uMbra din Goeteia

Jollie și Aphrodite erau surorile Sundar. Proveneau dintr-o familie de armurieri. Erau mereu împreună
de când se știau. Era o zi obișnuită de duminică și erau așezate sub umbra unui copac uitat de vreme
împreună cu iepurașul lor misterios, Alfred. Acesta avea o inteligență deosebită pentru un iepuraș. Alfred
avea un trecut înfiorător ce nimeni nu-l cunoștea pe deplin. El provine dintr-un tărâm plin de basm, ce a
fost asaltat de o creatură magică necunoscută ce răpunea viața locuitorilor tărâmului magic când se
așterne noaptea . Fiind disperat de un loc ferit de primejdii, Alfred se consultase cu străbunicul său ce îi
dăruise un ceas magic ce îi permitea să se deplaseze prin spațiu. Îl atenționase să fie vigilent cu această
relicvă, deoarece poate cauza dezastre. Teleportându-se în lumea oamenilor, satul Green al lui Jollie și
Aphrodite i-a oferit un adăpost pentru ceva timp, până în ziua curentă când Alfred activase din nou
ceasul primit drept moștenire de la străbunicul său. Activând-ul din neatenție, iepurașul le târâse pe
Jollie și Aphrodite cu el în lumea Goeteia de unde și provenea Alfred. Ajungând acolo, Aphrodite
observase că sora sa se dizolvase în negura vremii. Alfred încerca să o convingă că Jollie este pe aici și
începură căutările. În timpul investigației Alfred o aduse pe Aphrodite la un comitet de bătrâni fost
academici, fiindcă în tărâmul Goeteia erau cei mai înțelepți și doar ei puteau să o găsească pe Jollie.
Nimeni nu știa însă despre boala incurabilă a bătrânilor. Toți aceștia erau demenți ce aveau nevoie de
semne speciale scrise pe medicamnetele deghizate în formă de prăjituri cei ajutau să-și mențină
înțelepciunea. Membrii comitetului îi sfătuiseră să se adreseze judecătoriei, numai că au drum lung de
parcurs până a ajunge la ea. De asemenea după ce finalizaseră conversația cu bătrânii, iepurașul simțea
remușcări prin faptul că nu-i zisese Aphroditei trecutul său, așa că îi povestise până la urmă fiecare
detaliu. În mod cert în timpul convorbirii lor, Aphrodite simțea un deranj de parcă un zâmbet naiv îi
urmărea prin umbre. Cât timp se duceau la judecată, aceștia trecură pe lângă o grădină de trandafiri ce o
parte erau roșii, iar alții albi. Aphrodite îl întrebase pe Alfred a cui aparțin și de ce sunt diferiți. Acesta i-a
răspuns că nu era sigur de acest fapt, însă știa un lucru, că acești trandafiri au început să devină roșii în
noaptea primului omor în tărâm. În orice caz, trandafirii aparțineau ducesei Isabeau. Era cunoscută
pentru natura ei excentrică și faptul că era o văduvă. Însă decesul soțului, era o taină ascunsă în
rădăcinile inimii ei. Trecând de grădină, o observaseră chiar pe Isabea așezată pe iarbă cu flori în mână
tulburând odihna de vecie a soțului său. De asemenea Alfred se exprimase într-un mod sarcastic că
probabil culoarea roșie a trandafirilor era defapt sângele victimelor umbrei necunoscute a nopții.
Întorcânduși capul, au fost luați prin surprindere de o față gigantică și pufoasă a unui câine de o culoare
aurie. Acesta le zise:

- HAM HAM!! În timp ce se rostogolea cu limba scoasă afară în fața celor 2 prieteni așteptând să
fie întâmpinat cu mângâieri pe burtă
- Ce drăguț!! Exprimase fata pe un ton liniștit pentru a nu speria câinele.
- Aphrodite, câinele ăsta nu ne va ajuta cu nimic, lasăl în pace! A spus Alfred cu un ton
amenințător, fiind însă concentrat pe miriapodul ce savura o țigară pe masa din fața casei.
- Ohh, haide, e așa de mare încât sunt sigură că ne va servi ca un protector! Încerca Aphrodite să-l
convingă pe Alfred.

După zeci de rugăminți, reușise să-l convingă pe Alfred și luaseră câinele cu ei.

Au mers mai departe și au apărut discuții despre locuitorul misterios ce trăia în casa câinelui,
miriapodul Huckleberry. Timpul său deobicei decurgea fumând și lenevind. Era cunoscut în Tărâmul
 Goeteia ca fiind un detectiv viclean la ale sale, dar atingea succesul mereu. Sătenii erau indignați de
faptul că-și dăduse demisia, însă se pare că miriapodul își savura pe deplin noua sa viață.

Nu după mult timp, aceștia întâlniseră pe drum 2 poștași ce aduceau locuitorilor la cunoștință ce se
mai întâmpla în tărâm. Alfred se salutaseră cu frații Grizzoli recunoscându-și vechii prieteni. În tărâm
erau cunoscuți ca 2 personalități diferite și după aspect și caracter fiind frați de cruce. Spunându-le
rămas bun și luând o scrisoare pentru a ști situația tărâmului, continuară drumul. Dorind să ajungă
mai rapid la judecată, au luat pe o scurtătură ce ducea într-o pădure izolată de ochiul sătenilor.
Simțind un zefir ce le făcuse să le tremure picioarele de frică, deodată se năpustise o creatură foarte
bizară ce avea un zâmbet distinct. Aceasta le zisese:

- Mmmmm, ce lume nouă a decis să intre în RustyBones Timberland. De unde veniți

gustoșeniilor?
Fără îndoială toți 3 erau înfricoșați de tonul pisicii, dar fiind Aphrodite cea mai curajoasă a decis să-I
răspundă:
- Venim din, umm, Tărâmul Goeteia, suntem în căutarea Judecătoriei ce ne-ar putea să ne ajute
în găsire surorii mele? Zisese Aphrodite.
- Ooooo, micuții, ați făcut un drum probabil atât de lung până aici. Dacă dorți să vă odihniți un
pic, vă propun să plecăm la mine, vă pot oferi și o ceașcă de ceai apetisant. Zisese pisica cu un
ton ciudat și manipulator.
Bezna invadase pădurea. Aphrodite se întoarse la Alfred pentru al întreba dacă e deacord și
observase că câinele lipsește, iar în urma sa rămase doar un traseu de urme. Totuși au fost deacord
și s-au dus cu pisica pentru a se alina de la drumul cel lung. Ajungând la casa pisicii aceasta îi
îndrumase în casa unde ceaiul era servit, întâlniți de 2 indivizi ce purtau numele de Doofy și Poofy.
Servindui cu ceai, Aphrodite simțea ceva amețeli și leșinase, cît timp Alfred încerca să-și dea seama
ce se întâmplă, căzuse și el fără cunoștință.

5 ore dupa incident

Alfred și Aphrodite s-au trezit pe o stâncă încercând să-și aducă aminte ce s-a întâmplat și și-au dat
seama că sunt departe de lume. În fericirea lor observaseră că un arici zbura pe spatele unui șoim pe
lângă ei și au decis să strige pentru ajutor. Aceștia auziseră văitarea celor 2 și au decis să-i ajute să
coboare pe pământ și să-i ducă la judecătorie.
Încă fiind amețiți de la somniferele din ceai aceștia se aflau în aer pe spatele șoimului cu ariciul, priv
frescă înfricoșător de frumoasă a nopții ce era redată de stelele și luna fastuase.
După 2 ore de zbor, soarele se așterne asupra Tărâmului Goeteia și șoimul aterizează în fața
judecătoriei. Fiind aproape deja de intrarea în judecătorie, simțiseră cum se zdruncina pământul de la
greutatea unui câine ce fugea vesel în întâmpinarea celor 2 prieteni. Alfred și Aphrodite erau destul de
surprinși de apariția câinelui, dar nu aveau mult timp de pierdut așa că intraseră toți 3 fără multe
întrebări. În fața lor se dezvălui ceea ce părea ca un tron, însă toți fuseseră distrași de un sunet ce putea
fi auzit din partea stângă a încăperii. Sunetul dispăruse în mai puțin de o secundă, câinele lipsește,
tăcere totală. Aphrodite începe:
- Am venit aici pentru a primi dreptate. Sora mea dispăruse în timp ce eram transportată în
tărâmul vostru și sunt disperată în a o găsi, lumea voastră e plină de magie și sunt sigură că voi fi
ajutată.
 - HAM! HAM! HAM! HAM! Spuse judecătorul acoperindu-și gura în horror, în timp ce corpul
adevărat al judecătorului cade jos.
- VAI! DAR TU EȘTI CHIAR CÂINELE! Spuse Aphrodite.
- TU TU, TU EȘTI CHIAR UMBRA CE TERORIZA TĂRÂMUL!!!!! TU!!!!!!!!
- Chiar eu sunt! Spuse câinele cu un ton malefic arătându-și forma adevărată – un om urât
îmbrăcat în haine sumbre.
- DAR CUM? DE CE?!? Spuse Alfred.
Miriapodul Huckleberry își face apariția cățărându-se pe perteții judecătoriei cu o țigară într-unul dintre
cele 40 de picioare.
- Vedeți voi, prieteni, chiar el a fost acela care a asaltat lume inocentă ce cândva trăia în armonie.
Permite-mi mie, Kakovolus, să-ți povestesc povestea vieții tale ce fusese uitată și de creierul tău
de câine. Acest câine fusese cândva un simplu muritor ce-și trăia viața sa tristă în lumea
oamenilor, până când străbunicul lui Alfred folosise ceasul ce probabi îl ai cu tine, ca să deschidă
un portal în lumea lui Kakovolus. Însă un dezastru se întâmplase, în loc ca străbunicul lui Alfred
să fie transportat în lumea cealaltă, Kakovolus fusese victima dezastrului fiind adus pe această
lume cu puterile de-ași schimba înfățișarea după propriul gust. El, preluase forma unui câine ce
părea innocent încercând să-și dea seama ce se întâmplă cu viața sa nouă. În agonie și disperare
încerca să găsesească un mod de a se întoarce în lumea sa. Cu timpul aflase de un așa numit
ceas magic ce făcea asta posibil, problema era că nu știa unde se afla și începuse să omoare
localnicii în speranță de a găsi această relicvă. Ajungând la străbunicul tău, Alfred, aflase că
ceasul fusese dat ție, în lumea oamenilor undeva în siguranță, însă Kakovolus nu s-a dat bătut și
răscolise toată casa străbunicului găsind o cheie fermecată ce debloca puterile ceasului [arăt
cheia] Probabil că și tu ai una Alfred. Peste vreo 10 ani apăreți voi, Kakovolus fusese sursprins de
frumusețea Aphroditei, neasemănând cu nimeni altcineva, așa că v-a urmat, în speranță că
iepurele are ceasul cu el. În loc ca săl fure, Kakovolus, aflase că vă îndreptați spre judecătorie,
ceea ce au puterea supremă asupra tărâmului. El fusese orbit de obsesia lui față de a cauza
teroare, dorind mai întâi să ajungă la judecătorie ca să devină conducătorul tărâmului. Nu a fost
ușor, fiindcă în judecătorie doar oameni speciali pot intra ca Alfred, intrând, asasina adevăratul
judecător preluând forma lui, însă fusese dat de gol de vocea sa de câine. Cum știam eu de
asta?? Simplu. Sunt cel mai faimos detectiv în Goeteia și aflând aceste secrete, mi-am dat
seama că numai este nicio scăpare, așa că mi-am dat demisia pentru a-mi trăi ultimle momente
în pace, însă nu calculasem că cineva din lumea oamenilor ar putea veni aici. Vorbind de sora ta
Jolie, mi-am dat seama de la început că nu a putut suporta presiunea fizică când v-ați teleportat
aici și decedase.
Într-un final, Kakovolus fusese executat, cât timp Alfred și Aphrodite erau cuprinși de disperare, însă
ei încă simțeau prezența lui Jolie, așa că nu s-au dat bătuți, tărâmul este plin de magie și orice lucru
este posibil.

FINAL