CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

Catedra DISCIPLINE FARMACEUTICE

Unitatea de curs CHIMIE FIZICĂ ŞI COLOIDALĂ

LECŢIE TEORETICĂ
Unitatea de învățare
Obiectul de studiu, sarcinile chimiei fizice şi coloidale.
Mărimi și unități fundamentale

Violeta BARNACIUC,
grad didactic unu
CHIŞINĂU
 PLANUL LECȚIEI

1. Definiţia, obiectul de studiu şi sarcinile chimiei fizice şi coloidale;

2. Interdependenţa cu alte discipline;
3. Mărimi și unități fundamentale;

1. La cursurile de chimie anorganică și organică, am luat cunoștință de structura

atomilor și moleculelor compușilor chimici, de legile de bază ale chimiei, acestea fiind
comune tuturor proceselor chimice, indiferent de natura sistemelor în care ele decurg – în
instalații industriale, sau în organismele vii. Cunoașterea acestor legi avantajează
orientarea în multitudinea enormă a proceselor chimice, dirijarea acestora. Informația
acumulată nu ne permite, însă să explicăm cu certitudine comportarea substanțelor în
ansamblu – stările lor de agregare, legătura între structură și comportare, interacțiunea
între structură și comportare, natura forțelor care se manifestă între particule – atomi și
molecule, interacțiunea între structurile moleculare și supramoleculare, energetica
proceselor chimice.
În prima jumătate a sec. XX chimia fizică a fost considerată ca știință care încerca
să aplice metodele experimentale și teoretice ale fizicii pentru elucidarea fenomenelor
chimice. Chimia fizică are ca obiect studiu aplicarea cunoștințelor și metodelor
experimentale din fizică și chimie la studiul și cercetarea substanțelor și fenomenelor
fizice, chimice și biochimice.
Domeniul chimiei fizice poate fi integrat și în studiul medicamentelor.
Prin definiția dată de O.M.S. medicamentul este reprezentat de „orice substanță
sau produs destinat a fi utilizat în vederea modificării sau studierii unui sistem fiziologic,
în interesul subiectului căruia îi este destinat”.
Substanțele folosite ca medicament sunt condiționate în diferite forme
farmaceutice cum ar fi: pulberi, granule, capsule, soluții etc.

PULBERI GRANULE CAPSULE SOLUȚII

 În aceste forme farmaceutice SM se află fie în stare pură, fie în asociere cu diferite
substanțe ajutătoare în procesul tehnologic de preparare (adjuvanți). Diferite transformări
fizice sau chimice pot altera calitatea medicamentului. Acest fapt ar conduce la:
 Modificarea aspectului;
 Micșorarea eficacității terapeutice;
 Mărirea toxicității.
 Medicamentul se consideră stabil într-o perioadă determinată de timp dacă în
această perioadă păstrează toate principiile active, astfel încât eficacitatea sa
terapeutică să fie mai mare de 90% din valoarea declarată.
Degradarea medicamentelor sau modificările datorate factorilor externi cum ar fi:
lumina, umiditatea, temperatura poate fi explicată doar apelând la chimia fizică. În
domeniul tehnologiei farmaceutice informațiile din domeniul chimiei fizice permit o
abordare rațională problemei preparării formelor farmaceutice cu stabilitate mare, dar și
condițiilor de conservare.
Un compartiment aparte în chimia fizică îl constituie chimia soluțiilor coloidale-
chimia coloidală. Chimia coloidă este știința proprietăților fizico-chimice ale sistemelor
dispersate și fenomenelor de suprafață. Datorită rolului deosebit de mare al sistemelor
coloidale și al proceselor chimice coloidale în diverse domenii ale tehnologiei și
activității umane și datorită acumulării de materiale teoretice și practice, a apărut ca o
disciplină științifică independentă.
Obiectivele studiului său sunt sistemele coloidale, în care una dintre faze se află
într-o stare foarte dispersată (fragmentată). Sistemele coloidale sau coloizii sunt foarte
răspîndite în natură. Ele prezintă mare interes practic, fiind folosite în mai multe
domenii, cum ar fi: marochinărie (tăbăcitul pieilor), fotografia, industria textilă, cît și
fabricarea săpunurilor, fibrelor sintetice, maselor plastice, mai multor materiale de
construcție – sticlă, ciment, ceramică. Sisteme coloidale sunt de asemenea diverse
produse naturale - sângele, laptele, țesuturile animale sau vegetale, protoplasma, multe
minerale sau roci.
Natura problemelor cu care se ocupă unitatea de curs Chimia fizică şi coloidală
este bine definită, totuşi uneori este dificil să se dea o definiţie complexă acestei
discipline, întrucît ea are tangenţe comune atît cu Chimia cît şi cu Fizica. Chimia
reprezintă ştiinţa care are drept obiect de studiu transformarea naturii substanţei, iar
Fizica - ştiinţa care se ocupă cu transformarea naturii energiei.
Chimia fizică și coloidală pune accentul pe înțelegerea și interpretarea fenomenelor
chimice și are menirea să dea o viziune de ansamblu pentru toate domeniile chimiei.
Cunoașterea și interpretarea fenomenelor chimice conduce disciplina Chimia fizică și
coloidală la legi care permite să stabilească corelații ce există între structura și
proprietățile substanțelor chimice.
  În concluzie se poate menționa: Chimia fizică și coloidală are ca obiect de studiu
aplicarea cunoștințelor și metodelor experimentale și teoretice din fizică la studiul
și cercetarea fenomenelor chimice și a legilor lor precum și a structurii
substanțelor chimice.
Chimia fizică și coloidală are ca obiect de studiu sistemele. Sistemul lipsit de
posibilitatea unui schimb de substanță cu mediul din jur se numește sistem închis. Dacă
hotarele sistemului nu permit careva schimb de substanță și energie cu mediul din
exterior, acesta este un sistem izolat. Dacă, însă, acest hotar este permiabil atît pentru
materie cît și pentru energie –avem de a face cu un sistem deschis. Schimbul de energie
cu mediul din exterior se realizează sub formă de căldură și lucru mecanic.
Totalitatea tuturor proprietăților fizice și chimice ale sistemului constituie starea
sistemului. O parte omogenă a sistemului cu proprietățile fizice și chimice identice se
numește fază. Dacă în interiorul sistemului nu există suprafețe, care separă părți calitativ
distincte, acesta constituie un sistem omogen.Sistemele omogene sunt formate dintr-o
singură fază: gazoasa, lichidă ori solidă. În caz contrar, cînd există așa suprafețe la
nivelul cărora are loc un salt al proprietăților sitemul se consideră eterogen.Astfel o
soluție care conține un precipitat găsindu-se în echilibru cu vaporii săi, reprezintă un
sistem eterogen și cuprinde trei faze: gazoasă, lichidă, solidă.
Proprietățile care depind de cantitatea de substanță din sistem se numesc
extensive (volumul V,masa m). Din contra – așa proprietăți ca temperatura T, presiunea P
nu depind de cantitatea totală de substanță din sistem fiind considerate proprietăți sau
parametri intensivi. Parametri care definesc starea sistemului sunt numiți parametri
independenți, acei, care pot fi deduși din acestea fiind parametri dependenți. Schimbarea
stării sistemului termodinamic se numeste proces. Pentru ca un sistem să-și schimbe
starea nu este necersar ca toți parametrii să-și schimbe valoarea. Numim astfel izobar un
proces, în care presiunea rămîne constantă și izocor – în care volumul rămîne constant și
izoterm – în care temperatura rămîne constantă. Procesele, care au loc fără schimb de
căldură cu mediul înconjurător se numesc procese adiabate.
 Chimia fizică și coloidală este o disciplină fundamentală pentru formarea
viitorilor farmacişti. Scopul acestui curs este de a oferi studenţilor farmacişti
noţiuni esenţiale care să le permită o mai bună înţelegere a fenomenelor fizico –
chimice care au loc în timpul interacţiunii (pro)medicament - ţintă biologică,
precum şi proiectarea noilor medicamente asistată de calculator, optimizarea
medicamentelor prin modulare chimică sau interacţiunea acestora la nivel
molecular cu receptorii biologici.
2. Chimia fizică este o știință interdisciplinară care s-a afirmat ca știință independentă
în secolul XIX. Integrarea cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor acumulate la diverse
discipline determină cheia succesului demersului didactic. Pentru realizarea acestui
deziderat este necesară o sincronizare a conţinuturilor tematice din cadrul disciplinei cu
alte unităţi de curs: biochimia generală, chimia analitică, tehnologia farmaceutică
extemporală, chimia anorganică, chimia organică.
3. Compoziţia chimică a unui sistem bi- sau multicomponent este exprimată în mai
multe moduri.
Molul reprezintă cantitatea de substanţă care conţine atîtea specii (atomi,
molecule, ioni, electroni sau alte entităţi specificate cîţi atomi există în 12g din izotopul
12 C adică NA ≈ 6,023·1023 electroni/mol, NA fiind numărul lui Avogadro. Numărul de
moli, notat cu n, este dat de relaţia:
n = N/N A
Masa molară M este masa probei împărţităla cantitatea de substanţă conţinută:
M = m/n,
[M] = g·mol-1.
Concentraţia molară sau molaritatea CM unui solut reprezintă numărul de moli de
substanţă dizolvată într-un litru de soluţie.
CM = n/Vs,
[CM] = mol·l-1.
Concentraţia molală sau molalitatea mm este cantitatea de substanţă de solut
raportată la masa de solvent folosit pentru a prepara soluţia:
m m = n/m s,
[mm] = mol·kg-1

Concentraţia normală (n, N, CN) arată numărul de echivalenţi gram, nE, de

substanţă dizolvată într-un litru de soluţie, Vs. Exprimînd volumul soluţiei în litri, pentru
o substanţă cu echivalentul gram E, expresia după care se poate calcula concentraţia
normală, este:

Concentraţia procentuală de masă ω reprezintă numărul de unităţi (g, kg) din

substanţă considerată, conţinut în 100 de unităţi (100g, 100kg) din amestec:

ω% = md / ms *100%

Titrul soluţiei exprimă masa substanţei în grame ce se conţine într-un mililitru

(centimetru cub) de soluţie, se notează prin ,,T” şi se calculează după relaţia:

T = m / Vs, g/ml
Formula pătratului de calcul a concentrațiilor