Ariciul pierdut

Capitolul 1
Era o dată o fetiță. Pe fetiță o chema Delia. Delia avea
11 ani și avea un arici. Prietenii Deliei voiau mai mereu
să meargă la casa ei ca să îl vadă pe arici jucându-se în
roată. Ei mergeau și stăteau 20 de minute ca să-l vadă
pe arici, dar acesta dormea în continuu.
Într-o noapte se auzi ceva. Delia se trezise imediat.

A mers pe hol. N-a văzut nimic. Apoi a mers înapoi în

pat.
 A doua zi, Delia s-a trezit. A mers, a mâncat, s-a spălat
pe dinți. A vrut să se joace cu ariciul. Dar ariciul nu era
în cușcă.
 -Vai! Unde este ariciul? A ... mama!
-Ce s-a întâmplat, dragă?
-Ariciul a dispărut!
-Vai de mine! Voi pune afișe cu ariciul. Poate îl găsește
cineva. Delia s-a dus repede în camera ei și a început să
plângă. După câteva minute a sunat-o pe prietena ei,
Sofia.
-S…salut.
-S-a întâmplat ceva, Delia?
-Da, ariciul meu a dispărut.
- Biata de tine. Mai bine sun-o pe Anamaria, pentru că
are și ea un pisic.
-Bine. Pa!
Capitolul 2
Delia se gândește puțin. O sună pe Anamaria și
vorbește cu ea.

Sună telefonul: bip, bip.

-Alo? Cine e?
-Eu sunt Delia. S-a întâmplat ceva! Ariciul meu s-a
pierdut. Înainte să te sun pe tine am sunat-o pe Sofia.
Ea a zis să te sun pe tine, pentru că și tu ai un pisic și
cred că încelegi cum mă simt, așa-i?
-Da înțeleg. Păi și eu am avut un arici, l-am pierdut și l-
am găsit. Sigur o să-l găsești.
-Ești sigură?
-Da. Oricum, ar trebui să închid, am un concurs.
-Bine, pa!
Delia s-a gândit să-și cheme prietenele să se joace
ceva.
Delia se gândea pe cine să cheme. S-a gândit puțin și s-
a dus la mama ei și i-a spus că vrea să-și cheme
prietenele la ea acasă. Mama a zis că poate să le invite,
dar să meargă

afară pentru că vrea să gătească ceva foarte bun. Delia

a zis că vrea să meargă cu prietenele la un picnic. Le-a
sunat pe prietene și le-a spus să vină la ora 13:00 la un
picnic. Delia a așteptat, a așteptat și a așteptat. Apoi s-
a plictisit. S-a dus la ceas și s-a uitat la oră. Ora era
12:59. Mai era doar un minut.
Ding dong, sună soneria de la casă. Delia fuge repede
la ușă și o deschide. În pragul ușii era Sofia.
-Salut, zice Sofia.
-Salut. Ce mai faci? Nu ne-am văzut de mult.
-Bine, dar când vin fetele?
-Cred că vor veni imediat. Sunt sigură.
Ding dong, sună din nou soneria. Ce să vezi? Erau
Anamaria și Sofia.
-Salut fetelor, zise Delia. Haideți afară la picnic.
 Capitolul 3
Fetele au ieșit afară și s-au așezat pe o pătură. Au
povestit puțin, apoi au mâncat.
-Hei fetelor, vreți prăjitură? întrebă mama Deliei.
-Am vrea, zice Sofia.
- Da. Mulțumim, mami.
Fetele au mâncat cu poftă prăjitura.

-Eu zic că sunt minunate aceste prăjituri! Fetele au

început să mănânce.
-Delia, încă ești tristă pentru că ți-ai pirerdut aricul?
-Un pic. Dar aș vrea să îl găsesc.
-Am o surpriză pentru tine! Un arici!

-Mulțumesc! Mulțumesc, Anamaria!

-Nu doar mie trebuie să-mi mulțumești, ci și Sofiei.
Amândouă am venit cu idea.
-Îi voi da numele Aricel. Sper din suflet să nu se piardă.
-Mai avem ceva.
-Ce aveți, Sofi?
-Mai avem o zgardă cu GPS. În caz că se pierde poți
vedea pe telefon unde este.
-Mulțumesc! Mulțumesc! Chiar sunteți cele mai bune
prietene!
-Cu plăcere. Vreți să mergem puțin în parc?
- Da. Dar în ce parc?
- Într-un parc aproape de casă. Dar tu vrei să mergem
în parc, Anamaria?
-Da aș vrea să mergem .
Mami! Putem merge în parc?
-Da, dar să vă întoarceți pe la trei. Și să aveți grijă la
mașini.
-Bine, pa.
-Fetelor, aveți grijă, pentru că este o trecere de
pietoni.
Semaforul se făcu verde. Fetele trecură frumos pe
trecere. Ajunseră în parc. În parc erau mulți oameni.

Se jucară puțin, apoi se puseră la umbra unui copac. Se

puseră pe jos și se uitară la nori.
-Hei Delia, știi ce văd?
-Nu, ce vezi?
-Îl văd pe ariciul tău. Cel vechi.
Delia se ridică repede de pe jos și îl vede pe arici pe
buturugă. Fuge repede spre iel și îl ia în brațe.
-Vai, credeam că te-am pierdut pentru totdeauna. Se
duse la fete și le-a spus că îl găsise. Merseră acasă și îi i-
au spus mamei.
-Ce bine că l-ai găsit. Acum poate sta cu aricel.
-Da, corect.

Sfârșit