Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
,,Fetița mea,
Sunt tatăl tău, Geraldine! Sunt Charlie, Charlie Chaplin! Știi oare câte
nopți am stat la căpătâiul tău când erai mică, spunându-ți povestea Frumoasei
Adormite, despre dragonul care nu doarme niciodată? Iar când somnul venea
să-mi biruiască ochii bătrâni și slăbiți, râdeam de el și îi spuneam: ,,Pleacă!
Visez visurile fiicei mele!”
Dar trebuie să-ți spun că oamenii sunt cei care care cad pe pământul tare
cel mai des, și nu echilibriștii de pe sârmă. Poate că la vreo serată vei fi orbită
de strălucirea unui diamant. În acel moment, diamantul va deveni la fel de
periculos ca sârma și căderea e inevitabilă. Poate că într-o zi vei fi fermecată de
chipul unui prinț. În aceeași zi, vei fi echilibristul fără experiență, iar cei fără
experiență cad întotdeauna. Nu-ți da inima pe aur și bijuterii. Cel mai mare
diamant este unul – soarele. Din fericire, el strălucește pentru toți. Și când
vremea va veni și te vei îndrăgosti, iubește-l pe acest om cu toată inima ta. I-am
spus mamei tale să-ți scrie despre asta. Ea înțelege iubirea mai bine decât mine
și ea este cea mai îndreptățită să vorbească cu tine. Muncești din greu, știu.
Vreau să văd un miracol, iar tu ai înțeles tot ce am vrut să-ți spun. Charlie
a îmbătrânit, Geraldine. Mai devreme sau mai târziu, în locul rochiei albe pe
care o porți pe scenă, va trebui să poți veștminte de doliu să vii la mormântul
meu. Nu vreau să te tulbur. Doar din când în când, uită-te în oglindă – vei vedea
acolo trăsăturile mele. În venele tale, sângele meu. Și chiar când sângele din
venele mele se va răci, nu vreau să-l uiți pe tatăl tău, Charlie. Nu am fost înger,
dar întotdeauna am vrut să fiu om. Încearcă și tu.
Te sărut, Geraldine.
Charlie al tău.”
Decembrie 1965