A brave and sweet school girl was waiting the bus.

'Twas 3 past eleven, still early, and thus

She bought herself cookies, a bag full she took
Then sat on the bench, started reading her book.

While reading and munching, a boy sat just near

And just like the crystal, what happened was clear.
He shamelessly started to help himself with
Three of her own cookies, then fourth, then the fifth.

She soon realized only one cookie's left

And wondered if rude boy'll continue the theft.
He took it, but broke it in half and he shared.
She accepted, but quietly screamed “How he dared!?”

And finally her bus was ready to leave.

She left while she mumbled and couldn't conceive
How someone could be so outrageously rude
And greedy, and thick-skinned, and shameless, and crude.

She sat in her bus-chair and reached for her book.

Her hand had no eyes and mistakenly took
Out right from her rucksack, the cookie bag full,
The one that she bought.. and Reality, cruel,

Hit right in the face and now let the girl know
That the one who was stealing a minute ago
The one who could be so outrageously rude,
And greedy, and thick-skinned, and shameless, and crude.

Was her and her ONLY and no-one beside.

She wanted to crawl under bus-chairs and hide,
And also to cry to the driver PLEASE STOP!
And run to the boy, do the cookie bags swap.

And ask for forgiveness and ask for a smile,

And say she has not been herself for a while
And thank him for teaching kind heart to a rookie.
That he was so sweet as to share his last cookie.
O fată cu ochi și zulufi de-abanos,
Pasionată de tren, nu de mersul pe jos,
Ajunse în gară cu mult înainte
Și merse să-și ia să mănânce, cuminte.

Își luă un pachet de fursecuri cu cremă,

Deschise și punga și cartea boemă.
Și-n timp ce-și citea cartea și molfăia
Un tânăr străin se-așeză lângă ea.

Și fără rușine și fără înec,

Pornise și el să mănânce fursec
Direct din pachetul ce ea îl luase,
Pachet lângă care el chiar se-așezase.

Cu orice fursec lua ea lua și el,

Iar ea când poftea și el poftea la fel.
Era consternată și chiar nu putea
Să creadă c-așa tupeu poat-exista.

Să nu spui ”Te rog” și să nu spui ”Cer scuze”?

S-ai doar firmituri de fursecuri pe buze?
Să furi din pachetul fetiței din gară?
Să n-ai educația elementară?

Și iată-i ajunși la momentul concret

Al celui din urmă fursec din pachet.
Îl luă el și-l rupse în două spre ea.
Ea-l smulse și tot consternată era.

Dar trenul e-aici și-o va duce departe

Către oameni bine crescuți și cu carte.
Se-așază comod și nu cată-napoi,
Să uite de hoțul cu poftă cât doi.

Și când dă să ia cartea iarăși din sac

Găsește pachetul de dulce intact.
E chiar cel pe care-l luase din gară
Și-acum o lovea realitatea amară.

Că ea-i fără carte, că ea-i fără scuze

Că ea nu avea decât cremă pe buze.
Fără educația elemantară,
Furase fursec băiatului din gară.

Iar trenul nici gând să oprească de-acum

Căci rostul a fost să-ntâlnească la drum
Suflet fără margini și fără înec,
Ce-a putut să împartă și-un ultim fursec.