Evocări

Centenar Victor Tufescu

Una dintre marile personalităţi ale secolului XX, Victor

Tufescu(1908- 2000) este considerat ca făuritorul geografiei moderne
din România, întemeiată pe principiile elaborate de Simion Mehedinţi. La
centenarul naşterii, viaţa şi activitatea lui Victor Tufescu au fost evocate
în cadrul unei sesiuni omagiale organizată de Secţia de ştiinţe
geonomice a Academiei Române. Acad. Mircea Săndulescu,
preşedintele Secţiei, a făcut, în deschidere, o prezentare a personalităţii
lui Victor Tufescu. Născut la Iaşi în 1908, Victor Tufescu a absolvit
Facultatea de ştiinţe şi cea de drept de la Iaşi, luându-şi doctoratul, în
1936, cu lucrarea „Dealul Mare, Hârlău. Studiu de geomorfologie”. Întors
în ţară, după o specializare la Sorbona, sub îndrumarea lui Eugen de
Martonne, a fost asistent la Facultatea de ştiinţe din Iaşi, apoi profesor la
liceul „Meşotă” din Braşov, la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti,
la Academia Comercială, la Academia de Studii Economice şi la
Facultatea de Geologie şi Geografie. Rezultatele cercetărilor au fost
concretizate în peste 300 de lucrări intrate în istoria geografiei
româneşti. De numele său se leagă înfiinţarea Institutului de Cercetări
geografice, unde a fost director de secţie şi a colectivului de cercetări
geografice al Academiei integrat în Institutul de Geologie-geografie. A
fost preşedintele Comitetului Naţional Român de Geografie, afiliat la
Uniunea Internaţională de Geografie. Recunoaşterea academică a venit
destul de târziu, Victor Tufescu fiind ales membru corespondent al
Academiei Române în 1990 şi titular în 1992. Comunicările care au
urmat, susţinute de prof. Dan Bălteanu,membru corespondent al
Academiei Române, prof. Şerban Dragomirescu ,prof. Mihai Ielenicz şi
prof. Silviu Neguţ au înfăţişat o imagine de ansamblu a activităţii sale
ştiinţifice de peste şase decenii, accentuând pe valoarea contribuţiilor
sale, multe încă actuale în geografia românească.
 Relaţia om-mediu, un obiectiv prioritar în ştiinţa contemporană a
fost, cum a demonstrat Dan Bălteanu, o preocupare constantă în opera
lui Victor Tufescu, începută încă în 1935 şi până spre sfârşitul vieţii.
Astfel, în lucrarea fundamentală „Modelarea naturală a reliefului şi
eroziunea accelerată”, distinsă în 1966 cu premiul „Gh. Munteanu
Murgoci”, atrăgea atenţia asupra pericolului global al impactului antropic
asupra mediului, folosind pentru prima dată la noi şi printre primii din
lume, conceptul de „morfogeneză antropică” pentru a pune în evidenţă
complexitatea proceselor morfogenetice în strânsă legătură cu sistemul
antropic. Tot aici a fost menţionată şi posibilitatea încălzirii globale a
climei determinată de emisiile de bioxid de carbon, despăduririle şi alte
acţiuni de utilizare a terenurilor. Este semnificativă definiţia dată
geografiei: „ A venit vremea să ne întoarcem la concepţia lui Mehedinţi,
fundamentă pe definiţia de ştiinţă a relaţiilor dintre geosfere inclusiv
antroposfera pentru a ne orienta în vederi juste către problemele actuale
ale mediului înconjurător…Mediul este tot mai ameninţat prin excesele
civilizaţiei tehnice sau datorită ignoranţei unor grupări umane care
întreprind defrişări de mari proporţii, provocând extinderea arealelor
degradate, a deşerturilor şi modificări surprinzătoare în climatul
pământului”.