Iorgu Iordan, Limba română contemporană, 1956

Este o unealtă gramaticală, nu o parte de vorbire, nu poate apărea singură, ci numai împreună cu
alte cuvinte, de obicei cu un substantiv sau cu un echivalent alb acestuia. Întrebuințarea acestuia
constă în individualizarea obiectelor. Aceasta, prezintă mai multe grade și aspecte.

Din punct de vederea al funcțiunii distingem:

- Articolul definit
- Articolul posesiv genitival
- Articolul adjectival
- Articolul nedefinit

După locul față de substantiv sau de alt cuvânt pe care îl însoțesc distingem:

- Articol proclitic (posesiv, adjectival, nehotărât)

- Articol enclitic (articolul hotărât)

1. Articolul definit
- Forme: N-Ac: -l, -le (masc. sing.), -i (masc. pl.), -a (fem. Sing.), -le (fem. pl.)
- G-D: -lui, -i, -lor
- V: -le, -lor

Acesta se pune la sfârșitul altor cuvinte care au sau pot avea valoare substantivală. Alipirea
articolului se face în mai multe feluri, după terminația cuvântului (vezi p. 326).

Gradul de cunoaștere este un factor important în actul de individualizare al articolului.*

Prezența unui atribut lângă substantiv arată că obiectul este deja cunoscut, altfel nu ar mai
exista alte particularități ale obiectului. Pentru a se lipi de substantiv, este necesară prezența
unui atribut determinativ, nu calificativ.

Folosirea articolului este justificată în cazurile în care substantivul nu este determinat de

atribut, când este vorba despre obiecte unice, bine cunoscute. Articolul trebuie să fie
cunoscut ascultătorului. Articolul poate arăta individualizarea și atunci când obiectul este în
opoziție cu un altul, individualizarea are rolul de a diferenția.

Articolul definit poate însoți și alte părți de vorbire în afară de substantiv. Adjectivul pus
înaintea substantivului se articulează în aceleași condiții ca substantivul.
 2. Articolul posesiv sau genitival
Se numește astfel deoarece însoțește un pronume posesiv și un substantiv la cazul genitiv.
- Forme:
- -al (masc. sing.) -ai (masc. pl.)
- -a (fem. sing.) -ale (fem. pl.)
- G-D: pl. -alor

Folosirea formei -a la ambele genuri este greșită.

Acest articolul este un element de legătură între pronumele posesiv, respectiv cazul G, și
substantivul pe care îl determină. Acesta poate fi înlocuit prin alăturarea articolului hotărât la
substantiv ( un tovarăș al meu- tovarășul meu). Articolul posesiv și cel hotărât se acordă cu
substantivul precedent, nu cu cel pus la genitiv sau cu pronumele.

3. Articolul adjectival sau determinativ

Se întrebuințează în mod obișnuit cu un substantiv articulat, urmat de un adjectiv.
- Forme:
- N-Ac: cel (masc. sing.) cei, (msc. pl.) cea (fem. sing.), cele (fem.pl.)
- G-D: celui (masc.sing), celor (masc.pl.) celei, (fem. sing.), celor (fem.pl.)
Articolul adjectival se leagă mai mult de adjectiv.

4. Articolul nedefinit
- Forme:
- N-Ac: un (masc. sing.), niște (masc.pl.) o (fem.sing.), niște (fem.pl)
- G-D: unui(masc.sing.), niște (masc.pl) unei (fem.sing.), niște (fem.pl)

În unele cazuri, substantivul însoțit de articol nedefinit are un sens general, exprimă mai clar
generalitatea deoarece trezește în mintea noastră sinonimia cu orice. Individualizarea este
mult mai clară la articolul nedefinit din cauza originii sale, numeralul, un, o.

Întrebuințarea substantivului nearticulat.

Sensul substantivului însoțit de articol se deosebește de sensul substantivului fără articol

datorită opoziției care se stabilește între ele.

Substantivul se întrebuințează nearticulat când este precedat de prepoziție: un duh fierbe în

lume.

Această regulă suferă excepții impuse de condiții sintactice speciale.

- Când substantivul este urmat de un determinant, acesta se articulează: în orașul

București..
- Când substantivul este un nume propriu care se întrebuințează întotdeauna articulat:
Sinaia
- Când substantivul denumește un grad de rudenie asimilat cu numele proprii: mă duc la
bunicul
- Când substantivul denumește o ființă bine cunoscută pe care vorbitorul o consideră unică:
când fu a se înfățișa la boieru
- Când este precedat de cu substantivul apare atât articulat cât și nearticulat.
- Când intră în construcția unor locuțiuni adverbiale: de-a berbeleacul.
- Când este urmat de un adjectiv posesiv, substantivele care denumesc grade de rudenie,
apar fără articol.
- Este nearticulat în construcții negative de tipul: țipenie de om nu se arată pe stradă.

Poziția articolului față de substantivul pe care îl însoțește:

- Articolul posesiv și cel definit se așază mereu înaintea substantivului.
- Articolul adjectival, stă între substantiv și adjectivul însoțitor al acestuia, iar dacă
determină un substantiv, este totdeauna antepus.
- Articolul definit se alipește la sfârșitul substantivului.
- Excepții: când însoțește un nume propriu de persoană masculină la genitiv sau dativ: Mă
potrivesc lui trăsnea.