Strategii de conservare

Aquila pomarina
Introducere
Am ales această specie deoarece lipsesc informații cu privire la păsările de pradă atât în
rândul publicului larg, cât și a vânătorilor și a administratorilor de fonduri de vânătoare.
Persecuția păsărilor răpitoare, inclusiv a acvilei țipătoare mici (Fig.1), reprezintă astăzi o
amenințare majoră la adresa acestor specii.

În România și nu numai, nu există o conştientizare cu privire la rolul păsărilor răpitoare în

natură. Cel mai adesea sunt considerate a avea un rol negativ fiind identificate cu furtul
păsărilor domestice. În ceea ce priveşte păsările răpitoare de noapte ele sunt percepute ca
fiind aducătoare de ghinion, fiind persecutate și alungate din gospodorii și zone locuite.

Consider că informarea și conștientizarea publicului are un rol determinant în viitorul

acestei specii, deoarece este nevoie ca numărul exemplarelor să crească pentru a nu se ajunge
la dispariția acesteia.

Fig. 1 - Aquila pomarina

1
 Cauzele reducerii populațiilor și a distribuției populațiilor de Aquila
pomarina
1. Degradarea habitatului de cuibărit

Declinul populaţiei de acvilă țipătoare mică la nivel global este determinat în principal de
degradarea habitatului de cuibărit. Presiunea exercitată asupra habitatului de cuibărit este
generată de modul de planificare și utilizare a resurselor de masă lemnoasă, prin exploatarea
nerațională a pădurilor cu vârste înaintate. Impactul nerespectării prevederilor
amenajamentelor silvice, abordarea existenței pădurilor doar din perspectivă economică,
conduc în anumite zone la dispariția pădurilor mature propice pentru cuibăritul speciei.
Activităţile umane desfășurate în apropierea cuiburilor constituie unul dintre cei mai
importanţi factori cu efect negativ asupra acestei specii. Deranjul este produs în principal de
lucrările silvice. [1]

2. Construcții temporare/permanente

Alte tipuri de deranj sunt cele provocate de construcțiile temporare sau permanente
realizate la marginea pădurii (stâne, case de vacanțe, păstrăvării, pensiuni etc.) și în unele
cazuri dezvoltarea de infrastructură pentru amenajări hidroelectrice. Apariţia acestora în
apropierea zonelor de cuibărit conduc în cele mai multe cazuri la încetarea cuibăritului și
abandonul teritoriului de cuibărire. [1]

3. Turism off-road și pășunat ilegal

În habitatul de hrănire cele mai importante amenintări sunt modificarea sistemului actual de
folosintă a terenurilor agricole prin: schimbarea structurii mozaicate a terenurilor arabile în
favoarea monoculturilor, extinderea culturilor agricole neprielnice [1]

4. Uciderea intenționată

Păsările răpitoare sunt ucise, de regulă, datorită aversiunii față de acestea, fiind considerate
în mod greșit, un pericol pentru păsările domestice din gospodării, din considerente de
protecție a vânatului sau pentru a servi ca trofeu împăiat. Braconajul constituie un
important factor periclitant. [2]

5. Cunoștințe insuficiente referitoare la distribuția și preferințele specie.

Incendierea pajiștilor este o practică cu potențial impact negativ ale cărei efecte nu se
cunosc în totalitate, efectul nociv al arderilor controlate sau necontrolate poate fi la nivelul
populaţiilor de pradă îndeosebi când aceste arderi au loc spre sfârşitul lunii martie şi chiar
mai târziu. [2]

6. Electrocutarea

2
 Reprezintă un real factor periclitant pentru păsările răpitoare. Multe specii se aşează pe
stâlpii electrici pentru a ține sub observație teritoriul de hrănire sau pentru a se odihni.
Atingând cablurile sau traversele neizolate ale stâlpilor, păsările se electrocutează şi în
majoritatea cazurilor mor pe loc sau se rănesc grav. [2]

Convențiile internaținale referitoare la conservarea speciei

La nivel european, Aquila pomarina este protejată prin intermediul Directivei 2009/147/CE a
Parlamentului European și a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice. [2]

 Specia este inclusă pe Anexa 2 a Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare

de animale sălbatice,
 Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa
 Convenţia privind comerţul internaţional cu specii periclitate de faună şi floră
sălbatică.
 Aceste Convenţii internaţionale au fost ratificate prin Legea nr. 13/1998 pentru
aderarea României la Convenția de la Bonn, Legea nr. 13/1993, care ratifică
Convenţia de la Berna şi Legea nr. 69/1994 de ratificare a Convenţiei CITES. [2]

La nivel naţional, acvila ţipătoare mică este o specie strict protejată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare. Vânătoarea este interzisă prin Legea nr.
407/2006, iar valoarea de despăgubire este de 1350 euro. [2]

Strategii pentru conservarea speciei

1. Acțiuni pentru contracararea distrugerii habitatului de cuibărire a acvilei

țipătoare mici:
 Creșterea eficacității controalelor pentru respectarea amenajamentului silvic.
 Păstrarea a minimum 40% păduri bătrâne din totalul pădurilor dintr-un SPA, respectiv
minimum 30% pădure bătrână, într-un trup de pădure, în zona de deal Conform
observațiilor efectuate pe teren, procentul pădurilor bătrâne din siturile Natura 2000
este în scădere.

3
  Asigurarea protecției stricte în jurul cuiburilor. [2]

2. Acțiuni pentru eliminarea deranjului în habitatul de cuibărire a acvilei țipătoare

mici:
 Interzicerea construcțiilor în imediata vecinătate a pădurilor în care există acvila
țipătoare mică.
 Includerea în Planurile de Management ale siturilor Natura 2000
 Dezvoltarea amenajamentelor pastorale, conform Legii nr. 214/2011, astfel încât să se
evite perturbarea acvilei țipătoare mici, precum și sancționarea pășunatului care nu
ține cont de amenajamentele silvice.
 Permiterea accesului cu vehicule motorizate, în scop recreativ, în fondul forestier doar
pe trasee cu destinație specială, ce ocolesc zonele de cuibărit ale acvilei țipătoare
mici.
 Includerea perimetrelor de protecție din jurul cuiburilor, în zonele de linişte a
vânatului, pentru a se evita deranjul cauzat de activităţi de vânătoare în vecinătatea
cuiburilor.[2]

3. Acțiuni pentru stoparea uciderii intenţionate a acvilelor țipătoare mici:

 Investigarea de către autorităţile abilitate a provenienţei trofeelor şi exemplarelor vii,
de acvilă țipătoare mică;
 Asigurarea respectării prevederilor legislative în vigoare pentru cazurile de braconaj.
[2]

Bibliografie:

1. Proiect LIFE08 NAT/RO/000501 (2010-2013) - „Conservarea acvilei ţipătoare mici în

România”
2. Planul Național de Acţiune pentru conservarea acvilei ţipătoare mici - Aquila pomarina,
Anexa nr.1, 2017