se întinde de la nord la est. Vegetaţia – rogoz, mai
puţin papură. Cu 7 ani în urmă lacul era acoperit cu apă, în prezent a secat complet.
8. Lacul „La Izvoare”, lungimea 190m, lăţimea variază de la 10 la 35m. Înălţimea malului de vest -1m,
de est – 1,3m, 30% este ocupat cu ape. Vegetaţia – predominant papură şi stuf.
9. Lacul „La Ciauş”. Se întind trei lacuri mici în lanţ – lungimea 100 m, lăţimea 15-25m. Lacurile sunt
fără apă, în timpul precipitaţiilor abundente lacul parţial se acoperă cu apă. La 15m spre NE de lac se
află un izvor cu apă potabilă.
10. Lacul „Constantin şi Ileana”, lungimea 70m, lăţimea de 15-20m. Este cu apă. Lacul este bogat în
peşti.
11. Lacul „La Stelea”, lungimea 90m, lăţimea 30m. 40% este acoperit cu apă. Adîncimea apei – 0,5m.
12. Bulhacul „Cheptanaru”, lungimea 70m, lăţimea 40m, înălţimea malului de vest – 0,5m, de NE -
1,2m. În prezent fostul lac este complet arat.
59
13. Lacul „La Răchiţi 2”, lungimea 120m, lăţimea 40m, înălţimea malului de vest – 0,5m, de NE -
1,2m. În prezent fostul lac este complet arat.
14. Lacul „La Revenco”, lungimea 200m, lăţimea 30-40m. În prezent 40% este cu apă, adîncimea apei
este de 1,5m. Se dezvoltă unele specii de peşti, vegetaţia predominantă de papură.
15. Lacul „Fanar şi Şosu”, lungimea 50m, lăţimea 30m, parţial acoperit cu apă. Înălţimea malului de
este-0,7m, de vest-0,5m, adîncimea apei e de 0,6m. Malul de nord este arat, se observă o înmlăştinire.
Fauna lacului este reprezentată prin: peşti, broasca ţestoasă, unele specii de şerpi.
16. Lacul „Leolina”, lungimea 60m, lăţimea variază de la 15 la 35m, înălţimea malurilor de 0,5 şi
0,7m. În timpul ploios, 35% se acoperă cu apă.
17. Lacul „Ion Vacari”, lungimea e de 85m, lăţimea 35m, înălţimea malurilor pînă la 1m. Fundul
lacului este acoperit de vegetaţie.
18. Lacul „lui Gamenţchii”, lungimea 75m, lăţimea 35m, înălţimea malurilor pînă la 1m. Fundul
lacului este acoperit cu vegetaţie.
19. Lacul „lui Ralinschii”, lungimea de 60m, lăţimea – de la 10 la 25m. Parţial este acoperit cu apă. În
perioada precipitaţiilor abundente acest lac se uneşte cu lacul Tălmăceni.
20. Lacul „Tălmăceni”, lungimea 70m, lăţimea 35m. În anii precipitaţiilor mai abundente se acoperă
cu apă.
21. Lacul „Iftini”, lungimea 150m, lăţimea de la 25 la 70m. Parţial este acoperit cu apă. Înălţimea
malurilor de la 0,5 la nord şi malul de sud cu o înălţime de 0,8m. Malul de sud este acoperit de stuf şi
papură.
22. Lacul „lui Grigore Ciauşi”, lungimea - 100m, lăţimea e de 40m.
23. Lacul „Scripcăreni”, lungimea de 60m, lăţimea – 20m, fundul este acoperit cu fîneaţă, înălţimea
malurilor pînă la un metru.
24. Lacul „Bălăneni”, lungimea 120m, lăţimea 40m, este cu apă. Adîncimea apei variază de la 0,5 la
0,8m. Malul de sud-vest este puţin mai înalt. Se întîlnesc peşti, raţe sălbatice.
25. Lacul „La Pricopi”, lungimea 80m, lăţimea 35m. Este cu apă. În timpul secetos apa scade foarte
mult. Mai mult de jumătate este acoperit cu papură.
26. Lacul „La fîntîniţă”, se află nu departe de turnul de pază. Lungimea – 120m, lăţimea 25m, parţial
este acoperit cu apă, adîncimea ei fiind de 1m. Malul de nord-est este complet arat. În parte de sud a
lacului se află două izvoare.
27. Lacul „Timofte”, lungimea 65m, lăţimea 20m, este cu apă, adîncimea ei variază de la 1,5m pînă la
2m în partea de sud.
60
28. Lacul „La Gheorghe Sîrghe”, este un lac artificial. L-au construit oamenii din satul Avrămeni.
Lungimea -150m, lăţimea 40m, adîncimea apei variază de la 2m pînă la 3m lîngă dambă. În lac este
foarte mult peşte.
29. Lacul „La Porcărie”, se află nu departe de lacul „Gheorghe Sîrghe”. Lungimea – 100m, lăţimea –
50m. Adîncimea apei de la 1,5 pînă la 3m lîngă dambă.
30. Lacul „La Vlăduţă”, lungimea 140m, lăţimea 35m. Înălţimea malurilor este de 0,8-1m, parţial este
cu apă.
31. Lacul „La Vîşcă”, lungimea 70m, lăţimea 25m. Este cu apă, adîncimea apei este mică
32. Lacul „Bantaşi”, lungimea 120m, lăţimea 35-45m. Este înmlăştinit. Malurile sunt arate.
33. Lacul „Porucic”, lungimea 90m, lăţimea 45m, înălţimea malurilor de 0,8m. Parţial este cu apă.
Malurile sunt acoperite cu rogoz şi stuf.
34. Lacul „La Prisacă”, lungimea 60m, lăţimea 20m. Nu departe de lac se află o prisacă.
35. Lacul „La Maftei Strechie”, lungimea 100m, lăţimea 30m. Este cu apă, adîncimea apei variază de
la 0,5 pînă la 1m.
Sunt descrise şi caracterizate 35 de bazine (bulhacuri) din acastă rezervaţie. În primul trimestru a
anului 2020, în 12 bazine persista apă, iar în perioada caldă a anului apa s-a mai menţinut doar în 6
bazine, şi acestea au secat complect în luna septembrie, în 2018 în tot cursul anului în 22 de bazine a
persitat apa.În anul (2019) în perioada de vară toate bazinele descrise aveau apă, iar în anotimpul de
toamnă apa mai persista doar în 10 bazine. În ultimii 10 ani procesele de înbătrinire a acestor bazine s-a
accentuat.
În scopul efectuării unui studiu refiretor la monitorizarea chimică a apelor freatice și a bazinelor
acvatice din cadrul Rezervației și a zonei de protecție, au fost amplasate 12 probe de colectare a apei.
10-probe la apele freatice ,2 probe la bazinele de suprafață (r. Prut și Camenca).
61
Proba nr. 1
Denumirea sursei de apă – fîntînă Înălţimea relativă – 62m
Locul recoltării probei: RN „Pădurea Domnească” Material de construcţie – calcar
Sectorul Nr. 1 Diametrul fîntînii – 1m
Cantonul Nr. 1 Adîncimea fîntînii – 8 m
Parcela 3 Construcţia colacului – beton
Subparcela K Talpa colacului – 0,90 m
Depărtarea de la Prut – 700m Nivelul apei – 5m
De la alte bazine acvatice -18m (l. La Fontal)
Analiza chimică. Proba nr. 1
Tabelul 6.6
Data Azot în Azotiţi Azotaţi Cloruri Sulfaţi Fluor Reziduu fix Duritatea
amoniac mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ totală mg-
mg-dm³ ekv-dm³
24.03.2016 1,9 1,2 45,0 270,0 420,0 1.1 1450,0 8.4
08.06.2016 2.0 2.2 42,0 325.0 460.0 0.9 1350.0 9.5
22.07.2017 2.1 2.5 48.5 345.0 500.0 1.3 1450.0 10.0
17.11.2017 2.2 3.0 50.0 370.0 510.0 1.2 1350.0 9.8
15.06.2018 2.1 3.2 47.5 300.0 500.0 1.1 1450.0 9.7
09.08.2018 1.5 2.7 45.5 260.0 440.0 0.7 1350.0 7.9
14.05.2019 1,8 3,4 48,5 320,0 480,0 0,8 1350,0 9,3
24.09.2019 2,4 3,1 47,5 280,0 550,0 1,1 1400,0 9,7
62
19.05.2020 2.2 3.2 50.0 310,0 520.0 0.9 1420,0 9.6
Norma admisibilă 2,0 3,3 50,0 300,0 500,0 1,2 1500,0 10,0
Proba corespunde standartelor în vigoare în anul 2016, 2018, iar în anul 2019 nu corespunde dupa valorile majorate ale azotului în amoniac și a
sulfaţilor în perioada de toamnă ,iar în anii 2016, 2017 proba nu corespunde după valorile majorate de azot în amoniac În anul curent proba nu
corespunde dupa valorile majorate de sulfaț și cloruri .
Proba nr. 2
Denumirea sursei de apă – fîntînă Diametrul fîntînii – 0,85m
Locul recoltării probei: zona de protecţie a RN „Pădurea Domnească” Material de construcţie – calcar
Localitatea – satul Cot Construcţia colacului – lemn
Depărtarea de la Prut – 2700m Înălţimea relativă – 56m
De la alte bazine acvatice -15m (r. Camenca) Nivelul apei – 1,50m
Adîncimea fîntînii – 3,78 m
Talpa colacului – 0,58 m
63
Tabelul 6.7
mg-dm³ ekv-dm³
24,03, 2016 N/d 3.5 72.5 325.0 480.0 1.6 1450.0 11.0
08.06 ,2016 2.1 3.2 65.0 340.0 470.0 2.3 1750.0 12.2
22.07.2017 2.0 3,6 74,5 360,0 490,0 2,1 1660,0 11,5
17.11.2017 2,1 3,7 65,5 350,0 485.0 2,5 1800,0 11,6
15.06.2018 1.5 3.2 60.5 320.0 500.0 1.9 1650.0 11.5
09.08.2018 1.4 2.9 55.5 310.0 450.0 1.6 1550.0 10.9
14,05,2019 2,2 3,1 70,0 300,0 490,0 1,8 1750,0 10,5
24,09,2019 2.1 3.5 60.0 320.0 470.0 1.5 1600.0 10,4

19.05.2020 1.8 3.9 70.0 350.0 510.0 1.7 1650.0 10.8
Proba nu corespunde normativelor admise după concentraţia majorată de azotaţi, fluor , duritate. cloruri și a rezediului fix.
Analiza bacteriologică.
Numărul, coli bacterii Coli-fagi Flora patogenă N.T.M
Corespunde <10 Corespunde Corespunde
Proba corespunde standardelor în vigoare.
64
Proba nr. 3

Sectorul Nr. 1 Diametrul fîntînii – 0,80 m
Cantonul Nr. 6 Adîncimea fîntînii – 7,38 m
Parcela 21 Construcţia colacului – lemn
Subparcela G Talpa colacului – 0,94 m
Depărtarea de la Prut – 900m Nivelul apei – 4,15m
De la alte bazine acvatice -940m (r. Camenca)

Tabelul 6.8
amoniac mg-dm³ mg-dm³ mg-dm mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ totală mg-
mg-dm³ ekv-dm³
24,03,2016 2.0 2.9 41.0 410.0 950,0 0,84 1900,0 10,6
08.06,2016 1.5 2.4 36,0 650.0 1470.0 1,1 2400,0 12,5
22,07,2017 2,0 2,6 40,0 550,0 960,0 0,9 1650,0 11,5
17,11,2017 2,1 3,1 45,0 560,0 1200,0 1,2 2200,0 10,5
15.06.2018 2.2 3.1 48.5 550.0 950.0 1.1 1800.0 10.1
09.08.2018 2.0 2.9 42.5 480.5 750.5 0.85 1650.0 9.7
65
14,05,2019 1,7 3,3 44,5 350,0 850,0 0,75 1750,0 11,0
24,05,2019 1,6 3,1 40,5 410,0 750,0 0,8 1700,0 9,7
19.05.2020 1.9 2.7 35.5 350.0 650.0 1.1 1750.0 11.2
Proba nu corespunde normelor admisibile după valorile sporite de sulfaţi, rezidiu fix și de duritate, ce ne demonstrează că poluarea acestei surse
de apă este ridicată. În anul 2016 valoarea compusului chimic de cloruri este cea mai ridicată din ultimii 5 ani în anul 2019-2020 se observă o
scădere a valorii de azot în amoniac și cloruri.
Proba nr.4
Locul recoltării probei: RN „Pădurea Domnească” Material de construcţie – tuburi
Sectorul Nr. 1 Diametrul fîntînii – 0,75m
Cantonul Nr. 6 Adîncimea fîntînii – 6,0m
Subparcela C Talpa colacului – 1,1 m
66
Tabelul 6.9 Analiza chimică. Proba nr. 4
mg-dm³ ekv-dm³
24,03, 2016 1.2 3.2 60.5 240.0 450.0 1.1 1450.0 10.0
08.06 ,2016 1.1 3.1 75.0 270.0 720.0 1.2 1550.0 12.0
22,07,2017 2,0 3,4 70,0 300,0 730,0 1,1 1600,0 10,5
17,11,2017 2,2 3,3 75,5 350,0 720,0 0,9 1650,0 11,5
15.06.2018 2.3 3.2 70.5 330.0 650.0 1.4 1600.0 12.5
09.08.2018 2.1 3.1 60.5 300.0 550.0 1.1 1550.0 11.6
14,05,2019 2,1 3,4 65,5 290,0 510,0 1,1 1500,0 11,5
24,09,2019 2,0 3,3 60,5 300,0 550,0 1,2 1450,0 11,4
19.05.2020 1.9 3.1 60.0 280.0 540.0 0.8 1400.0 10.7
Proba nu corespunde normativelor admise după valorile sporite de azotaţi, azotiţi, fluor , rezidiu fix, duritate totală, sursa principală de poluare o
constituie fosta fermă de creștere a cailor de rasă. În 2014 valorile compușilor rezidiului fix și duritatea totală au început să scadă, iar 2015 au
creştere mai ridicată. În 2016 concentraţia de azotiţi și fluor s-a ameliorat în comparaţie cu anii precedeţi. În anul 2017 a crescut concentraţia și la
următorii compuși chimici:azot în amoniac,azotiţi și cloruri. În 2019 valorile de axot în amoniac au mai scăzut în comparaţie cu anii precedenţi. În
anul 2020 se observă o scădere la azotați și sulfați.
67

Corespunde <23 Nu corespunde Corespunde
Proba nu corespunde standardelor în vigoare.
Proba nr. 5

Subparcela C1 Talpa colacului – 1,18 m
68
Analiza chimică.Proba nr. 5
Tabelul 6.10
mg-dm³ ekv-dm³
24.03.2016 2,2 1,2 50,0 220,0 550.0 1.1 1800.0 9.2
08.06.2016 1,9 2,2 48,5 310,0 710.0 1.5 1750.0 9.6
22,07,2017 2.2 2.6 52.5 320.0 680.0 1.3 1650.0 10.5
17,11,2017 2.8 3.1 54.0 310.0 650.0 1.7 1700.0 11.2
15.06.2018 2.2 3.1 50.0 320.5 700.0 1.6 1650.0 10.9
09.08.2018 2.1 3.2 55.0 300.0 640.0 1.5 1600.0 10.2
19,05,2019 2,1 2,8 52,0 310,0 550,0 1,2 1550,0 10,1
24,09,2019 2,2 2,9 51,5 320,0 600,0 1,1 1650,0 10,5
14.05.2020 2.0 2.7 50.0 300.0 550.0 10.9 1600.0 10.2
Proba nu corespunde normativelor admise după valorile sporite de azotaţi, cloruri,sulfaţi,fluor,rezidiu fix şi duritate totală în anul 2017, în 2019
proba nu corespunde la concentraţiile sporite de cloruri,sulfaţi,rezidiului fix și a durităţii totale, iar în anul 2020 la sulfați și rezidiu fix.
69
Proba nr. 6
Parcela 37 Construcţia colacului – tub de metal
Subparcela V2 Talpa colacului – 1,1 m

Tabelul 6.11
mg-dm³ ekv-dm³
24.03.2016 1.9 1.7 35.0 280.0 450.0 1.1 1400.0 9.5
08.06.2016 1.8 1.9 45.0 220.0 480.0 1.1 1380.0 9.8
22,07,2017 1.9 2.2 48.0 225.0 470.0 0.7 1300.0 9.7
17,11,2017 2.1 3.1 50.0 280.5 500.0 1.2 1400.0 10.0
15.06.2018 1.8 2.9 45.5 300.0 480.0 1.1 1350.0 9.9

09.08.2018 1.6 2.7 40.5 280.0 450.0 0.8 1200.0 8.9
70
14,05,2019 1,9 2,6 44,5 300,0 420,0 0,9 1350,0 8,7
24,09,2019 1,7 2,9 50,0 310,0 480,0 1,1 1450,0 9,5
19.05.2020 1.5 2.4 45.5 290.0 470.0 1.2 1350.0 9.2
Proba corespunde standardelor în vigoare .

Proba corespunde standardelor în vigoare.
Proba nr. 7

Cantonul Nr. 9 Zimbrăria Nr.2 Adîncimea fîntînii – 5,17
Parcela 48 Construcţia colacului – tub de beton
Subparcela V2 Talpa colacului – 1,1 m
71
Tabelul 6.12
Data Azot în Azotiţi Azotaţi Cloruri Sulfaţi Fluor Reziduu fix Duritatea Turbiditatea
amoniac mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ totală mg-ekv- mg/dm³
mg-dm³ dm³
24.03.2016 2,1 1,4 30,5 220,0 400,0 1,2 1750,0 10,0 40,0
08.06.2016 2,4 1,9 45,0 280,0 450,0 1,1 1600,0 9,5 45,0
22,07,2017 2.2 2.1 40.5 210.50 420.0 1.2 1550.0 9.8 30.5
17,11,2017 2.3 2.5 45.5 280.0 480.0 1.1 1450.0 8.9 30.7
15.06.2018 2.1 2.8 40.5 275.0 490.0 0.9 1350.0 9.1 20.5
09.08.2018 1.9 2.6 40.6 265.0 485.0 1.2 1450.0 8.5 30.5
14,05,2019 2,2 3,2 50,0 250,0 450,0 1,1 1400,0 9,0 25,0
24,05,2019 2,1 3,1 45,0 280,0 480,0 1,1 1350,0 8,5 30,5
19.05.2020 2,2 2.7 50.0 270.0 470.0 0.8 1450.0 8.2 22.5
Norma admisibilă 2,0 3,3 50,0 300,0 500,0 1,2 1500,0 10,0 10,0
Proba nu corespunde RI 06.6.3.18-96 După valorile sporite de azot în amoniac, rezidiului fix, şi a turbidităţii.
Nu corespunde Nu corespunde Corespunde Corespunde
72
Proba nr. 8
Cantonul Nr. 3 Adîncimea fîntînii – 6.71
Subparcela N Talpa colacului – 0.82 m
Depărtarea de la Prut – 750m Nivelul apei – 5m
Tabelul 6.13
Data Azot Azotiţi Azotaţi Cloruri Sulfaţi Fluor Reziduu fix Duritatea Turbiditatea
în mg-dm³ mg-dm³ mg- mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ totală mg-ekv- mg/dm³
amoni dm³ dm³
ac mg-
dm³
24.03.2016 0,5 0.1 10.5 50.0 650.0 0.6 1700.0 11.0 2.1
08.06.2016 0,06 2.0 10.0 65.0 600.0 0.7 1750.0 11.2 2.4
22,07,2017 1.1 2.5 10.5 70.5 550.0 0.5 1600.0 11.0 2.8
17,11,2017 1.7 2.8 11.5 85.0 620.0 1.0 1750.0 11.7 3.5
15.06.2018 0.6 2.7 18.5 90.5 500.0 1.1 1800.0 10.5 4.5
73
09.08.2018 0.5 2.6 17.5 75.5 510.0 0.9 1700.0 10.0 5.5
14.05.2019 1.5 3.0 17.5 90.0 520.0 1.1 1650.0 11.0 4.0
24.09.2019 1.0 2.5 18.5 80.0 500.0 0.7 1600.0 11.1 3.5
19.05.2020 1.2 2.4 20.5 75.0 520.0 0.9 1550.0 10.5 3.2
Norma admisibilă 2,0 3,3 50,0 300,0 500.0 1,2 1500,0 10,0 10,0
Proba nu corespunde RI 06.6.3.18-96 După valorile sporite ale rezidiului fix , durităţii totale și sulfaţilor.
Nu corespunde Nu corespunde Corespunde Corespunde
Proba nr. 9

Subparcela A1 Talpa colacului – 0.82 m
Depărtarea de la Prut – 550m Nivelul apei – 4.7m
74
Tabelul 6.14
Data Azot în Azotiţi Azotaţi Cloruri Sulfaţi Fluor Rezidiu fix Duritatea Turbiditatea
amoniac mg- mg-dm³ mg-dm³ mg- mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ totală mg- mg/dm³
dm³ dm³ ekv-dm³
24.03.2016 2.1 0.2 20.0 185.0 650.0 0.6 1850.0 11.5 3.5
08.06.2016 2.2 0.1 15.0 200.0 680.0 0.5 2000.0 11.9 3.4
22,07,2017 1.5 1.1 17.5 185.0 550.0 0.6 1900.0 11.0 3.5
17,11,2017 1.8 0.8 1.95 200.0 580.0 1.1 1750.0 11.6 3.6
15.06.2018 2.1 1.5 20.5 190.0 600.0 1.1 1900.0 11.7 4.5
09.08.2018 1.9 0.72 30.5 558.0 0.52 1970.0 10.0 5.5
14.05.2019 0.6 2.7 18.5 90.5 500.0 1.1 1800.0 10.5 4.5
24.09.2019 0.5 2.6 17.5 75.5 510.0 0.9 1700.0 10.0 5.5
14.05.2020 1.8 2.5 20.0 110.0 450.0 0.8 1750.0 9.5 6.9
Norma 2,0 3,3 50,0 300,0 500,0 1,2 1500,0 10,0 10.0
admisibilă
Proba nu corespunde RI 06.6.3.18-96 După valorile sporite ale rezidiului,sulfaţilor și ale durităţii totale, iar în anul 2016 şi de azot în amoniac în
2020 a rezidiului fix.
75
Corespunde <23 Nu corespunde Corespunde Corespunde
Proba nr. 10
Subparcela A1 Talpa colacului – lemn
Depărtarea de la Prut – 900m
Nivelul apei – 2.7m

Tabelul 6.15
Data Azot în Azotiţi Azotaţi Cloruri Sulfaţi Fluor Reziduu fix Duritatea Turbiditatea
amoniac mg-dm³ mg-dm³ mg- mg-dm³ mg-dm³ mg-dm³ totală mg-ekv- mg/dm³
mg-dm³ dm³ dm³
76
24.03.2016 1.8 2.5 15.5 200.0 180.0 1.5 1550.0 7.5 1.8
08.06.2016 1.9 2.7 18.0 220.0 200.0 1.3 1620.0 8.0 1.9
22,07,2017 1.5 2.5 20.8 300.0 220.0 1.4 1600.0 7.9 2.1
17,11,2017 2.1 3.1 21.5 290.0 300.0 1.3 1550.0 8.1 2.2
15.06.2018 1,9 3,2 25,5 300,0 280,0 1,2 1500,0 8,5 2,2
09.08.2018 2,0 3,4 24,5 280,0 300,0 1,5 1600,0 8,2 2,3
14.05.2019 1.1 3.2 45.0 300.0 350.0 1.6 1650.0 8.0 3.5
24.09.2019 1.5 3.0 50.0 350.0 360.0 1.3 1550.0 8.5 2.9
19.05.2020 2.0 3.1 35.5 310.0 340.0 1.2 1520.0 8.3 3.1
Norma admisibilă 2,0 3,3 50,0 300,0 500,0 1,2 1500,0 10,0 10,0
Proba nu corespunde standartelor în vigoare RI 06.6.3.18-96 după valorile majorate de fluor şi rezidiu fix în anu 2019 iar în 2020 a rezidiului
fix.

Proba corespunde standartelor în vigoare
77
Proba nr.1. Nu corespunde standartelor în vigoare după concentrația majorată de Azot în amoniac
(tabelul nr.6.6).
Proba nr.2. Nu corespunde normativelor admise după concentrația majorată de Azotaţi,
Cloruri,Fluor,Rezidiu fix şi Duritatea totală (tabelul nr.6.7).
Proba nr.3. Nu corespunde standartelor în vigoare după concentrația majorată de Azot în amoniac,
Sulfați, Cloruri,Rezidiu fix şi Duritatea totală (tabelul nr.6.8).
Proba nr.4. Nu corespunde normativelor admise ale valorilor sporite de Azot în
amoniac,Azotați,Cloruri,Fluor, Rezidiu fix şi Duritatea totală (tabelul nr.6.9).
Proba nr 5. Nu corespunde normativelor admise a valorilor sporite de Azot în amoniac, Azotați,
Sulfați,Cloruri,Fluor, Rezidiu fix şi Duritatea totală (tabelul nr.6.10).
Proba nr 6. Corespunde standartelor în vigoare (tabelul nr.6.11).
Proba nr 7. Nu corespunde standartelor în vigoare după concentrația majorată de Azot în ammoniac şi
a Durității totale (tabelul nr.6.12).
Proba nr 8. Nu corespunde standartelor în vigoare după concentrația majorată de Sulfați.Fluor şi
aRezidiului fix (tabelul nr.6.13).
Proba nr 9. Nu corespunde normativelor admise după concentrația majorată de Azot în
amoniac,Sulfați,Rezidiului fix şi a Durității totale (tabelul nr.6.14)..
Proba nr 10. Nu corespunde standartelor în vigoare după concentrația majorată de Azotiți,Fluor şi
Rizidiului fix (tabelul nr.6.15).
78
Analiza chimică a apei rîului Prut (mediea anuală) 2011-2012-2013-2014-2015-2016-2017-2018-2019-2020 Tabelul 6.16
Oxibilitatea
Suspensie
Turbidita
petroliere
Reziduu fix
Coloraţia
Produse
Duritatea
CBO5
Fenol
CCO
Data
So42-
totală
NH4
Cu+2
No3
No2
Fe3+
Mn
Mo
tea
Zn
Pb
Ph
As
Cl
F
Media 6,45 34 36,75 73,5 680 0,72 5,07 0,22 5,87 8,52 7,3 2,41 2,87 n/d n/d n/d n/d 0,064 n/d n/d 0,29 0,04 7,72 0,19
anului
2011
Media 5,85 27,5 36,25 67,5 610 0,59 4,85 0,36 6,25 8,35 6,9 2,4 1,6 n/d n/d n/d n/d 0,045 n/d n/d 0,40 0,026 7,85 0,122
5
anului
2012
Media 7,2 26,3 34,2 71,6 525 0,54 4,8 0,19 5,53 6,3 7,6 2,06 2,5 n/d n/d n/d n/d 0,06 n/d n/d 0,24 0,024 7,4 0,14
anului
2013
Media
7.3 35.5 37.8 71.0 610 0.65 5.1 0.21 5.9 9.54 9.1 2.45 2,7 n/d n/d n/d n/d n/d n/d n/d 0.37 0,04 7.25 0.14
anului
2014
Media 0,15
7,0 36,6 38,9 70,2 535,0 0,35 5,0 0,35 5,8 10,6 8,35 2,3 2,3 n/d n/d n/d n/d n/d n/d n/d 0,62 0,03 7,5
anului
2015
Media 6.15 27.8 35.85 76 562.5 0.5 5.2 0.38 6.0 7.35 7.32 2.1 2.15 n/d n/d n/d n/d n/d n/d n/d 0.89 0.035 7.05 0.13
anului
2016
Media 5.58 26.1 35.85 74.7 577.5 0.4 4.4 0.4 9.3 7.2 4.0 2.15 2.1 n/d n/d n/d n/d n/d n/d n/d 0.19 0.735 7.6 0.24
anului
79
2017
Media 6.22 28.3 40.5 72.5 560.0 0.65 5.1 0.25 8.5 7.48 6.5 4.25 2.5 n/d n/d n/d n/d 0.6 n/d n/d 0.2 0.655 7.5 0.25
anului
2018
Media 5.65 25.5 38.5 73.5 580.0 0.6 4.8 0.35 7.5 7.3 5.5 3.5 2.7 n/d n/d n/d n/d n/d n/d 0.6 0.450 7.2 0.2
anului
2019
Media 5.7 26.3 36.5 73.7 570.0 0.62 4.9 0.34 8.0 7.4 5.3 3.8 2.6 n/d n/d n/d n/d 0.3 n/d n/d 0.78 0.645 7.5 0.15
anului
2020
80
Comparînd compoziţia chimică a apei rîului Prut a ultimilor 10 ani: 2011-2012- 2013-2014-2015-
2016-2017-2018-2019-2020, se observă că unii compuşi chimici au crescut, alții au scăzut. Aceasta
se datorează condiţiilor climaterice, rezultatul tehnologiilor în agricultură (utilizarea intensivă a
preparatelor chimice) şi debitul mic sau mare al apei r.Prut și a afluenții săi.
Turbiditatea în anul 2014 a constituit7,3 în comparaţiae cu anii 2011-2012-2013-2015-2016-2017-
2018-2019-2020 a fost cea mai ridicată, iar cea mai scăzută s-a înregistrat în anul 2019 constituind
5,65.
Coloraţia în 2015 în comparaţie cu anii 2011-2012-2013-2014-2015-2016-2018-2019-2020 a fost
puţin mai ridicată, mai scăzută s-a înregistrat-2019 și a constituit 25,5.
Cl – valoarea maximală din ultimii 10 ani s-a înregistrat în anul 2018 ce a constituit 40,5, minima s-a
înregistrat în anul 2013.
SO4²‾ cele mai înalte valori medii anuale au fost îregistrate în anul 2016 şi în 2012 cele mai scăzute.
Rezidiu fix – în anul 2012,2014 valoarea medie anuală a fost cea mai ridicată din ultimii10 ani, mai scăzută
în anul 2013.
Fe3+ -valori mai ridicate în anul 2011,și cele mai scăzute în anul 2015.
Duritatea totală pe parcursul anului 2011 au avut valori mai ridicate şi mai scăzute în anul 2017.
NH4 – valorile medii anuale în anul 2017 au fost cele mai ridicate pe parcusul a 10 ani, iar cele mai
scăzute au fost înregistrate în anul 2013.
NO3 – în ultimii 4 ani se observă o creștere bruscă a NO3 din perioada ultimilor 10 ani ce constitue 9-8,
iar cele mai scăzute s-au înregistrat în anul 2013-5,53.
CCO – valorile minime au fost îregistrate în anul 2017, iar cele maximale în anii 2014-2015.
CBO5 – valorile cele mai scăzute s-au înregistrat în anii2013, iar cele maximale din ultimii 10 ani s-au
înregistrat în 2018.
Produse petroliere – cantitatea produselor petroliere în apa rîului Prut sunt mici. Rolul principal în
acumularea acestor produse îi revine lacului de acumulare Costești-Stînca.
PH – corespunde normelor admisibile, valori mai ridicate s-au îregistrat în anul 2012 și a constituit 7,85 .
NO2 – valori mai ridicate în anul 2018, mai scăzute-2012. (tab.6.16) .
81
Proba nr.11
Denumirea sursei de apă-r.Camenca
Data recoltării -15.07.2014;07.11.2014;14,04,2015;08,07,2015;24.05.2016-18.03.2017-24.07.2018-22.05.2019-15.07.2019-16.05.2020-21.06.2020.
Locul recoltării probei
Zona de protecţie
RNS„ Pădurea Domnescă”
s. Balatina
Depărtarea de la Prut-3600 m
Adîncimea medie a apei-0.7
Analiza chimică a apei r. Camenca
Tabelul 6.17
Oxigenul dizolvat mg-dm³
Suspensie totală, mg/ dm³
Produse petlroliere mg-

Impurităţi de suprafaţă
Rezidiu uscat mg-dm³

Temperatura apei
Fier total mg-dm³
Amoniac mg-dm³
Culoare în grade
Mangan mg-dm³
Cloruri mg-dm³
Azotaţi mg-dm³
Azotiţi mg-dm³
Sulfaţi mg-dm³
Miros în grade
CBO5 mg-dm³
Fenoli mg-dm³
SASS mg-dm³
CCO mg-dm³
Turbiditatea
Data
dm³
PH
82
15.07.2014 23º 3 120.5 10.6 n/d 47.7 7.6 5.8 5.9 24.5 2245,0 0.7 110.0 715.0 0.09 0.05 0.7 0,09 0.002 0.003 n/d
07.11.2014 8º 1 113.3 11.6 n/d n/d 8.6 6.2 5.4 21.0 2198,0 0.5 90.0 720.9 0.05 0.03 0.5 0.08 0.001 0.005 0.01
14.04.2015 18º 2 115,0 12,0 n/d 30,5 8,1 5,9 5,4 23,5 2100,0 0,6 120 610,0 1,1 0,03 1,5 0,12 0,003 0,005 0,02
08.07.2015 25º 3 130.0 14.0 n/d 50,5 8,6 6.0 6,5 30,5 2000,0 0,8 350,0 710,0 2,2 0,9 1,7 0,2 0,001 0,006 0,05
24.05.2016 19º 2 125.0 13.5 Dep. 25.5 8,9 5,5 6,4 32.5 1800.0 0,4 340.0 650,0 2,1 1,2 1,6 0,4 0,002 0,004 0,03
18.0.3.2017 9º 3 130.5 13.7 Dep. 23.5 8.6 4.9 7.1 30.5 2000.0 0.6 320.0 580.0 2.2 1.1 0.9 0.35 - 0.005 0.06
24.07.2018 22º 4 135.0 14.5 Dep. 26.0 8.8 5.4 7.6 31.0 1750.0 1.5 350.0 600.0 2.1 1.2 1.5 1.5 0.004 0.004 0.008
22.05.2019 16º 3 120.5 12.5 Dep. 30.5 7.5 6.2 7.4 33.0 1650.0 1.2 360.0 710.0 2.3 1.3 1.4 1.2 0.003 0.002 0.05
15.07.2019 24º 2 115.0 11.5 Dep. 22.5 7.2 5.5 7.2 34.0 1450.0 0.6 330.0 550.0 1.9 0.8 1.1 0.4 0.000 0.001 0.006
4
16.05.2020 17º 3 127.0 12,2 Dep. 24.0 7.3 4.9 7.3 30.0 1600,0 1,3 320,0 610,0 2,1 1,1 1,3 0,8 - 0,004 0,005
21.06.2020 21º 4 135,0 12,1 Dep. 26,5 7,1 5,3 7,9 32,0 1650.0 1,4 340,0 650,0 2,8 1,8 1,5 1,4 0,004 0,002 0,008
Norma - 2 - - - - 8.5 ˃4 6.0 30.0 1500.0 - 300.0 500.0 2.0 - - - - - -

admisibilă
Proba nu crespunde RI 06.6.3.18-96 ,,Protecţiea bazinelor de apă contra poluariiˮ după valorile sporite ale rezidului uscat și sulfaţilor în anul 2014,
iar în anii2015-2016-2017-2018 în perioda de vară la CBO5, CCO, cloruri, amoniac şi a valorilor sporite a PH.
83
În 2019 proba nu corespunde dupa valorile majorate de CBO5, CCO, cloruri a sulfațelor iar în 2020 nu corespunde standartelor în vigoare la
concentrația mare de: CBO5,CCO,rezidiu fix, cloruri,sulfați, amoniac (tabelul nr.6.17)..
84
7. FLORA ŞI VEGETAŢIA
FLORA
Pe teritoriul rezervaţiei au fost determinate 660 specii de plante vasculare dintre care 34 specii de
arbori,32 specii de arbuști,5 specii de liane și 590 specii de plante ierboase. Speciile de plante vasculare
din rezervaţie fac parte din 328 și 92 de familii din grupele Pteridophyta şi Magnoliophyta. În rezultatul
cercetărilor în teren s-a stabilit că cele mai numeroase familii în specii de plante vasculare sunt
Asteraceele, Poaceele, Lamiaceele şi Fabaceele care cuprind circa 38% din flora rezervaţiei .
Tabelul 7.1 Numărul de specii de plante și genuri din cadrul principalelor familii de
plante din Rezervația ,,Pădurea Domnească’’.
Familia Numărul de specii % Numărul de genuri
Asteraceae 88 13,5 45
Poaceae 60 9,2 32
Lamiaceae 45 7,0 23
Scrophulariaceae 23 3,5 7
Brassicaceae 25 3,9 16
Apiaceae 28 4,3 18
Caryophyllaceae 16 2,5 12
Rosaceae 22 3,4 13
Ranunculaceae 21 3,2 10
Cyperaceae 17 2,6 6
Boraginaceae 16 2,5 12
Poligonaceae 13 2,0 4
Campanulaceae 7 1,2 2
Chenopodiaceae 14 2,2 8
Violaceae 7 1,2 1
Orchidaceae 6 1,0 4
Analizate sub aspect arealo-geografic, speciile se încadrează în 12 categorii fitogeografice care se

divid în 5 grupe:
 Cosmopolite;
 Nordice
 Estice
 Sudice
 Adventive
85
Predominant este elementul nordic (285 sp) cu 49,3%, apoi urmează elementul estic (159 sp), cu
27,9%, elementul adventiv (12 sp) cu 2,2%.
După cerinţele ecologice predomină mezofitele (43%) şi xerofitele (21%), mai puţin hidrofitele (7%).
Tabelul 7.2 Structura taxonomică a florei Rezervaţiei ‚,Pădurea Domneascăˮ

Taxon Numărul %
Clasa Equisetopsida
Familii 1 1,1
Genuri 1 0,3
Specii 5 0,8
Clasa Polypodiopsida
Familii 4 4,3
Genuri 4 1,2
Specii 5 0,8
Clasa Magnoliopsida
Familii 72 78,3
Genuri 266 81,1
Specii 538 81,4
Clasa Liliopsida
Familii 15 16,3
Genuri 57 17,4
Specii 113 17,0
Total
Familii 92 100
Genuri 328 100
Specii 661 100
Un astfel de raport este caracteristic pentru ecosistemele cu vegetaţie acvatică,palustră, pajiști

mezofile și vegetaţie forestieră de luncă. Pentru rezervaţie este semificativă prezenţa unui număr
mare al speciilor din genurileː Veronica-11 specii, Vicia-11 specii, Euphorbia-9 specii,
Rumex-9 specii, Carex-8 specii, Salix-8 specii, Ranunculus-8 specii, Galium-8 specii,
Lathyrus-7 specii, Epilobium-7 specii.
86
E de remarcat prezenţa în flora rezervaţiei a unui număr de circa 31 specii de plante rare (Tabelul 7.3)
dintre care:
 12 specii de plante incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova
 19 specii de plante cu diferit grad de periclitare incluse în UICN Categories.
Speciile de plante din categoria Critic periclitate(CR) ce sunt amenințate cu dipariția și au nevoie de
măsuri de protecție pentru că acestea riscă să dispară, sunt:
Limba șarpelui(Ophioglossum vulgatum)- Specie de plantă rară,inclusă în

Cartea Roșie a Moldovei. În rezervație este cunoscută o populație de limba
șarpelui, care se află în apropierea malurilor lacului ,,La Fontal’’.
Plantă perenă,geofită,oligotrofă. Se înmulțește prin spori și vegetativ.
Sporogeneza are loc în iulie- septembrie.
Măsurile de protecție:Precizarea locului unde actualmente se află populația și organizarea măsurilor
de protecție.
Arin(Alnus glutinosa și Alnus incana)- Arbore. Înflorește în martie- aprilie.Se

înmulțește prin semințe și pe cale vegetativă.Fructifică la sfîrșitul lui octombrie-
începutul lui noiembrie.Plantă decorativă,medicinală.
În rezervație sunt cunoscute 6 exemplare de arin.
Măsurile de protecție: Identificarea sectoarelor unde s-a păstrat specia; evidențierea și luarea sub
protecție a locurilor noi; conservarea și multiplicarea speciei.
Ferigă(Dryopteris carthusiana)- Plantă mezohigrofilă,moderat acidofilă.Se

înmulțește prin spori, care apar în luna mai, se maturizează și se răspîndesc în
lunile iulie-august.
În rezervație au fost semnalate 3 exemplare solitare,amenințate cu dispariția.
Măsurile de protecție: Respectarea măsurilor de ocrotire în toate locurile de creștere.
87
Ghiocei(Galanthus nivalis)- Plantă bulbiferă timpurie.Înflorește la sfîrșitul
lunii martie,iar în iernile blînde- în februarie.Se înmulțește prin semințe și
bulbi.Este o plantă decorativă,medicinală.
În rezervație a fost inregistrată prezența lor în cîteva plantații.
Măsurile de protecție: Respectarea regimului de ocrotire în locurile de creștere,luate sub protecția
statului;majorarea numărului acestor locuri;controlul asupra stării populațiilor.
Căpșuniță(Cephalanthera damasonium)-Plantă perenă, de 20-

60cm.Inflorescența racemoasă.Înflorește în lunile mai-iunie.Fructul capsulă, cu
3 muchii proieminente,cartilaginoase.Își are habitatul în poieni sau rariști de
pădure de stejăret.
În rezervație au fost evidențiate cîteva exemplare solitare de căpșuniță,în arboreturile de stejar
pedunculat.Sunt necesare măsuri de protecție.
Viță de pădure(Vitis sylvestris)- Plantă dioică,heliofilă,preferă soluri ușoare.

Se înmulțește prin semințe și vegetativ.
În rezervație sunt multe exemplare de viță de pădure. În unele locuri, vița de
pădure formează aglomerații.
Măsurile de protecție: Respectarea regimului de ocrotire a speciei; protejarea în timpul lucrărilor de
gospodărire și al amenajărilor silvice; evidențierea unor locuri noi de creștere a speciei și asigurarea
ocrotirii ei.
Lalea pestriță(Fritillaria montana)-Plantă perenă,geofită.Înflorește în

aprilie-mai. Se înmulțește prin semințe și vegetativ. Specie mezofilă, rezistentă la umbrire. Plantă
decorativă.
Laleaua pestriță este larg răspîndită pe teritoriul rezervației și nu există pericol de dispariție pentru
această specie,dar totuși sunt necesare măsuri de interzicere a colectării.
88
Tabelul 7.3
Lista speciilor de plante rare şi periclitate din RN „Pădurea Domnească”
№ Denumirea speciei Periclitate Cartea Roşie a
categoria Republicii
UICN Moldova
1 Adonis vernalis L III
2 Asparagus officinalis L II CR
3 Cephalanthera damasonium II CR
4 Crambe tatria Sebeok II CR
5 Diantus carthusianorum L IV
6 Digitalis lanata Eheh I CR
7 Doronicum hungaricum Reincheb. VIII CR
8 Dryopteris carthusiana (Vill) III CR
9 Dryopteris filix-mas (L.) Schott IV
10 Epipactis atrorubens (Hoffm.) Bess VIII
11 Epipactis helleborine (L.) Crantz VIII
12 Epipactis purpurata Smith IV CR
13 Helichrysum arenarium (L.) Moench II
14 Iris pumila L VIII
15 Luzula campestris (L.) DC. IV
16 Neottia nidus-avis (L.) Rich VIII
17 Nzmphoides peltata (S:G:Gmel) O. Kuntze II
18 Ophioglossum vulgatum L I CR
19 Paris quadrifolia L II
20 Planthanthera bifolia L. Rich II
21 Schivereckia podolica Andrz. ex DC. II CR
22 Scorzonera purpurea L VIII
23 Staphylea pinnata L. IV
24 Stipa Pulcherrima C. Koch VIII
25 Stipa ucrainica P. Smirn VIII
26 Stipa lessingiana Trin et Rupr VIII
27 Stipa ucrainica P. Smirn VIII
28 Teucrium montanum L. IV
29 Trifoium pannonicum Jacq IV CR
89
30 Tulipa biebersteiniana Schult et Schult fil. IV
31 Vitis sylvestris C. C. Gmel II-III CR
În perioada de vegetație a anului 2018, au fost realizate inventarieri a florei vasculare din rezervație
de către specialiștii de la Grădina Botanică. Cercetările au avut ca scop studiul populațional și
evaluarea stării actuale a speciilor rare din rezervație.
În urma cercetărilor au fost confirmate 42 specii de plante noi pentru flora rezervației ce sunt
confirmate și documentate prin material herborizat.
Specii noi pentru flora rezervației :

1. Achillea distans(Asteraceae)- Foarte rar,vegetează la marginea pădurii,pe malul rîului Prut în
preajma comunei Cuhnești.
2. Amaranthus crispus(Amaranthaceae)- Sporadic se întîlnește în lunca de lîngă trupul de
pădure ,,Domneasca’’, în apropiere de satul Moara Domnească,comuna Viișoara.
3. Anemone sylvestris(Ranunculaceae)-Un grup de plante vegetează pe o pantă abruptă în
trupul de pădure ,,Vasileuți’’.
4. Astragalus asper(Fabaceae)- Sporadic,vegetează prin luminișuri în trupul de
pădure ,,Tomești’’, din preajma comunei Cuhnești
5. Bidens frondosus(Asteraceae)- Vegetează în grupuri mici pe malul rîului Prut, în trupul de
pădure ,,Tomești’’.
6. Bupleurum affine(Apiaceae)- Cîteva exemplare au fost înregistrate în apropiere de cantonul
nr.1, trupul de pădure ,,Vasileuți’’ din preajma comunei Cobani.
7. Buglossoides purpurocaerulea(Boraginaceae)- Vegetează pe o pantă abruptă cu tufărișuri
de lîngă cantonul nr.1, trupul de pădure ,,Vasileuți’’ din preajma comunei Cobani.
8. Camelina microcarpa(brassicaceae)- Rar, crește în luminișuri de pădure, trupul de
pădure ,,Vasileuți’’.
9. Carlina biebersteinii(Asteraceae)- Rar vegetează în luminișuri, trupul de pădure ,,Tomești’’.
10. Carthamus lanatus(Asteraceae)- Crește sporadic prin pajiști, în apropiere de trupul de
pădure ,,Domneasca’’, satul Moara Domnească,comuna Viișoara.
11. Cephalaria uralensis(Caprifoliaceae)- Prin liziere, trupurile de
pădure ,,Vasileuți’’, ,,Domneasca’’.
12. Chenopodiastrum murale(Amaranthaceae)- Crește în grupuri mici pe marginea
stufărișurilor, lîngă trupul de pădure ,,Domneasca’’.
13. Cuscuta campestris(Convolvulaceae)- Crește în grupuri, prin luminișuri, în trupul de
pădure ,,Balatina’’.
90
14. Cytisus austriacus(Fabaceae)- Crește pe colinele ierboase în apropiere de cantonul nr.1,
trupul de pădure ,,Vasileuți’’, din preajma comunei Cobani și lîngă starița ,,Potcoava’’, trupul
de pădure ,,Balatina’’, din preajma comunei Balatina.
15. Digitaria sanguinalis(Poaceae)- Se întîlnește rar prin pajiști, lîngă trupul de
pădure ,,Vasileuți’’ din preajma comunei Cobani.
16. Eleocharis uniglumis(Cyperaceae)-Vegetează în grupuri pe marginea stufărișurilor, lîngă
trupul de pădure ,,Domneasca’’.
17. Equisetum ramosissimum(Equisetaceae)- Un grup de plante este inregistrat pe malul rîului
Prut,pe sol nisipos, la marginea trupului de pădure ,,Balatina’’, lîngă satul Bisericani,comuna
Cuhnești.
18. Eragrostis minor(Poaceae)- Prin pajiști, lîngă trupul de pădure ,,Vasileuți’’.
19. Galatella linosyris(Asteraceae)- Prin luminișuri, trupul de pădure ,,Tomești’’.
20. Glaucium corniculatum(Papaveraceae)- Vegetează în grupuri mici în apropiere de cantonul
nr.1, trupul de pădure ,,Vasileuți’’ din preajma comunei Cobani.
21. Glyceria notata(Poaceae)- Vegetează în grupuri mici, în albia stariței Potcoava, trupul de
pădure ,,Balatina’’.
22. Gypsophila muralis(Caryophyllaceae)- Sporadic vegetează în pajiștea halofită de lîngă
comuna Cuhnești.
23. Gypsophila paniculata(Caryophyllaceae)- Rar, colină ierboasă în apropierea de starița
Potcoava, trupul de pădure ,,Balatina’’,lîngă comuna Balatina.
24. Marrubium vulgare(Lamiaceae)- Sporadic,crește în lunca de lîngă satul Moara
Domnească,comuna Viișoara.
25. Myosurus minimus(Ranunculaceae)- Vegetează în grupuri mici, în pajiștea halofită de lîngă
comuna Cuhnești.
26. Oxybasis glauca(Amaranthaceae)- Sporadic, prin pajiști de luncă, lîngă satul Moara
Domnească, comuna Viișoara.
27. Plantago urvillei(Plantaginaceae)- Crește în grupuri,pe malul stariței ,,Potcoava’’, trupul de
pădure ,,Balatina’’, pe soluri nisipoase,umede.
28. Polycnemum majus(Amaranthaceae)- Sporadic,vegetează prin pajiști de luncă, lîngă trupul
de pădure ,,Domneasca’’.
29. Portulaca oleraceae(Portulacaceae)- Pe terenuri bătătorite, pășuni halofite, lîngă trupurile de
pădure ,,Vasileuți’’, ,,Domneasca’’.
30. Potamogeton nodosus(Potamogetonaceae)- Formează pîlcuri abundente în albia rîului Prut,
în apropiere de comuna Cuhnești.
91
31. Prunella grandiflora(Lamiaceae)- Crește în grupuri mici,pe drumuri de pădure, în trupul de
pădure ,,Domneasca’’.
32. Ranunculus circinatus(Ranunculaceae)- Vegetează în grupuri mici, în albia stariței
Potcoava, trupul de pădure ,,Balatina’’, din apropierea comunei Balatina.
33. Seseli annuum(Apiaceae)-Vegetează rar, prin luminișuri uscate,trupul de
34. Seseli tortuosum(Apiaceae)- Se întîlnește rar, prin luminișuri uscate,trupul de
35. Solidago canadensis(Asteraceae)- Rar, se întîlnește prin luminișuri, trupul de
pădure ,,Tomești’’, lîngă satul Tomeștii Noi,comuna Balatina.
36. Stipa capillata(Poaceae)- Vegetează sporadic pe colina ierboasă din apropierea cantonului
nr.1,trupul de pădure ,,Vasileuți’’,comuna Cobani.
37. Trifolium campestre(Fabaceae)- Vegetează în grupuri, prin luminișuri, trupurile de
pădure ,,Vasileuți’’, ,,Balatina’’ și ,,Tomești’’.
38. Veronica catenata(Plantaginaceae)- Sporadic pe marginea stufărișurilor, lîngă trupul de
pădure ,,Domneasca’’, l]ng[ satul Moara Domneasca,comuna Vii;oara.
39. Veronica incana(Plantaginaceae)Cîteva exemplare sunt inregistrate pe colina ierboasă de
lîngă cantonul nr.1, la marginea trupului de pădure ,,Vasileuți’’, comuna Cobani.
40. Veronica prostrata(Plantaginaceae)- Vegetează sporadic pe colina ierboasă din apropierea
cantonului nr.1, trupul de pădure ,,Vasileuți’’, comuna Cobani.
41. Vinca herbacea(Apocynaceae)- Crește în grup, pe pantă abruptă cu tufărișuri, trupul de
pădure ,,Vasileuți’’, comuna Cobani.
42. Viola arvensis(Violaceae)- Rar prin liziere,trupul de pădure ,,Vasileuți’’, comuna Cobani.
Investigațiile floristice au fost efectuate în teren de către : Pavel Pînzaru, Valentina Cantemir –
Grădina Botanică Națională și de către specialiștii din cadrul rezervației. În urma cercetărilor
efectuate au fost propuse o serie de concluzii și recomandări,cum ar fi:
 Se propune de inclus în Lista speciilor rare din flora Republicii Moldova : Achillea
distans- fiind al doilea loc de creștere în flora republicii, Melampyrum bihariense și
Veronica catenata- pentru prima dată confirmate și documentate cu material
herborizat.
 Se propune de organizat un Herbar în cadrul rezervației,unde să fie colectate plante a
tuturor speciilor prezente pe teritoriul ei,iar în trupul de pădure ,,Vasileuți’’ de
organizat un traseu floristic și de plantat toate speciile de plante rare din rezervație
pentru a fi accesibile vizitatorilor.
92
Evidențierea unui număr mare de specii de plante noi și rare pentru rezervație,chiar și pentru flora
republicii, ne vorbește despre necesitatea continuării cercetărilor floristice și a cartării speciilor pe
întreaga suprafață.
93
VEGETAŢIA
Vegetaţia rezervaţiei s-a format în dependenţă de condiţiile hidrologice, geomorfologice, soluri şi alţi
factori naturali şi antropici. Principalul factor care a contribuit la formarea compoziţiei şi structurii
comunităţilor vegetale din rezervaţie sunt condiţiile hidrologice. Vegetaţia din rezervaţie s-a format
sub influenţa regimului apelor Prutului, a sistemelor de gîrle prin care apele Prutului şi rîuşorului
Camenca pătrundeau şi alimentau cu ape pădurile, pajiştile, mai ales în timpul inundaţiilor. În
dependenţă de aceşti factori s-au format trei tipuri de vegetaţie: forestieră, pajişti de luncă şi
vegetaţie acvatică.
Fig. 7 Harta vegetației rezervației ,,Pădurea Domnească’’
94
VEGETAŢIA FORESTIERĂ
Pădurile din rezervaţie s-au format în anumite condiţii hidrologice şi se caracterizează printr-o
compoziţie şi structură deosebită. Principalul factor care a determinat formarea pădurilor din rezervaţie
l-a constituit condiţiile hidrologice specifice. Nivelul apelor subterane, în mare măsură, a influenţat
crearea unor păduri de productivitate superioară. Vegetaţia forestieră a fost cercetată de mai mulţi
geobotanişti. T. Geideman, B. Ostapenko, L. Nikolaev, M. Ulanovski, N. Dmitriev au descris în
cartea "Типы леса и лесные асоциаций Молдавской СССР"in teritoriul actualei rezervaţii au descris
suprafeţe cu asociaţiile: Salicetum inundatum, Salicetum rubosum, Populetum rubosum, Populetum
convallariosum, Populetum aegopodiosum, Saliceto-populetum herbosum, Ulmeto-Quercetum
rubosum, Ulmeto-Quercetum aegopodiosum.[13] a descris două tipuri de plopişuri: Populetum (nigra)
rubosum (caesii) şi Populetum (nigrae) calamagrostidosum (epigeioris). [11] în lucrarea "Vegetaţia
Republicii Moldova" pentru rezervaţia "Pădurea Domnească" indică prezenţa a trei asociaţii de
răchitişuri, 4 asociaţii de sălcişuri, 6 asociaţii de plopişuri şi 6 asociaţii de stejărete. Vegetaţia forestieră
ocupă o suprafaţă de 4976,8 ha. În funcţie de gradul de inundaţie şi aluviuni, s-au format patru tipuri de
păduri.
Răchitişurile ocupă mici suprafeţe în zona de contact a spaţiului terestru cu apele Prutului. Apele
subterane sunt aproape de suprafaţă; în unele locuri sunt şi la suprafaţa solului. Se formează pe soluri
tinere, nisipoase în condiţii umede şi foarte umede. Răchitişurile sunt formate din specii de sălcii-
arbuşti (Salix cinerea, S.viminalis, S.triandra, S.purprea) care, mai ales în primii ani de acaparare a
terenului, formează desişuri. În răchitişuri sunt exemplare solitare de cătină roşie (Tamarix
ramossisima), hamei (Humulus lupulus). Stratul ierbos este neuniform. Mai bine este dezvoltat în locuri
deschise unde gradul de acoperire a ierburilor este de 80-90%. În stratul ierbos predomină stuful
(Phragmites angustifolia), trestia de câmp (Calamagrostis epigeois), murele (Rubus caesius).
Abundenţa altor specii de plante este mai redusă: cinci degete (Potentilla reptans), iarba câmpului
(Agrostis stolonifera), floarea zânelor (Lytrum variegatum), coada calului (Equisetum arvense).
Comunităţile de plante descrise în răchitişuri au fost atribuite la asociaţiile: Salicetum triandea Malcuit
1929; Salicetum purpurea Wendelbg - Zel. 1952.
Sălcişurile ocupă 336,8 ha. Sunt răspândite de-a lungul albiei Prutului şi
pe alocuri în gârle. Se formează pe soluri tinere, preponderent nisipoase şi
nisipo-lutoase. Apele subterane sunt aproape de suprafaţă (0,5 - 1,5 m).
Sunt caracteristice arboreturi pure cu o compoziţie şi structură
neuniformă. În arboret predomină salcia albă (Salix alba) cu puţin amestec
de Salix fragilis, Populus alba, P. canescens, Ulmus laevis. La nivelul
95
etajului doi este mult arţar american (Acer negundo), puţin jugastru (Acer campestre), exemplare
solitare de dud (Morus alba, M.nigra). În stratul arbuştilor sunt mai frecvent întâlniţi socul (Sambucus
nigra) şi sângerul (Swida sanguinea). Se întâlnesc lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), călinul
(Viburnum opulus), alunul (Corylus avellana), cruşinul (Frangula alnus). Învelişul ierbos este bine
dezvoltat. Efemeroizii lipsesc. În timpul verii gradul de acoperire a ierburilor este de 90-100%. În
învelişul ierbos au fost înregistrate multe specii de plante de luncă: Stachis palustris, Rubus caesius,
Lisimachia vulgaris, L.numularia, Glechoma hederacea, Bidens tripartita ş.a. Sunt multe suprafeţe
ocupate de specii de plante ruderale (Urtica dioica, Galium apparine, Cucubalus bacifer, Arctium
tomentosum). Comunităţile de salcie descrise au fost atribuite la asociaţia Salicetum albae-fragilis
Issler 1926.
Starea actuală a arboretelor de salcie este dezastruoasă. După construcţia barajului Costeşti-Stânca
(1978) ca rezultat, are loc destabilizarea ecosistemelor de salcie. Pe suprafeţe mari se usucă salcia. În
multe locuri salcia este substituită de arţarul american.
Plopişurile ocupă 1636,7 ha. Comunităţile de plop s-au format pe locuri puţin mai ridicate decât
sălcişurile şi reprezintă o formă de tranziţie de la sălcişuri la
stejărişuri de luncă. Spre deosebire de sălcişuri, plopişurile au o
compoziţie şi structură mai stabilă şi mai bine aranjată. Aici
apar multe specii de plante caracteristice pădurilor zonale.
Cele mai multe arboreturi sunt de plop alb (Populus alba).
Sunt puţine arboreturi de plop negru (Populus nigra) şi multe
suprafeţe de plop canadian plantate. Consistenţa arboreturilor de
plop alb este 0,8. Înălţimea arborilor - 24-26 m. Se întâlnesc exemplare solitare de salcie (Salix alba),
ulm (Ulmus laevis), jugastru (Acer campestre), păr (Pyrus pyraster). În stratul arbuştilor predomină
socul (Sambucus nigra), alunul (Corylus avellana), sângerul (Swida sanguinea). Se mai întâlnesc
păducelul (Crataegus monogyna), salba moale (Euonymus europaea), cruşinul (Frangula alnus),
dârmozul (Viburnum lantana). Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Gradul de acoperire a ierburilor
este de 80-90%. Plantele ierboase aparţin la două sinuzii. Primăvara, până la apariţia frunzelor pe
copaci, apar efemeroizii: Scilla bifolia, Corydalis solida, Anemonoides ranunculoides ş.a. În perioada
estivală mai abundente sunt piciorul caprei (Aegopodium podagraria), gălbenelele (Galeobdolon
luteum). Grupări mai mari formează rărunchioara (Glechoma hederacea), jaleşul de pădure (Stachys
sylvatica), popivnicul (Asarum europaeum). În multe locuri predomină speciile ruderale urzica (Urtica
dioica) cînepă (Canabis) şi turiţa (Galium apparine). Comunităţile de plante descrise în plopişuri au
fost atribuite la asociaţiile Populetum albae Fraxinetum bessarabicum Borza 1937; Fraxineto
angustifoliae - Populetum albae (Br.Bl 1931 p.p. Borza 1937).
96
Stejărişurile ocupă suprafaţă de 2149,4 ha (26%). Cresc pe cele
mai ridicate locuri din luncă, la altitudinea de 53-60 m. Acestea erau
foarte rar inundate, dar nu fără influenţa apelor subterane care penetrau
în masivele forestiere prin gârle. Solurile sunt aluviale tipice, aluvial
gleizat şi argilo-iluviale. În arboreturile naturale fundamentale este
dominant stejarul (Quercus robur). În rezervaţie sunt suprafeţe de
stejari seculari cu vârsta de 150-200 ani, care au înălţimea până la 28 m şi diametrul tulpinilor de 2 m.
La primul etaj sunt exemplare solitare de frasin (Fraxinus excelsior), tei pufos (Tilia cordata), plop alb
(Populus alba), salcie albă (Salix alba), ulm (Ulmus laevis). La etajul doi predomină jugastrul (Acer
campestre). Sunt exemplare solitare de carpen (Carpinus betulus), paltin de câmp (Acer platanoides),
păr (Pyrus pyraster).
După construcţia barajului Costeşti-Stânca, în multe locuri s-a uscat stejarul şi au apărut arboreturi
derivate unde domină jugastrul. Suprafaţa arboreturilor de jugastru în prezent constituie 183,3 ha.
Stratul arbuştilor este bine dezvoltat. În multe locuri alunul (Corylus avellana), socul (Sambucus
nigra), sângerul (Swida sanguinea) formează desişuri. Se mai întâlnesc păducelul (Crataegus
monogyna), dârmozul (Viburnum lantana), lemnul câinesc (Euonymus europaea). Învelişul ierbos este
bine dezvoltat. Primăvara, până la apariţia frunzelor pe copaci, înfloresc efemeroizii: viorelele (Scilla
bifolia), brebeneii (Corydalis solida, C. cava), floarea vântului (Anemonoides ranunculoides), găinuşa
(Isopyrum thalictroides), grâuşorul (Ficaria verna). Puţin mai târziu înfloresc colţişorul (Dentaria
bulbifera, D. glandulosa), laleaua pestriţă (Fritillaria melagroides), rodul pământului (Arum orientale).
În perioada vernală gradul de acoperire a ierburilor este de 100%. Cu apariţia frunzelor pe copaci,
gradul de acoperire a ierburilor scade până la 20-30%. În perioada estivală mai abundent sunt:
Aegopodium podagraria, Rubus caesius, Stellaria holostea, Anthriscus sylvestris. În pădurile de stejar
din rezervaţie au mai fost evidenţiate următoarele specii de plante vasculare: Polygonatum latifolium,
P. multiflorum, Asarum europaeum, Pulmonaria officinalis, Dactylis glomerata, Geum urbanum,
Melica uniflora, M.transilvanica, Chelidonium majus, Viola reichenbachiana, Ranunculus auricomus,
Hypericum hirsutum, Glechoma hederacea, Campanula persicifolia, Lysimachia nummularia,
Brachypodium sylvaticum, Convallaria majalis, Mercurialis perennis, Stacys sylvatica. Sunt suprafeţe
unde creşte abundent urzica (Urtica dioica) şi turiţa (Galium apparine). În stejărişuri au fost evidenţiate
populaţii remarcabile de lalea pestriţă (Fritillaria melagreoides), precum şi câteva specii de plante rare:
dălac (Paris quadrifolia), vioreaua nopţii (Platanthera bifolia), feriga bărbătească (Dryopteris filix-
mas), umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius), verigar (Rhamnus tinctoria), colţişor (Dentaria
glandulosa). Comunităţile de stejar descrise au fost atribuite la asociaţiile Quercetum pedunculiflorae
Borza 1937; Convolario-Quercetum Şoo 1934.
97
Arboreturile artificiale. În anii 1960-1980 au fost defrişate multe suprafeţe de arboreturi spontane şi
au fost plantate cu plop, salcâm, frasin, nuc negru, stejar roşu, paltin, molid, pin ş.a.
La crearea acestor plantaţii forestiere se miza pe o productivitate mare a arboreturilor. Însă, în
majoritatea cazurilor a fost folosit sortiment de specii fără a se ţine cont de condiţiile locale. În prezent,
avem mult arboret artificial slab productiv, cu efect economic redus şi încă şi mai puţin efect ecologic.
La ora actuală silvicultorii efectuează lucrări de reconstrucţie ecologică a plantaţiilor forestiere şi a
arboreturilor degradate. Totodată, în cadrul lucrărilor de reconstrucţie ecologică e necesar de protejat
populaţiile de plante rare. Astfel, într-un arboret de salcâm din apropiere de lacul "La Fontal" există o
populaţie unică de limba şarpelui (Ophioglossum vulgatum), de aceea e necesar ca lucrările silvice să
fie efectuate cu cea mai mare atenţie.
VEGETAŢIA PAJIŞTILOR.
S-a format în locuri cu umiditate moderată, umiditate excesivă, locuri saline etc. În funcţie de
regimul de umiditate, troficitate, salinitate ş.a., s-au format comunităţi de plante cu o diversitate
pronunţată.
-riparia Soo (1927) 1930; Caricetum vulpinae Soo 1927; Eleocharicetum palustris Senicov, 1919.
Pajiştile de luncă mlăştinoase ocupă suprafeţe mici în preajma

malurilor şi locurilor de stagnare a apelor. Apa este aproape de
suprafaţă. Comunităţile de plante sunt formate din specii de plante
ultrahigrofite (Phragmites australis, Typha angustifolia, Th.
latifolia, Glyceria maxima), higrofite (Eleocharis palustris)
Şesul Chiliei
Scirpus lacustris, Euphorbia palustris, Galium palustre, Lythrum salicaria, Carex acutiformis,
C.riparia, C.vulpina). Comunităţile pajiştilor de luncă mlăştinoase au fost atribuite la asociaţiile:
Typhetum angustifoliae-latifoliae (Essl 1933); Schmale 1939; Scirpo-Phragmitetum W.Koch 1926;
Glycerietum maximae Hueck 1941; Caricetum acutiformis-riparia Soo (1927) 1930; Caricetum
vulpinae Soo 1927; Eleocharicetum palustris Senicov, 1919.
Pajiştile de luncă propriu-zise s-au format pe locuri mai ridicate

din luncă, cu soluri bogate şi suprasaturate, umede nesărăturate sau
98
slab sărăturate. Edificatorii comunităţilor vegetale sunt Agrostis stolonifera, Lolium perenne, Elytrigia
repens. Fitocenozele descrise din cadrul rezervaţiei au fost atribuite la asociaţiile: Agrosttetum
stoloniferae (Ujverosi, 1941); Arvat 1939; Alopecuretum pratensis Regel 1925; Poetum pratensis
Burduja et al 1956; Festucetum pratensis (Soo 1938) Pass 1946; Agropiretum repentis Burduja et al
1956; Trifolia pratenti-Lolietum pratensis Kriplova 1967.
Pajiştile de luncă halofile sunt răspândite în partea de Est a rezervaţiei. S-au format pe soluri cu
textură luto-nisipoasă până la argiloase. În comunităţile halofile domină Juncus geradi, Puccinellia
distantis, P.limosa, Cynodon dactylon. Mai puţin abundente sunt Tripolium vulgare, Spergularia
maritima, Iris halophila, Taraxacum bessarabicum, Artemisia austraiaca, Limonium gmellini,
Bupleurum tenuissium, Plantago maritima. Comunităţile de plante descrise au fost atribuite la
asociaţiile: Juncetum gerardi (Nordhagen 1923) Wenzl 1934; Puccinelietum limosae Rapacics 1927;
Iridetum halophilae Prodan 1939, I. Şerbănescu 1965.
Pajiştile de luncă neinundabilă ocupă suprafeţe mici pe pantele versanţilor cu expoziţie de Vest din
partea de Nord-Est a rezervaţiei (în apropiere de comuna Cobani). Condiţiile de formare a
comunităţilor ierboase în aceste locuri sunt mai dificile decât în condiţiile de luncă inundabilă. Aici
lipseşte irigarea naturală din contul apelor freatice, deoarece nivelul apelor freatice este la mari
adâncimi. Principala sursă de aprovizionare cu apă sunt precipitaţiile atmosferice. În compoziţia
floristică sunt specii mai puţin pretenţioase faţă de fertilitatea şi umiditatea solului. Gradul de acoperire
a ierburilor este de 90-100%. În aceste locuri au fost evidenţiate următoarele specii de plante: Poa
angustifolia, Elytrigia repens, Dactylis glomerata, Fragaria vesca, F.viridis, Echium vulgare,
Potentilla argentea, P.recta, Melilotus officinale, Clinopodium vulgare, Origanum vulgare, Salvia
nemorosa, Agrimonia eupatoria, Betonica officinalis, Phleum phleoides.
VEGETAŢIA ACVATICĂ
99
Ocupă suprafeţe mici şi este slab exprimată. Cel mai mare bazin acvatic din rezervaţie este lacul
"La Fontal", care se află în parcela 3. Suprafaţa lacului este de 24,2 ha. Restul suprafeţelor acvatice
sunt mai mici: braţuri moarte ale râului Prut (stariţele "Potcoava"), parcela 4, suprafaţa 9,1 ha; sistemul
de bălţi ale râului Camenca şi din zona de protecţie "Ţiganca", parcela 52, suprafaţa 4,8 ha; apele
curgătoare din rezervaţie şi din zona de protecţie (r.Prut, r.Camenca, r.Căldăruşa). Fitocenozele
acvatice din rezervaţie reprezintă forme destul de variate.
PERIODIZAREA FENOLOGICĂ A ANULUI

100
După mersul lunar al valorilor termice a aerului (minimă-maximă, curentă) pe teritoriul rezervaţiei
începutul perioadei de vegetaţie la speciile de bază (stejar, salcie, plop) în anul biologic 2019-2020 s-au
înregistrat cu o deviere de 3-6 zile în comparaţie cu media multianuală.
Diferenţa aceasta este cauzată de condiţiile climaterice nefavorabile din anul current (tabelele
nr. 7.5, 7.6, 7.7)
Tabelul 7.5 Fazele fenologice la plantele lemnoase în pădurea de salcie
Speciile Termenii calendaristici conform fazelor fenologice
Începutul Butonizarea Înflorirea Începutul Căderea
mişcării coacerii frunzelor
sevei fructelor
Quercus robur 19.03 02.05 22.05 26.09 19.10
Populus alba 24.03 05.05 13.05 22.05 01.11
Populus nigra 21.03 21.04 08.05 07.06 27.10
Salix alba 23.03 17.04 07.05 13.05 03.11
Acer campestre 19.03 04.04 24.05 11.09 27.10
Crataegus monogyna 22.03 20.05 06.06 25.09 03.11
Sambucus nigra 23.03 14.05 11.06 22.09 24.10
Acer tataricum 21.03 09.05 09.06 08.10 03.11
Tabelul 7.6 Fazele fenologice la plantele lemnoase în pădurea de plop

sevei fructelor
Quercus robur 20.03 02.05 21.05 26.09 19.10
Populus alba 23.03 05.05 13.05 22.05 01.11
Populus nigra 21.03 22.04 08.05 05.06 28.10
Salix alba 23.03 17.04 07.05 13.05 04.11
Acer campestre 19.03 04.04 24.05 11.09 27.10
Sambucus nigra 23.03 14.05 11.06 22.09 24.10
Acer tataricum 22.03 09.05 06.06 11.10 04.11
Tabelul 7.7 Fazele fenologice la plantele lemnoase în pădurea de stejar
101
sevei fructelor
Quercus robur 19.03 02.05 22.05 26.09 19.10
Populus alba 22.03 05.05 13.05 22.05 01.11
Populus nigra 21.03 21.04 10.05 07.06 27.10
Salix alba 23.03 16.04 07.05 13.05 03.11
Acer campestre 19.03 04.04 24.05 11.09 27.10
Sambucus nigra 23.03 14.05 11.06 22.09 23.10
Acer tataricum 20.03 09.05 09.06 08.10 03.11
PRINCIPALELE SPECII DE PLANTE INVAZIVE DIN REZERVAȚIA NATURALĂ

„PĂDUREA DOMNEASCĂ"
Plantele invazive sunt specii exotice introduse de om în mod intenţionat sau accidental în
afara arealului lor natural, care se dezvoltă singure în teritoriul nou ocupat, înmulţindu-se rapid şi
distrugând speciile care se găsesc în mod normal în zonă.
În toată lumea, plantele invazive sunt considerate o ameninţare pentru mediu, cauzând
serioase prejudicii ecologice, probleme de sănătate în rândul oamenilor şi pierderi economice
semnificative.
Multe din speciile invazive au fost introduse cu scop ornamental sau pentru a fi cultivate în
horticultură. După plantare, acestea s-au răspândit în afara grădinilor private şi a zonelor de
cultură, ajungând să colonizeze habitatele naturale şi să domine peisajele. Plantele invazive
reprezintă o mică parte din numărul total de plante ornamentale, dar impactul asupra
biodiversităţii poate fi ridicat. Reducerea voluntară a introducerii acestor specii este extrem de
importantă pentru prevenirea invaziilor de plante în natură.
Speciile invazive reprezintă o ameninţare majoră la adresa biodiversităţii. Având în vedere
rapiditatea aclimatizării şi răspândirii acestora, măsurile adoptate de un stat membru pot să nu
aibă nici un efect dacă ţările învecinate nu acţionează sau nu răspund în mod concertat.
Consecinţele de natură ecologică, economică şi socială ale răspândirii speciilor invazive pentru
ţările UE sunt serioase şi necesită un răspuns
102
Abordarea impactului speciilor invazive asupra ecosistemelor europene şi a speciilor native
este astăzi una dintre cele mai dificile probleme din domeniul conservării biodiversităţii şi
utilizării durabile.
Unele specii invazive prezintă pericole pentru sănătatea oamenilor, producând alergii induse
de polen, febra fânului, rinită alergică sau dermatite, fiind şi o buruieni nocive în agricultură.
Plantele alogene, precum crucea-pământului, provoacă alergii, iritarea pielii şi arsuri. Speciile
invazive au fost chiar asociate cu răspândirea unor virusuri precum gripa.
După un control iniţial al speciilor străine invazive poate apărea o reinvazie prin dispersia
acestora din terenurile învecinate. În vederea preîntâmpinării acestei situaţii este necesar a se
colabora cu parteneri şi persoane interesate din proximitatea arealului de intervenţie, reducând
astfel posibilitatea de reinfestare cu aceste specii.
Introducerea plantelor exotice este intensă, constatându-se la nivel global o creştere cauzată
de sporirea numărului populaţiei umane, de intensificarea transportului şi a comerţului
internaţional cât şi a altor factori cum ar fi schimbările climatice globale.
Planul de acţiune al UE din 2016 privind biodiversitatea a evidenţiat problema speciilor
invazive, iar bilanţul intermediar al progreselor realizate a identificat necesitatea urgentă de a
elabora o strategie la nivel european.
În prezent, în timp ce o serie de regiuni din Europa au adoptat măsuri legislative relevante şi
au elaborat programe în acest sens, alte state membre nu dispun nici de legislaţie şi nici de
planuri la nivel naţional. Măsurile izolate nu vor fi eficiente. În trecut, nu a existat o abordare
comună, astfel că, în 2008, Comisia Europeană a publicat o comunicare intitulată „ Către o
strategie comunitară privind speciile invazive ”.
Este consimţit la nivel internaţional faptul că problema presupune o abordare în trei etape:
Prevenirea este cea mai ieftină şi cea mai eficientă abordare şi presupune controale mai stricte
la frontiere şi un schimb de informaţii la nivel regional, naţional şi internaţional.
Eradicarea reprezintă cea mai eficientă măsură, din momentul aclimatizării speciilor. Pentru a
acoperi suprafeţe vaste, astfel de acţiuni necesită coordonare şi finanţare la nivel central.
Izolarea şi controlul pe termen lung pentru a stopa răspândirea în continuare a speciilor
invazive, în cazul în care eradicarea nu este posibilă. În rezolvarea acestor probleme, autorităţile
locale se află deseori în linia întâi şi prin urmare au nevoie de sprijin.
Unele specii invazive prezintă pericole pentru sănătatea oamenilor, producând alergii induse
de polen, febra fânului, rinită alergică sau dermatite, fiind şi o buruieni nocive în agricultură.
Plantele alogene, precum crucea-pământului, provoacă alergii, iritarea pielii şi arsuri. Speciile
invazive au fost chiar asociate cu răspândirea unor virusuri precum gripa.
103
După un control iniţial al speciilor străine invazive poate apărea o reinvazie prin dispersia
acestora din terenurile învecinate. În vederea preîntâmpinării acestei situaţii este necesar a se
colabora cu parteneri şi persoane interesate din proximitatea arealului de intervenţie,
reducând astfel posibilitatea de reinfestare cu aceste specii.
Efectuarea de studii asupra populaţiilor de specii non-native, invazive sau potenţial invazive şi
impactul lor asupra comunităţilor native reprezintă o prioritate a cercetărilor de biodiversitate.
Astfel pe parcursul anilor 2018-2019 au fost efectuate cercetări privind evidențierea plantelor
invazive din cadrul rezervației și a zonei de protecție a acesteia, utilizînd atît date din literatura
de specialitate cît și cercetări în teren.
În rezultatul cercetărilor, în flora Rezervației "Pădurea Domnească" și în zona de protecție au
fost identificate 435 plante străine. 384 dintre acestea sunt neofite, iar 51 sunt arheofite.
Asteraceae, Brassicaceae şi Poaceae sunt familiile cu cea mai mare reprezentare în flora
adventivă din zona de studiu. Peste 50% dintre speciile identificate sunt anuale.
Proporţia dintre plantele adventive introduse deliberat şi cele introduse accidental este
aproximativ egală. Şi dacă arheofitele sunt preponderent de origine mediteranceană, cele mai
multe neofite sunt de origine americană.
Dintre arheofite doar trei pot fi considerate invazive: Bassia scoparia, Cardaria draba ssp.
draba şi Portulaca oleracea ssp. oleracea.
Neofitele invazive sunt: Acer negundo, Ailanthus altissima, Amaranthus albuş, Amaranthus
crispus, Amaranthus hybridus, Amaranthus retrqflexus, Ambrosia artemisiifolia, Amorpha
fruticosa, Artemisia annua, Azolla fdiculoides. Bidens vulgata, Chamomilla suaveolens, Conyza
canadensis, Cuscuta campestris, Echinocystis lobata, Eludea nuttallii, Erigeron annuus ssp.
annuus, Erigeron annuus ssp. strigosus, Euphorbia maculata, Galinsoga parviflora, Impatiens
glandulifera, Iva xanthiifolia, Juncus tenuis, Lepidium densiflorum, Lindernia dubia, Lycium
harbatum, Paspalum paspalodes, Reynoutria japonica, Robinia pseudacacia, Sisyrinchium
montanum, Solidago canadensis, Veronica persica, Xanthium italicum, Xanthium spinosum,
Xanthium strumarium.
Prezentăm în cele ce urmează cele mai frecvente plante străine invazive din rezervație și zona
de protecție. Totodată, acestea sunt şi cele mai agresive asupra diferitelor tipuri de ecosisteme şi
chiar asupra sănătăţii oamenilor.
Ambrosie - Ambrosia artemisiifolia L.
Familia Compositae (Asteraceae)
Anuală, înaltă de 20-90 cm, cu tulpina ramificată, acoperită de peri moi. Frunzele sunt dublu-
penat divizate, cu segmente liniare, pe faţa superioară verzi închis, pe cea inferioară suriu-verzi.
La frecare frunzele degajă un miros plăcut, puternic. De aceea, Linné a numit-o Ambrosia, în
104
latină însemnând „hrana zeilor”. Antodiilc sunt numeroase, mici, cu un singur fel de flori, fie
bărbăteşti, fie femeieşti. înfloreşte în august - septembrie. Fructele sunt înconjurate de involucrul
concrescut şi terminat cu 5-7 dinţi spinoşi. O singură plantă poate produce, după unii autori, până
la 62000 de fructe (Ciocârlan & al. 2004).
Ambrosia este originară din America de Nord. Se pare că în Europa a fost adusă cu diferite
cereale. Prima semnalare este din Germania, în 1863. Este foarte frecventă pe terasamentele
căilor ferate, la margini de drumuri, pe terenurile neîngrijite din mediile urbane şi rurale. Uneori
pătrunde în culturi agricole (ex. porumb) şi chiar în habitate semi-naturale.
Înmulţirea se face exclusiv prin seminţe. Cercetări recente efectuate în Franţa au evidenţiat
existenţa a 250 până la 5000 de seminţe/mp în solurile pe care creşte Ambrosia. Capacitatea
germinativă a seminţelor este de circa 40 de ani.
Impactul negativ al Ambrosiei se manifestă mai ales asupra sănătăţii oamenilor. Polenul
acestei plante este puternic alergen, determinând simptome asemănătoare celor caracteristice
astmului bronşic.
Pentru reducerea şi eradicarea populaţiilor acestei specii poate fi aplicat controlul mecanic
(smulgerea timpurie, înainte de maturarea fructelor), dar cel mai eficient rămâne controlul
chimic, acolo unde nu sunt restricţii. Adesea dezvoltă rezistenţă la glifosat, de aceea recomandat
este 2,4-D ester.
Arţar american — Acer negundo L.
Familia Aceraceae
Arbore înalt de 10-15 m, cu coroana largă, neregulată. Ritidomul este cenuşiu, cu crăpături în
lung. Lujerii anuali sunt de obicei pendenţi. Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole variabile ca
formă, cu vârful ascuţit şi marginile serate. Florile femeieşti şi bărbăteşti se dezvoltă pe indivizi
diferiţi. Sunt verzi-gălbui, purtate de pediceli lungi, pendenţi. Arţarul american înfloreşte în
martie. Florile apar înaintea frunzelor, fructele sunt nucuşoare aripate (disamare), cu aripile
aşezate în unghi ascuţit, încovoiate spre interior.
Arţarul american, aşa cum îi spune şi numele, este originar din America de Nord. A fost
introdus ca specie ornamentală şi pentru realizarea de plantaţii forestiere, perdele de protecţie.
Având o creştere rapidă, a fost preferat atât de silvici cât şi de horticultori.
Se înmulţeşte prin seminţe, dar şi vegetativ, prin drajonare.
Răspândirea fructelor se face cu ajutorul vântului şi este favorizată de aripioarele pe care
acestea le poartă.
Arţarul american este un competitor puternic pentru speciile lemnoase native pe care le
înlocuieşte cu succes, mai ales în habitatele alterate. Din punctul de vedere economic are, de
105
asemenea, impact negativ, eliminarea lui presupunând costuri suplimentare. în ceea ce priveşte
impactul asupra sănătăţii oamenilor, acesta este doar indirect.
Pentru prevenirea instalării în habitate susceptibile şi în arii protejate este necesară
monitorizarea permanentă şi eliminarea imediată a plantelor instalate, mijloacele cele mai
potrivite fiind în această situaţie cele mecanice. Ca şi în cazul altor specii lemnoase, la
exemplarele mature se pot efectua decojiri inelare care duc la reducerea capacităţii de drajonare
şi, în câţiva ani, la moartea indivizilor respectivi.
Azola - Azolla filiculoides Lam.
Familia Azollaceae
Este o ferigă de dimensiuni mici (3-4 cm) ce trăieşte plutind pe suprafaţa apelor stagnante sau
lin curgătoare. Frunzele sunt verzi sau roşietice, chiar brune toamna. Au vârful obtuz şi marginea
lat- membranoasă. La baza primelor frunze de pe ramurile laterale se formează sorocarpi -
organe ce adăpostesc sporangii.
Azola este originară din America, fiind răspândită aici mai ales în regiunile tropicale. în 1872
a fost introdusă în Grădini Botanice din Europa. în 1916 M. Pallis a descoperit Azolla
filiculoides în Delta Dunării.
În prezent Azola este foarte răspândită în bazinele acvatice din Republica Moldova, inclusiv
în apele din starițele rezervației.Aceasta influenţează puternic ecosistemele acvatice, ameninţând
asociaţiile vegetale cu cornaci (Trapa natans), peştişoară (Salvinia natans) şi trifoi de baltă
(Marsilea quadrifolia) - specii de interes comunitar, respectiv cu Cosor (Ceratophyllum
demersum) şi peniţa apei (Myriophyllum spicatum).
|În managementul acestei specii un rol important revine acţiunilor de prevenire a noilor
introduceri. În special apele stagnante trebuie permanent monitorizate, iar fragmentele de Azola
eliminate. Dacă deja plantele respective au dezvoltat populaţii cu numeroşi indivizi, cea mai
bună soluţie rămâne controlul mecanic - eliminarea fizică a plantelor respective. Materialul astfel
recoltat trebuie să fie incinerat. Controlul chimic nu este recomandat în cazul plantelor acvatice
având în vedere efectele pe care le pot avea substanţele chimice asupra altor tipuri de organisme.
Bătrâniş - Conyza canaclensis (L.) Cronq.
Anuală, înaltă până la 120 cm, cu tulpina striată, păroasă, în partea superioară ramificată.
Frunzele sunt lanceolate, sesile, glabre sau cu peri ran, pe margini ciliate, întregi sau dinţate.
Antodiile sunt mici şi numeroase; florile de pe marginea antodiilor sunt ligulate, alburii; cele
situate central sunt tubuloase, alb-gălbui. Fructele sunt reprezentate de achene lungi de circa 1
mm, prevăzute cu papus alb-murdar. O singură plantă poate produce până la 20000 achene
Înfloreşte din iunie şi până la sfârşitul lui septembrie.
106
Creşte frecvent în locuri ruderale, necultivate şi chiar poate pătrunde în unele habitate
seminaturale. Astfel, poate fî întâlnit pe pajiştile r. Camenca.
Se înmulţeşte exclusiv prin seminţe, diseminarea fiind favorizată de prezenţa papusului.
Smulgerea plantulelor sau chiar a plantelor tinere ar putea duce la diminuarea efectivelor de
bătrâniş. în combaterea chimică se recomandă folosirea unor combinaţii de 2,4-D ester,
cloromuron şi cloransulam, bătrânişul dezvoltând adesea rezistenţă la erbicide precum glifosatul.
Un fenomen negativ constatat mai ales în ultimii ani este invadarea de către Bătrâniş a
suprafeţelor agricole abandonate, în lipsa aplicării oricăror măsuri de combatere a acestei
buruieni pe astfel de suprafeţe, apreciem că invazia va fi şi mai accentuată în următorii ani.
Bostănaş spinos - Echinocystis lobata (Michx) Torrey & A. Gray
Familia Cucurbitaceae
Plantă bianuală, urcătoare, cu cârcei ramificaţi. Frunzele sunt lung peţiolate, 5-7 lobate, pe
margini cu dinţi mici. Suprafaţa frunzelor este acoperită de peri scurţi, aspri. Florile sunt albe,
nuci, dispuse în axilele frunzelor. Cele masculine alcătuiesc inflorescenţe lungi, cele feminine
sunt de obicei solitare. înfloreşte în iulie-august. Fructele au aspectul unor balonaşe umflate.
Sunt lungi de circa 4 cm şi au suprafaţa acoperită cu spinişori. Numele plantei este dat de
înfăţişarea fructelor (gr. echinos = spin, kystis = băşică).
Creşte prin zăvoaie, tufărişuri, pe garduri, adesea împreună cu cupa vacii (Calystegia sepiurn),
în şanţuri şi pe marginea pârâiaşelor, acoperind comunităţile vegetale caracteristice acestor
staţiuni (păduri de salcie, pajişti umede).
Pentru a limita extinderea acestei plante recomandăm acţiuni organizate cu voluntari.
Colectarea Bostănaşului spinos ar trebui făcută înainte ca fructele să ajungă la maturitate.
Bunghişor american - Erigeron annuus (L.) Pers. s.l.
Anuală - bianuală, cu tulpina înaltă de 20-90 cm, ramificată în partea superioară, bogat foliată,
păroasă. Antodiile sunt numeroase, alcătuite din flori marginale violacee sau albe şi flori centrale
galbene. Înflorirea începe în iunie-iulie şi continuă chiar până în octombrie-noiembrie, dacă
temperaturile nu sunt prea scăzute. Fructele sunt mici, de 1,5 mm lungime, păroase, prevăzut cu
papus care favorizează răspândirea cu ajutorul vântului.
Bunghişorul american, aşa cum îi spune şi numele, este originar din America de Nord. în
Europa a fost adus, se pare, spre sfârşitul secolului al XVlI-lea pentru a fi cultivat ca plantă
decorativă. La noi nu era cunoscut la sfârşitul secolului al XlX-lea.
Este frecvent răspândit în luncă, margini şi rarişti de pădure, locuri înierbate. Ca orice plantă
din categoria celor străine invazive, nici Bunghişorul american nu lipseşte din locurile
107
neîngrijite, de pe marginea drumurilor. Înmulţirea acestei plante se face prin seminţe a căror
productivitate este foarte ridicată.
Impactul negativ al Bunghişorului american este evident în fâneţe. Aici numărul de indivizi
pe unitate de suprafaţă poate fi foarte mare. Acest fapt afectează profund structura asociaţiilor
vegetale în care se instalează, ducând la reducerea numerică a unor specii indigene şi chiar la
înlocuirea lor completă. Mai mult, făneţele invadate de Bunghişor sunt evitate de animale.
Adesea rămân necosite, iar acest fapt nu face decât să sporească numărul de indivizi în anul
următor.
Recomandăm controlul chimic pentru terenurile agricole şi controlul mecanic pentru pajişti şi
făneţe. în cazul din unnă se pot efectua cosiri timpurii care să împiedice maturarea florilor şi
formarea fructelor de Bunghişor. Deoarece adesea dezvoltă rezistenţă la erbicide, în mod special
la glifosat, se recomandă folosirea unor combinaţii de 2,4-D ester, cloromuron şi cloransulam.
Cenuşer, Fals oţetar — Ailanthus altissima (Miller) Swingle
Familia Simaroubaceae
Arbore ce poate atinge până la 30 m înălţime. Are ritidomul cenuşiu- deschis, neted. Frunzele
sunt foarte lungi, uneori chiar de 1 m Sunt alcătuite din mai multe perechi de foliole, la bază
trunchiate şi cu 2-4 dinţi ce poartă pe dos câte o glandă. Florile sunt grupate în inflorescenţe
bogate, man. Sepalele şi petalele sunt verzui, de dimensiuni mici. înflorirea are loc în mai-iunie.
Fructele sunt nucule prevăzute cu câte o aripă lungă de circa 3-4- cm, galbenă sau brun-roşcată
Cenuşerul este originar din China. A fost introdus în scop ornamental, frunzele sale mari
amintind de cele ale palmierilor, dar şi pentru realizarea de plantaţii pe terenuri degradate, pentru
consolidarea coastelor, taluzelor. în China, ritidomul şi frunzele se folosesc în scopuri
medicinale, contra viermilor intestinali şi dizenteriei. Dozele mari sunt însă toxice.
Are o mare capacitate de reproducere, atât vegetativă - prin drajonare, cât şi generativă
producând anual cantităţi însemnate de fructe.
Este o plantă rezistentă la secetă, ger, fum, gaze.
Cenuşerul afectează cu precădere pajiştile, dar şi lizierele pădurii, habitatele ce însoţesc
cursurile apelor curgătoare etc. Cenuşerul este o prezenţă destul de comună în cele mai
neaşteptate locuri: pârloage, margini de drumuri, ziduri şi acoperişuri ale clădirilor abandonate.
Controlul Cenuşerului este deosebit de dificil. Acţiunile de eliminare mecanică, prin smulgere
/ tăiere, nu sunt de obicei eficiente. Ba mai mult, tăierea poate stimula formarea drajomlor. În
Austria (Parcul Naţional Dunărea) se practică decojirea inelară a copacilor astfel încât aceştia
mor „în picioare” în 2-3 ani. Aplicându-se această metodă s-a constat şi o reducere semnificativă
a drajonilor din jurul plantei mamă.
Ciuma apelor cu frunze înguste - Elodea nuttallii (Planchon) St John
108
Famillia Hydrocharitaceae
Plantă submersă cu tulpini lungi, flexibile. Frunzele sunt sesile, dispuse câte 3-4 în verticile.
Au circa 15 mm lungime şi 1,8 mm lăţime, deosebindu-se astfel de Ciuma apelor canadiană
(Elodea canadensis) care are frunze mai late de 2 nun. Vârful frunzelor este acut în timp ce la
Elodea canadensis este rotunjit. Florile sunt foarte mici, cu petale albe. Sunt prevăzute cu
pediceli foarte lungi pentru a putea ajunge la suprafaţa apei spre a fi polenizate.
Ciuma apelor cu frunze înguste este originară din America. In Europa se pare că iniţial a fost
cultivată în acvarii. Numele pe care l-a primit, de Ciumă, îl merită din plin. Are capacitatea de a
se răspândi rapid şi tendinţa de a înlocui un oaspete mai vechi al apelor europene - Elodea
canadensis.
În rezervație planta a fost observată pentru prima dată abia în 1992. Dezvoltă o cantitate mare
de biomasă ocupând practic tot volumul apei.
Astfel, această plantă alterează fluxul de energie şi nutrienţi din ecosistemele invadate şi intră
în competiţie cu specii native precum Broscariţa (Potamogeton spp.), Peniţa apei (Myriophyllum
spicatum), Cosor (Ceratophyllum demersum), Trifoi de baltă (Marsilea quadrifolia) etc.
Ca şi în cazul ferigii de apă Azola, pentru prevenirea instalării Ciumei apelor în ecosisteme
sensibile este necesară monitorizarea permanentă şi eliminarea imediată a oricărui fragment
aparţinând acestei plante. Folosirea mijloacelor chimice şi biologice este deosebit de dificilă şi
chiar interzisă în anumite tipuri de habitate. De aceea singura modalitate de a scăpa de această
plantă pare a fi colectarea şi arderea ei.
Cornuţi, Cornaci -Xanthium italicum L.
Familia Compositae (Astcraceae)
Plantă anuală, plăcut mirositoare, cu tulpina înaltă de 40-100 cm. acoperită cu peri scurţi,
aspri. Frunzele sunt lung peţiolate, cu 3-5 lobi dinţaţi, acoperite pe ambele feţe, ca şi tulpinile, cu
peri groşi, aspri. Antodiile bărbăteşti sunt situate în vârful ramurilor, iar cele femeieşti în axilele
frunzelor, grupate câte 2-4. Fiecare antodiu feminin este alcătuit din 2 flori protejate de un
involucru concrescut acoperit cu spini viguroşi ale căror vârfuri sunt drepte sau uncinate.
înflorirea se face în perioada iulie-septembrie.
Originea acestei specii pare să fie în America. Unii botanişti o consideră subspecie a lui
Xanthium strumarium.
Înmulţirea se face prin seminţe. Răspândirea este favorizată de prezenţa spinilor pe fructe,
acestea agăţându-se foarte uşor de animale.
În zona de studiu este foarte comună în locuri ruderale, terenuri agricole abandonate, margini
de culturi, dar şi în habitate naturale şi seminaturale. Adesea formează comunităţi
monodominante pe marginile apelor din starițe, pe solurile aluvionare.
109
În stadii tinere, cornuţii pot produce intoxicaţii la rumegătoare, porcine.
Pentru reducerea efectivelor acestei plante ar trebui, ca prin acţiuni de voluntariat, să se
realizeze eliminarea fizică înainte de înflorire şi fructificare atât din locurile cu vegetaţie naturală
cât şi din cele ruderale care reprezintă adevărate focare. Rugina produsă de ciuperca Puccinia
xanthii poate fi folosită ca agent de combatere biologică având în vedere că nu există riscul ca
aceasta să treacă pe o plantă indigenă.
Frasin de Pennsylvania –Fraxinus pennsylvanica Marsh.
Familia Oleaceae
Arbore ce poate ajunge la circa 20 m înălţime. Arc muguri brun- roşcaţi, acoperiţi cu perişori
foarte fini şi lujeri anuali cenuşii, de asemenea acoperiţi cu perişori. Aceste caractere deosebesc
Frasinul de Pennsylvania de speciile indigene. Frunzele sunt alcătuite din 5-9 foliole, de obicei
lanceolate, cu marginile crenat-serate spre vârf. Toamna, înainte de a cădea de pe ramuri, devin
aurii, spre deosebire de frunzele frasinilor nativi care la desprindere sunt încă verzi. Florile,
lipsite de înveliş floral, sunt gmpate în inflorescenţe bogate, pendente. înflorirea are loc în lunile
mai-iunie. Fructele sunt prevăzute fiecare cu câte o aripă, fapt ce favorizează răspândirea cu
ajutorul vântului.
Aşa cum indică şi numele, este original- din estul Americii de Nord. A fost introdus în scop
ornamental, dar şi pentru calităţile sale forestiere, fiind folosit pentru realizarea unor culturi de
protecţie mai ales în zăvoaie.
Preferă solurile uşoare şi rezistă foarte bine la inundaţii. De asemenea, suportă foarte bine
gerurile şi îngheţurile târzii. Aceste caracteristici şi uşurinţa cu care se înmulţeşte explică
prezenţa tot mai frecventă a Frasinul de Pennsylvania în habitate cu grad crescut de umiditate din
rezervație.
In Austria se practică eliminarea mecanică a plantelor tinere (smulgere) şi decojirea inelară în
cazul celor adulte. Aceste acţiuni sunt organizate de autorităţile ce administrează suprafeţele
invadate (ex. silvici), cu sprijinul voluntarilor. Din câte cunoaştem, la noi nu se întreprinde nimic
pentru controlul Frasinului de Pennsylvania. Este obligatorie includerea acestei plante în
planurile de management ale rezervației şi monitorizarea permanentă pentru a evita instalarea ei
în ecosisteme valoroase.
Holeră — Xanthium spinosum L.
Anuală, cu tulpină de 20-80 cm înălţime, ramificată puternic. La baza fiecărei frunze se află
câte un spin trifurcat, lung de 2-3 cm, galben.
Frunzele sunt trilobate, cu lobul mijlociu mai lung. Faţa superioară este verde, cu peri rari,
culcaţi; cea inferioară este alb-surie, cu peri denşi, lungi şi moi. Antodiile cu flori bărbăteşti sunt
110
aşezate în vârful ramurilor, iar cele cu flori femeieşti în axilele frunzelor. Fiecare antodiu
feminin este alcătuit din două flori înconjurate de un involucru concrescut, acoperit de spini cu
vârful încârligat. înflorirea durează din iulie până în octombrie.
Holera este originară din America de Sud. In Europa a ajuns mai întâi în Portugalia, apoi, prin
intermediul comerţului, în sudul Rusiei.
Holera creşte mai ales în locuri ruderale şi în pajişti intens păşunate unde însoţeşte scaiul
măgăresc (Onopordum acanthium). Rar poate fi întâlnită în culturi, mai degrabă la marginea
acestora. Nu formează comunităţi compacte, aşa cum se întâmplă în cazul altor specii de
Xanthium.
În stadiul juvenil, Holera este foarte toxică. Răspândirea este favorizată de spinii încovoiaţi ce
acoperă fructele. Astfel, acestea se agaţă cu uşurinţă de blana animalelor care le poartă la distanţă
de plantele mamă.
Holera este foarte prolifică, o singură plantă putând produce între 200 şi 1800 de fructe
(Ciocârlan & al. 2004).
Pentru combatere se poate folosi o gamă largă de erbicide (2,4-D ester, linuron, clorosulfuron,
glifosat, glufosinat etc.).
Ivă - Iva xanthiifolia Nutt.
Anuală, cu tulpină de 1-1,5 m, fm muchiată, ramificată, glabră, cu excepţia inflorescenţei care
este dispers păroasă. Frunzele sunt lung peţiolate, cu baza aproape cordată şi vârful ascuţit.
Marginile sunt dinţate. Pe faţa inferioară frunzele sunt acoperite cu peri deşi, rigizi, alipiţi. Se
aseamănă foarte mult frunzelor de comaci (Xanthium italicum) de unde şi denumirea specifică
acestei plante - xanthiifolia. Antodiile sunt foarte numeroase, mici, alcămite din flori femeieşti
pe margine şi flori bărbăteşti în centru. Înflorirea are loc în iulie-august. Fructele sunt uşor
Uirtite. cenuşiu închise până la negre, de 2-2,75 mm lungime.
Iva este originară din America de Nord. În zona de studiu, este răspândită de-a lungul
drumurilor forestiere, dar şi în culturi agricole (ex. porumb) sau terenuri abandonate.
Iva are mare vitalitate şi putere de înmulţire (Ciocârlan & al. 2004). Produce un număr
însemnat de indivizi pe unitatea de suprafaţă, iar foliajul său bogat umbreşte terenul astfel încât
dezvoltarea plantelor anuale care trăiesc în condiţii ecologice apropiate este împiedicată (Sîrbu
2003).
Iva acţionează prin polenul său asupra sănătăţii oamenilor producând alergii respiratorii. De
asemenea, au fost înregistrate cazuri de dermatite după manipularea plantelor fără protecţie a
mâinilor. Prin prezenţa sa în culturile agricole, Iva are, şi din punct de vedere economic, impact
negativ.
111
Pentru reducerea şi eradicarea populaţiilor acestor specii poate fi aplicat controlul mecanic
(smulgerea timpurie, înainte de maturarea fructelor), dar cel mai eficient rămâne controlul
chimic, acolo unde se poate aplica, unde nu sunt restricţii. Dezvoltă de obicei rezistenţă la
glifosat, de aceea recomandat este 2,4-D ester.
Napi porceşti, Topinamburi - Helianthus tuberosus L.
Perenă, cu tuberculi simpli sau ramificaţi. Tulpina este înaltă, uneori putând atinge chiar 3 m.
Frunzele sunt peţiolate, ovat-lanceolate, cu margini dinţate, foarte aspre pe faţa superioară
datorită perilor deşi, rigizi şi scurţi. Antodiile au 4—8 cm diametru şi sunt în număr mic, solitare
în vârful ramurilor. Florile sunt galbene; cele marginale sunt ligulate şi au 2-2,5 cm lungime.
înflorirea este foarte târzie, în septembrie octombrie.
Uneori, din cauza gerurilor timpurii, înflorirea nu are loc. Fructele sunt negre, acoperite de
peri argintii.
Napii porceşti sunt originari din America de Nord. In Europa au ajuns în 1616 fiind probabil
aduşi pentru consumul alimentar.
Tuberculii acestei plante sunt bogaţi în polizaharide, de aceea sunt folosiţi ca materie primă în
industria melasei, a zahărului etc. Sunt apreciaţi, de asemenea, ca furaj, iar în unele locuri sunt
folosiţi în alimentaţie, ca substituent al cartofilor.
Înmulţirea se face pe cale vegetativă, prin intermediul tuberculilor. Napii porceşti sunt
sălbăticiţi în aproape toată republica. Preferă comunităţile vegetale din lungul cursurilor de apă
unde formează uneori desişuri de nepătruns. Structura ecosistemelor invadate este astfel puternic
modificată.
Pentru a evita răspândirea acestei plante în habitate ripariene ale rezervației recomandăm
evitarea aruncării resturilor vegetale rezultate din activităţile de grădinărit pe marginea albiilor
râurilor. Deşi interzisă de lege, această practică este încă frecventă.
Combaterea efectivă este destul de dificilă. Acolo unde nu se pot aplica tratamente chimice,
recomandăm cosiri repetate astfel încât plantele să nu poată acumula substanţe de rezervă în
tuberculi. Treptat aceştia se vor epuiza şi nu vor mai avea capacitatea de a forma noi indivizi.
Salcâm pitic, Amorfă - Amorpha fruticosa L.
Familia Leguminosae (Fabaceae)
Arbust cu tulpini înalte de 1-3 m. Frunzele sunt mari, compuse din 11-21 foliole ovat-eliptice,
verzi pe faţa superioară şi cenuşiu-verzi pe cea inferioară, glabre sau fin pubescente. Florile sunt
grupate în inflorescenţe dense, lungi de 10-15 cm. Au o formă aparte, având corola alcătuită doar
din vexil (stindard); aripile şi luntriţa - caracteristice florilor din familia Leguminosae - lipsesc.
De la caracterul acestei flori vine şi numele generic al salcâmului pitic - Amorpha (gr. a = fără şi
112
morphe = formă). înfloreşte din mai şi până în iulie. Fructele sunt mici, de 8-9 mm, cu 1-2
seminţe.
Este originar din America de Nord. Se foloseşte ca plantă ornamentală, meliferă, pentru
realizarea de garduri vii şi perdele de protecţie.
Menţionată în urmă cu 50 de ani ca „sălbăticită prin zăvoaie” (Nyârâdy 1957), Salcâmul pitic
este astăzi răspândit prin întreaga republică. Preferă habitatele lipsite de vegetaţie sau cu
vegetaţie redusă din apropierea bazinelor acvatice din rezervație.
In cazul Salcâmului pitic orice plan de management trebuie să cuprindă obligatoriu măsuri
stricte de prevenire a infestării de noi teritorii. Se impune monitorizarea ariilor susceptibile de
invazie, controlul riguros al introducerilor de fructe, seminţe sau lăstari, eliminarea precoce a
plantulelor apărute.
Controlul mecanic, deşi scade capacitatea de proliferare, nu este eficient decât în cazul unor
suprafeţe restrânse. Tăierile lăstarilor se fac de la bază, repetat, astfel încât să fie împiedicată
formarea florilor şi producerea de seminţe. Pe suprafeţele care nu aparţin unor parcuri naturale
ori naţionale se pot aplica şi metode chimice pentru reducerea şi eradicarea populaţiilor de
Salcâm pitic. Astfel, recomandăm tratamente foliare repetate cu imazapic, triclopir şi glifosat.
Controlul biologic nu este recomandat în cazul acestei specii deoarece gândacul seminţelor de
salcâm pitic (Acanthosclclides collusus) poate trece şi pe alte plante. Recomandăm ca Salcâmul
pitic să nu mai fie folosit în scop forestier, antierozional sau horticol.
Sânziene canadiene, Sânziene de grădină - Solidago canadensis L.
Familia Asteraceae
Perenă, cu rizom cilindric care emite stoloni. Tulpinile sunt înalte până la 2 m, simple, dens
păroase. Frunzele sunt lanceolate, cu marginile serate, pe faţa inferioară păroase. Antodiile au 5-
6 nun lungime, sunt foarte numeroase şi dispuse pe partea superioară a ramurilor. Florile sunt
galben-aurii, puţin mai lungi decât involucrul. Sânzienele de grădină înfloresc începând cu luna
august şi până în octombrie - noiembrie, în funcţie de temperaturi. Fructele sunt achene
prevăzute cu papus care favorizează răspândirea cu ajutorul vântului.
Sânzienele de grădină sunt originare din America de Nord. Au fost aduse în Europa pentru a
fi cultivate în grădini ca plante ornamentale.
Se înmulţesc atât prin seminţe, cât şi vegetativ, prin fragmente de rizomi.
In Republica Moldova sunt răspândite în diverse tipuri de habitate: pe marginile apelor
curgătoare sau stagnante, în zăvoaie, tufărişuri, păduri de luncă, tăieturi de păduri. La fel de
răspândite sunt la noi şi sânzienele aparţinând taxonului Solidago gigantea ssp. serotina, de
asemenea originare din America de Nord, dar care se deosebesc de Solidago canadensis prin
tulpinile glabre.
113
Sânzienele de grădină afectează structura ecosistemelor în care se instalează înlocuind speciile
de plante indigene.
Recomandăm evitarea cultivării Sânzienelor canadiene ca plante de grădină pentru a limita
răspândirea lor în habitate seminaturale. De asemenea, autorităţilor locale le sugerăm efectuarea
de cosiri repetate înainte de înflorire acolo unde se constată prezenţa subspontană a acestei
specii. Cosirile vor slăbi rizomii care nu vor mai fi astfel capabili să formeze noi lăstari. Acolo
unde este posibil, se pot aplica erbicide. Monitorizarea Sânzienelor canadiene este obligatorie în
împrejurimile rezervației pentru a evita pătrunderea şi instalarea lor.
Slăbănog himalaian -Impatiens glandulifera Royle
Familia Balsaminaceae
Anuală, cu tulpini înalte până la 2 m, ramificate de la bază. Frunzele sunt aşezate în verticile
de câte 3; au formă ovat-lanceolată, marginile serate şi sunt peţiolate. Peţiolii şi nodurile tulpinii
sunt acoperite cu glande de culoare roşie-închisă. Florile sunt grupate în inflorescenţe situate în
axila frunzelor superioare. Au corola roz sau liliachie, alcătuită din cinci petale. Sepalele sunt
trei, din care una petaloidă şi prevăzută cu un mic pinten verzui. Înflorirea are loc spre sfârşitul
verii. Fructul este o capsulă care la maturitate se deschide prin cinci valve ce se răsucesc în
spirală spre interior, împrăştiind astfel seminţele la distanţă.
Răspândirea Slăbănogului himalaian este favorizată de numărul mare de seminţe produse
anual şi de ciclul de viaţă scurt care reprezintă un avantaj la schimbările factorilor de mediu.
Pentru reducerea populaţiilor acestei plante se poate recurge la eliminarea mecanică înainte ca
fructele sa atingă maturitatea. Interzicerea cultivării Slăbănogului himalaian ca specie
ornamentală ar putea contribui, de asemenea, la stoparea cuceririi de noi suprafeţe.
Pentru a preveni pătrunderea în interiorul rezervației şi degradarea unor habitate valoroase. în
zonele limitrofe acestora ar trebui organizate acţiuni de monitorizare.
Troscot mare japonez - Reynoutria japonica Houtt.

Familia Polygonaceae
Perenă, cu rizom târâtor de pe care pornesc numeroase tulpini aeriene înalte de 2-3 m.
Frunzele, peţiolate, dispuse altern, sunt mari, ovate, cu vârful lung ascuţit şi baza trunchiată.
Florile, cu perigon alb sau alb-verzui, sunt grupate în inflorescenţe bogate, lungi de până la 12-
15 cm. înfloreşte în lunile august-septembrie.
Planta este originară din Japonia. Pentru calităţile sale decorative, în 1825 a fost adusă în
Marea Britanie. De aici a fost răspândită în colecţiile multor grădini botanice din Europa şi nu
numai. În prezent Troscotul mare japonez este invaziv în multe regiuni ale lumii (Europa,
114
America de Nord, Australia, Noua Zeelandă) şi este considerată de IUCN ca fiind una dintre cele
mai agresive.
În zona de studiu este răspândită frecvent pe malul starițelor, r. Camenca și r. Prut. Are mare
putere de regenerare vegetativă, de aceea, o dată instalată într-un loc, curând acoperă suprafeţe
însemnate înlocuind plantele indigene. Fragmentele de rizomi sunt de obicei dispersate de
curenţii de apă.
Este dificil de eliminat prin mijloace mecanice, deşi pe suprafeţe reduse tăierile repetate pot fi
eficiente. Controlul chimic se face prin pulverizarea frunzelor cu erbicide (glifosat, triclopir etc.).
Frunzele şi vârfurile tinere ale plantei sunt comestibile, putând înlocui ştevia. De asemenea,
din tulpinile tinere se poate prepara dulceaţă.
Recomandăm iubitorilor de plante decorative exotice să evite cultivarea Troscotului mare
japonez în grădini, sau, dacă deja deţin această specie, să nu arunce la întâmplare resturile
vegetale rezultate în urma curăţării tufelor, ci să le incinereze.
Viţă canadiană - Parthenocissus insecta (A. Kemer) Fritsch
Familia Vitaceae
Plantă agăţătoare cu frunze mari în formă de palmă, alcămite din cinci foliole verzi-închis,
lucioase, cu margini serat-dinţate.
Prezintă cârcei lungi, ramificaţi, lipsiţi de discuri aderente. Florile sunt mici, verzui,
nesemnificative din punct de vedere decorativ. Înflorirea se face pe perioada verii, din iunie până
în august. Fructele ajung la maturitate în octombrie. Sunt sferice, de culoare neagră-albăstruie,
brumate, persistente pe plantă chiar şi după primele geruri.
Impactul Viţei canadiene este din ce în ce mai vizibil mai ales în cadrul rezervației, în
parcelele cu plop hibrid. Aici acoperă aproape complet speciile lemnoase, sufocându-le.
Se recomandă eliminarea Viţei canadiene din orice fel de habitate utilizînd, mijloacele
mecanice.
115
8. FAUNA
Fauna Rezervaţiei "Pădurea Domnească" este bogată şi variată. Indiferent de faptul că teritoriul
actual al rezervaţiei a suferit schimbări însemnate sub influenţa factorului antropic, totuşi speciile
predominante s-au păstrat pe toată suprafaţa. Starea şi structura arboretului de luncă cu numeroase
poieni acoperite cu diferite specii de plante ierboase creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea
multor specii de plante, animale şi păsări. Flora bogată şi variată cu o vegetaţie ierboasă bine
dezvoltată creează condiţii favorabile pentru înmulţirea şi dezvoltarea mamiferelor. Aproape toate
speciile de animale şi-au mărit efectivul numeric respectiv arealile de răspîndire. În limitele
teritoriului dat se întâlnesc şi specii rare de animale, introduse în Cartea Roşie: pisica sălbatică (Felis
sylvestris Schred), hermelina (Mustela erminea), jderul de pădure (Martes martes), chiţcan cu
abdomen alb (Crocedura leucodon), vidra (Lutra lutra), nurca europeană (Lutreola lutreola).
8.1 FAUNA ŞI POPULAŢIILE DE ANIMALE
8.1.1Componenţa specifică a faunei
Fauna rezervaţiei este alcătuită din 48 de specii de mamifere, 15 specii de reptile şi amfibieni 159
specii de păsări. În anul 2020 a fost semnalată prezenţa tuturor speciilor de animale inventariate pe
teritoriul rezervaţiei.
În anul 2017 în rezervaţiei au fost aduși și eliberaţi în natură 21 de exemplare de cerb nobil Cervus
elaphus cu scopul de a repopula teritoriul rezervaţiei.
8.1.2 Specii rare de animale
Speciile rare înregistrate în rezervaţie şi zonele limitrofe pe parcursul anului 2020.
Tabelul 8.1 Caracteristica speciilor periclitate din rezervaţie

n/o Denumirea specie Categoria Starea populaţiei în rezervaţie şi zonele
periclitării limitrofe
MAMIFERE
1 Crocedura leucodon H CR Este prezent în număr redus.
2 Felix silvestris CR Este prezentă în număr destul de mare în
rezervaţie cu o densitate mai ridicată în
nordul rezervaţiei. Efectivul s-a mărit
3 Lutra lutra CR Activează în bazinele acvatice din
apropierea rîului Prut şi Camenca. Este
prezentă cu un efectiv redus
4 Martes Martes V Se întîlneşte mai mult în apropierea
cantoanelor pădurarilor. Este prezentă într-
un număr redus. Starea populaţiei este
116
normală
5 Mustela ermineia V Se întîlneşte pe malurile bazinelor
acvatice, bogate în hrana preferată a
şobolanilor-de-apă şi în parcelele cu arbori
seculari. Efectivul numeric este în prezent
redus.
6 Mustela lutreola CR Prezenţă sporadică. Nu a fost observată
vizual, ci doar urme pe malul rîului Prut.
7 Cervus elaphus CR Se întîlnește mai des în partea centrală a

rezervaţiei.
REPTILE
8 Coluber jugularis CR Este observat deseori în sălcişurile de pe
malul rîului Prut
9 Emys orbicularis CR Este prezentă în toate bazinele acvatice din
rezervaţie şi zona ei de protecţie
10 Vipera berus L CR Se întîlneşte foarte rar în rezervaţie. A fost
observată în parcela 29E. Este prezentă cu
un efectiv foarte redus
PĂSĂRI
11 Egretta alba CR Se întîlneşte în apropierea bazinelor
acvatice primăvara şi toamna, formînd
cîrduri mari
12 Egretta garzeta R Formează o colonie împreună cu stîrcul
cenuşiu şi stîrcul de noapte . Este prezentă
cu un efectiv mediu
13 Ardeola ralloides CR Se întîlneşte într-un număr redus pe r.
Camenca în apropierea satului Bisericani şi
Moara Domnească.
14 Ciconia nigra CR Sunt prezente 2 perechi care cuibăresc în
apropierea cantonului N8
15 Grus-grus V Se întîlneşte sporadic în sectorul Cuhneşti-
Moara Domnească. Efectiv este redus
16 Aythya nygra CR Se întîlneşte pe r. Camenca şi în bazinele
117
acvatice din apropierea satelor Cuhneşti-
Moara Domnească
17 Cygnus-cygnus V Este prezentă toamna şi primăvara în
bazinele acvatice din apropierea satelor
Cuhneşti-Moara Domnească
18 Cygnus olor R Se întîlneşte primăvara şi toamna într-un
număr destul de mare. Unele exemplare
rămîn şi clocesc în bazinele acvatice din
rezervaţie
19 Platalea leucordia CR Unele exemplare solitare pot fi întîlnite pe
r. Camenca şi bălţile lui în apropierea
satului Moara Domnească
20 Phalacrocorax pygmaeus P Se întîlneşte în bazinele acvatice din
rezervaţie şi zona ei de protecţie. Efectiv
redus
21 Plagadis falcinellus CR Se întîlneşte sporadic pe r. Camenca şi
bălţile lui într-un număr redus
8.2 EFECTIVUL NUMERIC AL MAMIFERELOR

8.2.1 Estimările de iarnă şi toamnă pentru aprecierea numerică a mamiferelor paracopitate şi a
celor răpitoare au determinat următorii indici:
Mistreţul (Sus scrofa)- Numărul exemplarelor identificate prin observaţii efectuate atît din
puncte fixe speciale cît și pe interior a fost în anul 2020 de 72 de indivizi, 48 indivizi în sectorul
Bolotina și 24 în sectorul Călinești ceea ce reprezintă o densitate numerică medie de 1,1 indivizi la
Km.
Natalitatea și mortalitatea - este în funcţie de condiţiile concrete de viaţă, aceasta
însemnînd atît condiţiile de iernare cît și în special asigurarea hranei necesare scroafelor
gestante.
În sectorul Balatina natalitatea a fost medie, un număr de 31 femele dînd naștere la un
număr de 22 purcei ceea ce a reprezentat o medie de 1,2 purcei la fiecare scroafă. În sectorul
Călinești natalitatea a fost mai scăzută 16 femele dînd naștere la un număr de 16 purcei
constituind 1,0 purcei la fiecare scroafă.
În decursul anului 2020 pe teritoriul rezervației a fost prezentă Pesta Porcină. În această
perioadă s-au înregistrat 140 de cadavre de mistreți, ceea ce a dus la scăderea populației de
mistreți din teritoriu.
118
Sporul natural
Urmărirea cîrdurilor la mistreţi în toate sezoanele atît înainte de împerechere cît și după fătarea
purceilor ne-a permis să stabilim sporul natural al populaţiei de mistreţ- este negativ.
Structura pe sex a populaţiei de mistreţi
Balatina
 femele 31
 masculi 17
Călinești
 femele 16
 masculi 8
Numărul de indivizi de mistreţi femele și masculi în sectoarele Balatina și Călinești.
În ambele sectoare raportul sexelor este supraunitar în favoarea femelelor.
Structura pe vîrste.
Balatina : scroafe și vieri: 58-61%
godaci 16-21%
purcei 12-16%
Călinești : scroafe și vieri:32-48%

godaci 14-16%
purcei 14-16%
Cerb nobil (Cervus elaphus)- 33 de exemplare întîlnit în partea centrală a rezervaţiei,se
observă o migrare spre periferii.
Căpriorul (Capreolus capreolus) – specie obişnuită pentru fauna rezervaţiei, se întîlneşte în
toate sectoarele de pădure. Conform estimărilor pe teritoriul rezervaţiei acţionează circa 136 exemplare.
Cazuri de mortalitate a speciei pe teritoriul rezervaţiei nu au fost înregistrate.
Pisica sălbatică europeană (Felix silvestris Schreb) – este o specie rară, inclusă în „Cartea
Roşie” a Republicii Moldova. Efectivul speciei constituie 25 exemplare. Pe parcursul anului
exemplarele au fost observate vizual şi după urme în parcelele 2, 3, 5, 6, 8,11,13,14, 19, 22,23,26, 29,
31, 40, 43,53, 57,66 . Densitatea speciei este de 0.42 exemplare la 100 ha. Cazuri de mortalitate ale
exemplarelor speciei date pe teritoriul rezervaţiei şi zonei de protecţie n-au fost înregistrate.
Jderul-de-pădure (Martes martes) –este înregistrat mai frecvent în apropierea cantoanelor pădurarilor.
Este prezent cu un efectiv redus de 28 exemplare.
119
Bursucul (Meles meles) – ca şi în anii precedenţi, întîlnirile cu bursucul sunt la fel de rare. Ele se
înregistrează mai mult în perioada de vară şi toamnă în apropiearea loturilor de porumb. Cazuri de
mortalitate a speciei n-au fost înregistrate.. Efectivul speciei este de 23 exemplare.
Vulpea comună (Vulpis vulpis) – vulpea activează în rezervaţie atît în familii simple cît şi în grupuri
familiale formate din 6-12 exemplare. Efectivul speciei este de 62 exemplare. Densitatea speciei este de
0,9 exemplare la 100 ha. În comparaţie cu anii precedenţi s-a micșorat efectivul.
Iepurele de cîmp (Lepus europaeum) – conform observaţiilor fenologice efectuate, întîlnirile cu
iepurele de cîmp au fost foarte frecvente. Se întîlnesc mai frecvent la liziera pădurii în apropierea
cîmpurilor agricole. Efectivul speciei este de 35 exemplare. Perioada de împerechere a fost înregistrată
în luna februarie-martie. Primii pui au apărut în luna aprilie.
Şacalul- efectivul este de 32 exemplare.
Cîine-enot- 12 exempare, mai frecvent se întîlnește în partea de nord a rezervaţiei.
Vidra (Lutra lutra)- 15 exempare ce activează în bazinele acvatice din apropierea rîului Prut şi
Camenca. Este prezentă cu un efectiv redus.
Hermelina- se întîlnește rar pe teritoriu rezervaţiei, numărul aproximativ de 11 exemplare
Nurcă europeană (Lutrela lutrela L)- 5 exemplare, se întîlneşte pe malurile bazinelor acvatice,
bogate în hrana preferată.
Efectivul numeric al păsărilor acvatice
pe intinerariile permanente pe anul 2020
Tabelul 8.2
Lungimea rutei Speciile înregistrate Numărul Observaţii
de
specimene
Heleşteu 5km Stîrc cenuşiu 39 și-a micșorat efectivul
Egretă mică 21 și-a micșorat efectivul
Egretă mare 42 și-a micșorat efectivul
Barză albă 75 și-a mărit efectivul
Lebădă cucuiată 65 și-a mărit efectivul
Lișiţa 85 și-a mărit efectivul
Raţă pestriţă 32 și-a mărit efectivul
Raţă mică 35 și-a micșorat efectivul
Raţă mare 51 și-a micșorat efectivul
și-a mărit efectivul
Camenca, parcela 33 Stîrc cenușiu 58 și-a micșorat efectivul
120
Egretă mare 26 și-a mărit efectivul
Raţă mică 87 și-a micșorat efectivul
Raţă pestriţă 38 și-a micșorat efectivul
Raţă mare 95 și-a micșorat efectivul
Raţă cărăitoare 24 și-a micșorat efectivul
Raţă-ochi-alb 12 și-a mărit efectivul
Evidenţa locurilor concentrării în masă

a păsărilor acvatice pe anul 2020
Tabelul 8.3
Specia Denumirea Supr. Supr. Densitatea Efectivul
bazinului bazinului ocupată de păsărilor total
păsări Sup/ha
Raţă mare Ţiganca 4,3ha 10% 19 91
Camenca 5,6ha 24% 28 194
Heleşteu 12ha 7% 24 104
Chilia 3,8ha 2% 8 21
Raţă mica Heleșteu 12ha 5% 7 48
Camenca 5,6ha 14% 14 84
Heleşteu 12ha 11% 10 85
Lişiţă Heleşteu 12ha 5% 9 99
Ţiganca 4,3ha 12% 6 59
Camenca 5,6ha 7% 5 34
Tabelul 8.4 Inventarierea cuiburilor „Ţara Bîtlanilor”

№ Numărul de cuiburi Populate Nepopulate Specia de
arbor
1 1 1 SC
2 SC
3 2 1 SN
4 7 1 6 SC
5 9 5 4 SC
6 1 1 SN
7 5 5 SC
121
8 1 - 1 SC
9 1 1 EM
10 6 3 3 SC
11 - - - -
12 2 2 SC
13 3 1 2 SC
14 2 1 1 EM
15 4 - 4 SC
16 2 - 2 SC
17 - - - SC
18 2 2 SC
19 4 4 SC
20 2 - 2 SC
21 1 1 SC
22 3 2 1 SC
23 1 1 EM
24 - - - EM
25 1 - 1 EM
26 2 1 1 SN
27 3 2 1 SC
28 4 4 SC
29 5 4 1 SC
30 1 1 SC
31 1 1 SN
32 4 2 2 SC
33 3 1 2 SC
34 5 4 1 SC
35 4 3 1 SC
36 2 1 1 SC
37 1 1 SN
38 1 1 SN
39 1 1 SC
40 1 - 1 EM
41 5 3 2 SC
122
42 4 1 3 SC
43 2 - 2 SC
44 3 - 3 SC
45 5 2 3 SC
46 3 1 2 SC
47 2 - 2 SC
48 2 - 2 SC
49 3 3 SC
50 6 4 2 SC
51 5 3 2 SC
52 2 - 2 SC
53 - - - -
54 2 1 1 SC
Colonia este formată din 149 de cuiburi, dintre care 71 sunt populate.
Primele păsări s-au întors în colonie pe data de 14 martie. Primii pui au apărut pe data de 11 mai.
Primul zbor a fost înregistrat pe data de 10 iunie.
În comparaţie cu anul precedent s-a micșorat și numărul de cuiburi şi numărul de bîtlani .Egreta mică a
format 3 familii, iar stîrcul de noapte – 5 familii.
În ultimii 5 ani populaţia de bîtlani a scăzut dramatic.
8.3 Caracteristica ecologică a grupelor de animale

Familia Suidae
Mistreţul (Sus scrofa) – este o specie obişnuită şi numeroasă pentru rezervaţie. Din an în an numărul
lui este supus oscilaţiilor care sunt determinate de sporul natural şi migraţiune.Amplasarea mistreţului
pe teritoriul rezervaţiei este determinată de condiţile trofice ale staţiunilor. Folosind diferite staţiuni,
mistreţul dă preferinţă stejăretelor. Stejăretele în ultimii ani nu fructifică regulat,
totuşi anume în stejărete toamna şi iarna este concentrată cea mai mare parte a
populaţiei de mistreţi, deoarece ghinda este principalul component din hrana
mistreţului. În afara de aceasta, mistreţul în toate anotimpurile se hrăneşte pe cîmpurile agricole şi
livezi din apropierea rezervaţiei, deseori pricinuind pagube însemnate, distrugînd în special culturile de
porumb.
Primăvara devreme cînd resursele de hrană sunt slabe, mistreţul migrează deseori pe cîmpurile
agricole, dimineaţa întorcîndu-se înapoi în pădure.
123
Structura pe vîrste şi pe sex a mistreţului în anul precedent este următoarea: 16% masculi
productivi, 31% femele productive, godacii 24% şi 16% purcei. Tineretul constituie cea mai mare parte
din populaţie, dar pînă la vîrsta de godaci în cel mai bun caz ajung numai 50% din ei. Coeficientul de
grup, în mediu, a mistreţului în rezervaţie în ultimii cinci ani de observaţii este de 5-6 specimeni. Cel
mai mare grup de mistreţi a fost înregistrat pe 25.11.2020 în număr de 16 de exemplare. Grupuri de 5-7
exemplare pot fi întîlnite în fiecare iarnă.
În cadrul estimărilor de iarnă a mamiferelor pe întreaga suprafaţă a rezervaţiei, s-a stabilit
prezenţa a circa 72 exemplare de mistreţi, ce constituie o densitate de 1,1 exemplare la 100 ha. Cel mai
des ciurdele de mistreţi au fost întîlnite în parcelele 2, 3,4, 10, 45 56, 66, 71.
Tabelul 8.5 Întîlnirile în grupuri de mistreţi de diferite mărimi în anul 2020
Perioada Numărul de mistreţi în ciurdă
1 2-4 5-9 10-14 15-20 >20
Ianuarie 10 16 15 8 3 3
Februarie 16 21 18 17 5 5
Martie 7 9 26 12 1 1
Aprilie 2 11 12 8 - -
Mai 6 8 6 3 - -
Iunie 3 7 7 - - -
Iulie 7 6 10 - - -
August 3 14 6 1 - -
Septembrie 12 8 14 3 3 -
Octombrie 14 22 18 7 4 -
Noiembrie 19 28 13 8 8 2
Decembrie 24 19 18 12 15 6
Total 123 169 163 79 39 17
Observaţiile fenologice efectuate în timpul anului curent reliefează predominarea ciurdelor formate din
2-4 exemplare, urmate de grupuri formate din 5-9 exemplare. Grupuri formate din 15-20 şi mai mult
de 20 au fost întîlnite mai rar.
Tabelul 8.6 Structura de vîrstă a populaţiei de mistreţi
124
Perioada Numărul de Greutatea specifică a grupelor de diferite vîrste
animale Adulţi Godaci Purcei
observate (%) (%) (%)
Ianuarie- 130 60 25 -
Februarie
Martie-Mai 120 55 20 15
Iunie- 85 50 22 17
August
Septembrie- 72 62 20 12
Decembrie
Analizînd datele prezentate evidenţiem predominarea numerică a exemplarelor adulte pe parcursul

întregului an. Începutul perioadei de reproducere însoţite de sunete puternice, lupte între membrii
ciurdei s-au înregistrat pe data de 24 noiembrie. Apariţia puilor de mistreţ a fost înregistrată la
11.02.2020.
Capreolus capreolus
Conform estimărilor efectuate pe teritoriul rezervaţiei activează circa 136 exemplare. După datele
obţinute în rezultatul observaţiilor fenologice grupurile de căpriori au fost concentrate:
Iarna în parcelele:16, 19,20, 21, 22, 26, 30, 31, 46, 50, 63.
Primăvaraîn parcelele:6,8, 13, 18,23, 26, 28, 33, 39, 40, 42,54,76,86
Vara în parcelele: 7, 12, 13, 19, 27, 30, 32, 49, 63.
Toamna în parcelele: 8, 13, 25, 30, 41, 45, 60, 63, 70.
- cel mai des grupurile de căprior cu fost înregistrate în parcelele:13, 21, 30, 39, 40, 63, 55, 61.
Întîlnirile cu grupuri de căprior de diferită mărime
Tabelul 8.7 pe parcursul anului 2020
Perioada Numărul de căprior în grup
1 2 3 4 5 6 7 >7
Ianuarie 17 10 34 7 16 - - 1
Februarie 25 9 23 11 4 4 2 3
Martie 18 11 21 10 8 3 - -
Aprilie 16 7 14 9 12 3 3 -
Mai 18 5 20 13 5 7 - -
Iunie 12 11 23 7 7 3 - -
Iulie 15 10 16 15 4 2 1 -
125
August 10 12 26 11 2 7 - -
Septembrie 17 7 35 9 6 4 - -
Octombrie 19 9 29 14 4 8 14 7
Noiembrie 13 16 48 20 9 7 10 9
Decembrie 18 11 39 21 12 11 18 12
TOTAL 198 118 293 147 88 59 48 32
În anul precedent au predominat grupurile formate din 1 şi 4 exemplare, urmate de cele din două
exemplare. Grupuri formate din 7-9 exemplare au fost înregistrate în 32 cazuri.
Pe parcursul întregului an în populaţia de căprior au predominat femelele fapt caracteristic speciei şi în
anii precedenţi.
Fătatul la căprior a început ca şi în anii precedenţi pe la mijlocul lunii mai. Împerecherea şi începutul
perioadei de înmulţire a fost înregistrat în luna iulie. Femelele cu pui au fost înregistrate începînd cu
luna mai.
Cazuri de mortalitate pe teritoriul rezervaţiei şi zonei de protecţie în perioada respectivă n-au fost
semnalate.
Zimbrul – Bison bonasus.

Zimbrul fiind adus în anul 2005 are de acum 15
ani de cînd decurge procesul lui de reabilitare.
În această perioadă s-au efectuat următoarele
lucrări de cercetare:
Ieşiri în teren cu scopul de a determina
căile de traversare al volierului de către zimbri
şi dacă sunt prezente şi alte specii de animale.
Proceduri sistematico-ciclice în scopul
profilaxiei contra paraziţilor ectodermi.
După deplasări prin teritoriu s-a determinat că zimbrii au doar trei căi principale de traversare al
volierului. Cea din mijlocul volierului serveşte pentru deplasarea către poiana cea mai vastă din volier,
ceea ce presupune că marea majoritatea zilei ei şi-o petrec în adîncul volierului, în răstimpul căreia se
hrănesc şi se odihnesc. Celelalte două, servesc pentru întoarcere către locul de hrană suplimentară
(ţarcul mic) unde este şi singura sursă de apă disponibilă pe tot teritoriul volierului (32 ha). Una din
căile de întoarcere este de-a lungul plantaţiei tinere de frasin, iar cealălaltă cale, de-a lungul gardului
de din partea de sud-vest. S-a depistat de asemenea şi prezenţa mistreţilor, manifestîndu-se printr-o
activitate nocturnă foarte intensivă şi o familie de căprioare (5-9 specimeni). Pe parcursul zilei mistreţi
126
în volier nu s-au observat. Situaţii de conflict s-a observat doar între mistreţi şi zimbri, căprioarele, deşi
sînt concurenţi după sursa de hrană, nu incomodeaza prin prezenţa sa zimbrii.
S-au luat probele pentru determinarea prezenţei paraziţilor endodermi. S-a depistat prezenţa oociţilor ai
agentului Strongilatoza şi s-a administrat tratament du henbentazol (s-a ales acest preparat pentru că
chiar la o supradoză de 50 000 de ori mai mare decît norma admisibilă, nu este toxic).
S-au efectuat cercetări privind arborele genealogic al zimbrilor (anexa) şi s-a evidenţiat faptul că ambii
zimbri care au fost născuţi în captivitate şi semilibertate avînd strămoşi comuni („buneii şi străbuneii”),
ceea ce presupune că materialul genetic este nu de cea mai bună calitate. În ce priveşte genofondul la al
treilea zimbru (Kagura), aici totul este absolut neclar, pentru că ea s-a născut în libertate.Anul 2008 a
fost marcat prin apariţia primelor viţei de zimbru în rezervaţie. Au fătat amîndouă femele cîte un viţel
care din păcate au murit de mici. În anul 2009, pe data de 13 iunie s-a născut un mascul care a fost
numit MdragoŞ Şi a fost înregistrat cu numărul de 11427, care din păcate a fost omorît de către
masculul Rodeauwaci la data de 18 septembrie 2011 la vîrsta de 2 ani și 3 luni.La data de 1 mai 2011 a
fătat femela Kagura un viţel de genul masculului caare a fost numit Mdinu Şi i sa atribuit numărul de
înregistrare 11973, iar la data de 1 iunie 2011 a fătat femela Pogwarca un viţel de genul masculului
care a fost numit Mdoru și i s-a atribuit numărul de înregistrare 11972.Pe data de 25 august 2012 a
fătat femela Kagura un viţel de genul feminin care a fost numită Mădălina. Pe data de 17 decembrie
2012 în volierului mare zimbriţa a fost omorîtă de către masculul Rodeouwaci.În anul 2014 la data de
10 septembrie femela Kagora din anul 2003 a fătat viţel de genul masculin. În prezent în volierul
zimbrăriei se află 7 zimbri.
127
INFORMAŢIE
Cireada de Zimbri este compusă din şapte exemplare, dintre care cinci masculi şi două femele.
Sînt ţinuţi în semilibertate, numai puii cu femelele.
 Masculul: Podruwacz (Rodeauvaci)- Parcul Naţional „Kampinoskim”

Anul naşterii 13.09.2004 (născut în semilibertate” Podruwacz”)
128
Vîrsta - 16 ani
Numărul de identitate - 10138
Microcip - 96800000347620
Ţarcul nr. 1 „Carantină cu suprafaţa de 0,6 ha. Se află masculul.
Stare clinică şi fiziologică este satisfăcătoare.
 Femela: Kagura – Parcul Naţional „Bialovejschi”
Anul naşterii - 2003 (născut la libertate.
Vîrsta - 17 ani
Număr de identitate - 10319
Microcip – 0006670B682
 Femela Pgwarca – Parcul Naţional „Bialovejschi”
Vîrsta - 16 ani
Anul naşterii 2004 (născut în semilibertate)
Număr de identitate – 10160
Microcip – 00066C93DF
 Masculul : „Mdoru”
Număr de inregistrare 11972
Anul naşterii – 01.05.2011(născut în semilibertate la RN Pădurea Domnească”)
 Masculul. „Mdinu”
Număr de înregistrare – 11973
Anul naşterii – 03.06.2011 (născut în semilibertate la RN ,,Pădurea Domnească”)
 Masculul „Mediu”
Anul naşterii 13.05.2016 (născut în semilibertate la RN ,,Pădurea Domnească”)
Număr de identitate_________
Starea clinică şi fiziologică este satisfăcătoare.
 Masculul „Moldar’’
Anul naşterii – 03.06.2016(născut în semilibertate la RN Pădurea Domnească”)
Număr de identitate_________
129
Starea clinică şi fiziologică este satisfăcătoare.
La zimbri se administrează hrana vegetală (fîn)şi concentrate: orz,porumb.
Hrana este repartizată în 24 de ore, concentrate 10kg. de cap, fîn 8 kg. de cap.
Pemanent în hrănitoarea zimbrilor este sare de mare. Odată în trimestru se administrează Zimbrii
în concentrate preparate medicamentoaze antihilmiticeşi vitamine se mai administrează şi
(rădăcinoase) morcov.
Starea fiziologică a zimbrilor este satisfăcătoare.
PROIECT DE HOTĂRÎRE
1.De monitorizat în continuare starea de sănătate a zimbrilor şi a puitului de zimbri.
2.De iniţiat procedura de schimb a masculilor din rezervaţie cu alte rezervaţii din Europa.
Tabelul 8.8 Evaluarea efectivelor de vînat
Nr Speciea Numărul de exemplare evaluat Note

crt Total Din care
Pui Juvenili Total Masc. Fem. Exemplare
(tinerii) îmbătrinite
1 Cerb 27 5 23 8 15 Satisfăcător
comun
2 Cerb cu
pete
3 Căprior 124 21 103 37 54 12 Satisfăcător
4 Misreţ 159 4 39 116 44 68 5 Satisfăcător
5 Iepure de 24 X X X X X
cîmp
6 Fazan 77 X X 77 30 47 X Satisfăcător
7 Viezure 18 X X X X X X Satisfăcător
(bursuc)
8 Lup - X X X X X X
9 Vulpe 52 X X X X X X Satisfăcător
10 Şacal 29 X X X X X X Satisfăcător
11 Pisica 15 X X X X X X Satisfăcător
sălbatică
12 Cîne-enot 18 X X X X X X
13 Cînii - X X X X X X
hoinari
14 Pisici - X X X X X X
hoinare
130
131
132
Tabelul nr. 8.9 Informaţie privind evidenţa zimbrilor în R.N. „Pădurea Domnească” ÎS în perioada a.2005-2020
Nr. Sex Vîrsta Numele Data Mama Tata Data

d/o Femelă Mascul Pînă la 1 1,2 ani 2-5 ani Mai naşterii decesului
an mare de
5
1 2 5 - - 5 3 8 9 10 11 12
1 X X Podrywacz 2004
2 X X Kagura 2003
3 X X Rogwarka 2004
4 X X - 12.06.2008 Kagura Podrywacz 12.06.2008
5 X - 13.08.2008 Rogwarka Podrywacz 17.08.2008
6 X X Mdragoș 02.06.2009 Kagura Podrywacz 30.09.2011
7 X X Mdoru 01.05.2011 Rogwarca Podrywacz -
8 X Mdinu 03.05.2011 Kagura Podrywacz -
9 X X Mdelina 03.10.2012 Rogwarka Podrywacz 8.112.2012
10 X X - 01.06.2013 Kagura Podrywacz 11.10./2013
11 X X Mdanu 10.09.2014 Kagura Podrywacz 01.07.2015
12 X X - 01.05.2015 Rogwarka Podrywacz 14.10.2015
13 X X Mediu 13.05.2016 Kagura Podrywacz -
14 X X Moldor 03.06.2016 Rogwarka Podrywacz -
133
În vara anului 2020, pe teritoriul zimbrăriei au fost construite 4 voliere pentru întreținerea unor noi
specii de păsări :
 Diverse specii de hulubi
 Fazani
 Picheri
 Găini pitice
Aceste voliere au fost construite pentru vizitatori, pentru activitățile educaționale ale elevilor,cărora
le dă șansa de a studia îndeaproape păsările în mediul lor natural.
134
Colonia de stîrci „Ţara Bîtlanilor”
Este o colonie de păsări de baltă care cuibăresc într-un arboret de stejar pedunculat (Quercus robur).
Colonia ocupă o suprafaţă de aproape 3000 m 2 în subparcela 10D din rezervaţie. Se află la 3 km de
comuna Balatina şi la o distanţă de 0,8 km de albia Prutului. Altitudinea e de 59 m. Colonia se află în
acest habitat în perioada aprilie-octombrie. În perioada rece a anului colonia migrează în ţările calde.
Colonia este formată
păsări – Stîrcul cenuşiu (Ardea cinerea), Stîrcul de noapte (Nycticorat
nycticorat) şi Egreta mică (Egreta garzetta). Este o colonie unică pentru
republica Moldova. În ultimii ani se observă o mutare a coloniei înspre
albia rîului Prut.
Colonia de Bîtlani
Primele păsări au sosit în colonie pe data de 14 martie şi au ocupat cuiburile construite anterior. Primii
pui au apărut pe data de 20 mai. Primul zbor a fost înregistrat pe data de 10 iunie. Din tineret au
supraveţuit 25%. După maturizarea puilor, păsările părăsesc colonia şi din august pînă în octombrie se
hrănesc pe bălţile r. Camenca şi Prut. Pleacă de la noi în prima decadă a lunii octombrie.
135
9. TURISMUL
Pe 27 august 2020, de ziua independenței Rep. Moldova, Rezervația ,,Pădurea Domnească’’ a
organizat un concurs de desene pentru copii, cu tematica- natura și biodiversitatea( flora, fauna)
cu genericul:
,,Pădurea Domnească- colț de rai’’.
În ziua evenimentului cu desenele copiilor a fost organizată o expoziție.
Toți vizitatorii au avut parte de un program artistic, iar participanții la concurs au fost premiați.
136
POZE DE LA EVENIMENT:
137
Pe 26 octombrie 2020, a fost organizat ,, Simpozionul de Sculptură monumentală în lemn,ediția
2020’’, coordinator fiind sculptorul Alexei Vidrașco.
Această ediție s-a desfășurat pe teritoriul rezervației,iar la eveniment au participat 5 sculptori
profesioniști,membri ai Uniunii artiștilor plastici din Rep. Moldova.
Fiecare sculptor a creat cîte o compoziție figurativă sau nonfigurativă care să aibă la bază
funcționalitatea.
După 7 zile de creație, simpozionul a culminat cu o expoziție vernisată pe teritoriul Zimbrăriei.
138
139
DESCRIEREA TRASEELOR TURISTICE DE PE TERITORIUL
REZERVAȚIEI ,,PĂDUREA DOMNEASCĂ’’.
Datorită presiunilor la care sunt supuse unele regiuni ale Terrei, atît prin intensificarea
turismului, cît și prin industrializarea exacerbată, a fost necesară crearea parcurilor naționale,
rezervațiilor naturale,locuri în care animalele și plantele să poată fi protejate fiind în acest fel
vînate într-un mod controlat și unde plantele pot fi astfel ocrotite și gospodărite astfel încît de
cromatica și gingășia lor să beneficieze și generațiile următoare.
În practica turistică se constată un interes al potențialilor consumatori de turism pentru vizitarea

zonelor protejate. Această tendință este argumentată de valoarea științifică, de originalitate, la
care se adaugă nevoia turiștilor de a petrece o parte a vacanței în condițiile unei naturi
nealterate,nepoluate.
Amenajarea turistică a acestor spații naturale ocrotite variază,acestea fiind determinate în mare
măsură de specificul obiectivelor sale naturale,motivația vizitării.
Un traseu turistic va oferi mai multe impresii. În acest mod turiștii pot descoperi adevărata
valoare și frumusețe a pădurii,precum și de a observa cum decurge viața într-un ecosistem.
Traseele turistice din ,,Pădurea Domnească’’ au fost create cu scopul de a admira turiștii
natura,de a asculta cîntecele minunate ale păsărilor, de a vedea zimbrii,stejarii seculari,izvoarele
ascendente – ce sunt printre puținele din țara noastră, de a vedea frumusețea plantelor de
aici,multe din ele fiind pe cale de dispariție , animalele sălbatice ce sunt adevăratele stăpîne ale
acestei păduri de luncă, sau pur și simplu de a vă bucura de liniștea pădurii.
Aceste trasee beneficiază de amenajări turistice pentru facilitarea orientării – marcaje,
indicatoare și accesul.
140
TRASEUL TURISTIC ,,LA FONTAL 1’’.
Legenda traseului:
 Rezerv
a ție naturală
 Traseu
principal
 Direcți
a traseului
 Direcți
a traseului
 Traseu
de legătură
 Traseu
de legătură
Pe acest traseu turiștii pot vizita,observa :
1. Lacul relict ,,La Fontal’’

2. Asociație de Plop Alb cu subarboret de Alun, Păducel, Corn.
3. Vegetația acvatică - Rogoz paniculat,rogoz secalin, stuf ș.a.
4. Specii de plante ocrotite - Valeriană, Vetrice
5. Specii de animale octrotite - Chițcan de apă,Vidra, Broască-Țestoasă-de baltă, Barza albă
ș.a.
6. Specii de plante ocrotite - Siminoc, Sovîrv, Stînjenel galben de baltă ș.a.
7. Izvoarele ascendente.
Condițiile de parcurgere a traseului:

1. Distanța de parcurgere a traseului – 2800m
2. Gradul de dificultate: grad mediu de dificultate, nu necesită pregătire fizică specială
3. Nivelul de echipare : cu echipament sportiv obișnuit.
141
TRASEUL TURISTIC ,,LA FONTAL 2’’.
Legenda traseului :
 Rezerv
a ție naturală
 Direcți
a traseului
 Direcți
a traseului
 Traseu
principal
 Traseu
de legătură
 Acces
interzis
înainte,mergem spre stînga.
Pe acest traseu turiștii pot vizita,observa :

1. Lacul relict ,,La Fontal’’
2. Asociație de Plop Alb cu subarboret de Alun, Păducel, Corn.
3. Specii de animale octrotite - Pisica sălbatică,jderul de pădure, acvilă țipătoare mare,
șopîrlă multicoloră ș.a. (Le puteți vedea de-a lungul traseului)
4. Vegetația acvatică - Rogoz paniculat,rogoz secalin, stuf ș.a.
5. Specii de plante ocrotite - Valeriană, Vetrice ș.a.
6. Specii de animale octrotite - Chițcan de apă,Vidra, Broască-Țestoasă-de baltă, Barza albă
7. Specii de plante ocrotite - Siminoc, Sovîrv, Stînjenel galben de baltă ș.a
8. Izvoare ascendente.
Condiții de parcurgere a traseului
1. Distanța de parcurgere a traseului – 4500 m.
142
TRASEUL TURISTIC,,ZIMBRĂRIA’’.
Legenda marcajelor:
 Rezervație
naturală,
 Direcția
traseului,
 Direcția
traseului,
 Traseu
principal.
Pe acest traseu turiștii pot vizita:

1. Zimbrăria
2. Stejari seculari
3. Starița 1005
4. Asociații de Plop Alb cu subarboret de Alun, Păducel, Corn
5. Diverse specii de plante,mamifere,păsări
6. Plante ocrotite: Laleaua Pestriță
7. Popas ,,La Stejarii Seculari’’.
8. Voliere cu fazani, hulubi,picheri, găinuțe pitice.
Condiții de parcurgere a traseului:

1. Distanța traseului este de 5 km
143
TRASEUL TURISTIC ,,Poienița cu Ghiocei’’
Legenda marcajelor:
 Rezervație naturală,
 Direcția traseului,
 Direcția traseului,
 Traseu principal
Pe acest traseu turiștii pot vizita, observa,admira :

144
1. Asociație de Stejar cu subarboret de Măcieș, Soc, Păducel(pe tot traseul)
2. Turn de observații
3. Albia veche a rîului Prut
4. Poienițele cu ghiocei
Condiții de parcurgere a traseului:
1. Distanța de parcurgere a traseului – 4km
Galanthus nivalis- este ghiocelul obișnuit care înflorește din februarie și care, continuă să
înflorească pînă în martie.
În rezervație întîlnim ghiocelul - nival. Specia este ocrotită de lege,inclusă în Cartea Roșie a
Moldovei.
10.CALENDARUL NATURII
TABELUL 10.1
Data Fenomenele
02.02 Începutul depunerilor icrelor la speciile de pești răpitori din r.Prut
07.02 Apariţia puietului la mistreţ
10.02 Apariţia ghiocelului
17.02 Cel mai scăzut nivel a apei r. Prut înregistrat în decurs de 24 ore(-0,5m)
19.03 Înflorirea în masă a ghiocelului
10.03 Apariţia viorelelor
11.03 Înflorirea brebeneilor
14.03 Începutul perioadei de împerechere la pisicile sălbatice
18.03 Sosirea egretei albe
27.03 Înflorirea în masă a brebeneilor
15.03 Îngeţ la suprafaţa solului
28.03 Migrarea stolurilor de lebădă cucuiată
27.03 Apariţia puietului la căprior
27.03 Înmugurirea salciei
06.03 Începutul vegetaţiei la turiţă
09.04 Apariţia mugurilor la plop
12.04 Migrarea stolurilor de gîscă cenușie
145
18.04 Precipitaţii mixte
02.04 Sosirea stîrcului cenușiu
04.04 Apariţia lalelei pestriţe
10,04 Butonizarea jugastrului
11.04 Sosirea cocorilor
11.04 Înflorirea salciei
13.04 Primul cîntec al cucului
16.04 Înflorirea plopului alb
15.04 Butonizarea stejarului
09.04 Apariţia lăcrămioarelor
27.03 Primul zbor al albinelor
20.04 Prima întîlnire a șarpelui de casă
22.04 Construcţia furnicarelor a furnicii roșii de pădure
17.04 Înflorirea în masă a lăcrămioarelor
24.04 Sosirea graurilor
25.04 Deseminarea plopului alb
01.05 Fructificarea plopului negru
10.05 Desiminarea salciei albe
12.05 Înflorirea salcîmului
27.05 Înflorirea arţarului tătăresc
24.05 Fructificarea turiţei
01.06. Începutul înflorirei socului
26.06 Nivelul maxim al apei r,Prut înregistrat în decurs de 24 ore (2,5m)
15,08 Debitul minim al apei r. Camenca înregistrat în decurs de 24 ore(0,03m³/s)
22,08 Debitul minim al apei r. Căldărușa înregistrat în decurs de 24 ore(0,02m³/s)
30.09 Debitul maximal al apei r.Camenca înregistrat în decurs de 24 ore(7,2m³/s)
06.10 Debitul maximal al r.Căldărușa înregistrat în decurs de 24 ore(3,4m³/s)

06.06 Începutul înfloririi teiului
11.06 Înflorirea în masă a teiului
19.06 Fructificarea salciei albe
15.08 Căderea frunzelor de alun
19.08 Fructificarea carpenului

146
20.09 Fructificarea socului
26.09 Fructificarea păducelului
24.09 Fructificarea stejarului
26.09 Fructificarea arţarului american
27.09 Uscarea frunzelor de plop
09.10 Uscarea frunzelor de frasin
10.10 Uscarea frunzelor de salcie
11.10 Precipitaţii abundente de scurtă durată
18.10 Împerecherea căpriorului
19.10 Uscarea frunzelor de carpen
06.11 Nivelul minim al apei r. Prut înregistrat în decurs de 24 ore (-0.45m)
11. RESPECTAREA REGIMULUI DE REZERVAȚIE

Tabelul nr. 11.1.
№ Denumirea Anii Total
2017 2018 2019 2020
1 S-au întocmit procese 2 1 1 1 5
verbale
2 Prejudiciul material 3370,7 3613,18 240 2962,8 10186,68
total, inclusiv
- tăieri ilicite - 1 1
- păşunat - - -
- braconaj 2500,0 - 2500,0
3 S-a plătit binevol 3370,7 3613,18 240 2962,8 10186,68
4 Au fost examinate - 1 -
5 Se examinează - - - -
6 Alte contravenţii 1
147
12.BIBLIOGRAFIE
1. Analele Naturii RN”Pădurea Domnească”IS 2002-2020
2. Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova. Institutul de Zoologie. Darea de seamă „Inventarierea
mamiferelor pe teritoriul RN „Pădurea Domnească”.
3. A. C. Şcadova. Температурный режим почв – 1979.
4. Asociaţia pentru Silvicultură „Moldsilva”, Amenajamentul RN „Pădurea Domnească” ÎS, volumul I,
Centrul de cercetări şi amenajări silvice, Chişinău 2008.
5. Cenuşă R., Teodosiu M., Cenuşă E., Aspecte privind diversitatea şi succesiunea în ecosisteme
marginale, Bucovina foerstieră XII, 1-2, 2004.
6. Cravciuc Iu. P., Coval Ia. V., Pădurile Moldovei, starea şi ameliorarea lor, Editura moldovenească,
Chişinău 1981.
7.Кузнецов ИЯ., Фенологическая периодизация и биологические наблюдения на заповедных
територияхю
8. Dăneţ A.F., Metode instrumentale de analiză chimică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti – 1996.
9. Ivan Doina, Fitocenologia şi vegetaţia R.S. România. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1979.
10. Malevchiuc – Mogoreanu, Neagu, Solurile luncii Prutului, chişinău – 1966
11. Postolache Gh. G., Vegetaţia Republicii Moldova, Editura Soros, 1998
12. Sandu M., Metodele de control a calităţii apelor freatice aplicate în cercetările ştiinţifice. Chişinău –
Ştiinţa 1992.
148
13.Ńóđęĺâčńü ČÄ., ßđýřĺâč÷ – Mĺňîäű ďđîăíîçčđîâŕíč˙ ôĺíîëîăč÷ĺńęčő ďđîöĺńîâ ëĺńíîé đŕńňčňĺëüíîńňčţ
14. Stugren B., Bazele ecologiei generale. Editura Ştiinţă şi Enciplodecă, Bucureşti 1982
15. Universitatea A.I. Cuza, Iaşi, România, pr. Mititelu, T. Burlac. Darea de seamă „Inventarierea florei
RNS Pădurea Domnească”.
16. Урсу А. Ф., Почвенно-екологическое микрорайонирование, Кишинёв 1980
17. www.vanatoripark.
18.Gheorghe Postolache Rezervaţia ,,Pădurea Domneascăˮ Chișinău 2017
19. PLANUL DE Ciclul I, 2017 – 2022 GESTIONARE AL BAZINULUI HIDROGRAFIC
PRUT. Elaborat și redactat în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei și
Legea Apelor nr.272 din 23.12.2011. Chișinău, mai 2016
20. Bibliografie- Eagles, P.F.J., McCool., Haynes C.D., ,,Sustainable Tourism in Protected Areas –
Guidelines for Planning and Management’’, World Comission on Protected Areas, IUCN, 2002.
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
159
160
161
162
163
164
165
166
167
168
169
170
171
172
173
174
175
176
177
178
179
180
181
182
183
184
185
186
187
188
189
190
191
192
193
194
195

Anale Naturii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anale Naturii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Directorul AGENȚIA ,, MOLDSILVA”

MINISTERUL AGRICULTURII, DEZVOLTĂRII REGIONALE

TEMA: DINAMICA PROCESELOR FIREŞTI, EVIDENŢIEREA

Cartea---, Volumul---- Pag.

1. Teritoriul (Cireș Laurențiu,Brașoveanu Lilian )..................................................pag. 2

2. Sectoarele experimentale (Bucătari Sergiu, Teșcureanu Marin)..........................pag.5

3. Relieful ( Brașoveanu Lilian,Stelea Vitalii, Schin Elena)....................................pag.17

4. Solul (Bucătari Sergiu, Cireș Laurențiu) .............................................................pag. 21

5. Date despre starea vremii.....................................................................................pag. 25

6. Date despre bazinele acvatice(Stelea Vitalii)......................................................pag. 26

7. Flora și vegetația.(Schin Elena,Stelea Vitalii, Cireș Laurențiu)..........................pag. 89

8. Fauna (Bucătari Sergiu,Pacicovschii Vadim, Voloșin Igori) .............................pag.120

9. Turismul(Bucătari Sergiu, Schin Elena,Stelea Vitalii).......................................pag. 141

10. Calendarul Naturii(Toți lucrătorii)......................................................................pag.150

11. Respectarea regimului de rezervației (Voloșin Igori).........................................pag. 152

13. Prezentarea (Stelea Vitalii) ..................................................................................pag.154

Denumire Suprafaţa Terenuri silvice

Cobani 252.7 186 70 2 3 3 2 193

Explicaţi Terenuri care servesc nevoile de producţie administraţie

Suprafaţa de probă Nr. 2

Date despre speciile de arbori

Regenerare naturală (plantule-puieţi)

Suprafaţa de probă Nr. 5

Date despre speciile de arbori

Suprafaţa de probă Nr. 7

Suprafaţa de probă Nr. 8

Suprafaţa de probă Nr. 9

2.1. Indicatori ecologici analitici

Tabelul 2.2 Indicatorii ecologici ai diversităţii:

W1 – cu valori sub 0,1% (specii accidentale),

3.2 Caracteristica teraselor neogene şi cuaternare.

Tabelul 4.1 Amplasarea profilelor

*Clasificarea solurilor Moldovei pe principii contemporane (Ursu, 1997);

Solurile aluviale virgine, neprelucrate în genere au un potenţial înalt de productivitate. În stratul

5. DATE DESPRE STAREA VREMII

6.DATE DESPRE BAZINELE ACVATICE

Identificarea corpurilor de apă

Construcţia lacului de acumulare Costeşti-Stânca a eliminat inundaţiile sezoniere ale Prutului,

Locul de I Nivelul Creşterea Nivelul Creşterea Nivelul Creşterea Nivelul Creşterea

d/o 2018 2019 2020 2021

Nr. Lunile Nivelul apei (m)

2 Februarie +0,2 +0.3 +0,1

3 Martie +0,8 +0.7 +0,9

4 Aprilie +0,7 +0.4 +0,6

5 Mai +1,3 +0.5 +0,9

6 Iunie +2,1 +2.1 +0,3

7 Iulie +2,1 +1.3 +0,6

8 August +0,7 +0.8 0,9

9 Septembrie +0,3 +0.5 +0,2

10 Octombrie +0,9 +0.4 +0,5

11 Noiembrie +0,4 +0.3 -

12 Decembrie +0,2 +0.4 -

Media anuală +0,82 +0.66 +0,53

Ca nivel etalon a fost luată luna ianuarie 2001 cota de 0,10 m.

Ca nivel etalon a fost luată luna ianuarie 2001, cota de 0,1

Stariţele rîului Camenca

1. Bulhacul „La Răchiţă” – lungimea – 70m, lăţimea – 35m,

24,09,2019 2.1 3.5 60.0 320.0 470.0 1.5 1600.0 10,4

Denumirea sursei de apă – fîntînă Înălţimea relativă – 55m

Analiza chimică. Proba nr. 3

Numărul, coli bacterii Coli-fagi Flora patogenă N.T.M

Denumirea sursei de apă – fîntînă Înălţimea relativă – 55m

Analiza chimică. Proba nr. 6