RY

23 Gramatică - Discuții 27

RA
actuală, dar, se vede, nu este decât... o stridență fonică. Dacă accentuarea
firească și unică este vedere și vederi(le), tot așa de natural este să accentuăm
prevedere, prevederile) - și nu altcumva.

LI B
Y
DISCUȚII

T
Mihail Oprescu

SI
ARTICOLUL CA MARCĂ A INDIVIDUALIZĂRII

ER
IV
1. Rolul articolului ca marcă gramaticală este recunoscut de mulți lingviști
români, o prezentare succintă în acest sens, cu bibliografia corespunzătoare,
UN

fiind realizată de Ana Vrăjitoru în nr. 1-2/1995 al acestei reviste, la p. 3-4.

Reproșând cercetătorilor, cu directă referire la Valeria Guțu Romalo,
afirmația că „articolul (hotărât sau nehotărât) individualizează (după cum se
afirmă) un obiect”, Ana Vrăjitoru consideră această remarcă insuficientă,
L

deoarece articolul individualizează „și o clasă de obiecte (Profesorul / un

RA

profesor trebuie să fie și pedagog)”'1.

2. Din păcate, Ana Vrăjitoru afirmă că: „Ținând seama de faptul că

NT

extensiunea unui substantiv cuprinde un obiect, mai multe sau toată clasa de
obiecte, considerăm că sensurile de particular și general, respectiv de obiect
sau de clasă de obiecte, le poartă chiar substantivul, și nu articolul însoțitor”2.
CE

Autoarea acestei afirmații confundă însă conceptul de particular cu acela de

obiect și conceptul de general cu cel de clasă. Se cuvine să precizăm că obiectul
în sine este singular, iar particularul poate fi și expresia pluralității, că generalul
este o formă de abstractizare superioară clasei de obiecte. în această situație,
I/

substantivul poartă în sfera sa semantică, prin excluderea articolului, numai

S

generalul, nicidecum particularul și clasa de obiecte. Substantivul nearticulat

om, de exemplu, este generalizarea ființei respective, particularizarea -
IA

adică individualizarea -, la fel ca încadrarea în clasă realizându-se numai

cu ajutorul articolului, dar în strânsă corelație cu alți determinanți, în funcție
de context.
U
BC

1 LR, XLIV, 1995, nr. 1-2, p. 2.

2 Ihidem.
 RY
28 Mihail Oprescu 24

3. Apreciem ideea Anei Vrăjitoru de a sesiza „individualizarea de

RA
clasă”3 cu ajutorai articolului, în exemple ca omul cucerește noi orizonturi
ale științei sau Școala nu poate fi conservatoare4, însă considerăm că o
asemenea individualizare nu este posibilă în exclusivitate prin prezența

LI B
articolului, ci numai într-un context în care substantivul articulat nu are
alți determinanți în afara articolului. Așadar, lipsa determinantului unui
substantiv articulat contribuie la generalizarea parțială, până la sfera de

Y
clasă, o asemenea generalizare, relativ parțială, deosebindu-se fundamental
de cea marcată de absența articolului. De altfel nici nu este posibilă

T
construcția *Om cucerește noi orizonturi ale științei, tocmai fiindcă

SI
respectivul context este adaptat formei articulate a substantivului, pentru
a individualiza clasa.

ER
4. Acceptăm conceptul „individualizarea de obiect”5 cu ajutorul
articolului, care de altfel nu aparține Anei Vrăjitoru, ci altor cercetători, care
IV
precizează că articolul individualizează un obiect67 . Subliniem totuși că și în
asemenea situații articolul intră, ca marcă, în structurile relaționale ale
UN
comunicării, el singur nefiind capabil, în suficientă măsură, să particularizeze
obiectul detașat, în ciuda faptului că exemplele oferite de Ana Vrăjitoru încearcă
o asemenea izolare: A venit profesorul^.
Absența unui determinant al substantivului articulat, în situația exemplului
L

de mai sus, nu exclude totuși rolul subînțelegerii în diferențierea individualizării

RA

clasei (Profesorul este educatorul de la școală al elevului) de individualizarea

obiectului (Am vorbit cu profesorul). De fapt ar fi paradoxal ca numai corpul
articolului, care este același (-1) să diferențieze individualizarea obiectului de
NT

cea a clasei. Dacă în individualizarea clasei se impune absența totală a altui

determinant ori a unei subînțelegeri, în situația individualizării obiectului este
necesară, pe lângă marca articolului, și relația contextuală, cum ar fi, de
CE

exemplu, obligativitatea articolului hotărât la substantivul regent determinat

de un adjectiv posesiv care urmează după acesta, căci dacă este acceptată de
coerența vorbirii construcția Băiatul meu e harnic, aceeași vorbire respinge
construcția * Băiat meu e harnic.
I/

Așadar, articolul care individualizează obiectul este cerat, în exemplul

nostru, de determinatul sintactic, cu alte cuvinte subordonatul impune articolul
S

regentului.
IA

3 Ibidem, p. 2, 3.
4 Ibidem, p. 3.
U

5 Ibidem.
6 NeA Valeria Guțu Romalo, Articolul și categoria determinării în elemente de lingvistică
BC

structurală, București, Editura Științifică, 1967,p. 277.

7 LR, ibidem, p. 4.
 RY
25 Gramatică - Discuții 29

RA
5. In situația absenței unui al doilea determinant (am zis așa, considerând
că însuși articolul este un determinant, evident, nu ca parte de vorbire
propriu-zisă, ci în calitate de marcă), articolul își valorifică potențialul, dar nu

LI B
realizează particularizarea fără alt determinant.
în propoziția Ți-am adus cartea, articolul nu ar individualiza care anume
carte a fost adusă, dacă nu s-ar subînțelege, din contextele anterioare sau din
realitatea cunoscută de cei doi parteneri, despre care anume carte este vorba.

Y
în același context, articolul nehotărât individualizează obiectul, dar nu
se presupune o subînțelegere privind natura cărții: Ți-am adus o carte,

T
individualizarea fiind parțială, și numai prezența unui nou determinant ar ajuta

SI
la deplina individualizare: Ți-am adus o carte cu povești de Ion Creangă.

6. Individualizarea este direct legată de cazul substantivului articulat, în

ER
situația cazului dativ, de exemplu, articolul devenind nu numai marcă a
individualizării obiectului, ci și marcă relațională, un semn al cazului: I-am
spus și băiatului meu, în acest exemplu articolul -lui fiind marcă a particula­
IV
rizării în strânsă relație cu determinantul meu, dar și semn al cazului dativ.
Această marcă poate trece însă la determinant atunci când precedă substantivul:
UN

I-am spus și înțelegătorului meu băiat. în această situație, articolul -lui este
susținut în rolul său de marcă individualizatoare de către cei doi determinanți
gramaticali precedenți.
L

7. Integrarea rolului individualizator al articolului în contextul sintactic

RA

al utilizării acestuia solicită o definiție a articolului privita printr-o nouă prismă:

articolul este partea de vorbire flexibilă devenită instrument al
individualizării obiectului sau a clasei în funcție de raporturile substantivului
articulat față de alți termeni ai comunicării.
NT

O
8. Deși descrierea noastră a fost relativ succintă, câteva concluzii sunt
necesare:
CE

a. structura lexicală a substantivului comun fără articol nu poartă nici

sensul individualizării de clasă, nici sensul individualizării obiectului, ci exprimă
o generalizare absolută;
I/

b. particularizarea clasei și a obiectului se realizează cu ajutorul articolului,

diferența dintre clasă și obiect marcându-se contextual, și nu prin structura
S

articolului;
c. individualizarea de clasă se apropie de generalizarea substantivului
IA

nearticulat, dar nu se confifhdă cu aceasta;

d. articolul își exercită rolul de individualizator în comuniune cu
determinanții gramaticali care au conținut lexical, acest rol neîndeplinindu-se
U

separat.
BC

Școala „I. L. Caragiale”

Râmnicu Vâlcea
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN

■
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY