Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului „ Cristofor

Simionescu”
Programul de studii:
Ingineria Substantelor Anorganice si Protectia Mediului (ISAPM)

Ingineria Produselor Fertilizante Anorganice

SUPORT DE CURS , DISCIPLINA IPFA

Sl. dr. ing. Tataru - Fărmuș Ramona - Elena

 Tehnologia amoniacului

Ciclul de sinteză

20.03.2023
7. P.T.C. SINTEZA AMONIACULUI
Procesul industrial de sinteză a amoniacului este un proces de contact, definit
prin ecuaţia caracteristică şi ecuaţiile proceselor componente:

 N2  H 2  NH3  A"    K s   NH3  N2  H 2  A"    K s

g g

N 2 []g  (N 2 )ads.

H 2 []g  (H 2 )ads.

(1/ 2 N 2  3 / 2 H 2  NH 3 ) ads.
 R H T0 = -11 000 cal/mol
(NH3 )ads.  NH3[]g

Structura procesului chimic de sinteză:

- TH (N ) 
2 2 pori
- TH (N ) 
2 2 g
-Ads  - R  - Des 
Catalizatorul de sinteza:
Granule de forma neregulata, pe baza de Fe metalic. Nu este un catalizator pe
suport. Se obtine din topirea magnetitei, în care se dizolva saruri (activatori si
stabilizatori). Topitura este granulata prin pulverizare intr-un lichid de racire.

Activatori: CaO, K 2 O, MgO Maresc activitatea Fe, sunt activatori / promotori bazici.

Stabilizatori: Al2 O3 , SiO 2 Impiedica sinterizarea Fe.

Durata de viata a catalizatorului de sinteza este de aproximativ 5 ani.

 Caracteristici ale unor catalizatori de sinteză
Component Tipul de catalizator
% FNNS FN A B C D E L
Fe2O2 60,01 66,83 57,51 63,14 61,52 70,51 1,68 1,14
FeO 32,56 27,92 33,90 29,16 30,51 24,21 14,37 14,63
Fe - - 0,24 0,54 - - 79,72 81,56
Al2O3 3,24 2,90 3,11 2,92 2,85 2,49 2,51 1,51
CaO 2,96 1,94 3,05 3,88 3,64 1,79 0,22 0,08
SiO2 0,53 0,16 0,70 0,36 0,45 0,52 0,34 0,75
MgO 0,35 0,03 0,80 0,23 0,31 0,25 0,55 0,26
K2O 0,73 0,44 0,65 0,45 0,56 0,64 0,51 0,13
Total
7,81 5,47 7,91 7,84 7,81 5,69 4,13 2,73
promotori, %
Porozitatea
2,39 1,81 2,00 2,81 4,44 1,63 40,05 44.95
particulei, %
Densitatea
solidului, 5010 4970 5000 4980 4950 4910 6890 6740
kg/m3
Densitatea
particulei, 4890 4889 4900 4850 4730 4840 4130 3710
kg/m3
Modelul matematic de bilanţ de masă

1 3
N 2  H 2  NH 3  N 2  3H 2  2 NH 3
2 2

nN0 2  nN2 nH0 2  nH 2 nNH3  nNH

0

N    3
2
n 0
N2 3 n
0
N2 2  nN0 2

   
nN2  n  1  N2
0
N2   xN 2 
nN2
nT

nN0 2  1   N2

n  1  2  x  N2
0
T
0
N2 

xN0 2  1   N2
1  2  x  N2
0
N2

nH2  nH0 2  3  nN0 2  N2 xi 

ni
nT xH 2 
nH 2

nH0 2  3  nN0 2  N2

xH0 2  3  xN0 2  N2
nT 
nT0  1  2  xN0 2  N2  1  2  xN0 2  N2
nNH3  n 0
NH3  2  n  N2
0
N2
nNH3 0
nNH  2  nN0 2  N2 0
xNH  2  nN0 2  N2
xNH3   3
 3

nA"  n 0 nT 
nT0  1  2  xN0 2  N2  1  2  xN0 2  N2
A"
nA" nA0"  x0 xA0"

 nT  nT0  1  2  xN0 2 N2  xA" 
nT


nT0  1  2  xN0 2  N2 

1  2  xN0 2  N2

În condițiile practice pentru un proces industrial, formarea amoniacului

este limitată de poziția nefavorabilă a echilibrului termodinamic, astfel
încât numai conversia parțială a gazului de sinteză (25-35%) poate fi
atinsă la trecerea acestuia prin catalizator.
Factorii care influenţează reacţia de sinteză a amoniacului sunt:

Temperatura
Fiind o reacţie exotermă, creşterea temperaturii duce la scăderea concentraţiei de echilibru al
amoniacului format, dar în acelaşi timp duce la creşterea vitezei de reacţie. Deoarece se lucrează sub
concentraţii de echilibru, creşterea temperaturii duce la creşterea conţinutului de amoniac format în
coloană. Temperatura de lucru este limitată pe minim la cca. 350 °C (temperatură sub care nu mai are
loc reacţia de sinteză) şi pe maxim la cca. 500 °C (temperatură la care rezistă coşul de catalizator
518°C), peste 550 °C catalizatorul de sinteză se dezactivează.

Presiunea
Fiind o reacţie cu scădere de volum, creşterea presiunii favorizează deplasarea echilibrului către
dreapta (spre formarea amoniacului din componenţi) şi creşterea vitezei de reacţie.

Viteza volumetrică a gazului (debitul de gaz recirculat)

Creşterea vitezei volumetrică de gaz (Nmc gaz pe mc. de catalizator pe oră), duce la creşterea
producţiei de amoniac obişnuită în unitate de timp (deşi cu creşterea vitezei volumetrice scade
randamentul coloanei, dar creşte cantitatea de gaz, ce trece prin coloana pe unitatea de timp).

Raportul N2 – H2
Din reacţia de sinteză rezultă că raportul normal între reactanţi este N2 : H2 = 1 : 3. Solubilitatea N2 în
amoniacul lichid, fiind mai mare decât solubilitatea H2, pentru a menţine raportul de H2 : N2 = 3 : 1 la
intrarea în coloana de sinteză în gazul proaspăt, raportul H2 : N2 trebuie să fie mai mic, adică 2,5 : 1.

Gazele inerte
Gazele inerte din circuitul de sinteză sunt: CH4 + Ar. În condiţiile normale de funcţionare, gazele inerte
din circuitul de sinteză se menţine la cca.15 % (cca. 11,4 CH4 – 3,5/Ar). Purja continuă a circuitului de
sinteză se ajustează astfel ca temperatura şi presiunea normală din 105-D să nu se depăşească.
 Model matematic de bilanţ termic

Q[]0g  Q pr  Q[]g  Qext

Q[]0g - căldura introdusă în proces în faza gazoasă iniţială (J/kg . grad)

Q[]0g  n[]0g  C Tp[] g  T 0
0

Qpr  Qr - căldura de reacţie ce se degajă datorită reacţiei chimice (procesul este exoterm)
Qpr  2nN0 2  N2  ( R H p ,t )
Q[]g - căldura ieşită din sistem odată cu faza gazoasă finală
Q[]g  n[]g  C Tp[] g  T

Qext  Qp  0 Qext - căldura schimbată de masa de reacţie cu mediul exterior, în condiţiile procesului

adiabat

C Tp[] g  (T  T0 )
N 2
2  xN0 2  ( R H p ,t )

În cazul desfăşurării neadiabate a procesului termenul Qp este diferit de 0 şi se calculează

cu ecuaţia generală de transfer de căldură în care trebuie concretizat KT pe baza
proprietăţilor hidrodinamice şi a geometriei reactorului.

1
KT 
Qp  KT  S  T 1

 1

1  2
 Analiza la echilibru a procesului de sinteză a amoniacului

1/ 2 N 2  3 / 2 H 2  NH 3

pNH3 pAi - presiune partiala a componentului Ai în amestecul gazos;

Kp 
pH3/22  p1/2
N2
P – presiunea totală a amestecului gazos;
xAi - fracţia molară a componentului Ai în amestecul gazos.

P  xNH3 1 xNH
Kp    3/ 2 3 1/ 2
P3/ 2  xH3/22  P1/ 2  x1/N22 P xH 2  x N 2

 N2  K p  P  33/ 2  xN0   4  x N0    N    2 K p  P  33/ 2  x N0   

 x N0 2  2 x N0 2    K p  P  33/ 2 x N0 2 0
2 2
 2 x NH
0
 x NH
0
2 2 2 2
 2 3   3 


Ecuaţia reprezintă ecuaţia de legătură între  Ne 2 , p, T şi compoziţia iniţială.

 5

6 1

1.corp exterior 3. tub central 5. stuţ alimentare

7. stuţ alimentare gaz rece 2. strat de catalizator
4. brener 6. conductă alimentare 8 stuţ evacuare
 8. PROCESUL DE SEPARARE A
AMONIACULUI. CICLUL DE SINTEZA
Gazul rezultat dupa procesul de sinteza contine:  NH 3 + H 2 + N 2 + CH 4 + A" 
G

Pentru separarea amoniacului din acest amestec, sunt aplicabile 2 procedee:

1. Absorbtia selective a amoniacului in apa
2. Separarea prin racire - condensare

1. Absorbtia selectiva a amoniacului in apa

Se bazeaza pe solubilitatea relativa foarte mare a amoniacului in apa, si formarea unei

solutii aprox. 20 % NH3 (amoniacul de laborator).
Procedeul a fost abandonat datorita urmatoarele dezavantaje:
a) Gazele rezultate la absorbtie antreneaza cantitati mari de H2O, iar H2O este otrava
pentru catalizatorul de sinteza
b) Este preferata obtinerea de NH3 anhidru, nu solutia apoasa de NH3
 2. Separarea prin racire - condensare

Este metoda utilizata in prezent pentru separarea amoniacului. Se poate

reprezenta prin ecuatia caracteristica:

  NH 3 L
0
 NH 3 + H 2 + N 2 + CH 4 + A"  
racire
+  NH 3 + H 2 + N 2 + CH 4 + A" 
G G

In realitate, fazele finale contin toti cei 4 componenti. Datorita presiunii ridicate
si a temperaturii scazute, are loc dizolvarea unor cantitati mici de gaze in NH3
lichid. Ca urmare, NH3 lichid nu este pur, ci are ca impuritati gazele dizolvate
(N2, H2, CH4). Este necesara o treapta de destindere, princare se realizeaza
desorbtiaacestor gaze, numite gaze de detenta. Dupa detenta, amoniacul
devine aproape pur.

Principalii parametri ai procesului de separare prin racire – condensare sunt

presiunea P si temperatura T. Acestia se pot fixa pe baza diagramei de stare a
amoniacului.
 Cu cat creste
presiunea, creste si
temperatura necesara
condensarii.

Răcire sub 0 C → refrigerare. Răcirea se realizeaza printrun ciclu mecanic de

racire, utilizand un agent de racire. Ciclurile implica comprimarea NH3, apoi
evaporarea. Procesul este endoterm, absoarbe caldura din mediul
inconjurator.
Ciclul de racire are urmatoarele componente:

H2O NH3 NH3

40 C 13 C -23 C
Gaz de sinteza Racire 1 Racire 2 Racire 3
12 % NH3
150 bar; 70 C

Gaze de gaze
detenta

[ ]L separare
NH3 L
 ECHIPAMENTE DE STOCARE ȘI TRANSFER

Amoniacul lichefiat rezultat de la instalațiile de producție este fie utilizat direct în

instalațiile din aval (uree) sau este transferat în rezervoarele de depozitare. Din
acestea amoniacul poate fi transferat către cisterne sau nave.
Emisiile în timpul funcționării normale sunt neglijabile. Scurgeri majore de
amoniac din depozitare rezervoarele sunt aproape necunoscute, cu majoritatea
scurgerilor care apar în timpul transportului sau transfer.
Amoniacul este de obicei păstrat folosind una sau alta dintre cele trei metode:
- Depozitare complet frigorifică în rezervoare mari, cu o capacitate tipică de 10.000 -
30.000 tone (până la 50.000)
- Sfere de depozitare sub presiune sau butelii de până la aproximativ 1.700 tone
- Rezervoare semi-frigorifice
 Depozitarea refrigerată este preferată pentru depozitarea unor cantități mari de amoniac
lichid. Eliberarea inițială a amoniacului în cazul unei defecțiuni a conductei sau a
rezervorului este mult mai lentă decât în ​cazul amoniacului sub presiune.
Există mai multe tipuri de construcții pentru depozitarea produselor lichide refrigerate.
cele mai importante tipuri sunt:

Un singur perete de izolare: un rezervor izolat cu un singur perete, în mod normal, cu un

pachet de izolare în jurul lui.
- Perete dublu izolat: acest tip de rezervor are doi pereți verticali, ambii fiind proiectati să
conțină cantitatea de lichid stocată și să reziste la presiunea hidrostatică din lichidul.
Acoperișul se sprijină pe peretele interior.
Container complet: cei doi pereți ai acestui rezervor de depozitare închis sunt,
de asemenea, proiectați să suporte cantitatea stocată de lichid, dar în acest caz
acoperișul se sprijină pe peretele exterior. Rezervorul trebuie să fie construit în
conformitate cu un cod convenit pentru construcția vaselor sub presiune sau
rezervoare de depozitare și ținând cont de presiunea și temperatura de
funcționare a acestuia.
COMPRIMARE