Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Corpul uman este alcatuit din patru segmente: cap, gat, trunchi si membre.
Axele
Planurile
Planurile corpului uman trec prin cate doua axe si sunt urmatoarele:
a) Planul frontal
Este vertical, paralel cu fruntea, trece prin axele longitudinal si transversal.
Imparte corpul in doua parti asimetrice:
-o parte anterioara (ventrala)
-o parte posterioara (dorsala)
b) Planul sagital
-Este vertical, perpendicular pe panul frontal, trece prin axele longitudinal si sagital.Este planul
simetriei bilaterale deoarece imparte corpul in doua jumatati simetrice.
-jumatatea dreapta
-jumatatea stanga (de exemplu: ochii sunt asezati lateral fata de nas si medial fata de urechi).
c) Planul transversal
- Este orizontal, perpendicular pe planul frontal si sagital, trece prin axele transversal si
sagital.
Imparte corpul in doua parti asimetrice:
-o parte superioara (craniala)
-o parte inferioara (caudala)
(de exemplu: ochii sunt situati cranial fata de gura iar gura caudal fata de nas)
Sistemul nervos este alcatuit din totalitatea organelor in componenta carora intra tesutul nervos.
Sistemul nervos somatic (al vietii de relatie) asigura activitatea motorie somatica si sensibilitatea
senzitivo-senzoriala in functie de conditiile mediului inconjurator.
Rolul sistemului nervos somatic: integrarea organismului in mediul sau de viata. Sistemul nervos
vegetativ coordoneaza activitatea organelor interne (viscerelor) in conditii diferite de viata.
Din punct de vedere structural si functional, sistemul nervos vegetativ se clasifica in:
Maduva spinarii
Maduva spinarii este situata in canalul vertebral format prin suprapunerea orificiilor vertebrale.
Maduva spinarii se intinde de la vertebra cervicala C1 la vertebra lombara L2, de unde se
continua cu filum terminale pana la vertebra a doua coccigiana.
Encefal
Encefalul este situat in cutia craniana si este format din:
Organele sistemului nervos central sunt protejate de un sistem de membrane cerebro-spinale care
alcatuiesc meningele.Cele trei membrane cerebro-spinale sunt: duramater, arahnoida si piamater.
Intre arahnoida si piamater se afla un spatiu plin cu lichid cefalo-rahidian, cu rol trofic si de
protectie mecanica.
Ganglionii nervosi sunt alcatuiti din aglomerari de corpi neuronali si sunt reprezentati de:
-ganglioni spinali
-ganglioni cranieni
-ganglioni vegetativi
Functia reflexa
Substanta cenusie este dispusa la interior, are forma de fluture si prezinta prelungiri numite
coarne (3 perechi de coarne)
receptor,
cale aferenta,
centru nervos,
cale eferenta si efector.
RECEPTOR >>> calea aferenta >>> CENTRU NERVOS >>> calea eferenta >>> EFECTOR
1) Receptorul
Este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate, proportional
cu intensitatea stimulului.Rolul receptorului este de a transforma energia stimulului in influx
nervos.
a) Dupa localizare:
- exteroceptori situati la nivelul pielii, se afla la periferia organismului si primesc informatii din
mediul extern.
2) Calea aferenta
Este senzitiva.
Face legatura intre receptori si centri nervosi.
Este reprezentata de dendritele si axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali; si de
dendritele si axonii neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi cranieni.
3) Centrul nervos
- reprezinta toate structurile sistemului nervos central care analizeaza si prelucreaza
informatiile primite si genereaza impulsuri nervoase.
In sistemul nervos exista 3 nivele majore unde se afla centrii nervosi care coordoneaza diferite
tipuri de reflexe:
5) Efectorul
Executa comanda primita de la centru nervos.
Efectorii sunt reprezentati de muschi, care raspund prin contractie, si glande, care raspund
prin secretie: muschii striati (efectori ai sistemului nervos somatic), muschi netezi
(efectori ai sistemului nervos vegetativ), glande exocrine si glande endocrine.
Functia de conducere
Clasificarea cailor de conducere:
cai ascendente
cai descendente
I. CAILE ASCENDENTE - CAILE SENSIBILITATII
Sensibilitatea tactila fina este condusa prin fasciculele spinobulbare Goll si Burdach.
Rol: conduc informatii tactile fine si vibratii.Caile sensibilitatii tactile fine conduc informatii
privind forma, marimea, structura si perceptia greutatii obiectelor.
Rol: conduc informatiile tactile elementare (conduc informatii tactile grosiere si de presiune
usoara).
Caile descendente sunt motorii, conduc impulsuri nervoase de la centri nervosi ai encefalului spre
maduva, si deservesc motilitatea corpului.
- 75% din fibre se incruciseaza la nivelul bulbului, formand fasciculul piramidal incrucisat
- 25% din fibre nu se incruciseaza in bulb ci in maduva spinarii, formand fasciculul piramidal
direct.
Rol: conduc comenzi pentru miscarile voluntare, precise, coordonate, ale musculaturii somatice
din regiunea trunchiului, membrelor si o parte din regiunea gatului; de la nivelul centrilor motori
ai cortexului cerebral.
Rol: conduc comenzi pentru miscarile voluntare, precise, coordonate, ale musculaturii somatice
din regiunea capului si o parte din regiunea gatului.
Caile extrapiramidale cu origine corticala fac sinapsa in ganglionii bazali (corpii striati).
Caile extrapiramidale care pornesc din centri subcorticali au pe parcurs doi neuroni:
Rol: conduc comenzi catre muchi scheletici si determina contractii musculare automate, intervin
in realizarea unor activitati umane complexe, cum ar fi: mersul, scrisul, condusul masinii, innotul,
cantatul la intrumente.
- rubrospinale (cu origine in nucleii rosi din pedunculii cerebrali din mezencefal);
- nigrospinale (cu origine in substanta neagra din pedunculii cerebrali din mezencefal);
Toate aceste cai ajung in cordoanele anterioare ale maduvei spinarii; exceptie fac fasciculele
rubrospinale care ajung in cordoanele laterale ale maduvei spinarii.
Sistemul nervos vegetativ (SNV)
Sistemul nervos vegetativ este partea sistemului nervos care coordoneaza activitatea
viscerala (inconstienta).
Structural si functional
a. Din punct de vedere structural si functional SNV este format din doua parti:
1. Sistem nervos simpatic
Sistemul nervos simpatic actioneaza in situatii neobisnuite: frica, furie, spaima. Centri nervosi
simpatici sunt situati in maduva spinarii, in coarnele laterale din regiunea toracica (T1-T12) si
lombara (L1-L2). Partea periferica este reprezentata de ganglionii vegetativi si fibre vegetative
preganglionare si postganglionare.
I. Structural si topografic
Din punct de vedere structural si topografic este asemanator cu sistemul nervos somatic, fiind
alcatuit din sistem nervos central si sistem nervos periferic.
- centri de control si integrare vegetativa din hipotalamus, sistemul limbic si scoarta cerebrala.
MENINGITA
Meningita este o boala infectioasa provocata de inflamarea meningelor cerebrospinale (cele trei
foite care protejeaza axul cerebrospinal).
1. Cauzele sunt:
- infectioase, toxice,
- alergice,
- virusuri,
- ciuperci,
- protozoare.
2. Simptome:
Se manifesta prin dureri de cap, febra, varsaturi, fotofobie (frica de lumina), contractia
muschilor cefei, modificari importante in lichidul cefalorahidian.
3. Prevenire:
- Adoptarea unui stil de viata sanatos, evitarea frigului sau caldurii excesive.
HEMORAGII CEREBRALE
Hemoragiile cerebrale reprezinta revarsarea sangelui in tesuturi si cavitati, prin ruperea unui vas
de sange din creier (accident vascular cerebral).
1. Cauze
- Hipertensiunea arteriala,
- afectiuni cardiace si vasculare,
- fumatul si consumul excesiv de alcool,
- obezitatea, sifilisul,
- traumatisme arteriale, tumorile cerebrale.
2. Simptome
- Se manifesta prin cefalee severa (dureri de cap puternice), varsaturi, lesin, pupile inegale,
modificari de personalitate, coma, paloare, agitatie, hipotensiune, puls si ritm respirator
accelerat.
3. Prevenire
- Adoptarea unui stil de viata sanatos, evitarea consumului excesiv de tutun, alcool si cafea.
COMA
ANALIZATORII
2. Segmentul intermediar
- Este alcatuit din caile nervoase prin care ajung influxurile la centrii nervosi superiori
3. Segmentul central
- Este reprezentat de aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea de conducere.
ANALIZATORUL VIZUAL
1) GLOB OCULAR
b) Tunica externa
- este formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a tuncii externe, are culoarea alb-sidefie
si este opaca.Sclerotica are rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este avasculara si transparenta (permite
razelor de lumina sa o traverseze); cu fibre nervoase amielinice.
c) Tunica medie
- este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida se afla imediat sub sclerotica; este o membrana pigmentata si vasculara cu rol in
nutritia globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din fibre musculare netede dispuse
radiar si circular) si procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta umorile).
Irisul este partea colorata a ochiului. In centrul irisului se afla un orificiu numit pupila.Irisul
este format din celule pigmentare si fibre musculare netede, dispuse radiar si circular.
d) Tunica interna
- este reprezentata (alcatuita) de retina.
Retina este formata din celule nervoase (celule fotoreceptoare si neuroni), celule pigmentare
si celule de sustinere.
Celule fotoreceptoare cu bastonase sunt responsabile de vederea nocturna, fara detalii si fara
culori.
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata oarba.
Pata oarba este locul pe unde iese nervul optic din retina si este lipsita de celule
fotoreceptoare.
.Sistem optic
Sistemul optic este format din totalitatea mediilor transparente ale globului ocular:
corneea, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.
Corneea
- face parte din tunica externa si este portiunea anterioara a tunicii.
Umoarea apoasa
- este secretata de procesele ciliare.Se afla intre cornee si iris (in camera anterioara) si intre
iris si cristalin (in camera posterioara).
- Umoarea apoasa este un lichid transparent, permite trecerea razelor de lumina.
Cristalinul
- este o lentila biconvexa.
- Este situat in spatele irisului, intr-o capsula elastica numita cristaloida.La extremitati se
leaga de muschiul ciliar prin ligamentul suspensor.
- Focalizeaza razele luminoase patrunse in pupila.
Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)
- se afla intre cristalin si retina; este transparenta cu consistenta de gel.
- Rolul corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a ochiului.
Sistem fotoreceptor
- este reprezentat de retina si are rolul de a transforma energia luminoasa in influxuri
(impulsuri) nervoase.
I. ORGANE ANEXE
Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea mesajelor
vizuale si formarea senzatiilor vizuale.
Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se micsoreaza, proces
numit mioza (pupiloconstrictie).
Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mareste, proces numit
midriaza (pupilodilatatie).
Ochiul emetrop
In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta perfecta intre lungimea axului
anteroposterior si puterea de convergenta a mediilor transparente. Aceasta concordanta permite
vederea clara, fara acomodare, a obiectelor situate la o distanta mai mare de 6 m. In cazul
obiectelor situate intre punctum proximum (25 cm) si punctum remotum (6 m) vederea este clara,
dar cu acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a obiectelor,
situate intre 25 cm si 6m.
1) Miopia
Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului anteroposterior sau a
cuburii crescute a cristalinului. Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)
2) Hipermetropia
Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului anteroposterior sau
a curburii scazute a cristalinului. Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe (convergente)
3) Astigmatismul
a) Iodopsina
b) Rodopsina
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii optici sunt
conduse la segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul occipital,
pe marginile scizurii calcarine, unde sunt transformate in senzatie de vaz.
c) Celulele cu bastonase
d) Celulele cu conuri
Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea fotopica (diurna), in lumina intensa,
necesare pentru vederea colorata.
Analizatorul acustico-vestibular
¬Analizatorul auditiv¬
1. Urechea externa
Urechea externa este formata din pavilion si conduct auditiv extern.Conductul auditiv extern
se intinde de la pavilion la timpan.Timpanul se afla la limita dintre urechea externa si urechea
medie.
2. Urechea medie
Urechea medie este o camera plina cu aer deoarece comunica cu faringele printr-un canal
numit trompa lui Eustachio.Pe peretele intern, dinspre urechea interna, prezinta doua orificii
numite fereastra ovala si fereastra rotunda.
In urechea medie se afla un lant de trei oscioare: scarita, ciocan si nicovala.Talpa scaritei se
sprijina pe fereastra ovala.
3. Urechea interna
Urechea interna este formata dintr-un sistem de spatii ce alcatuiesc labirintul osos.Labirintul
osos este format din: trei canale semicirculare osoase, vestibul osos si melc osos (cohlee). In
interiorul labirintului osos se afla labirintul membranos. Labirintul membranos este format din
trei canale semicirculare membranoase, vestibul membranos si melc membranos (canal cohlear).
In interiorul labirintului membranos se afla un lichid numit endolimfa. Intre labirintul osos si
cel membranos se afla un spatiu care contine lichidul numit perilimfa.
Vestibulul membranos este alcatuit din doua vezicule suprapuse numite utricula si sacula.In
canalele semicirculare membranoase se afla receptori vestibulari (receptori pentru echilibriu). In
melcul membranos se afla receptori auditivi.
Segmentele analizatorului auditiv
Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul auditiv extern.La
capatul acestui conduct unele sonore pun in vibratie timpanul care la randul sau antreneaza lantul
celor trei oscioare.
Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre pozitia capului sau a corpului in
spatiu. Excitantul specific al analizatorului vestibular este constituit de schimbarea pozitiei
capului sau a intregului corp. Receptorii vestibulari se afla in canalele semicirculare
membranoase (utricula si sacula).
i. Repaus
- Atunci cand capul sta nemiscat otolitele apasa asupra receptorilor maculari care trimit
impulsuri nervoase catre segmentul central, informand-ul asupra pozitiei capului.
ii. Accelerari liniare (inainte, inapoi, lateral)
- Atunci cand capul si corpul sufera accelerari liniare otolitele sunt impinse in sensul opus
miscarii.In aceste situatii se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul
central si determina reactii pentru corectarea pozitiei capului si corpului.
iii. Miscari de rotatie
- Miscarile de rotatie ale corpului si capului, antreneaza rotatia simultana a canalelor
semicirculare aflate in planul rotatiei respective. La nivelul receptorilor iau nastere
impulsuri nervoase.Impulsurile nervoase sunt transmise prin nervul vestibular catre
segmentul central, aflat in girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive.
Canalele semicirculare orizontale si laterale
- informeaza asupra miscarilor in jurul axului vertical (rasuciri, intoarceri).
Canalele semicirculare verticale
- informeaza asupra miscarilor in jurul axelor orizontale (sarituri, caderi).
Analizatorul cutanat
Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele. Pielea este
alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma:
3. Segmentul central
- se afla in girusul postcentral din lobul parietal.
I. Sensibilitatea tactila fina (epicritica)
Sensibilitatea tactila fina este determinata de deformari usoare ale pielii.Zone cu sensibilitate
mare sunt buzele si pulpa degetelor.
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata pielii. Receptorii pentru rece sunt mai
numerosi decat cei pentru cald.
Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant foarte puternic care produce leziuni
celulare. Durerea tegumentara se manifesta cu o mare capacitate de discriminare. Receptorii
pentru durere sunt mai rari in viscere si de aceea durerea viscerala nu se poate localiza precis.
GLANDELE ENDOCRINE
Glandele endocrine alcatuiesc sistemul endocrin, sunt glande cu secretie interna al caror
produsi de secretie se numesc hormoni.
Hormonii sunt eliberati in sange sau limfa, prin intermediul carora ajung la celule sau
organe tinta.
HIPOFIZA
Hipofiza este localizata la baza creierului, in saua turceasca a osului sfenoid.Are forma si
marimea unui bob de fasole cantarind aproximativ 0,5 grame.
Hipofiza este legata de baza hipotalamusului prin tija pituitara. Tija pituitara este formata
din sistem port-hipofizar si tract hipotalamo-hipofizar.
a) Sistem port-hipofizar
este alcatuit din vase de sange dispuse intre hipotalamus si lobul anterior al hipofizei. Are
rol in transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul anterior al hipofizei.
b) Tract hipotalamo-hipofizar
este alcatuit din fibre nervoase dispuse intre hipotalamus si lobul posterior al hipofizei.
Are rol in transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul posterior al hipofizei.
Adenohipofiza reprezinta aproximativ 75% din masa hipofizei si secreta doua tipuri de
hormoni:
- la femei: ovulatia
4. Hormonul foliculostimulant
Hormoni nonglandulotropi
1. Hormonul somatotrop
Lobul posterior reprezinta aproximativ 23% din masa hipofizei. Neurohipofiza este
formata din lobul posterior al hipofizei si din tractul hipotalamo-hipofizar. Nucleii anteriori ai
hipotalamusului produc doi neurohormoni care prin tractul hipotalamo-hipofizar ajung in lobul
posterior si de aici sunt eliberati in sange. Cei doi neurohormoni sunt: hormonul antidiuretic si
ocitocina.
2. Ocitocina
Ocitocina stimuleaza:
TIROIDA
Tiroida este situata in partea anterioara a gatului, la baza laringelui; este formata din doi
lobi laterali uniti printr-o parte mediana numita istm. Tiroida produce doi hormoni: tiroxina si
triiodotironina.
3) Determina hiperglicemie
Nanismul tiroidian se caracterizeaza prin inaltime redusa, dezvoltare fizica si psihica redusa
(cretinism, defecte ale dentitiei si deformari osoase.
b) Mixedemul la adult
Lipsa iodului din alimentatie produce gusa endemica. Gusa endemica se caracterizeaza prin
hiposecretie tiroidiana insotita de marirea glandei. Un rol important in alimentatie il are sarea
iodata, deoarece este o sursa de iod, iar iodul este necesar formarii hormonilor tiroidieni.
PANCREASUL
Pancreasul este o glanda mixta avand atat functie exocrina cat si endocrina:
a) Functia exocrina
Functia exocrina este realizata de catre acini pancreatici, care secreta sucul pancreatic cu rol in
digestia intestinala
b) Functia endocrina
Functia endocrina este realizata de catre insulele Langerhans, care secreta hormoni
1. Insulina
- hipoglicemie
a) Diabetul zaharat
GLANDELE SUPRARENALE
1) Corticosuprarenala
a) Hormoni glucocorticoizi
b) Hormoni mineralocorticoizi
c) Hormoni sexosteroizi
I. Medulosuprarenala
Medulosuprarenala este partea de mijloc a glandei; produce doi hormoni: adrenalina si
noradrenalina, se mai numesc si catecolamine si au efecte similare stimularii sistemului nervos
simpatic.
Gonadele sunt glande mixte si sunt reprezentate de ovare (gonade feminine) si de testicule
(gonade masculine)
1. Ovarele
Ovarele sunt organe pereche si sunt situate in cavitatea pelviana, pe de o parte si alta a
uterului.Ovarele sunt glande mixte, deoarece au atat functie exocrina cat si endocrina:
a) Functia exocrina
Functia exocrina a ovarului consta in formarea ovulelor (celule sexuale feminine sau gameti
feminini) prin procesul numit ovogeneza
b) Functia endocrina
c) Hormonii estrogeni
2. Testiculele
Testiculele sunt organe pereche situate intr-o punga tegumentara numita scrot.Testiculele sunt
glande mixte, avand atat functie exocrina cat si endocrina:
a) Functia exocrina
b) Functia endocrina
SISTEMUL OSOS
Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care intra in componenta organismului.
1. Scheletul capului
- este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si viscerocraniul.
a) Neurocraniul (cutia craniana)
- este formata din 8 oase late care adapostesc encefalul, din care:
4 sunt neperechi: osul frontal (al fruntii), oasele etmoid si sfenoid asezate la baza
cutiei craniene, osul occipital (al cefei)
2 perechi: oasele temporale (al tamplelor) si oasele parietale (al boltii craniene)
b) Viscerocraniul
2. Scheletul trunchiului
a) Coloana vertebrala
Cuprinde 5 regiuni:
cervicala (formata din 7 vertebre),
toracala (formata din 12 vertebre),
lombara (formata din 5 vertebre),
sacrala (formata din 5 vertebre),
coccigiana (formata din 4-5 vertebre reduse).
Este osul pieptului, os lat alcatuit din: corp, manubriu si apendice xifoid. Se articuleaza cu
claviculele si primele 7 perechi de coaste.
3. Scheletul membrelor
Este format din scheletul centurilor si scheletul membrelor propiu-zise.
Leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului.Este formata din omoplat (scapula) si
clavicula.
Leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului.Este formata din 2 oase coxale, care
impreuna cu osul sacrum si coccisul formeaza bazinul.
.Cresterea in lungime
Este mai evidenta la oasele lungi (de exemplu. femur, tibie, radius...etc).Se realizeaza cu ajutorul
cartilajelor de crestere care asigura formarea de tesut osos nou spre diafiza prin osificarea
endocondrala.
4) Cresterea in grosime
Caracterizeaza toate formele de oase.Se realizeaza prin activitatea periostului care asigura
formarea de tesut osos nou de la exteriorul catre interiorul osului prin osificare de membrana.
a) Cifoza
b) Scolioza
c) Lordoza
d) Piciorul plat
Cauzele sunt statul in picioare timp indelungat si folosirea unei incaltaminte necorespunzatoare.
2. Fracturile
Fracturile consta in ruperea sau fisurarea oaselor si pot fi inchise sau deschise.In cazul
fracturilor inchise pielea ramane intacta; in cazul fracturilor deschise sunt afectati muschii si
pielea iar capetele osului ies la exterior.Cauzele sunt politraumatisme si accidente.Se manifesta
prin dureri, echimoze (vanatai), deformarea si scurtarea regiunii.
3. Entorsele
4. Luxatiile
Se caracterizeaza prin dislocari ale elementelor componente ale unei articulatii, in special a
suprafetelor osoase articulare.
luxatii traumatice, datorate unui traumatism (de exemplu. caderea pe cot poate produce
luxatia umarului)
luxatii patologice, datorate unor infectii
luxatii congenitale, indivizii se nasc cu ele
Revenire:
SISTEMUL MUSCULAR
Sistemul muscular este alcatuit din totalitatea muschilor care intra in alcatuirea
organismului.
muschi striati, care se prind pe schelet si de aceea se mai numesc si muschi scheletici
muschi netezi, care se gasesc in peretii organelor interne si se mai numesc muschi
viscerali sau al organelor interne
muschi striati de tip cardiac, adica muschiul inimii, miorcardul
1) Muschii capului
a) Muschii mimicii
Au rol in determinarea expresiei fetei (mimica) si sunt urmatorii:
muschiul frontal
muschiul occipital
muschii grupati in jurul orificiilor nazale, orbitale si auditive
b) Muschii masticatori
muschii maseteri
muschii temporali
c) Muschii limbii
d) Muschii extrinseci ai globilor oculari
o muschii trapezi
o muschii dorsali
b) muschii toracelui
muschii pectorali
muschii dintati
muschii intercostali
diafragmul (muschiul respirator care separa cavitatea toracica de cea abdominala)
c) muschii abdomenului
muschii drepti abdominali
muschii oblici interni
muschii oblici externi
4) Muschii membrelor
c) muschii antebratului
Pronatia este rasucirea antebratului si mainii catre interior astfel incat degetul mare se
apropie de corp. Supinatia este rasucirea antebratului si mainii catre exterior astfel incat degetul
mare se indeparteaza de corp.
TIPURI DE CONTRACTII
Muschii sunt organe active ale miscarii asigurand tonusul, postura, echilibriul, mimica si
miscarile voluntare. Propietatea specifica muschilor este contractilitatea. Contractilitatea consta
in general in scurtarea muschiului atunci cand asupra lui actioneaza un excitant. In timpul
contractiei musculare, in fibrele musculare au loc procese chimice in urma carora se elibereaza
energie. Cea mai mare parte din energia eliberata se transforma in caldura iar o mica parte se
transforma in energie mecanica.In fiziologie, prin contractie musculara nu se intelege obligatoriu
scurtarea muschiului, ci producerea unei tensiuni interne.
a) Contractiile izotonice
b) Contractiile izometrice
Muschiul isi modifica tensiunea fara a se scurta.Nu realizeaza lucru mecanic.Sunt caracteristice
musculaturii care asigura statiunea verticala a corpului.
Dupa numarul de stimuli si frecventa aplicarii acestora pe muschi, contractiile pot fi de doua
tipuri:
-contractii simple
contractii fuzionate
c) Contractia musculara simpla (secusa musculara)
Secusa musculara este o contractie musculara obtinuta prin aplicarea unui stimul unic, direct pe
muschi.Se studiaza cu ajutorul miografului si se inregistreaza grafic ca o curba sau un clopot.
d) Contractiile fuzionate
Sunt contractii musculare obtinute prin aplicarea pe muschi de stimuli repetitivi. Sunt de mai
multe tipuri: tetanos incomplet, tetanos complet si tonus muscular.
i. Tetanos incomplet
Tonusul muscular este starea de contractie permanenta dar partiala a musculaturii; este
rezultatul unor impulsuri nervoase care provin de la maduva si stimuleaza alternativ fibrele
musculare (celulele musculare).
Au rol in:
1. Oboseala musculara
a) Cauze
b) Simptome
Se manifesta prin dureri musculare, scaderea fortei si excitabilitatii musculare, disparitia fazei
de relaxare si instalarea contracturii musculare.
c) Prevenire
Se previne prin dozarea efortului muscular, evitarea sedentarismului, tratarea unor boli
endocrine si adoptarea unui stil de viata echilibrat.
a) Cauze
b)Simptome
Se manifesta prin dureri locale, echimoze si tumefierea zonei afectate, varsaturi si colaps in
cazuri grave.
c)Prevenire
Se poate preveni printr-un regim de viata echilibrat, repaus si tratament chirurgical in cazuri
grave.
DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA
Enzimele digestive sunt componente ale sucurilor digestive care actioneaza numai asupra
anumitor substante organice alimentare.Unele enzime sunt secretate sub forma inactiva si devin
active in prezenta anumitor substante.
Categorii de enzime:
DIGESTIA BUCALA
Glandele salivare mari se gasesc in vecinatatea cavitatii bucale, cu care comunica prin
canale de excretie.
Saliva este un lichid incolor cu pH slab acid (6-7) care contine: substante anorganice (apa
si saruri minerale) si substante organice (lizozim, mucina, amilaza salivara).
Descompunerea amidonului in zaharuri mai simple incepe in cavitatea bucala si pana ajunge la
stadiul de maltoza (in stomac) trece prin stadii intermediare de dextrine.
Deglutitia (inghitirea) consta in totalitatea proceselor prin care bolul alimentar, format in
cavitatea bucata, strabate faringele si esofagul ajungand in stomac.
DIGESTIA GASTRICA
Sucul gastric
- este un lichid incolor cu pH foarte acid (2,5-5) care contine: substante organice (mucus si
enzime), substante anorganice (H2O, saruri minerale si HCl)
- HCl activeaza enzimele proteolitice din sucul gastric, au actiune bactericida.
- Mucusul protejeaza mucoasa gastrica de actiunea HCl si a pepsinei
- Enzimele sucului gastric sunt proteolitice si lipolitice.
- Enzimele proteolitice sunt urmatoarele:
a) Pepsina
o este secretata sub forma inactiva de pepsinogen; este activata de catre H20, descompune
proteinele pana la peptide de tipul albumozelor si peptonelor.
b) Labfermentul
o este secretat mai ales la sugari; este probabil absent din sucul gastric al adultului
b) Gelatinaza
o Lichifiaza gelatina
o Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza gastrica.
c) Lipaza gastrica
o degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol
Activitatea motorie este asigurata de musculatura neteda a stomacului, care executa doua
tipuri de miscari: miscari tonice si miscari peristaltice. Miscarile tonice sunt miscarile de
adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau. Miscarile peristaltice consta in unde de
contractie si relaxare care se propaga in acelasi sens, asigurand inaintarea alimentelor.
DIGESTIA INTESTINALA
1. Bila (fierea)
Bila este produsul de secretie al hepatocitelor (celulelor ficatului); este un lichid vascos,
galben-auriu numit bila hepatica.
Este secretata permanent, si intre mese se colecteaza in vezica (vezicula) biliara
(colecist).In vezicula biliara, prin reabsorbtia de H20 bila se concentreaza si devine un
lichid verde (bila colecistica).
In timpul digestiei, bila este eliminata in duoden pentru a participa la digestia intestinala.
Bila nu contine enzime.
H20,
pigmenti biliari,
saruri biliare,
colesterol si licitina.
Pigmentii biliari (bilirubina si biliverdina) sunt produsi de degradare a hemoglobinei si dau
culoarea caracteristica materiilor fecale si urinei.
2. Sucul pancreatic
Sucul pancreatic este produsul de secretie al pancreasului exocrin; este un lichid incolor,
clar, cu pH alcalin (8).Este format din: substante organice (enzime si mucus) si substante
anorganice (H20 si bicarbonat).
Enzimele sucului pancreatic sunt de trei tipuri: enzime proteolitice, enzime lipolitice si
enzime glicolitice.
a) Tripsina
Tripsina este secretata sub forma inactiva de tripsinogen si este activata in intestin sub
actiunea entiochimozei (enzima secretata de mucoasa duodenala)
b) Chimotripsina
c) Carboxipeptidaze
d) Elastaza
Enzime lipolitice: lipaza pancreatica, degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol.
Enzime glicolitice: amilaza pancreatica, are actiune mai puternica decat cea salivara;
degradeaza amidonul pana la stadiul de maltoza.
3. Sucul intestinal
Este produsul de secretie al glandelor din mucoasa duodenala; este un lichid bogat in
mucus si bicarbonat.Nu contine enzime, acestea sunt prezente la nivelul polului apical (varf) al
celulelor intestinale (enterocite).
Absorbtia intestinala este procesul prin care produsii finali ai digestiei, impreuna cu o
mare cantitate de H20, ioni minerali si vitamine, strabat mucoasa intestinului subtire, trecand in
sange si limfa.
Dar sediul absortiei este intestinul subtire, pentru ca absorbtia este favorizata la acest nivel de
o serie de adaptari ale mucoasei intestinale.De aceea, lichidul care trece in interiorul intestinului
gros este practic lipsit de substante nutritive.
Adaptari ale mucoasei intestinale pentru realizarea functiei de absortie confera o suprafata
foarte mare de absortie.
Suprafata foarte mare de absortie se datoriteaza pliurilor multiple ale mucoasei reprezentate
de:
c) prin vezicule de pinocitoza, in cazul proteinelor intregi (anticorpii din laptele matern).
II. Absorbtia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, prin mecanisme active.Intrand in
celulele mucoasei intestinale, aminoacizii trec apoi pasiv din aceste celule in sange. La sugari,
unele proteine nedigerate (anticorpii din laptele matern) pot fi absorbite in intestin prin vezicule
de pinocitoza.
Absortbia glucozei se face prin cuplarea acesteia cu un transportor comun cu cel care
realizeaza si absorbtia sodiului.Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenit din
degradarea moleculelor de ATP (acid adenozintrifosforic).
Absorbtia lipidelor se face sub forma de acizi grasi si glicerol.Glicerolul se absoarbe pasiv in
sange si limfa, fiind hidrosolubil.Acizii grasi cu lant scurt (cu mai putin de 12 atomi de carbon) se
absorb pasiv in sange.Acizii grasi cu lant lung (cu mai mult de 12 atomi de carbon) se absorb
pasiv in limfa sub forma de kilomicroni, acestia sunt complexe formate din trigliceride,
fasolipide, colesterol si o parte proteica.
a) cec (cecum)
b) colon ascendent, transvers, descendent si sigmoid
c) rect (acesta se continua cu canalul anal care se deschide prin orificiul anal (anus))
A. Activitatea secretorie
B. Activitatea de absortie
Activitatea de absortie consta in absortbia apei, prin mecanisme pasive, absorbtia sodiului
prin mecanisme active si absorbtia clorului prin mecanisme pasive.
C. Activitatea motorie
Activitatea motorie consta in: contractii segmentare, stationare care favorizeaza absorbtia
apei; miscari segmentare si unde peristaltice cu efect propulsiv; contractii in masa rare, dar
puternice cu efect propulsiv de la colon spre rect.
Procesul de fermentatie are loc in prima parte a intestinului gros, este realizat de flora bacteriana
aeroba, formata in general de Bacillus, coli, Bacillus lactici.
CIRCULAȚIA
Grupele sangvine
Sangele este un tesut conjuctiv fluid alcatuit din: plasma si elemente figurate.
Plasma este un lichid galben-vascos alcatuit din 90% apa, 9% substante organice si 1%
substante anorganice.
Pe suprafata hematiilor se pot afla niste proteine numite antigene si denumite aglutinogenele
A,B si D. In plasma se pot afla proteine numite anticorpi si denumite aglutininele α si β.
Dupa prezenta sau absenta diferitelor antigene si anticorpi s-au constituit grupele de sange. Mai
multe grupe de sange alcatuiesc un sistem sangvin.Cele mai cunoscute sisteme sangvine sunt:
sistemul ABO si sistemul Rh.
I. Sistemul ABO
Cuprinde 4 grupe de sange clasificate in functie de prezenta sau absenta aglutinogenelor
A si B: grupa O (I) grupa A (II), grupa B (III) si grupa AB (IV).
Grupa AB (IV) este primitor universal, deci poate primi sange de la toate grupele.
Transfuzia cu cantitati mari de sange, peste 500 ml, se realizeaza doar in cadrul aceleasi grupe
(sange izogrup).
II. Sistemul Rh
Prin transfuzii repetate de sange Rh+ la persoane cu sange Rh- se produc anticorpi antiRh
care determina hemoliza (distrugerea hematiilor)
In cazul mamei Rh- cand tatal are sange Rh+, copii vor mosteni caracterul Rh+ al
tatalui.La prima sarcina lucrurile se desfasoara normal, dar la urmatoarele sarcini se pot produce
accidente de incompatibilitate (distrugerea hematiilor fatului, avort precoce). Persoanele cu sange
Rh+ pot primi sange atat Rh+ cat si Rh-.
IMUNITATEA
Se realizeaza prin:
b) mecanisme umorale: care consta in producerea de catre celulele locale a unor secretii cu
rol bactericid: lizozimul (din saliva si lacrimi); acidul clorhidric (din sucul gastric); acizii
organici (din secretia glandelor sebacee).
Se realizeaza prin:
- pasiv, prin administrarea de seruri care contin anticorpi gata formati (dureaza 2-3 saptamani)
- activ, prin vaccinare care presupune introducerea in organism a unor agenti patogeni cu
virulenta atenuata sau omorati, care determina producerea de anticorpi specifici (dureaza 1-7 ani).
SISTEMUL CIRCULATOR
este format din: sistem cardiovascular (inima si vase de sange) si sistem limfatic (vase
limfatice, ganglioni limfatici, organe limfoide: timusul, amigdalele, splina)
A. Inima
Este un organ musculos, cavitar.
Este situata in cavitatea toracica, in mediastin (spatiul dintre cei doi plamani).
Este invelita de pericard.
Pericardul este un sistem de doua foite care acopera inima.Intre cele doua foite ale
pericardului se afla o pelicula de lichid care favorizeaza miscarile inimii.
Inima este un organ cavitar tetracameral, format din doua atrii si doua ventricule.
1. Atriile
Atriile sunt in numar de doua: atriul drept si atriul stang.Sunt situate in partea superioara a
inimii.Nu comunica intre ele fiind separate prin septul interatrial.
2. Ventriculele
Ventriculele sunt in numar de doua: ventricul drept si ventricul stang.Sunt situate in partea
inferioara a inimii, sub atrii.Nu comunica intre ele fiind separate prin septul interventricular.
Orificiul atrio-ventricular stang este prevazut cu valvula bicuspida (mitrala), formata din doua
cuspide (valvule).
Sistemul cardiovascular
B. Vasele de sange
Vasele de sange alcatuiesc sistemul vascular (arborele vascular) si sunt de 3 tipuri: artere,
vene si capilare.
1. Arterele
Sunt vasele de sange care pleaca de la inima, din ventricule.Diametrul lor scade pe masura ce
se indeparteaza de inima.Cele mai mici artere se numesc arteriole si se continua cu capilarele.
2. Venele
Sunt vasele de sange care vin la inima, in atrii.Diametrul lor creste pe masura ce se apropie de
inima.Cele mai mici vene se numesc venule si se continua cu capilarele.
3. Capilarele
Sunt cele mai mici si cele mai numeroase vase de sange.Fac legatura intre artere si vene.La
nivelul lor se realizeaza schimburile de gaze si de substante dintre sange si lichidul interstitial
care scalda celulele.
În atriul stang sosesc patru vene pulmonare care aduc sange cu oxigen (sange oxigenat) de la
plamani.Din atriul stang, sangele cu oxigen trece in ventriculul stang.Din ventriculul stang pleaca
artera aorta care duce sangele cu oxigen in tot corpul.
Artera aorta se curbeaza deasupra inimii si formeaza carja aortica, care are traseu
descendent.Din artera aorta se desprind numeroase ramuri care duc sangele cu oxigen in tot
corpul.Jumatatea stanga a inimii contine sange cu oxigen adus de la plamani
În atriul drept sosesc doua vene cave, una superioara si alta inferioara, care aduc sange cu
dioxid de carbon din tot corpul.Din atriul drept, sangele cu dioxid de carbon (sange neoxigenat)
trece in ventriculul drept.Din ventriculul drept pleaca artera pulmonara care duce sangele cu
dioxid de carbon la plamani.Artera pulmonara se difurca in artera pulmonara stanga si artera
pulmonara dreapta, care se indreapta catre plamanii corespunzatori.
Sangele parcurge in sistemul circulator doua circuite: marea circulatie sau circulatia sistemica
si mica circulatie sau circulatia pulmonara.
Incepe din ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele cu oxigen si substante
nutritive in tot corpul.La nivelul celulelor sangele din capilare cedeaza oxigenul si substantele
nutritive, incarcandu-se cu dioxid de carbon si produsi rezultati in urma arderilor celulare.Sangele
cu dioxid de carbon si produsi rezultati in urma arderilor celulare este adus la inima, in atriul
drept, prin doua vene cave.
Incepe din ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare care duce sangele cu dioxid de
carbon la plamani.Trunchiul arterei pulmonare se imparte in cele doua artere pulmonare, stanga si
dreapta, care se ramifica in interiorul plamanului corespunzator.
A) Nodulul sinoatrial
B) Nodulul atrioventricular
C) Fasciculul His
Pleaca din nodulul atrioventricular si se imparte in doua ramuri care coboara in ventricule si
formeaza reteaua Purkinje. Genereaza 25 de impulsuri pe minut.
D) Reteaua Purkinje
PROPIETATILE MIOCARDULUI
1. Automatismul (ritmicitatea)
2. Conductibilitatea
4. Contractilitatea
CICLUL CARDIAC
Ciclul cardiac este format dintr-o sistola si o diastola.Are o durata totala de 0,8 s pentru
70 de contractii pe minut.Cresterea ritmului cardiac peste 70 de contractii pe minut se numeste
tahicardie sau cardioacceleratie; scaderea ritmului cardiac sub 70 de contractii pe minut se
numeste brahicardie sau cardiomoderatie.
a) Sistola atriala
Sistola atriala consta in contractia miocardului atrial care determina trecerea sangelui din atrii
in ventricule.Dureaza 0,1 secunde.
b) Diastola atriala
Diastola atriala dureaza 0,7 secunde; timp de 0,3 secunde care coincid cu sistola ventriculara
are loc umplerea atriilor cu sange adus de vene; timp de 0,4 secunde care coincid cu diastola
ventriculara are loc umplerea pasiva cu sange a ventriculelor in proportie de 70%.
c) Sistola ventriculara
Sistola ventriculara dureaza 0,3 secunde, consta in contractia miocardului ventriculelor care
determina cresterea presiunii intraventriculare fata de cea intraatriala si are loc inchiderea
valvulelor atrioventriculare.Cand presiunea intraventriculara o depaseste pe cea din artere, se
deschid valvulele semilunare si sangele este impins in artere.
d) Diastola ventriculara
Diastola ventriculara dureaza 0,5 secunde, are loc scaderea presiunii intraventriculare si cand
ajunge sub nivelul celei din artere se inchid valvulele semilunare.Cand presiunea
intraventriculara scade sub nivelul celei interatriale se deschid valvulele atrioventriculare si 70%
din sangele din atrii se scurge in ventricule; scurgerea pasiva de sange din atrii in ventricule
dureaza 0,4 secunde; restul de 0,1 secunde din diastola ventriculara coincid cu sistola atriala
e) Diastola generala
Diastola generala dureaza 0,5 secunde, timp in care atriile si ventriculele se afla in
concomitent in diastola.Se desfasoara la sfarsitul sistolei ventriculare, pana la inceputul unei noi
sistole atriale. La sfarsitul unui ciclu cardiac, inima contine sange in proportie de 30% in atrii si
70% in ventricule.
o intr-un ciclu cardiac durata diastolei este mai mare decat cea a sistolei
o exista diastola generala
o inima nu functioneaza cu datorie de O2 ca un muschi striat, deoarece aportul de
O2 este crescut in timpul diastolei.
Frecventa cardiaca reprezinta numarul de contractii ale inimii pe minut (bataile inimii); are o
valoare normala de 70 de contractii pe minut. In tahicardie (cardioacceleratie) functia cardiaca
depaseste 70 de contractii pe minut.In brahicardie (cardiomoderatie) functia cardiaca este mai
mica de 70 de contractii pe minut.
Debitul sistolic reprezinta cantitatea de sange expulzata de ventricule la fiecare sistola; are o
valoare de 70-90 de ml sange.
Debitul cardiac reprezinta cantitatea expulzata din inima intr-un minut.Este produsul dintre
Fc si Ds.
Tensiunea arteriala reprezinta forta exercitata de catre coloana de sange asupra peretilor
vaselor de sange prin care circula.
d. Hipertensiunea
i. Hipotensiunea
e. Pulsul arterial
Pulsul arterial este rezultatul undei determinata de distensia peretilor aortei, ca urmare a
evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang.
Pulsul arterial este perceput atunci cand se comprima o artera pe un plan osos. Informeaza
asupra frecventei si ritmului cardiac.
RESPIRAȚIA
Respiratia este procesul prin care la nivel celular au loc, in prezenta oxigenului, procese
de oxido-reducere a substantelor organice, cu eliberari de energie, dioxid de carbon si apa.
Totalitatea organelor prin care se face schimbul de gaze dintre aerul atmosferic si
organism alcatuiesc sistemul respirator.
Sistemul respirator este alcatuit din: cai respiratorii: fose nazale, faringe, laringe, trahee si
bronhii principale (primare); si plamani.
Ventilatia pulmonara este procesul prin care se realizeaza schimbul de gaze respiratorii
dintre organism si mediul extern.Cuprinde doua etape: inspiratia si expiratia.
a. Inspiratia
Inspiratia este un proces activ care presupune introducerea aerului in plamani.Se realizeaza
prin contractia muschilor intercostali si a muschiului diafragma, care determina marirea
volumului cutiei toracice.
b. Expiratia
Expiratia este un proces pasiv care presupune eliminarea aerului din plamani.Se realizeaza
prin relaxarea muschilor intercostali externi si a muschiului diafragma care determina micsorarea
volumului cutiei toracice.
Schimburile de gaze respiratorii cuprind trei etape: etapa pulmonara, etapa sangvina si
etapa celulara.
1. Etapa pulmonara
Se realizeaza datorita diferentei de presiune partiala a gazelor in cele doua medii separate de
membrana alveolo-capilara, aerul alveolar si aerul capilar.
Presiunea oxigenului in aerul alveolar este de 100 mm Hg, iar in sangele capilar este de 40
mm Hg, oxigenul va trece din aerul alveolar in sangele capilar.
Presiunea dioxidului de carbon in aerul alveolar este de 40 mm Hg iar in sangele capilar este
de 47 mm Hg, dioxidul de carbon va trece din sangele capilar in aerul alveolar.
2. Etapa sangvina
Etapa celulara presupune schimburile de gaze respiratorii dintre sangele capilar si celule, prin
intermediul lichidului interstitial.
1. GRIPA
1. Cauze
2. Simptome
Se manifesta prin febra, dureri musculare, dureri de cap, inflamatia cailor respiratorii superioare,
insomnii.
3. Prevenire
Calirea organismului pentru marirea rezistentei la imbolnaviri, evitarea aglomeratiilor,
imunizarea cu vaccin antigripal.
2. FIBROZA PULMONARA
A. Cauze
B. Simptome
C. Prevenire
Evitarea fumatului pasiv sau activ, respectarea normelor de protectie a muncii, purtarea
echipamentului de protectie la locul de munca.
3. EMFIZEM PULMONAR
1. Cauze
Apare in urma unor boli cronice (TBC, bronsite), in cazul unor profesii ca: sticlatori,
suflatori, instrumentisti.
2. Simptome
3. Prevenire
Evitarea fumatului pasiv sau activ, purtarea echipamentului de protectie la locul de munca,
alimentatie bogata in vitamine.
EXCREȚIA
Excretia este procesul prin care apa, substantele nefolositoare si substantele aflate in exces
se elimina din organism, sub forma de urina.Urina se formeaza si este eliminata prin structurile
sistemului excretor.
Sistemul excretor este alcatuit din: rinichi (formati din unitati structurale si
functionale numite nefroni) si cai urinare extrarenale (uretere, vezica urinara, uretra).
Tubul urinifer este alcatuit din: tub contort proximal, ansa Henle si tub contort distal.
Tubii contorti distali ai mai multor nefroni se deschid intr-un tub colector.
FORMAREA URINEI
- ultrafiltrarea glomerulara
- reabsortia tubulara
- secretia tubulara
Ultrafiltrarea glomerulara
Prin ultrafiltrarea glomerulara se formeaza urina primara care este o plasma deproteinizata
(lipsita de proteine).
In fiecare minut se formeaza 125 ml de urina primara; in 24 de ore se formeaza 180 l de urina
primara.Urina primara trece mai departe in tubul urinifer.
Reabsortia tubulara
Reabsortia tubulara se realizeaza la nivelul tubului urinifer; consta in trecerea substantelor
utile din urina primara in capilarele peritubulare care inconjoara tubul urinifer.
a) activ (cu consum de energie) prin care sunt recuperate glucoza, aminoacizii, vitaminele B12 si
C, ionii de Na+ si K+, fosfatii si sulfatii.
b) pasiv (fara consum de energie) prin care sunt recuperate apa, ureea si ionii de Cl-
Secretia tubulara
Secretia tubulara se realizeaza la nivelul tubului urinifer si este procesul invers reabsortiei
tubulare.Consta in trecerea unor substante toxice din capilarele peritubulare in tubul urinifer.
In urma reabsortiei si secretiei tubulare rezulta urina finala, diferita cantitativ si calitativ
(compozitie) de urina primara.
- 95% apa
- 5% substante dizolvate, dintre care 2% saruri minerale (cloruri, sulfati, fosfati carbonati) si 3%
substante organice (uree, acid uric, creatinina).
ELIMINAREA URINEI
Stimularea sistemului nervos simpatic are ca efect relaxarea muschiului vezical, scaderea
presiunii intravezicale si contractia sfincterului vezical intern.In consecinta, simpaticul inhiba
mictiunea.
I. CISTITA
1. Cauze
2. Simptome
Se manifesta prin dureri la nivelul vezicii urinare, urinari dese si dureroase, hematurie (sange in
urina), urina tulbure.
3. Prevenire
Respectarea regulilor de igiena intima, evitarea expunerii la frig, in special a zonei renale.
II. NEFRITA
Este inflamatia acuta sau cronica a tesutului renal interstitial (tesut de sustinere a nefronilor).
1. Cauze
2. Simptome
3. Prevenire
III. GLOMERULONEFRITA
1. Cauze
2. Simptome
Se manifesta prin dureri lombare, cefalee, astenie (oboseala musculara rapida).
3. Prevenire
REPRODUCEREA
Sistemul reproducator masculin este alcatuit din: organe genitale interne (testiculele, caile
spermatice si glandele anexe) si organe genitale externe (penisul).
Lobulii testiculari contin: tubi seminiferi contorti, care produc spermatozoizi; celule interstitiale
Leydig care secreta hormonul sexual masculin numit testosteron.
b. Caile spermatice
Glandele anexe
a) Veziculele seminale
Veziculele seminale sunt glande pereche, situate posterior fata de vezica urinara.Secreta un lichid
cu rol in nutritia (hranirea) si transportul spermatozoizilor.
b) Prostata
Prostata este o glanda voluminoasa, situata sub vezica urinara.Secreta un lichid care intra in
constitutia spermei.
Penisul
FUNCTIILE TESTICULELOR
Testiculele sunt glande mixte avand atat functie exocrina cat si functie endocrina.
I. Functia exocrina
Functia exocrina consta in spermatogeneza: un proces care consta intr-o succesiune de modificari
pe care le sufera spermatogonia (celula nediferentiata) pana la formarea spermatozoizilor.
Spermatozoidul este o celula sexuala masculina haploida (care are un singur set de
cromozomi).Spermatozoizii sunt de doua tipuri, dupa cromozomii de sex pe care ii poseda:
2.Functia endocrina
Sistemul reproducator feminin este alcatuit din: organe genitale interne si organ genital extern.
Ovarele sunt formate din doua zone, o zona medulara si una corticala:
a) Zona medulara
Zona medulara este partea centrala a ovarului; este alcatuita din tesut conjunctiv, vase de sange,
nervi si muschi netezi.
b) Zona corticala
Zona corticala este situata la exteriorul celei medulare si prezinta la suprafata un epiteliu de
acoperire.Sub epiteliul de acoperire se afla foliculii ovarieni (foliculii ovarieni sunt formatiuni
veziculare in diferite stadii de evolutie, in care se dezvolta ovulul).
Ovarul trece in cursul a 28 de zile printr-o serie de transformari care alcatuiesc ciclul ovarian.
1.Faza foliculara
2.Ovulatia
Ovulatia consta in ruperea folicului ovarian matur si expulzarea ovocitului II care va fi captat de
trompa uterina.
3.Faza luteala
Faza luteala consta in transformarea folicului ovarian matur in corp galben care secreta hormonii
estrogeni si progesteron.Daca ovulul nu a fost fecundat corpul galben se transforma in corp alb
(zona cicatriceala).
2.Trompele uterine
Trompele uterine sunt conducte pereche, situate intre ovar si uter.Au rolul de a capta si de a
conduce spre uter ovocitul II.
3.Uterul
Uterul este organ cavitar nepereche, situat in pelvis (bazin), intre vezica urinara si rect.In peretii
uterului se gaseste o musculatura puternica care este captusita de mucoasa uterina.Mucoasa
uterina se numeste endometru, ea trece in cursul a 28 de zile printr-o serie de transformari care
alcatuiesc ciclul uterin.
1.Faza menstruala
Faza menstruala consta in eliminarea stratului superficial al mucoasei uterine, impreuna cu o
anumita cantitate de sange; aceasta faza dureaza 3-4 zile.
2.Faza proliferativa
Faza proliferativa consta in dezvoltarea si ingrosarea mucoasei uterine; aceasta faza dureaza din
ziua a 4-a pana in ziua a 14-a.
3.Faza secretorie
Faza secretorie consta in secretia de hormoni care pregatesc mucoasa uterina pentru nidatie
(fixarea celulei ou la mucoasa uterina); aceasta faza se desfasoara intre a 15-a zi si urmatoarea
menstruatie.
.Vaginul
.Vulva
FUNCTIILE OVARELOR
Ovarele sunt glande mixte avand atat functie exocrina cat si functie endocrina.
1.Functia exocrina
Functia exocrina consta in ovogeneza.Ovogeneza este un proces care consta intr-o succesiune de
modificari pe care le sufera ovogonia (celula nediferentiata) pana la formarea ovocitului II.In
timpul ovulatiei foliculul ovarian matur expulzeaza ovocitul II care este captat de trompa
uterina.Ovocitul II se transforma in ovul.In treimea superioara a trompei uterine are loc
fecundatia.Fecundatia consta in unirea spermatozoidului cu ovulul, rezultand celula ou
(zigotul).Ovulul este celula sexuala feminina haploida (are un singur set de cromozomi); toate
ovulele contin cromozomul de sex X.
2.Functia endocrina
ANATATEA REPRODUCERII
Acest lucru se poate indeplini prin folosirea metodelor contraceptive si prin tratamentul
infertilitatii involuntare.
Conceptia
Conceptia inseamna unirea spermatozoidului cu ovulul.In ziua a 14-a a ciclului ovarian (ciclul
menstrual) are loc ovulatia.Ovocitul II ajunge din ovar in trompa uterina, unde are loc fecundatia,
se formeaza celula ou (zigotul) care incepe sa se segmenteze in timp ce parcurge trompa uterina.
arcina
Sarcina este starea in care se afla femeia din momentul fecundatiei pana la expulzarea produsului
de conceptie.Ovulul fecundat se numeste zigot si incepe sa se segmenteze in timp ce parcurge
trompa uterina.Dupa 72 de ore, zigotul segmentat (numit preembrion) ajunge in uter si se
fixeaza in mucoasa uterina.Fixarea preembrionului in mucoasa uterina se numeste nidatie.Odata
implantat, zigotul segmentat se numeste embrion; incepand din luna a 3-a embrionul devine fat si
se dezvolta pana in luna a 9-a de sarcina.Schimburile nutritive dintre mama si fat se realizeaza
prin intermediul placentei si al cordonului ombilical.Sexul copilului este determinat de tipul de
spermatozoid care fecundeaza ovulul (daca spermatozoidul are heterozomul X atunci copilul va fi
fetita, iar daca spermatozoidul are heterozomul Y atunci copilul va fi baietel)
asterea
ontraceptia
d) Contraceptivele injectabile
e) Metoda calendarului
.ANEXITA
1.Cauze
2.Simptome
Se manifesta prin dureri abdominale, febra, secretie vaginala, pierderi de sange prin vagin.
3.Prevenire
I.ADENOMUL DE PROSTATA
1.Cauze
2.Simptome
Tulburari de mictiune (eliberarea urinei), infectii urinare, dereglari ale activitatii sexuale
3.Prevenire
ACIZI NUCLEICI
cizii nucleici sunt substante chimice macromoleculare alcatuite din unitati simple numite
nucleotide (deci sunt polimeri de nucleotide)
-o baza azotata
-un zahar
azele azotate sunt substante organice in care atomii de carbon si de azot sunt grupati in cicluri; ele
sunt de doua tipuri, purinice si pirimidinice.
Bazele azotate purinice au doua cicluri condensate insumand 5 atomi de carbon si 4 atomi de
azot, ele sunt urmatoarele:
-adenina (A)
-guanina (G)
Ambele baze azotate purinice sunt prezente atat in ADN cat si in ARN.
Bazele azotate pirimidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de carbon si 2 atomi de azot, ele sunt
urmatoarele:
Combinarea unei baze azotate purinice sau pirimidinice cu o pentoza (zahar) formeaza o
nucleosida.Daca se ataseaza o grupare fosfat la zaharul unei nucleoside rezulta o nucleotida.
Radicalul fosforic (P) formeaza legaturi esterice cu pentozele.Legatura se stabileste intre al 5-lea
atom de carbon al unei pentoze si al 3-lea atom de carbon al pentozei urmatoare, formand astfel
lanturi (catene) polinucleotidice.
ADN-ul este o substanta macromoleculara bicatenara formata din 2 catene polinucleotidice care
se infasoara una in jurul celeilalte, in spirala, astfel incat se formeaza un dublu helix.
Cele doua catene ale ADN-ului sunt antiparalele, ceea ce inseamna ca pe o catena legaturile
dintre nucleotide sunt de tip 5'-3' iar pe cealalta catena sunt invers, adica 3'-5'.
Cele doua catene ale ADN-ului sunt complementare, ceea ce inseamna ca o nucleotida, de pe o
catena, ce contine o baza azotata purinica se va lega intotdeauna de o nucleotida de pe cealalta
catena care contine o baza azotata pirimidinica, si invers.
Prin urmare in macromolecula de ADN exista 4 tipuri de legaturi: A-T, T-A, G-C si C-G.
Structura bicatenara a ADN-ului prezinta de regula o mare stabilitate fizica asigurata astfel:
Prin incalzirea unei solutii in care se afla ADN cele doua catene se desfac si ADN-ul devine
monocatenar.
Daca are loc o racire brusca a solutiei respective, puntile de hidrogen dintre cele doua catene nu
se mai refac si ADN-ul ramane monocatenar.Acest ADN monocatenar se numeste ADN
denaturat.
Daca are loc o racire treptata a solutiei respective puntile de hidrogen dintre cele doua catene se
refac si ADN-ul redevine bicatenar.Acest ADN bicatenar se numeste ADN renaturat.
Amestecand monocatene de ADN de la specii diferite se formeaza prin renaturare partiala hibrizi
moleculari.Procedeul este folosit de oamenii de stiinta in studiul relatiilor de inrudire dintre
specii.Cu cat speciile sunt mai inrudite cu atat renaturarea se face mai repede si intr-o proportie
mai mare.De exemplu: procentul de renaturare intre monocatenele ADN de la om si de la
maimuta este de 75% pe cand procentul de renaturare intre monocatenele de ADN de la om si de
la soarece este de 25%.
Replicarea ADN-ului
In celulele fiecarei specii exista o anumita cantitate de ADN in care se afla codificata informatia
genetica.Pentru realizarea diviziunii celulare este necesara dublarea cantitatii de ADN astfel incat
celulele fiice sa aive aceeasi cantitate de ADN ca si celula mama.Dublarea cantitatii de ADN se
realizeaza prin replicare si are loc in interfaza ciclului celular.
Cele doua catene ale macromoleculei de ADN se separa treptat incepand dintr-un punct numit
punct de initiere al replicarii si continuand progresiv catre un punct terminus.Astfel, in prim
proces de replicare molecula de ADN capata forma literei Y.
Legaturile de hidrogen dintre cele doua catene se desfac treptat sub actiunea enzimei ADN
polimeraza.Pe masura ce catenele se despart, nucleotidele libere din citoplasma se ataseaza la
acestea pe baza de complementaritate.In acest fel vor rezulta doua molecule fiice de ADN,
fiecare avand o catena veche care a servit ca matrita (model) si o catena nou sintetizata.
Moleculele de ARN nu pot avea dimensiuni foarte mari, deoarece cu cat creste numarul de
nucleotide (peste cateva mii) cu atat scade si stabilitatea moleculei.
Cele doua catene ale macromoleculei de ADN se despart pe intervalul ce urmeaza a fi transcris
(copiat), numai ca de aceasta data va actiona enzima ARN polimeraza.Se va transcrie (se va
copia) numai una din cele doua catene ale macromoleculei de ADN.Catena de ADN care serveste
ca matrita (model) pentru sintea ARN-ului se numeste catena sens.
La catena sens se vor atasa pe baza de complementaritate ribonucleotide libere din citoplasma.Se
va obtine un hibrid ADN-ARN instabil, deoarece perechiile de baze uracil-adenina sunt cele mai
slabe din toate imperecherile de baze.Ca urmare ARN-ul se disociaza usor de matrita ADN, iar
ADN-ul se reasociaza automat refacandu-si structura bicatenara.
ARN-ul viral este materialul genetic al ribovirusurilor.Ribovirusuri sunt: unii bacteriofagi, unele
virusuri vegetale (virusul mozaicul tutunului) si unele virusuri animale (virusul gripal, virusul
turbarii, HIV).
ARN-ul viral este materialul genetic si la viroizi.Viroizii sunt agenti infectiosi care produc boli la
plante si animale.Ei au o molecula mica de ARN lipsita de capsida virala (invelis proteic), care
este caracteristica virusurilor.
II.ARN celular
ARN-ul celular este implicat in sinteza proteinelor; este de trei tipuri: ARN mesager (ARNm),
ARN de transfer/de transport (ARNt) si ARN ribozomal (ARNr).
.ARN mesager
ARNm copiaza informatia genetica a unei catene de ADN si o duce la nivelul ribozomilor, unde
are loc sinteza proteinelor. Fenomenul de copiere se numeste transcriptie (transcriere) si are loc in
nucleu.
ARNm este monocatenar si are o lungime variabila in functie de marimea moleculelor proteice
care vor fi sintetizate.
.ARN de transfer
ARNt transporta aminoacizii la locul sintezei proteice (la ribozomi).Molecula sa este formata din
70-90 nucleotide.Este monocatenar cu portiuni bicatenare, care ii dau aspectul unei frunze de
trifoi.
-un pol care contine o secventa de 3 nucleotide; care recunoaste o anumita secventa de ARNm
unde se ataseaza pe baza de complementaritate.
.ARN ribozomal
Un ribozom este format din doua subunitati inegale care vor recunoaste si vor atasa intre ele
nucleotidele de recunoastere de la inceputul moleculei de ARNm.
Functiile ADN-ului
Conform dogmei centrale a geneticii, informatia genetica se reproduce prin replicatie si este
decodificata, adica transformata intr-o proteina specifica, prin transcriptie si translatie
1.Functia autocatalitica
.Functia heterocatalitica
Proteinele sunt macromolecule formate prin inlantuirea intr-o anumita ordine a celor 20 de
aminoacizi.
Codul genetic este un sistem biochimic prin care se stabileste relatia dintre acizii nucleici si
proteine.
Codonul este alcatuit dintr-o succesiune de 3 nucleotide din ADN care determina pozitia unui
aminoacid in molecula proteica sau sfarsitul sintezei proteice.
Codul genetic este alcatuit din 64 de codoni.Cifra 64 reprezinta totalitatea combinatiilor posibile
a celor 4 tipuri de nucleotide luate cate 3 (4³=64).
Codul genetic are urmatoarele caracteristici: este nesuprapus, este degenerat (reduntant), este fara
virgule si este universal.
.Este nesuprapus
Codul genetic este nesuprapus, ceea ce inseamna ca doi codoni vecini nu au nucleotide in comun.
Codul genetic este degenerat, ceea ce inseamna ca mai multi codoni codifica acelasi
aminoacid.Acest lucru se intimpla deoarece sunt 64 de codoni si doar 20 de aminoacizi.Codonii
care codifica acelasi aminoacid se numesc codoni sinonimi; de exemplu. aminoacidul serina este
codificat de 6 codoni sinonimi.
Codul genetic este fara virgule, ceea ce inseamna ca intre doi codoni vecini nu exista nucleotide
in plus, citirea informatiei genetice realizandu-se continuu.
.Este universal
Codul genetic este universal, ceea ce inseamna ca in toata lumea vie aceeasi codoni codifica
acelasi aminoacid.
-transcriptia (transcrierea)
-translatia (traducere)
.Transcriptia
Transcriptia este prima etapa a sintezei proteice si consta in copierea informatiei genetice dintr-o
catena de ADN in ARNm cu ajutorul enzimei ARN polimeraza.
ARNm copiaza informatia genetica a unei singure catene din macromolecula de ADN.
Gena este un segment de ADN sau ARN care contine informatia necesara sintezei unei proteine.
La eucariote se copiaza informatia genetica a unei singure gene.Gena eucariotelor are o structura
discontinua, continand atat secvente informationale numite exoni cat si secvente non-
informationale numite introni.
1.Formarea ARNm-ului precursor, prin copierea unei catene de ADN cu ajutorul enzimei ARN
polimeraza.
ARNm matur trece din nucleu in citoplasma unde participa la procesul de translatie.
.Translatia
Translatia, a doua etapa a sintezei proteice, este procesul de traducere a informatiei genetice in
urma careia o secventa de nucleotide din ARNm este transformata intr-o secventa de aminoacizi
in molecula proteica.
1.In prima faza aminoacizii sunt activati, prin reactia cu molecula de ATP donatoare de energie,
sub influenta enzimelor aminoacil-sintetaze.
2.In a doua faza are loc atasarea aminoacidului activat de un ARNt specific, sub actiunea
enzimelor aminoacil-sintetaze.
Intr-un ribozom este loc pentru doi codoni ai ARNm-ului.Ribozomul se deplaseaza in directia 5'-
3', adica in sensul de citire a informatiei genetice.
In aceasta etapa are loc formarea legaturilor peptidice intre aminoacizi, sub influenta enzimelor
peptid-polimeraze.
Deplasarea moleculei de ARNm continua pana la codonul cu semnificatia de stop, care indica
sfarsitul sintezei proteice.
Catena polipeptidica (lantul de aminoacizi) este eliberata din ribozomi, iar ribozomul este
disociat in subunitatile sale.
Aceeasi molecula de ARNm trece succesiv prin mai multi ribozomi si pe baza ei se formeaza mai
multe exemplare din molecula proteica respectiva.
Producerea unui numar exagerat de exemplare este prevenita prin distrugerea ARNm-ului
utilizat.
Dupa ce molecula de ARNm a iesit dintr-un ribozom, cele doua subunitati ale sale se despart si se
vor reuni in jurul secventei de initiere al altei molecule de ARNm.
Celelalte molecule de ARN celular (ARNt si ARNr) sunt reciclate si participa la numeroase
runde de traducere a mesajului genetic.
Virusurile sunt entitati infectioase de nivel subcelular cu dimensiuni cuprinse intre 80 si 2500
mA.
Virionul este virusul matur infectios si este alcatuit din invelis proteic numit capsida virala si
miez, numit genom viral (reprezentat de un singur tip de acid nucleic: ADN sau ARN).
Virusul vegetativ este acidul nucleic aflat liber in citoplasma celulei gazda.
-bicatenare (de exemplu: virusul herpetic care produce herpesul, virusul varicelei, variolei,
majoritatea bacteriofagilor).
-monocatenare (de exemplu: virusul gripal, virusul turbarii, virusul mozaicul tutunului, virusul
imunodeficientei umane dobandite HIV)
-bicatenare (reovirusuri)
ultiplicarea virusurilor
Replicarea materialului genetic viral se realizeaza tot pe baza complementaritatii bazelor azotate,
dar cu unele particularitati:
-la dezoxiribovirusuri catena de ADN serveste ca matrita pentru sinteza alteia complementare
-la ribovirusuri catena de ARN serveste ca matrita pentru sinteza alteia complementare, care la
randul ei devine matrita pentru sinteza ARN-ului initial
-la HIV molecula de ARN serveste ca matrita pentru sinteza unei catene de ADN sub actiunea
enzimei reverstranscriptaza aflata in echipamentul virusului.
-perete celular
-membrana celulara
-citoplasma
Cromozomul bacterian are forma circulara fiind reprezentat de o molecula de ADN bicatenara cu
40-50 de bucle care isi pastreaza structura cu ajutorul unor molecule de ARN.Fiecare bucla
prezinta superrasuciri secundare alcatuite din aproximativ 400 perechi de nucleotide.
Cromozomul bacterian contine intre 2000 si 3000 de gene care se transmit inlantuite de la
bacteria mama la bacteriile fiice in timpul diviziunii celulare.
Unele bacterii prezinta si un material genetic accesor sau aditional.Materialul genetic accesor sau
aditional este reprezentat de plasmide.
Plasmidele sunt molecule circulare de ADN bicatenar care se replica independent de cromozomul
bacterian.
Exemplu de plasmide:
Importanta plasmidelor:
Sunt utilizate in ingineria genetica ca vectori cu ajutorul carora pot fi transferate gene de la
eucariote in celulele bacteriene
ucariotele sunt reprezentate de protiste, fungi, plante si animale.Ele sunt organisme unicelulare
sau pluricelulare ale caror celule prezinta nucleu adevarat, cu membrana nucleara dubla,
mitocondrii si aparat Golgi.
La eucariote materialul genetic se afla in nucleu (materialul genetic nuclear) dar si in citoplasma,
mai precis in mitocondrii si cloroplaste (material genetic extranuclear).
Este localizat in cloroplaste, unde este reprezentat de ADN-ul cloroplastic si in mitocondrii, unde
este reprezentat de ADN-ul mitocondrial.
Materialul genetic extranuclear este reprezentat de o molecula de ADN de forma circulara.
-se replica dupa modelul semiconservativ, dar nu in perioada de sinteza S a ciclului celular, ci
independent de ADN-ul nuclear
Cromozomii sunt structuri permanente in nucleu, insa sunt vizibili la microscop numai in timpul
diviziunii nucleului.
a) 13-15% ADN
b) 12-13% ARN
-secvente unice de nucleotide, in care sunt incluse genele si care se numesc exoni
-secvente repetitive, in care anumite secvente de nucleotide se repeta de un numar variabil de ori
si care formeaza intronii cu rol in reglajul genetic
Eucromatina este partea activa a cromatinei, care se condenseaza in timpul diviziunii celulare, ea
fiind forma mai putin condensata a cromatinei.Ea se coloreaza normal cu coloranti bazici si se
replica de-a lungul fazei de sinteza a ciclului celular.
Eucromatina contine cea mai mare parte a proteinelor nonhistonice care actioneaza materialul
genetic.
romatina se prezinta ca un lant flexibil alcatuit din unitati numite nucleosomi.Nucleosomul are
forma unui cilindru turtit, format dintr-un octamer de proteine histonice (8 proteine histonice)
inconjurat la exterior de un segment de ADN format din 140 perechi de nucleotide.Acest segment
de ADN formeaza o pereche de inele la varful si la baza cilindrului.
Legatura dintre doi nucleosomi se realizeaza cu ajutorul unei secvente de ADN formata din
cateva zeci de nucleotide care se gasesc unite cu un alt tip de histone.
Cromozomii pot fi cel mai bine studiati in metafaza, deoarece atunci sunt cel mai bine spiralizati
si condensati.
Cromozomul metafazic este format din doua fibre de cromatina, numite cromatide surori.
Fiecare cromatida este alcatuita dintr-o molecula de ADN bicatenara.Cele doua fibre de
cromatina se intersecteaza intr-un punct numit centromer.
Centromerul este o constrictie primara care delimiteaza intr-un cromozom doua brate egale sau
inegale.
Pozitia centromerului este un criteriu de clasificare a cromozomilor:
a) cromozomi metacentrici
b) cromozomi submetacentrici
c) cromozomi acrocentrici
Autozomii sunt indentici la femeie si la barbat.Ei contin gene care determina caracteristicile
organismului.
Celulele somatice (celulele corpului) sunt celule diploide, care au doua seturi de cromozomi (2n
= 2 seturi de cromozomi)
Celulele reproducatoare (gametii) sunt celule haploide, care au un singur set de cromozomi (n = 1
set de cromozomi)
omplementul cromozomial uman normal se noteaza astfel:
Cariotipul unei specii consta in dispunerea cromozomilor unei celule diploide ordonati pe perechi
si grupe in functie de dimensiuni, forma si plasarea centromerului.
ariotipul uman normal grupeaza cele 23 de perechi de cromozomi in 7 grupe notate cu litere mari
de tipar: A,B,C,D,E,F,G.
Studiul cariotipului este important deoarece furnizeaza informatii cu privire la unele maladii
generate de anomalii cromozomiale.
Grupa A
rupa B
Grupa C
Grupa D
rupa F
rupa G
Mutatia este fenomenul prin care se produc modificari in structura si functiile materialului
genetic, sub actiunea factorilor mutageni.
Factorii teratogeni sunt factori de mediu care actioneaza asupra embrionului sau fatului uman
determinand malformatii ale acestuia.
Cancerul este o boala genetica produsa de perturbarea diviziunii celulare.Se caracterizeaza printr-
o multiplicare necontrolata, prin invazia si distrugerea tesutului sanatos de catre celulele
anormale ducand la formarea de tumori.
ancerul este transmis clonal, adica porneste de la o singura celula anormala care se multiplica, iar
toate celulele descendente ale acesteia sunt celule anormale.Rezultatul acestor multiplicari este
formarea de tumori.
Celulele canceroase se multiplica mai rapid decat celulele normale ale organismului.Prin sange
sau limfa, celulele canceroase se pot raspandi in orice alta parte a organismului si genereaza noi
tumori prin procesul numit metastaza.
arcinogeneza reprezinta procesul prin care este indus cancerul.Acest proces se desfasoara in doua
etape:
-etapa de dezvoltare si progresie, cand are loc proliferarea (inmultirea) celulelor mutante si
formarea de microtumori
ipuri de cancer:
Afecteaza pielea
3.Benzenul
4.Fumul de tigara
Afecteaza plamanii
6.Radiatii ionizate
Genetica umana
FATURILE GENETICE
Sfatul genetic consta in evaluarea riscului unei persoane de a manifesta o maladie genetica sau
posibilitatea unui cuplu de a avea un copil malformat.
3.Parinti care au un copil afectat ereditar si vor sa cunoasca riscul de a avea alti copii afectati
IAGNOSTICUL PRENATAL
Diagnosticul prenatal urmareste detectarea unor maladii din primele luni de sarcina.
-arborele genealogic
-ecografia
-amniocenteza
-analiza Doppler
Presupune reprezentarea intr-o diagrama a istoricului unei boli intr-o familie.Se urmaresc relatiile
care se stabilesc intre membrii familiei si modul de transmitere a bolii.Se poate aprecia riscul de
aparitie a unei boli genetice la descendenti.
2.Ecografia
Se poate efectua pe tot parcursul sarcinii si permite indentificarea unor malformatii ale fatului.
3.Amniocenteza
Consta in analiza lichidului amniotic care contine celule fetale.Se efectueaza in saptamanile 15-
17 de viata intrauterina.Se utilizeaza pentru stabilirea cariotipului si a sexului fatului, pentru
indentificarea unor maladii genetice.In functie de gravitatea maladiilor depistate, se poate lua
decizia de a intrerupe sarcina sau de a o continua.
4.Analiza Doppler
Este utilizata pentru evaluarea vitezei sangelui in circulatia fetala, ombilicala si placentara.
Fertilizarea in vitro consta in unirea gametilor (ovulul este unit cu un spermatozoid) inafara
corpului uman.In urma contopirii celor doi gameti intr-un mediu de cultura special (in laborator),
se obtine celula ou (zigot)
Celula ou sufera diviziuni succesive (intra in diviziune mitotica) in urma carora se formeaza
embrionul.La 72 de ore de la conceptie, embrionul este transferat unei mame purtatoare, prin
tehnica numita embrio-transfer.
Intre fatul creat in laborator si fatul procreat natural nu exista deosebiri ale dezvoltarii.
Ca regula generala se implanteaza 2-3 embrioni femeilor sub 35 de ani si nu mai mult de 4
embrioni femeilor de peste 35 de ani.
Fertilizarea in vitro este utilizata la cuplurile care nu pot concepe un copil dupa un an de
incercare; in caz de infertilitate masculina; in cazul in care cantitatea si calitatea ovulelor este
slaba; in cazul femeilor care au trompele uterine infundate sau legate si in cazul barbatilor care au
suferit o operatie de vasectomie.
Tehnica fertilizarii in vitro si a transplantului de embrioni este utila pentru tratamentul sterilitatii
si pentru cercetare (se urmareste o mai buna intelegere a aparitiei si a transmiterii defectelor
genetice, in vederea evitarii sau tratarii lor).
Primul copil nascut prin FIV s-a realizat in 1978.In Romania, primul copil nascut prin FIV s-a
realizat in 1996.
LONAREA TERAPEUTICA
Clonarea terapeutica consta in clonarea unui embrion pana la stadiul in care se pot obtine celule
stem.Celulele stem sunt celule nediferentiate, capabile sa formeze orice tip de tesut.
-vindecarii unor boli grave (sindromul Parkinson, Alzheimer, sindromul Down, diabet)
ERAPIA GENICA
Terapia genica este o metoda de tratare a maladiilor ereditare.Ea consta in transfer de gene in
celulele umane, in scopul inlocuirii genelor mutante cu genele normale.
Se inlocuiesc genele mutante in cateva celule modificate genetic, astfel incat ele sa contina gena
normala.Gena normala este introdusa in celulele tinta cu ajutorul unui vector, reprezentat de un
virus modificat.
Terapia genica se poate aplica atuunci cand este vorba de o tulburare grava pentru care nu exista
tratament eficient, iar rezultatele cercetarilor experimentale demonstreaza ca gena va functiona;
atunci cand beneficiile scontate depasesc riscurile inerente, cand bolnavul si-a dat
consimtamantul si este ocrotit de agresivitatea mass-mediei.
Ecologie umana
Ecosistemul este unitatea de baza structurala si functionala a biosferei; este alcatuit din doua
componente fundamentale: biotop si biocenoza.
2.Biocenoza (componenta vie) este reprezentata de totalitatea populatiilor care ocupa un anumit
teritoriu.
I.primul nivel trofic, reprezentat de producatorii de substante organice (plante verzi, bacteriile
chemosintetizante si fotosintetizante)
II.al doilea nivel trofic, reprezentat de consumatorii primari (animalele ierbivore, bacteriile
parazite, plantele parazite si semiparazite)
IV.al patrulea nivel trofic, reprezentat de consumatorii tertiari (animalele de prada ce consuma
carnivore) este intilnit doar in unele biocenoze
V.al cincelea nivel trofic, reprezentat de descompunatori care transforma substantele organice in
substante anorganice (bacteriile si ciupercile saprofite, viermii)
-totalitatea oamenilor
-ansamblul produselor naturale create prin activitati umane (constructii, masini, obiecte de uz
divers)
-depozite de deseuri
-gradul de antropizare (influenta omului asupra mediului natural); mare in zonele urbane si mic in
zonele rurale
Lacurile de baraj (lacul Bicaz), in care retinerea apei dureaza ore sau zile, si lacurile de
acumulare (Bicaz, Vidraru, Vidra), in care apa stationeaza luni sau ani.
Particularitatile biotopurilor
In functie de adancimea lacurilor se distinge spre suprafata o zona euriterma, cu oscilatii anuale
de la 0 la 24 grade Celsius, urmeaza o zona a saltului termic, situata intre 35 si 40 m, si o zona
stenoterma, corespunzatoare adancimilor sub 40 m, unde temperatura apei este de la 4 la 10 grade
Celsius.
Particularitatile biocenozelor
1.Neustonul
Neustonul este pelicula de apa aflata la zona de contact dintre mediul aerian si cel acvatic.Aici
intalnim bacterii, alge si protozoare.
2.Planctonul
Planctonul este format din fitoplancton, populat de alge albastre, verzi, diatomee si zooplancton,
populat de diferite specii de rotiferi, copepode.
3.Nectonul
Nectonul este reprezentat de populatiile piscicole, in care predomina crapul, somnul, boisteanul,
obletele, scobarul.
a) Iazul
Iazul este un ecosistem artificial, amenajat in scopul obtinerii unor productii apreciate de peste,
dar si pentru morarit, agrement.
b) Helesteiele
Helesteiele sunt bazine cu apa special amenajate pe locuri plane, destinate pisciculturii
sistematice.Se alimenteaza cu apa gravitational sau prin pomparea apei dintr-o apa curgatoare.
Particularitatile biotopurilor
Factorii care caracterizeaza biotopul acestor ecosisteme sunt: apa si sedimentul de pe fundul
bazinelor.
In iazuri, conditiile fizico-chimice ale apei depind de natura solului si de nivelul
precipitatiilor.Topirea zapezii si ploaia dilueaza apa, primaverile si in verile ploioase, iar seceta
determina evaporarea apei si concentrarea in substante nutritive.
Particularitatile biocenozelor
Biocenoza din masa apei se numeste pelagos, iar cea de pe fundul lacului alcatuieste bentosul.
In masa apei (pelagos) din iazuri si helesteie exista doua biocenoze: neustonul si planctonul, plus
o asociatie de animale ce formeaza nectonul.
a) Neustonul
Neustonul este biocenoza peliculei de la suprafata apei, populata de bacterii, alge si protozoare.
b) Planctonul
Planctonul cuprinde bacterii cu rol in descompunerea materiei moarte, flagelate, alge albastre-
verzi, diatomee, etc.
c) Nectonul
Iazurile si helesteiele pot fi de tip ciprinicol, populate de crap, caras, caracuda, lin, babusca,
biban, stiuca, iar cele de tip salmonicol cu specii de pastrav.
Particularitatile biotopurilor
Diferentele microclimatice intre agroecosisteme nu sunt mari, ele se afla sub influenta climatului
local sau regional, care are un pronuntat grad de uniformizare, dar variabil in functie de
anotimpuri.
Particularitatile biocenozelor
Principalele componente sunt plantele de cultura.Dintre acestea, cele mai importante sunt: graul,
orezul, ovazul, porumbul, cartoful, ceapa, tomatele, floarea soarelui, etc.Plantele de cultura sunt
uniform repartizate.Ele constituie stratul dominant, protejat de om, care inlatura buruienile.
Particularitatile biotopurilor
Particularitatile biocenozelor
In culturile intensive si superintensive, stratul ierbos este inlocuit prin culturi de ovaz, borceag,
batat, iar stratul ierbos spontan este inlaturat prin ierbicidare sau prasiri repetate.
- saprofite, care realizeaza consumul biomasei vegetale moarte, de catre flora si fauna saprobionta
de la suprafata solului, obtinandu-se mineralizarea
- de hiperparazitism, in care larvele fitofage ale insectelor sunt parazitate de alte larve de insecte,
iar acestea sunt parazitate de virusuri
Particularitatile biotopurilor
Particularitatile biocenozelor
Se cultiva o singura specie, sau un singur soi de planta.Se urmareste un control strict al bolilor si
daunatorilor.In conditiile de sera prolifereaza micozele (boli produse de ciuperci), bacteriozele
(boli produse de bacterii), dar si virozele (boli produse de virusuri), iar dintre animale afidele,
musculita alba, musculita de sera.
Lanturile trofice de pradatorism sau de hiperparazitism sunt foarte putine sau lipsesc.
Particularitatile biotopurilor
Particularitatile biocenozelor
Ecosistemele asezarilor umane sunt reprezentate de: ecosisteme de tip rural si ecosisteme de tip
urban.
-aprovizionarea cu apa se face din surse locale (fantani sau izvoare naturale)
b) ploilor acide
b) aratul in brazde
a) Introducerea plantei Lantana camara, originara din America tropicala in Noua Caledonie,
pentru formarea de bariere in calea vitelor, s-a soldat cu invadarea pasunilor de catre aceasta
buruiana si scaderea productiei furajere.
b) Introducerea castorilor din Canada, in padurile din America de Sud, a condus la aparitia
inundatiilor, ca urmare a digurilor construite de acestia.
a) Planta Elodea canadensis (ciuma apelor), originara din America si stabilita in majoritatea
apelor dulci si baltilor dunarene
b) Patrunderea gandacului de colorado din America in Europa a determinat distrugerea culturilor
de cartofi
c) Bibanul soare (Lepomis gibbosus), din America de Nord apare in apele dulci
1.Defrisarea padurilor
a) degradarea solurilor
d) aparitia inundatiilor
2.Suprapasunatul
Distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem apare ca urmare a pasunarii intensive de catre
animalele ierbivore, care de asemenea duce la pierderea posibilitatii de regenerare.In cadrul
populatiilor de animale salbatice apare autoreglarea, adica se intensifica activitatea pradatorilor,
creste frecventa bolilor si a parazitilor.
i) In America de Nord
ii) In Asia
In Asia si-au redus drastic numarul, pana la 200 de exemplare fiecare:
iii) In Africa
In Africa au disparut:
Iar turmele de elefanti, bivoli, lei, girafe, si zebre s-au redus foarte mult.
iv) In Europa
In Europa au disparut:
v) In Romania
In Romania au disparut:
Pescuitul excesiv al mamiferelor marine, a condus la disparitia unor specii pinipede si colonii de
otarii.Amenintate cu disparitia sunt speciile: balena albastra si balena borealis.
Tot pe cale de disparitie sunt si broastele testoase de mare, cautate pentru carne, oua si carapace.
5.Urbanizarea si industrializarea
Ca urmare a cresterii excesive a populatiei urbane, a avut loc si dezvoltarea industriilor si
transporturilor in mod excesiv.Ca urmare a acestui fapt s-au format noxele orasului reprezentate
de smog, particule de praf, de fum, compusi chimici si dioxid de carbon, ce creeaza un mediu
neprielnic pentru sanatatea oamenilor, conducand la scaderea imunitatii, boli ale sistemului
nervos, respirator si endocrin.
Poluarea este o modificare a factorilor de mediu, prin introducerea poluantilor (deseuri rezultate
din activitatea umana).
1.Poluarea fizica
Poluarea termica se realizeaza prin diferitele gaze si in primul rand dioxidul de carbon, care
conduc la incalzirea globala, prin aparitia efectului de sera pe care il provoaca.
- topirea ghetarilor
Cresterea concentratiei dioxidului de carbon si a altor gaze cu efect de sera se face prin: activitati
industriale si agricole, extinderea asezarilor umane si prin extinderea retelelor de comunicatie.
b) Poluarea radioactiva
- deseurile atomice care sunt introduse in recipiente sigilate si incluse in blocuri de beton, ce sunt
depuse pe fundul oceanelor
- deficiente la centralele nucleare (de exemplu. accidentul de la Cernobal)
c) Poluarea sonora
Consecintele negative ale poluarii sunt: dereglarea auzului, contractiile arterelor, accelerarea
pulsului si stressul.
2.Poluarea chimica
Substantele toxice (noxele) eliminate in mediu prin activitati umane (de exemplu DDT, pesticide)
si unele metale grele care se acumuleaza de-a lungul lanturilor trofice in concentratii din ce in ce
mai mari, fenomen numit amplificare biologica.
Gazele poluante:
- oxidul de carbon, in concentratii mari inhiba procesele respiratorii la plante, animale si om;
- dioxidul de sulf, determina arsuri ale frunzelor (necroza), iar in combinatie cu apa din
precipitatii formeaza acidul sulfuric, producand ploile acide;
- derivatii halogenilor (clor, acid clorhidric, brom), produc necroze ale frunzelor, iar la animale
boala numita fluoroza (manifestata prin deformarea oaselor si caderea dintilor);
Poluantii solizi:
Poluantii solizi (pulberile) contin numeroase particule de cuart, calciu, azbest, oxizi de siliciu,
particule de plumb si mercur.
3.Poluarea biologica
Sursele de contaminare sunt: apele menajere si apele industriale, provenite in special din industria
alimentara.
Poluarea biologica a apei si alimentelor se face indirect prin contaminarea lor cu substante
organice fermentascibile.
Eutrofizarea apelor este un proces natural de acumulare in timp a unor cantitati crescute de
substante organice pe fundul apei.Are loc dezvoltarea in masa apei a unor microorganisme care
pot acoperi in intregime suprafata apei, ducand la o distrugere a echilibriului biologic din
ecosistemul respectiv prin saracirea apei in oxigen si cresterea concentratiei de saruri.
Procesul poate fi accelerat de om, prin deversarea de ape uzate, bogate in substante organice.
Oxidul de azot, anidrida sulfuroasa, eliminate in atmosfera formeaza smogul, care produce in
marile orase tulburari cronice la indivizii cu afectiuni respiratorii si cardiace.
2.Sulfura de carbon
4.Plumbul
Plumbul determina boala numita saturnism, ce se manifesta prin salivatie, convulsii, perturbari in
activitatea cerebrala si renala, diaree, urmata de moarte
5.Molibdenul
6.Cadmiul
7.Azotati
Poluarea apei potabile cu azotati si consumul ei indelungat determina cefalee, greata, diaree,
fenomene cunoscute sub numele de boala apei
8.Agenti microbieni
Poluarea apei cu agenti microbieni determina cresterea frecventei unor afectiuni, cum ar fi:
colibaciloza, hepatita virala, holera, dizenteria
9.Radiatiile ionizate
10.Poluarea sonora