Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
științei lingvistice
Elaborat de către:
Bodiu Andreea
Bulancea Andreea
Ghelescu Adrian
Apărăștei Delia
Chișca Valeria
CUPRINS
Mediul din care provine personalitatea, rolul acestuia în formarea sa
artistică;
Studiile, formarea;
Cercul de prieteni;
Debutul (literar, artistic) şi afirmarea;
Activitatea ulterioară (prezentarea întregii opere sau a unor lucrări de
referinţă);
Recunoaşterea/nerecunoaşterea de către contemporani; mărturiile şi
amintirile acestora;
Curiozități despre Eugen Coșeriu
Viziunile, ideile pe care le-a promovat;
Maniera de a crea; specificul operei;
Artistul în viziunea posterităţii: exegeză, aprecieri, descoperiri etc.
Eugen coșeriu-prințul
științei lingvistice
La 27 iulie 1921, cu o sută de ani în urmă, în satul Mihăileni, pe atunci județul Bălți al României (în prezent raionul
Râșcani, R. Moldova), s-a născut Eugen Coșeriu, filolog romanist cu renume mondial.
Viitorul savant a urmat şcoala din satul natal, apoi Liceul „Ion Creangă” din Bălţi. Eugen Coșeriu și-a iubit foarte mult
baștina. Mai târziu el va recunoaște: „Nu am plecat niciodată, ci numai m-am ridicat deasupra Mihăilenilor la o înălţime
destul de mare ca să pot îmbrăţişa Universul”. Primul pas în acel Univers îl întreprinde în anul 1939, când se înscrie la
Facultatea de Litere şi de Filosofie a Universităţii din Iaşi, unde a obţinut o bursă de studii în Italia. Are posibilitate să
susţină consecutiv două doctorate – în litere la Roma (1944) şi în filosofie la Milano (1949).
Filologii Gregorio Salvador, Eugen
Coșeriu, Francisco Marsá și Emilio Eugenio Coșeriu, considerat o celebritate, un adevărat clasic al lingvisticii teoretice si
Alarcos la Universitatea din Barcelona,
martie 1989. aplicative, a publicat peste 50 de volume şi sute de articole în limbile italiană, spaniolă,
franceză, germană, engleză şi a fost tradus în limbile japoneză (9 volume), chineză, arabă,
greacă, finlandeză, rusă, georgiană, coreeană, cehă, bulgară, etc. Cunoştea circa 30 de limbi
şi vorbea şi scria în 11 limbi.
Opere lingvistice
Ca să scrii la modul relevant despre dimensiunea și substanța operei lui Eugeniu Coșeriu,
trebuie, cred, să fii cel puțin un lingvist de altitudine, un coșerolog înveterat. Pe urmă, odată cu
recenta apariţie la Editura
Știința a volumului Eugeniu Coseriu: vocația universalității, ediție de Gheorghe Popa, parcă sunt
și mai puține de spus despre „lingvistul secolului al XXI-lea”. Nefiind nici lingvist de talie, nici
coșerolog, nu-ți rămâne decât să redactezi un text de mică întindere în formatul unei apologii,
pentru că te marchează într-un fel anume permanenta forță de gravitație, de seducție a acestui
om de aleasă cultură, a muntelui de știință care este Eugeniu Coşeriu. Dar mai ales pentru că
este unul dintre puținii români care au reușit să învingă Istoria.
curiozități despre eugen coșeriu
A fost membru de onoare al Academiei Române. Pe lângă limba română, maternă, știa perfect italiană
spaniola și alte câteva limbi indo-europene: franceză, rusă, germană, engleză, dar și limbile clasice
latine și grecești
De asemenea, a fost un academician dedicat și un susținător al diversității culturale și lingvistice. În
timpul carierei sale,acesta a avut un impact semnificativ asupra gândirii lingvistice contemporane și a
influențat numeroși lingviști și studenți.
Eugen Coșeriu s-a stins din viață la 7 septembrie 2002, la Tübingen, Germania. Plecarea dintre cei vii a
genialului lingvist Eugen Coșeriu a însemnat o pierdere irecuperabilă pentru ştiinţa lingvistică din întreaga
lume. Numele şi opera profesorului a înconjurat Terra, iar fiecare studiu al genialului savant este o carte de
căpătâi pentru lingviştii şi filosofii de orişice orientare ştiinţifică. Cel mai mare poet al Basarabiei, regretatul
Grigore Vieru (1935-2009, poet român din Republica Moldova, membreu corespomdent al Academiei
Române) l-a apreciat astfel pe celebrul său copământean: „Eugen Coșeriu este cel mai de seamă lingvist
modern al lumii. Născut în Basarabia, a ţinut cu toată fiinţa sa la această chinuită palmă de pământ. Evident,
marele savant a fost însoţit permanent şi de un mare noroc, venit şi el de Sus, de la Dumnezeu: norocul de a
fi vieţuit în străinătate. Dacă locuia printre noi, nu rămânea de mult nici oscior în el – îl mâncau în primul
rând confraţii. Românul poate să preţuiască cu adevărat numai valoarea refugiată în străinătăţi sau numai pe
cea care s-a dus în mormânt. Ştiind asta, marele savant plecase la timp din Ţară. Dar îndureratul său gând a
fost întotdeauna îngemănat cu destinul ei”. (V.K)
mulțumim
pentru
atenție