Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teorie Bac Bio 11-12
Teorie Bac Bio 11-12
MIHAELA-ADELA Pag. 1
BACALAUREAT XI-XII - ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE UMANĂ, GENETICĂ ȘI ECOLOGIE UMANĂ
-sistem nervos vegetativ (SNV) controleaza activitatea organelor interne; este de doua tipuri: simpatic
si parasimpatic.
b) D.p.d.v. topografic:
-sistem nervos central (SNC) cu măduva spinării și encefal;
-sistem nervos periferic (SNP) cu nervi (spinali si cranieni) și ganglionii de pe traseul lor.
-sistemul nervos somatic: functia reflexa – actul reflex, functia de conducere – clasificarea cailor
de conducere si rolul acestora
• Functia reflexa se realizează prin substanța cenușie.
actul reflex = mecanism fundamental prin care organismul (centrul nervos) răspunde la acțiunea unui
stimul.
arcul reflex = substratul anatomic al actului reflex (format din 5 componente: receptor, cale aferentă,
centrul
de comandă, cale eferentă, efector):
• Functia de conducere se realizeaza prin substanta alba organizata sub forma de cai de conducere
lungi (ascendente – ale sensibilitatii si descendente – ale motoritatii) si scurte (de asociatie).
Descendente – ale motilității, duc comenzi spre efectori, dormate din calea sistemului piramidal și
calea sistemului extrapiramidal.
-sistemul nervos vegetativ – clasificare, efecte ale stimularii simpaticului si parasimpaticului
Clasificarea SNV: simpatic si parasimpatic
- sistemul nervos vegetativ SIMPATIC-acționează în situații neobișnuite ale vieții (frică, furie) și pune
organismal în starea de ”fugă sau luptă”;
-sistemul nervos vegetativ PARASIMPATIC- acționează în situațiile normale, obișnuite, ale vieții.
Organ Efecte ale stimularii simpaticului Efecte ale stimularii
parasimpaticului
deosebiri:
-în cazul SNS-efectorii sunt mușchi striați, în timp ce cazul SNV-efectorii sunt mușchi netezi sau glande;
- calea eferentă a reflexului vegetativ are ganglioni pe traseu, în timp ce calea eferentă a reflexului
somatic nu are ganglioni pe traseu;
-notiuni elementare de igiena si patologie: meningita, coma, hemoragii cerebrale
Boala Cauza Manifestare Prevenire
• ANALIZATORII:
-segmentele unui analizator
Orice analizator contine 3 segmente: segmentul periferic, segmentul intermediar si segmentul central.
Segmentul periferic Segmentul intermediar Segmentul central
-contine receptori, care sunt -se mai numeste si calea de -localizat la nivelul scoartei
structuri specializate in conducere cerebrale in neocortexul senzitiv
preluarea stimulilor si -e format din 3 sau 4 unde sunt ariile senzitivo
transformarea energiei (pentru auz) neuroni senzoriale
stimulilor in potential de senzitivi -reprezinta locul (sediul)
actiune -face legatura intre formarii senzatiilor
-se gaseste la nivelul segmentul periferic si cel
organelor de simt central
-fiziologia analizatorilor: vizual, auditiv, vestibular, cutanat
Analizatoru Segmentul periferic Segmentul Segmentul central
l intermediar
Auditiv -receptorii: celule epiteliale ciliate, Reprezentat -in aria auditiva (acustica)
localizate in organul CORTI din urechea de calea din lobul temporal al
internă; acustică, ce emisferelor cerebrale;
are pe traseu -este sediul formării
-preiau stimuli acustici 4 neuroni senzației acustice;
Vestibular -receptorii: celule epiteliale ciliate, Reprezentat -in aria vestibulara din
localizați in maculele si ampulele din de calea lobul temporal al
urechea interna; -preiau stimuli legati de vestibulară, emisferelor cerebrale
echilibru(mișcările capului și corpului) ce are pe -este sediul formării
traseu 3 senzației vestibulare
neuroni
Cutanat -receptorii: de mai multe tipuri, localizati Reprezentat -in aria somestezica din
in piele ; de calea lobul parietal
-ex: sensibilității: --este sediul formării
-tactili (discurile Merkel, corpusculii -tactile senzației tactile, termice
Meissner), -termice și dureroase.
-termici (corpusculuii Krause – pentru -dureroasă,
rece; corpusculii Ruffini – pentru cald), formate din 3
-dureroși (terminatii nervoase libere) neuroni
• GLANDELE ENDOCRINE:
-topografie, hormoni – efecte definitorii: hipofiza, tiroida, pancreas, suprarenale, gonade
Hormonii = substanțe organice (proteine/lipide) fiind produși de glandele endocrine, eliberați
în sânge și transportați la diferite organe, numite organe “țintă” pentru a regla activitatea lor.
Hipofiza, prin lobul anterior, secretă hormoni glandulotropi (TSH, ACTH, FSH, LH),care sunt
eliberați în sânge și transportați la glandele endocrine (TIROIDĂ, /corticosuprarenala/GONADE-ovare și
testicule), pentru a stimule secretia lor.
Glanda Topografia Hormoni
-disfunctii (nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, boala Basedow-Graves, mixedem,
nanism tiroidian, gușa endemică, diabet zaharat)
Disfunctii: hiposecretie (↓) si hipersecretie (↑) => apar diferite afectiuni endocrine
HIPOFIZA (STH – h. somatotrop/de creștere + ADH – h. antidiuretic/vasopresina = conserva apa in
corp):
1) Hiposecretia de STH:
-în copilărie = nanism hipofizar (piticism): afectează dezvoltarea somatică, talie redusă (< 1.20m), corp
proporțional dezvoltat, intelect normal.
2) Hipersecretia de STH:
-în copilarie = gigantism: talie de peste 2.2m, oase fragile, articulații instabile;
-la adult = acromegalie: creșterea extremităților corpului și creșterea în volum a viscerelor.
3) Hiposecreția de ADH:
-ADH-ul e secretat de hipotalamus, e depozitat și eliberat în sânge de câtre
hipofiză; -conservă apa în corp;
-hiposecreția de ADH/eliberare deficitară de către neurohipofiză detremină apariția diabetul insipid
care se manifestă prin: pierderi mari de apă prin urină (≈20L/24h) și demineralizarea organismului.
TIROIDA (T3, T4):
1) Hiposecreția:
-în copilărie = nanism tiroidian (cretinism): talia e redusă, corp disproporțional, intelect redus; = gușa
endemică: apare datorită lipsei iodului din alimentație si se manifestă prin : mărirea în volum a
glandei.
=>e redusă atât dezvoltarea somatică cât și cea intelectuală.
-la adult = mixedem: arderile celulare sunt lente, oboseală accentuată, senzație permanentă de frig,
piele uscată și îngroșată, apar deficiențe de memorie, concentrare, atenție.
2) Hipersecreția:
- boala Basedow-Graves: arderile celulare sunt rapide, iritabilitate, nevrozitate, piele caldă și umedă,
gușa exoftalmică și ochi exoftalmici.
PANCREASUL ENDOCRIN:
1) Hiposecreția:
-în urma hiposecreției de insulină (=h. hipoglicemiant) apare diabetul zaharat care are ca manifestări :
hiperglicemia, poliuria (pierderea de apă prin urină), polidipsia (senzația de sete), polifagia (mănâncă
mult) și scăderi în greutate.
• SISTEMUL OSOS:
-scheletul – alcatuire, rol, cresterea in lungime si in grosime a oaselor
Scheletul e format din totalitatea oaselor + articulatiile dintre ele.
a) Scheletul capului:
neurocraniul (8 oase) viscerocraniul (14 oase)
oase perechi : oase perechi:
• parietale oase nazale
• temporal cornete nazale
oase lacrimale
zigomatice
maxilare
palatine
oase neperechi: oase neperechi:
• frontal mandibula
• occipital vomerul
• etmoid
• sfenoid
Desi genunchiul nu este o regiune a membrului inferior liber, acesta prezinta un os numit
rotula.
Rolul oaselor: miscare, sustinere, protectie, depozit de minerale (Ca, Mg, P), rol antitoxic, sediul
formarii hematopoezei (=celulele sangvine).
Cresterea oaselor:
-în lungime: pe seama cartilajelor de crestere diafizo-epifizare;
-în grosime: pe seama periostului.
• SISTEMUL MUSCULAR:
-muschi scheletici: principalele grupe, tipuri de contractii
Principalele grupe de muschi scheletici:
Muchii capului Muschii gatului Muschii Muschii membrelor
trunchiului
cvadriceps = cel mai voluminos muschi al corpului croitor = cel mai lung muschi al corpului
1) Izotonice: tonusul ramâne constant, lungimea se modifică (muschiul se contractă), produc mișcare
(lucru mecanic), caracterizează mușchii membrelor;
2) Izometrice: lungimea ramâne constantă, tonusul variază, nu produc mișcare (lucru mecanic), carac
terizează musculatura posturală.
Intinderi -traumatism
Rupturi musculare
2.2. Functiile de nutritie
• DIGESTIA SI ABSORBTIA:
-transformari fizico-chimice ale alimentelor in tubul digestiv; absorbtia intestinala
Sistemul digestiv = tubul digestiv (cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestinul subtire <
duoden, jejun si ileon = absorbtie >, intestinul gros) + glande anexe (glande salivare → saliva; ficatul →
bila/sucul biliar; pancreasul → sucul pancreatic).
Digestia = un proces complex, care constă în totalitatea transformărilor mecanice (mărunțire),
fizice (impregnare cu sucuri digestive și dizolvare) si chimice (descompuneri chimice, enzimatice) prin
care alimentele complexe sunt transformate în produsi simpli (=nutrimente), ușor de absorbit de către
sânge și limfă.
3) Digestia intestinală:
-în duoden exista o activitate motorie si o activitate secretorie => sucul intestinal; -la acest nivel se
varsaă: bila (produsă de ficat) si sucul pancreatic (pancreasul exocrin); -! bila este lipsită de enzime,
dar ajuta la digestia lipidelor - prin emulsionarea lipidelor si activarea lipazelor;
-sucul intestinal și sucul pancreatic sunt cele mai bogate în enzime;
-sucul pancreatic contine enzime: glicolitice (ex: amilaza pancreatică), proteolitice (ex: tripsina,
chemotripsina, carboxipeptidaza, elastaza) si lipolitice (ex: lipaza pancreatică);
-sucul intestinal contine enzime: glicolitice (ex: dizaharidaze), proteolitice (ex: proteaze) si lipolitice (ex:
lipaza intestinală).
În urma digestiei, au rezultata produși finali:
• din glucide - monozaharide
• din proteine - aminoacizi
• din lipide -aczi grași și glicerol
Absorbția nutrimentelor
Produșii finali ai digestiei (monozaharide, aminoacizi, acizi grași și glicerol), împreună cu apa,
sărurile minerale și vitaminele, sunt absorbiți în sânge sau limfă, la nivelul stomacului, colonului și in
cea mai mare parte la nivelul intestinului subtire (jejun și ileon), acesta prezentând ca adaptare
structurală, vilozitățile intestinale!
Absorbtia se face prin mecanisme pasive (fără consum de energie) si active (cu consum de
energie).
După ce au fost absorbiți, produșii finali ai digestiei vor fi transportați spre toate celulele
organismului.
În urma acestor procese rezultă materiile fecale, care se vor acumula în rect și apoi vor fi
eliminate din organism prin procesul numit defecatie.
-notiuni elementare de igiena si patologie: caria dentara, somatita, pancreatita, ciroza hepatica, litiaza
biliara, enterocolitele
Boala Cauza Manifestare Prevenire
0 - α si β
A A β
B B α
AB A si B -
Imunitate
Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a recunoaște și neutraliza particulele sau
celulele străine organismului.
Se bazează pe reacția antigen-anticorp (substanțe chimice străine organismului - substanțe
chimice produse de organism) si poate fi:
1) Imunitate înnăscută= nespecifică:
-e caracteristică speciei;
-e genetică și se poate face prin mecanisme celulare (ex: fagocitoza) sau prin mecanisme umorale =
prin diferite secreții (ex: HCl din sucul gastric).
2) Imunitate dobandită:
-e caracteristică indivizior;
-poate fi: -dobândita natural -prin mecanisme pasive (anticorpii din laptele matern care dau imunitate
copilului) sau prin mecanisme active (în urma contactului cu microbul sau în urma bolii); -dobândită
artificial: pasiv (seroterapie = administrare de anticorpi) sau activ (vaccinoterapie = vaccinul contine
microbul viu sau mort).
-activitatea cardiaca: parametrii functionali (frecventa cardiaca, debit cardiac, tensiune arteria-la, puls
arterial)
1) Frecventa cardiaca (Fc): reprezinta numărul de bătăi (sistole) pe minut
(ex: 70 bătăi/min în repaus și ≈150 bătăi/min la efort).
2) Debitul cardiac (Dc): reprezintă volumul de sânge pompat de inimă în corp într-un minut.
Dc = Fc • Ds (ex: 70 • 80 ml = 5600 ml = 5,6 L/min sânge în repaus)
3) Tensiunea arteriala (T.A.): reprezintă forța exercitată de coloana de sânge asupra pereților vaselor
(arterelor) prin care circulă;
• SISTEMUL RESPIRATOR:
-ventilatia pulmonara
1) Inspiratia = proces activ, prin care aerul pătrunde în plămâni;
-volumul cutiei toracice și a plămânului crește, muschiul diafragm + intercostali se
contractă; -presiunea intrapulmonară < presiunea atmosferică, (presiunea din plămâni
scade !) 2) Expiratia = proces pasiv, prin care aerul iese din plămâni;
-volumul cutiei toracice și a plămânului scade, muschiul diafragm + intercostali se relaxează, revin la
normal;
• SISTEMUL EXCRETOR:
-formarea si eliminarea urinei
Sistemul excretor: format din:
rinichi(nefronii – se formeaza urina) + cai urinare (intrarenale: tub colectori, calice mari si mici, pelvis
renal/bazinet; extrarenale: uretere, vezica urinara, uretra; se elimina urina).
Nefronul este unitatea structurala si functionala a rinichiului.
Etapele formarii urinei:
1) Ultrafiltrarea glomerulara:
-are loc în CRM (corpusculul renal Malpighi);
-constă în trecerea plasmei din capilarele glomerulare în capsula Bowman;
-se finalizează cu producerea urinei primare/plasma deproteinizată (125ml/min =>180 L/24h).
2) Reabsorbtia tubulara: are loc în tubul urinifer, unde substanțele utile trec din lumenul tubului
urinifer in capilarele peritubulare, prin mecanisme active sau pasive;
3) Secreția tubulară: are loc în tubul urinifer, unde substanțele toxice sau în exces trec din capilarele
peritubulare in tubul urinifer =>urina finala (1,8L/24h)
Eliminarea urinei: tub colector → calice mici → calice mari → pelvis → uretere → vezica
urinara → uretra
-compozitia chimica
Nucleotida ADN (bicatenar) ARN (monocatenar)
Bazele azotate AG AG
TC UC
Radical fosfat -P -P
Bazele azotate sunt: purinice (adenina si guanina) si pirimidinice (citozina, tinina si
uracilul). -structura primara si secundara a ADN
ADN-ul reprezinta materialul genetic de la dezoxiribovirusuri (=virusurile care au in genomul lor
o molecula de ADN), PK (bacterii) si EK (plante, animale).
Structura: 2 lanturi polinucleotidice formate din baze azotate, pentoza si radicalul fosfat.
Prezinta:
1) O structura primara (monocatenara): reprezinta o secventa de nucleotide dintr-o catena care
codifica informatia ereditara;
2) O structura secundara (bicatenara), formata dintr-un dublu helix:
-cele doua catene sunt legate intre ele prin punti de hidrogen duble (intre A si T si invers) si triple (intre
G si C si invers);
-proprietati: -catenele sunt antiparalele (catena de ADN 3'-5' e complementara cu catena de ADN 5'-
3');
-catenele sunt complementare (se leaga prin punti de hidrogen ce unesc intotdeauna o baza
purinica de una pirimidinica).
Proprietatile ADN-ului:
a) Denaturarea – renaturarea:
denaturarea = incalzind o solutie de ADN, se rup puntile de hidrogen astfel incat ADN-ul bi devine
mono.
renaturarea = recirea solutiei treptat va determina refacerea puntilor de hidrogen astfel incat ADN-ul
mono devine bi;
= răcirea brusca a solutiei va determina aparitia si mentinerea ADN-ului monocatenar care
Funcțiile ADN-ului:
- funcția autocatalitică- sau replicarea (autocopierea) AND-ului
-constă în sinteza AND-ului prin replicație și se realizează după modelul semiconservativ; -
dublarea cantității de AND are loc în interfaza ciclului celular;
- funcția hetrocatalitică sau sinteza proteinelor
- Dogma centrală a geneticii: ADN ARN PROTEINE
-Conform dogmei centrale a geneticii informația genetică se reproduce prin replicație și este
decodificată într-o protein sau enzimă specifică prin translație și transcripție;
CODUL GENETIC:
Unitățile de codificare a informației genetice sunt codonii. Un codon este alcătuit dintr-o secvență de
3 nucleotide succesive.
Caracteristicile codului genetic:
- este degenerat- fiind alcătuit din 64 de codoni și 20 de aminoacizi- un aminoacid poate fi codificat de
mai mulți codoni;
- este nesuprapus- doi codoni vecini nu au nucleotide suprapuse;
- nu are virgule sau alte semne de punctuație;
-este universal în toată lumea vie;
CODONII STOP: UAA, UAG, UGA
2. Ecologie umana:
Ecosistemul = biotop (componenta nevie) + biocenoza (componenta vie).
biotop = aer, apa, sol, roca biocenoza = plante, animale Influenta omului asupra
ecosistemelor naturale:
-pozitive: conserva/protejeaza (ex: conservarea biodiversitatii, stabilirea ariilor protejate, dezvoltare
durabila);
-negative: degradeaza/deterioreaza (ex: poluarea, fragmentarea habitatelor, supraexploatarea
resurselor, defrisari, vanat, pescuit in exces, introducerea de specii noi).