Capitolul 5.

SISTEME DE OPERARE PENTRU CALCULATOARE

PERSONALE.
   5.1. Prezentare.
   5.2. Sistemul Windows; principii de functionare.

5.1. Prezentare.

Cele mai utilizate sisteme de operare pentru PC aparţin, cu mici

excepţii, firmei Microsoft. Astfel în 1981 a fost fost lansat sistemul de
operare MS-DOS (Microsoft Disk Operating Sistem) care în 1985 a
devenit standardul sistemelor de operare pentru microcalculatoare pe
16 biţi. Firma Microsoft a dezvoltat ulterior acest sistem până la
versiunea 6.2 (apărută în 1994) şi ulterior veriunea 7.0 ca emulator de
MS-DOS integrată în sistemul de operare Windows 95.

În paralel au mai apărut şi alte versiuni DOS, ale altor firme, dar cu o
răspândire mult mai redusă.

În 1992, Digital Research a lansat versiunea finală a sistemului de

operare DR-DOS 6.0, care introducea facilităţi multitasking faţă de
varianta standard a firmei Microsoft.

OS/2 este un sistem de operare dezvoltat de IBM si Microsoft pentru

calculatoare din seria IBM PS/2 pe 32 biţi.

Sistemele de operare Apple DOS şi MacIntosh DOS au fost dezvoltate

pentru a fi implementate pe calculatoare de tip Apple şi Apple
MacIntosh şi sunt incompatibile cu calculatoarele PC de tip IBM.

Clasa de sisteme de operare UNIX a fost dezvoltată pentru toate

tipurile de calculatoare, plecându-se de la principiul portabilităţii.
Sistemul de operare a fost scris în limbajul C şi a fost realizat într-o
concepţie de sistem deschis accesibil integrării de componente
utilizator.

În ceea ce priveşte sistemul de operare Windows trebuie remarcat că

acesta a apărut în primele versiuni ca program utilitar care rula sub
sistemul de operare MS-DOS. Contextul care a determinat apariţia
aplicaţiei a constat în dezvoltarea performanţelor hardware prin
creşterea dimensiunii pentru memoria internă şi externă a puterii
procesorului, a rezoluţiei adaptoarelor grafice, şi răspândirea utilizării
mouse-ului. Acestea au dus la dezvoltarea programelor bazate pe GUI
(Graphical User Interface = interfata grafica utilizator) într-un mediu
puternic interactiv şi prietenos.

Efectul acestei noi concepţii a fost trecerea de la utilizarea exclusivă a

sistemelor de calcul de către profesionişti, care foloseau comenzi
criptice şi proceduri convenţionale, către aplicaţii destinate publicului
larg, prin uşurarea accesului la sistemul de calcul.

MacIntosh a oferit primul mediu GUI puternic, pe calculatoarele Apple,

în 1984, constând într-o interfaţă naturală, bazată pe imagini. Ideea
afost preluată de Microsoft care acreat Windows 1.1 în 1985, Windows
2.0 în 1987 pentru calculatoare dotate co procesor I8088 şi ulterior
Windows 286 (sau Windows 2.1) pentru procesorul I80286. Ambele
versiuni ofereau comutarea între taskuri. Se executau mai multe
taskuri, dar nu simultan. numai aplicaţiile din faţă, principale, rulau,
aplicaţiile din fundal fiind suspendate. Acesta nu era un sistem cu
adevărat multitasking care să execute simultan atât aplicaţiile din
fundal şi pe cele marcate ca active.

Versiunea Windows/386 permite lansarea mai multor aplicaţii în

multitasking şi în ferestre realizând un multitasking cooperativ
taskurile preluând şi predând succesiv controlul mediului Windows.
Indicatorul de mouse “clepsidră” arăta că sistemul Windows a cedat
controlul în favoarea taskului în execuţie.

Prima versiune larg acceptată a fost Windows 3.0 din 1990 care
furniza o interfaţă atractivă cu pictograme. Programul “Program
Manager” oferea posibilitatea lucrului cu memoria superioară putând
utiliza memoria virtuală prin simularea memoriei RAM utilizând hard
discul. Prin creşterea memoriei s-au putut utiliza programe driver
superioare şi programe de aplicaţie mai mari.

Windows 3.0 are instalat suportul pentru OLE1 (object linking and
embedding) care permite legarea şi înglobarea obiectelor.

Windows 3.1 nu mai poate fi lansat în mod real ci numai în mod

protejat, în acest fel se asigură o mai mare stabilitate a mediului. În
acelaşi timp, când mediul de operare multitasking, care lucrează în
mod protejat, se bazează pe SO single-tasking (monotasking) care
lucrează în mod real, orice acces în modul real lasă neprotejat mediul
multitasking, putând să apară erori în execuţie.

Windows for Workgroups 3.11 este o versiune dezvoltată pentru

conectare în retea locală, pentru lucrul cu calculatorul în cadrul unui
grup de muncă, pentru folosirea în comun a câtorva echipamente şi
fişiere. Specific acestui mod de lucru sunt programele utilitare de
reţea, în acest sens fiind introduse programul agendă, sistem de poştă
electronică, program de comunicaţie, etc..

Windows 95, Windows 98, Windows 2000 şi Widows NT (New

Technology) nu se mai bazează pe sistemul de operare MS-DOS, ele
sunt sisteme de operare în adevăratul sens al cuvântului. Programele
sub Windows au o mare putere de calcul şi sunt mai uşor de învăţat şi
de utilizat. Setul de apeluri Windows pe care le permite sistemul de
operare a introdus şi în programele de aplicaţie. o standardizare ce
uşurează enorm accesul utilizatorilor neprofesionişti.

5.2. Sistemul Windows; principii de funcţionare.

MS-Windows este un sistem de operare care oferă utilizatorilor o

interfaţă grafică prietenoasă bazată pe ferestre şi mijloace de
intracţiune moderne: meniuri, butoane simulate pe ecran, cursoare
gafice, cutii de dialog şi altele. În Windows, toate resursele fizice ale
calculatorului sunt partajate între programle executate simultan.
Windows este un sistem de operare multitasking. Un program
Windows are acces numai la o zona a ecranului fizic, care constituie
ferastra sa de lucru. Aceasta este folosită nu numai pentru afişarea ci
şi pentru orice operaţie de interacţiune cu utilizatorul. În acest fel,
Windows permite crearea de interfeţe standardizate cu utilizatorii.
Ferestre. Ferestrele programelor executate simultan se pot suprapune
pe suprafaţa ecranului, pot fi redimensionate şi aşezate pe ecran. De
asemenea, atunci când vizualizarea conţinutului lor sau interacţiunea
cu utilizatorul nu este necesară, pot fi transformate temporar în iconiţe
(mici simboluri grafice) pentru a elibera spaţiul ecranului.

Pe parcursul utilizării sistemului pot fi observate pe ecran trei tipuri de

ferestre: ferestre de aplicaţie, ferestre document şi ferestre de grup.
Ferestrele de aplicaţie conţin aplicaţiile în curs de execuţie. Ele pot
ocupa orice zonă a suprafeţei ecranului. Ferestrele document se
deschid pe suprafaţa unei ferestre de aplicaţie atunci când aplicaţia
permite utilizatorului să deschidă mai multe documente pentru a le
avea simultan pe ecran.
Ferestrele de grup se afişează pe desktop (ecranul principal al
mediului) şi conţin mai multe iconiţe de aplicaţie.

Iconiţa pentru activarea meniului sistem se află întotdeauna în colţul

stânga sus al ferestrei. Meniul sistem este util mai ales în cazul folosirii
tastaturii deoarece conţine comenzi de redimensionare şi deplasare a
ferestrei.

Bara de titlu conţine numele aplicaţiei sau al documentului. În cazul

unei ferestre de aplicaţie după numele aplicaţiei este afişat numele
documentului cu care lucrează aplicaţia. Atunci când sunt deschise mai
multe ferestre numai una dintre ele este activă, aceea cu care poate
lucra utilizatorul; bara de titlu a ferestrei active este afişată într-o
culoare sau intensitate diferită de a celorlalte.

Bara de meniu conţine meniul aplicaţiei, cu toate funcţiile disponibile.

Principalele funcţii sunt reluate şi afişate opţional sub formă de iconiţe
pe o bară alăturată.

Butoanele pentru micşorare, mărire/restaurare şi închidere se găsesc

în colţul din dreapta sus al ferestrei.

Butonul de micşorare, reprezentat printr-un dreptunghi mic, permite

reducerea ferestrei la o iconiţă iar butonul de mărire/restaurare,
reprezentat printr-un dreptunghi mare sau prin două dreptunghiuri
suprapuse permite afişarea ferestri pe tot ecranul sau revenirea la
dimensiunea anterioară. Butonul de închidere a ferestrei, marcat cu
cruce, realizează închiderea ferestrei şi a documentului asociat sau
terminarea aplicaţiei. Acţionarea butoanelor se poate efectua numai
prin punctarea cu ajutorul mouse-ului.

Marginea ferestrei este dreptunghiul care mărgineşte fereastra. Asupra

sa se poate acţiona numai cu mouse-ul, în scopul modificării
dimensiunilor ferestrei. Fereastra poate fi prevăzută cu bare de
defilare iar pe fiecare bară de defilare sunt reprezentate săgeţi, prin
punctarea cărora se execută deplasarea în documentul afişat în
fereastră. În acelaşi scop, pe fiecare bară este afişat şi un cursor
mobil.

Suprafata de lucru este zona în care aplicaţia poate afişa informaţii.

Bara de stare este afişată implicit în partea de jos a ecranului mediului

(desktop) şi conţine butonul de start şi butoane pentru aplicaţii în curs
de execuţie. Prin activarea butonului de start se deschide un meniu
vertical ce coţine comenzi prin care pot fi lansate în execuţie:

 principalele aplicaţii instalate (Programs),

 ultimile documente editate (Documents),
 funcţiile de configurare (Settings),
 mecanismul de căutare (Find),
 help-ul de sistem (Help),
 programele neinstalate (Run),
 procedura de terminarea lucrului.

   
Butoanele de pe bara de stare corespund aplicaţiilor active.

Un buton de aplicaţie există până când utilizatorul îl transformă din

nou în fereastră sau dă o comandă de terminare a aplicaţiei. Butoanele
document rezultă prin reducerea ferestrelor document. Ele apar în
partea de jos a ferestrei aplicaţiei în care au fost deschise şi pot fi
deplasate oriunde pe suprafata de lucru a acesteia.

Iconiţe. În mediul Windows, iconiţele sunt folosite pentru a reprezenta

programe care pot fi lansate în execuţie O iconiţă de aplicaţie se
reprezintă printr-un desen creat de programatorul aplicaţiei sau prin
iconiţa de aplicaţie implicită sub care se afişează numele aplicaţiei.
Toate iconiţele grupurilor au aceeaşi reprezentare grafică, deosebindu-
se numai prin numele înscris sub iconiţă.

Iconiţele program simbolizează aplicaţiile care pot fi lansate (deschise)

cu ajutorul mouse-ului prin punctarea de două ori sau de la tastatură
prin poziţionare urmată de lansare cu tasta Enter. Ele sunt afişate pe
desktop sau în ferestre de grup şi pot fi deplasate pe suprafaţa
ecranului sau dintr-un grup în altul.

Meniuri. Fiecare aplicaţie are propriul său meniu, conceput de

programatorul aplicaţiei. Fiecare meniu conţine o listă de articole din
care utilizatorul poate alege unul, declanşând în acest fel o acţiune.

Meniul afişat în bara de meniu a ferestrei aplicatiei reprezintă meniul

principal. De regulă, atunci când se alege un articol din acest meniu,
se afişează sub articol un alt meniu, pe care-l numim meniu derulant
(pop-up menu). În continuare poate fi ales un articol din meniul
derulant. Este deasemenea posibil ca la alegerea unui articol din
meniul derulant să se afişeze un alt meniu derulant şi aşa mai
departe. Un meniu derulant cu mai multe niveluri se numeşte meniu în
cascadă (cascading menu). Sunt două metode de alegere a articolelor
dintr-un meniu: una rapidă, bazată pe cunoaşterea combinaţiilor de
taste corespunzătoare articolelor, cealaltă, generală, presupunând
activarea meniului şi selecţia din meniu.

 Metoda rapidă. Se apasă tastele din combinaţia corespunzătoare

articolului din meniu. Combinaţia este afişată în partea dreaptă a
textului articolului.

 Metoda generală. Se activează opţiunea din meniul orizontal

după care se apasă ALT+litera subliniată în articolul care
determină afişarea meniului. În cazul în care mai multe articole
dintr-un meniu conţin aceeaşi literă subliniată, Windows îl
selectează pe primul.

Folosind mouse-ul pentru activarea unui meniu derulant se punctează

articolul care determină afişarea sa. Dezactivarea unui meniu se face,
folosind tastatura, se apasă tasta ESC, caz în care rămâne activ
meniul principal, putând astfel selecta un alt articol din el. Apăsând a
doua oară pe ESC se revine în spaţiul de lucru al aplicaţiei. Folosind
mouse-ul, se punctează oriunde în afara meniului.

Există unele diferenţe în modul de afişare şi conţinutul diferitelor

articole, acestea fiind determinate de următoarele convenţii:

 Numele articolului afişat gri deschis -articolul nu poate fi selectat

în contextul curent al aplicaţiei.
 Numele articolului urmat de ... -la alegerea articolului se va afişa
o cutie de dialog prin care se vor solicita utilizatorului informaţii
suplimentare, necesare pentru execuţia comenzii desemnate
prin articol.
 Marcajul "V" afişat în stânga numelui -comanda este activă iar
prin selecţie este dezactivată.
 Combinaţia de taste înscrisă la dreapta numelui -prin folosirea
combinaţiei este ales articolul fară activarea şi selecţia din
meniu;
 Un triunghi afişat în dreapta numelui -la alegerea articolului este
afişat un alt meniu.

Utilizarea meniului sistem. Pentru activarea meniului sistem al unei

ferestre de aplicaţie folosind tastatura se selectează fereastra şi se
apasă combinaţia de taste ALT+SPATIU. Pentru afişarea meniului unei
ferestre document se apasă ALT+MINUS. Pentru a închide meniul fară
a alege un articol se apasă ALT.

Folosind mouse-ul, se punctează iconiţa de activare a meniului sistem,

situată în colţul stânga sus al ferestrei. Pentru activarea meniului
sistem al unei cutii de dialog se punctează şi se execută un clic
dreapta cu mouse-ul iar folosind tastatura, se apasă ALT+SPATIU.
Pentru inchiderea meniului fără a alege o comandă se apasă ALT sau
ESC.

Comenzile din meniul sistem sunt:

 Restaurare (Restore): Reface fereastra la dimensiunile sale

normale, definite în cadrul aplicaţiei; are sens după o comandă
de reducere sau mărire.
 Deplasare (Move): Se poate deplasa fereastra pe ecran folosind
tastatura.
 Dimensionare (Size): Se pot modifica dimensiunile ferestrei,
folosind tastatura.
 Reducere (Minimize): Se închide fereastra rămânând activ
butonul corespunzător ferestrei de aplicaţie încă active pe bara
de stare.
 Mărire (Maximize): Se dă ferestrei mărimea maximă, de regulă
egală cu întregul ecran.
 Închidere (Close): Se inchide fereastra concomitent cu
terminarea aplicaţiei.

Cutii de dialog. Sunt afişate pe ecran de obicei în urma unei alegeri

dintr-un meniu, pentru obţinerea de informaţii necesare execuţiei
comenzii. Totodată, Windows foloseşte cutiile de dialog pentru afişarea
unor explicaţii şi avertismente. Cutiile de dialog prevăzute cu bară de
titlu pot fi deplasate pe ecran prin alegerea comenzii de deplasare din
meniul sistem. O cutie de dialog conţine mai multe controale prin care
se realizează interacţiunea sistemului sau a aplicaţiei cu utilizatorul.
Pentru a interacţiona prin intermediul unui anumit control, utilizatorul
trebuie să-l selecteze. Selectarea unui control se face apăsând TAB
sau SHIFT+TAB de mai multe ori, până când se ajunge la grupul de
controale dorit. Ambele manevre determină parcurgerea circulară a
grupurilor dar în sensuri diferite: TAB-înainte, SHIFT+TAB-înapoi. Se
folosesc apoi tastele de direcţie pentru deplasarea în interiorul
grupului, până când este selectat controlul dorit. Sistemul indică
selectarea controlului prin afişarea unui dreptunghi punctat în jurul
numelui controlului. Dacă numele asociat unui control sau grup de
controale conţine o literă subliniată, atunci el poate fi selectat direct
prin ALT+tasta corespunzatoare literei subliniate. Folosind mouse-ul,
se punctează controlul dorit.

Butoane de comandă. Interacţiunea prin intermediul unei cutii de

dialog se încheie întotdeauna prin alegerea explicită sau implicită a
unui buton de comandă.

De aceea, orice cutie de dialog conţine cel puţin un buton de comandă.

Alegerea butonului de comandă etichetat cu "OK" determină execuţia
comenzii pentru care a fost afişată cutia, considerându-se valide
datele de intrare afişate în cutie. Butonul etichetat cu "Cancel"
determină anularea comenzii. Alte butoane de comandă pot fi
prevăzute pentru a particulariza execuţia comenzii sau pentru
declanşarea unui alt nivel de dialog. Acestea din urmă se recunosc
fiind etichetate cu texte care se termină prin ... sau >>. Butoanele
care nu pot fi acţionate (sunt inaccesibile la momentul respectiv) se
recunosc după culoarea gri deschis folosită pentru textele de
etichetare. Butonul selectat la un moment dat poate fi recunoscut prin
faptul că este încadrat de o margine mai groasă ca a celorlalte.
Alegerea unui buton de comandă constă în apăsarea tastei ENTER
atunci când butonul este selectat, sau punctarea cu mous-ul a
butonului de comandă. De asemanea, dacă textul înscris pe buton
conţine o literă subliniată alegerea se poate face direct, fără a mai
selecta butonul, apăsând ALT+tasta corespunzatoare literei subliniate.
Butonul de anulare a comenzii ("CANCEL") poate fi ales şi prin
apăsarea tastei ESC. Închiderea cutiei de dialog cu anularea comenzii
se obţine şi prin punctare pe căsuţa de terminare din colţul dreapta
sus sau prin tastarea combinaţiei ALT+F4.

Deoarece în fiecare moment există un buton de comandă selectat în

cutia de dialog, şi numai unul, atunci cănd se apasă ENTER, indiferent
de controlul selectat la momentul respectiv, interacţiunea prin
intermediul cutiei se termină prin alegerea implicită a butonului
selectat.

La alegerea unui buton de comanda, în mod explicit sau implicit, cutia

de dialog este ştearsă de pe ecran.

Zone de listare. O zonă de listare conţine o coloană de articole, din

care utilizatorul pote selecta unul sau mai multe. Dacă numărul de
articole de listat este mare, zona este prevazută cu bare de defilare.

Pentru selectarea unui singur articol din listă se selectează zona de

listare, ca orice control, apoi se folosesc tastele de direcţie pentru a
determina defilarea listei până la articolul căutat, sau se apasă tasta
corespunzatoare primei litere a atricolului. În acest caz va fi selectat
primul articol din listă care începe cu litera respectivă. Articolul
selectat este pus în evidenţă De regulă, dacă se apasă ENTER după o
selecţie, interacţiunea prin intermediul cutiei se încheie fiind implicit
ales butonul de comanda selectat la acel moment. Comanda
corespunzatoare butonului ales se va executa asupra articolului
selectat. Folosind mouse-ul, se punctează barele de defilare până când
articolul dorit apare în zonă, apoi se punctează articolul pentru a-l
selecta, sau se execută o dublă punctare a articolului, ceea ce are ca
efect selectarea articolului şi terminarea interacţiunii, fiind implicit ales
butonul de comandă selectat în acel moment. Dacă aplicaţia permite
să se selecteze mai multe articole din listă, atunci fiecare articol poate
fi selectat/deselectat prin aceeaşi procedură.

Rubrica de listare. Atunci când cutia de dialog este de dimensiuni

reduse şi nu poate conţine o zonă de listare, se rezervă în cadrul cutiei
spaţiu pentru o singură rubrică, în care se afişează articolul din listă
selectat la momentul curent.

Lista este vizibilă numai atunci când se execută selecţia, care se

realizează cu următoarele comenzi folosind tastatura:

 se apasă ALT+sageată_jos, ceea ce determină afişarea listei;

 se apasă sageată_sus sau sageată_jos până când se ajunge la
articolul de selectat;
 se apasă ALT+sageată_sus sau ALT+sageată_jos pentru
selectare.

Pentru selectare folosind mouse-ul:

 se punctează sageata din dreapta rubricii, pentru afişarea listei;

 se punctează sageţile de pe barele de defilare până când
articolul dorit apare în lista afişată;
 se punctează articolul.

După selecţia unui articol, lista este ştearsă de pe ecran şi articolul

selectat este afişat în rubrica rezervată din cutie.

Zonele de editare se folosesc pentru a permite utilizatorului

introducerea de texte.

Pentru a introduce un text într-o zonă de editare, trebuie mai întai

selectată zona, ca orice alt control. Atunci când este selectată, în zonă
este afişată o bară verticală, indicand poziţia din care va fi inserat
textul introdus în continuare. La afisare, zona de editare poate conţine
deja un text care va fi înlocuit cu cel introdus de utilizator. Dacă până
la terminarea interacţiunii utilizatorul nu înlocuieşte textul iniţial,
acesta va fi textul folosit la excuţia comenzii. După introducerea
textului, utilizatorul poate continua interacţiunea prin alte controale
ale cutiei sau poate apăsa ENTER ceea ce, de regulă, conduce la
închiderea dialogului. De multe ori, informaţia pe care sistemul
aşteaptă să o introducă utilizatorul într-o zonă de editare poate fi
selectată dintr-o listă de articole. Pentru a veni în sprijinul
utilizatorului, se afişează în aceeaşi cutie de dialog, lista din care se
poate face selecţia. Articolul selectat la un moment dat din listă este
afişat şi în zona de editare.
Butoanele de opţiune sunt afişate în cutiile de dialog sub formă de
grupuri.

Butoanele de opţiune dintr-un grup se exclud reciproc, adică numai

unul poate fi marcat la un moment dat. Astfel, prin marcarea unuia
este demarcat automat cel care era marcat anterior. În centrul
butonului marcat este afişat un punct negru iar butoanele inaccesibile
la momentul respectiv sunt afişate în gri deschis. Pentru marcarea
unui buton de optiune folosind tastatura:

 se selecteaza butonul;
 se apasa tasta SPATIU.

În multe cazuri se observă că prin selecţia butonului de opţiune are loc

şi marcarea sa, ne mai fiind necesară apasarea tastei SPATIU. Dacă
numele butonului conţine o literă subliniată, activarea sau
dezactivarea se poate face direct prin tastarea ALT+tasta literei.
Folosind mouse-ul, pentru selectare, se punctează butonul.

Căsuţele de opţiune se folosesc pentru a reprezenta diferite opţiuni pe

care utilizatorul le poate activa sau dezactiva după dorinţă.

Atunci când opţiunea este activă căsuţa este marcată cu semnul “√”.
Numele opţiunilor reprezentate prin căsuţe de opţiune, inaccesibile la
momentul respectiv, sunt afişate în gri deschis. Pentru marcarea/
demarcarea unei căsuţe de opţiune se selecteaza căsuţa şi se apasă
tasta SPATIU. Dacă numele căsuţei conţine o literă subliniată,
marcarea sau demarcarea se poate face prin apăsarea simultană a
tastelor ALT+tasta literei. Folosind mouse-ul, se punctează casuţa care
se doreşte a fi marcată sau demarcată.

Operaţii cu ferestre, iconiţe şi cutii de dialog. Selectarea unei ferestre

sau a unei iconiţe se face:
  Folosind tastatura, se apasă simultan tastele ALT+ESC pentru a
parcurge ferestrele de aplicaţie, până când se ajunge la cea
vizată. Pentru parcurgerea ferestrelor şi butoanelor document se
apasă simultan CTRL+F6. Fereastra selectată la un moment dat
are bara de titlu afişată într-o altă culoare. Iconiţa selectată are
textul afisat sub ea pus în evidenţă.
 Folosind mouse-ul, pentru selectarea unei ferestre se punctează
oriunde pe suprafaţa sa.

Deplasarea unei ferestre, iconiţe sau cutii de dialog se realizează prin

următoarele comenzi de la tastatură:

 se activează meniul sistem al ferestrei sau cutii de dialog;

 se alege comanda de deplasare (MOVE); pe ecran apare un
cursor compus din patru sageţi;
 se apasă tastele de directie pentru a obţine deplasarea ferestrei
sau a cutiei de dialog până în poziţia dorită;

 se apasă tasta ENTER.

Comanda poate fi anulată oricaând înainte de a apasa tasta ENTER,

apăsând tasta ESC.

Folosind mouse-ul se selecteaza fereastra, iconiţa sau cutia de dialog,

dacă nu era selectată şi se poziţionează cursorul mouse-ului pe bara
de titlu a ferestrei, pe iconiţă sau pe cutia de dialog si apoi se
deplasează, menţinând butonul din stânga apăsat, până când conturul
punctat al ferestrei, cutiei sau iconiţei ajunge în poziţia dorită, apoi se
elibereaza butonul mouse-ului iar fereastra, iconiţa sau cutia de dialog
va fi afişată în noua poziţie. Comanda poate fi anulată în orice
moment, înainte de eliberarea butonului mouse-ului, apăsând tasta
ESC.

Redimensionarea unei ferestre. Adesea, apare necesară schimbarea

formei sau a mărimii unei ferstre. Există unele restricţii în această
privinţă deoarece ferestrele unor aplicaţii nu pot fi redimensionate.
Procedura de redimensionare este similară comenzii de mutare numai
că prin intermediul cursorului se va acţiona asupra laturilor ferstrei.
Pot fi modificate simultan două laturi ale ferestrei, selectând unul
dintre colţurile ferestrei cu mouse-ul sau prin apăsarea simultana a
două taste de direcţie. Comanda poate fi anulată în orice moment
apăsând tasta ESC, înainte de a apasa ENTER.

Minimizarea unei ferestre. Se recurge la aceasta operaţie atunci când,

temporar, existenţa ferestrei pe ecran nu prezintă interes şi totodata
se doreşte eliberarea spaţiului ocupat de ea pentru o alta fereastră,
fară a întrerupe aplicaţia care se execută în fereastră. Pentru a reduce
o fereastră se alege comanda Minimize din meniul sistem sau se
punctează cu mouse-ul căsuţa de micşorare a ferestrei, fereastra
transformându-se într-un buton pe bara de stare dacă este o fereastră
de aplicaţie sau într-un buton în spaţiul ferestrei de aplicaţie dacă este
o fereastră de document.

Mărirea unei ferestre. În majoritatea cazurilor, ferestrele aplicaţiilor

pot fi mărite, adică afişate pe o suprafaţă mai mare decât cea iniţiala
(de regula tot ecranul).O fereastră document nu poate depăşi prin
mărire suprafaţa de lucru a ferestrei aplicaţiei în care este afişată.
Pentru mărirea unei ferestre se procedează similar cu operaţia de
micşorare cu deosebirea că din meniul sistem se va alege comanda
Maximize iar folosind moue-ul se va activa căsuţa de maximizare
simbolizată cu un dreptunghi mare.

Restaurarea unei ferestre. Operaţia se poate executa asupra unei

ferestre având ca efect afişarea ferestrei în mărimea şi poziţia sa
iniţială.

"Defilarea" într-o fereastră sau cutie de dialog. Operaţia se execută

atunci când se doreşte vizualizarea unor parţi din documentul afişat,
care nu sunt cuprinse în fereastra/cutia de dialog. Sunt posibile mai
multe tipuri de deplasări pe suprafaţa documentului:

 Deplasarea cu o fereastră înapoi sau înainte, la stânga sau la

dreapta se face folosind tastele PAGE_UP sau PAGE_DOWN
respectiv CTRL+PAGE_UP sau CTRL+PAGE_DOWN, sau se
punctează deasupra sau sub cursorul mobil pe bara de defilare
verticală, respectiv la stânga sau la dreapta cursorului mobil pe
bara de defilare orizontală
 Deplasarea la începutul sau la sfârşitul liniei se face tastând
HOME respectiv END.
 Deplasarea la începutul sau la sfârşitul documentului se face
tastând CTRL+HOME respectiv CTRL+END.
 Pentru deplasarea cu o linie se punctează una dintre săgeţile
situate pe bara de defilare verticală.
 Pentru o defilare continuă se aşează cursorul mouse-ului pe una
dintre săgeţile de pe barele de defilare şi se menţine apăsat
butonul din stănga până când informaţia căutată apare în
fereastră.
  Pentru deplasarea până la o poziţie anumită se aşează cursorul
mouse-ului pe cursorul mobil al barei de defilare, apoi se
deplasează cursorul mobil menţinand apăsat butonul din stânga
al mouse-ului, până când apare în fereastră articolul dorit;
poziţia articolelor vizualizate, în cadrul documentului sau listei,
este determinată de poziţia cursorului mobil pe bara de defilare.

Inchiderea unei ferestre active se poate efectua în mai multe feluri:

 se apasă tastele ALT+F4;

 se alege comanda Close din meniul sistem sau comanda Exit din
meniul File;

se apasă butonul de terminare din colţul din dreapta sus al ferestrei.

Închiderea unei ferestre de aplicaţie îinseamnă totodata terminarea
aplicaţiei.