Mările aferente Oceanului Planetar.

Criterii de clasificare a mărilor

Mările sau clasicul termen de mare reprezintă suprafeţe acvatice cu întinderi mai reduse decât ale oceanelor, cu
adâncimi care nu le depăşesc pe ale acestora şi cu o situare fizico-geografică în imediata apropiere a unui continent.
Totalitatea suprafeţei ocupată de mări este aproximativ echivalentă cu cea a Oceanului Indian, adică 75 milioane km2
(mai bine zis 74,8 milioane km2) ceea ce reprezintă 20% din întinderea Oceanului Planetar.
Principalele criterii de clasificare a mărilor
 După poziţia geografică
Mările mediterane, pot face parte şi din altă categorie, au o poziţie bine definită. În principal, ca un specific
deosebit, acestea separă cel puţin două continente sau prin intermediul lor se asigură legătura cu alte zone ale
Terrei fie în latitudine, fie în longitudine. Prin exemplificare, înţelesul termenului de mediterană este mai mult decât
bine apreciat. Astfel, din această grupă se menţionează Mediterana Europeană (Romanică), Mediterana Asiatică sau
Marea Australo-Asiatică (Marea Timor, Marea Arafura, Marea Banda, Marea Jawa și Marea Sulawesi) şi Mediterana
Americană (Golful Mexic și Marea Caraibilor). În aceeaşi grupă se mai pot include Marea Roşie, Golful Hudson, Marea
Baffin şi Labrador. Pentru acest criteriu s-a luat în considerare doar poziţia geografică şi nu alte criterii de ordin
hidrologic, climatologic, morfologic etc.
Mările marginale, mărginaşe sau bordiere se situează la marginea continentelor către oceane, dar şi la
marginea oceanelor către arhipelaguri insulare. Exemple: M. Norvegiei, M. Groenlandei, M. Scoţiei, M. Nordului, M.
Arabiei, Golful Bengal, M. Bering, M. Ohotsk, M. Chinei de Sud, M. Filipinelor, M. Tasmania, M. Laptev, M. Kara şi
multe altele.
Mările interioare reprezintă o grupă discutată, deoarece se suprapun peste cele care separă continente sau
porţiuni ale continentelor. Exemple: M. Marmara, M. Neagră, M. Baltică şi M. Azov. Nu putem nominaliza Marea
Caspică şi Marea Aral, considerate ca virtuale lacuri.

 După geneză
Mările epicontinentale se dezvoltă mai ales în spaţiul platformelor continentale inundate cândva de
transgresiunea apelor marine asupra zonelor joase ale uscatulu: M. Albă, M. Laptev, M. Siberiei Orientale, M. Ciukotsk,
M. Bering, M. Galbenă, M. Mânecii, M. Nordului ş.a.
Mările tectonice s-au format prin umplerea cu apă a fracturilor tectonice produse în cadrul uscatului: M. Roşie
şi cele trei mediterane (Europeană, Asiatică şi Americană), dar nu se încadrează la acest criteriu M. Moartă considerată
lac.

 După regimul hidrologic, adică după raportul influenţei în alimentarea cu apă din surse
continentale sau oceanice se face următoarea clasificare (Kalesnik, 1959):
Mările interioare sunt situate în interiorul continentelor, dar prin intermediul uneia sau mai multor strâmtori
comunică cu oceanul. Exemple: M. Baltică, M. Neagră, M. Azov, M. Marmara, M. Albă, Golful Hudson etc.
Mările semiînchise sunt delimitate de continente, dar comunică larg cu oceanul. Exemple: M. Nordului, M.
Caraibilor, M. Bering etc.
Mările deschise, după cum le arată şi denumirea, sunt situate la marginea continentelor şi au o legătură largă cu
Oceanul. Exemple: M. Barents, M. Weddell, M. Scoţiei, M. Beauffort, M. Kara ş.a.
Mările interinsulare sunt caracteristice mai ales sub-bazinelor marine adiacente mărilor mediterane: M. Jawa,
M. Banda, M. Solomon etc.

 După temperatura apelor

Din punct de vedere geografic, temperatura apelor este un criteriu interesant şi bine definit mai ales în ceea ce priveşte
temperatura apelor de suprafaţă. În acest sens, se deosebesc, de la Ecuator către cei doi poli următoarea clasificare a
mărilor:
Mările intertropicale au ape ce prezintă temperaturi mai mari de 23-24°C în permanenţă, atingând frecvent şi
30°C. Exemple: M. Caraibilor, M. Chinei de Sud, M. Arabiei, M. Roşie – poate cea mai reprezentativă ş.a.
Mările temperate calde se caracterizează prin temperatura apelor care este cuprinsă între 23°C şi 25-27°C.
Exemple: M. Mediterană, chiar M. Neagră şi M. Galbenă.
Mările temperate reci se identifică prin temperatura apelor care nu depăşeşte 18°C. Exemple: M. Baltică, M.
Nordului, M. Norvegiei, M. Tasmaniei etc.
Mările subpolare au în permanenţă temperaturi mai mici de 10°C. Exemple: M. Barents, M. Ohotsk, M.
Bering, M. Labrador etc.
Mările polare, după cum le arată şi denumirea, temperatura apei în aceste mări nu depăşeşte 4-5°C. Exemple:
M. Beaufort, M. Ross, M. Laptev şi M. Siberiei de Est.

Repartiţia principalelor mări pe bazine oceanice – date morfometrice

1
 Adâncime
Suprafaţă Adâncime
Oceanul Marea maximă
(km²) medie (m)
(m)
Pacific Bering 2.315.000 1.640 4420
Ohotsk 1.592.000 859 3657
Japoniei 978.000 1.752. 4036
Galbenă 417.000 40 106
Chinei de Est 752.000 349 2717
Chinei de Sud 3.447.000 1.140 5420
Sulu 348.000 1.591 5119
Sulawesi 435.000 3645 8547
Jawa 480.000 45 89
Banda 695.000 3084 7360
Bali 45. 000 220 1590
Solomon 720. 000 5012 9142
Filipinelor 5.500. 000 5860 11516
Coralilor 4.791. 000 2394 9142
Arafura 1.037. 000 197 3680
Tasman 3.150. 000 2657 5943
Timor 450. 000 420 3310
Noii Guinee 350. 000 1320 2609
Golful Alaska 1.327. 000 2431 5659
Golful Califroniei 117. 000 818 3127
Atlantic Baltică 414.000 86 459
Marea Nordului 575. 000 94 453
Mediterană 2.505. 000 1498 5121
Marmara 11. 000 357 1355
Neagră 413.488 1271 2245
Azov 38. 000 9 13
Mânecii 75. 000 86 172
Golful Mexic 1.540. 000 1512 4023
Caraibelor 2.745. 000 2491 7680
Irlandei 103. 000 102 272
Labradorului 1.070. 000 1102 3809
Indian Roşie 450. 000 491 2635
Arabiei 3.683. 000 1734 5203
Golful Persic 239. 000 40 104
Golful Bengal 2.172. 000 2586 5258
Andaman 602. 000 1096 4171
Arctic Groenlandei 1.205. 000 1444 4846
Norvegiei 1.385. 000 1742 3860
Barents 1.438. 400 186 600
Albă 90. 000 49 330
Kara 893. 000 118 620
Laptev 672. 000 519 2980
Siberiei de Est 926.100 66 155
Ciukotsk 589.600 88 160
Beaufort 476. 000 1004 4683
Baffin 689. 000 881 2136
Golful Hudson 819.000 112 274
Sursa: World water balance and water resources of the Earth