ROMANILOR

1*12 SCURTU;
compusa

' de

Arhiereul JOARET SGRZEAKT

r

și publicată
de

Arhiereul losif Bobulescu*

IPOQRAFIA ADOLF RM AN N
Posesor^ £• CotE^eanu,
 Gânditnm ladilele cele de demult st si de anii cei
cecntci mi amu &dus aminte.
Psalm 76. st. 3.

Se se scrie aceasta intru alt neam si norodul"

ce se xideste va laudu pe Domnulu.
3*sal. 1O1 st. Bff

Adusemiam^a minte de dilite cele de demultv

eugetatamu la toate lucrurile tale, la faptele ma­
nilor tale amu gândita.
Psal. 1A2. st, 5
 PREFATIA.
Creștinismulă este regenerațiunea genului
ominescă; elă prefăcu lumea veche' in lumea
nouă, și pe omulă vechiă in omul- nou, dupre
tipulă și asemănarea lui lisus Hristosă.
Creatorul perfecționând treptată creatura sa,
după implinirea timpului predestinată pentru tre­
cerea omenire! la o treapta mal perfectă, elă
pe acelașă cuvântă al seă prin carele și cerurile le
intâri, îlă trimisă și se făcu omă, spre a servi
de modelă conducătoriă la perfectibilitatea o-
menirel. I

Puterea creatrice nu poate fi staționară; per­

fectibilitatea este condițiunea ei necesară; și pre­
cum geologia probează treptata perfecționare a-
mundulul fizicii, de asemenea reliziunea
-‘A** ’ *
- pv Y *'I probează
T•V i’1 ff•

treptata perfecționară amundulul psihică.—Pa-

ganismulă inzina și adora materia, creștinismulă
inzinează și adorează spiritulă. Rațiunea divi­
nă carea creă pe omă trebui și ați perfecționa.
 II

De la inomenirea acestei rațiuni dătea^ă și is­

toria Bisericel creștine in genere.
Inceputulu deci a Istoriei bisericești îlu
flămu in Evanghelie, representata in persoana a-
L —TnXUrilIf

ddue surori: Martha și Maria; cea intăia carea

la joresentarea perfecțiunel intrupata —Domnulă
nostru lisus Hristos.—Se ingrijă de multă slujbă,
iară cea addua sedind la picioarele lui lisus Hri­
stos si ascultând cuvântul lui. Iată Biserica de
Apusă, iată biserica de Răsărită.
Ce ne arată istoria la Martha de la Apus?
Ne arată Autodafee, ghilotine, resbele câte
de 30 ani, revoluțiunl, CopernicI condemnațl, Huși
arși, Reformațil, shisme, confesiuni ridicule, vol-
terismu, spinosismă și infine o Francmasonic
ce lucră la intunerică, și o infailibilitate Eosforică.
Ce ne arată istoria la Maria de la Răsărit?
Ne arată consilii și consultațiunl frățăștl, bi­
serici naționale, federațiune religioase, solidaritate
intre popoarele orthodoxe, care chiar sub jugulă
Cesariloră păgănl staă la picioarele Crucel lui
lisus, ascultând cuvântul lui.
Această mumă regeneratrice infrățindă pe
Români in Dacia cu popoarele aborigine și medjieșe
le conservă existența lor națională și politică.—
Dacia Iul Zamolxe deveni teritorială Tem-
 III

plurilor lui lisus Hristos, și Carpațil se confederă

cu Athonul, Sinaiulă și Libanulă.
Experiințele Seculiloru trecute sunt Auguril
ce prevestescă Românilor Orthodoxl, că numai
în cpnfederațiunea Or thodoxiei este scăparea și
mântuirea lor.
In zadar deci și cu pericol se inciarcă unii
din acii educați in scdla Marthe. a abate pe Ro­
mâni de la scdla Măriei.
Asemine alunecare ere du că se făcu din ca­
uză că Românii nu avu pănă acum Istoria Bi-
sericel lor. Românii mireni îșl făcuse și Leto­
pisețele și istoria lor politicească, când Clerul lor
era lipsită de istoria bisericească.
De un patrariu de secul eu me ocup cu re­
perarea acestui mare defect; dar apoi ne aflând
din trecută nici un Letopisețu pentru Bisericile
Românilor, se p6te lesne înțelege câte Bibliotece,
câte Arhive, câți istorici, câte diare arheologice
am trebuită a consulta pentru întreprinderea mea.
Posedând, cu ajutoriul lui D-deă, ună ma­
terială ca de 400 cdle, și vă^ândume apropiet
de bătrânețe, fără mijldce de al pute publica,
am socotit a face din elă un extractă, cu ară­
tarea autorilor și a izvdrelor care potă servi iu
 IV

viitoriă de mare ajutoriă pentru un intfeprin-

țletoriă mal norocit de câtîi mine.
Și pentru publicarea acestui extract națiune
și Clerul român are a mulțemi Presfinției sale
Arhiereului loșif Bobulescu, care au avut zelulă
patrioticii și religioșii, de a| publica cu a^a chel­
tuită, împreună cu istoria me generală biseri­
ceasca
Românilor și cliricilor! Cetind acestă mică
extractu istorică, cliceți împreună cu profită—
împăratul:
Vedutu-s'au umbletele (urmele) Tale D-deule,
umbletele D-deului meu ale împăratului celui din
eei sfinți.
Această mică rugăciune va ușura sufletele
voastre și a nevrednicului ce aă fostă glasulil
ce strigă in pustie !...

Arhiereul Filaret Scriban.

 ISTORIA BISERICCSCA
a Românilor in genere

PARTEA I-
Creștinătatea in Dacia.
$ i. Inceputulu Creștinătâfâ in Dacia.

DeFl nusâ p6le cu essactitate hotârâ secolulu anu­

me, in care s’au introdusă creștinătatea in Dacia, totuși
aprocsimativu se pole afirma, că ea aii fostu,„in£rodiiș.â,
in cei din tăi secol! a creștinătate!. Apostoli! și dis—
TWTTMH .1 ir - ---ir-r-- l-ir i jnrr^ t CA". r 4

cipulii lorii, fură cei inlâi predicator! a religiei crești­

ne in Dacia și sămânța aruncată de ei se prinsă așa
de bine, incâtu in timpulu lui Constantinii celu Mare,
Dacia posseda și Episcopate.
Dacia pană Ia incepululfi secuiului al II dupăllris-
tosO, se numea Tracia. Să vedemu acum , ce (Jicu is-
toricii despre introducerea creștinismului in Țracia, find
că ii, iară mai cu samă cei Greci, înțelegi! sub Tra-
cia și pe Dacia:
Theodorilii dice câ, Apostolulu Paveliu care au
predicată in lliria, introdusa și in Tracia ce intâi.u lu-
mină a creștinălâței.
...................... MW.

leronimu, imralatulu despre scriitorii bisericești

$ice : că, „Andreiu fratele lui Petru, după mărturia
 2
slrămoșiloru noșlrif, aC predicatu Evangelia D. nostru
Is. Hris. Scițiloru,Sogdianilor, Sachiloru, etc. Aice se
ințelegu sciții din sciția mica, care se afla la gurele
Dunărei.
SozomenîL aminlindu mai intâiu câtu de multa și
I I M. -I | l(țlF, ’

de aspru aft fostă munciți martirii in aceslu pământii,

(Jice.„ Acelu poporu possedS mai multe Orașe și Cetâț
avându de capitala avutulu și intinsulu Orașu Thomil,
care este situata lângă Mare și vine in stânga celoru cef
plutescu spre pontulu Euxin. Pani acuma au fosta un
obiceiu vecbiu. ca bisericile di a .acea.. parte se aibă un
Episcopu. „Pe lângă acestea Nicila Honiadn^ istorica
din secuiul al XIII, in tralalulu seu despre sinodalii din
Niceea (Jice.,, Qunm nordum omnibus civitalibus suis
Obtigisset episcopus, eo faclum est, ut plures id tern-
poris, non convenerint. Provinciarum enim aliae unitan-
tum parebant ut scithia et Russia, usque in hodierum
diem.“ De aice se vede că Iftfniadu era încredințată
câ in timpulu Sinodului din Niceea, erau biserici creș­
tine și in partea de dincoce a Dunărei spre Nordă do
]a Thotni, pe care pământii, după opinia secuiului seu
W numește Rusia, de și in Rusia, creștinătatea au festa
introdusă multă mal Ptrijiu.
Evsevie Panfllu. Episcopalii Cesariel, raportândi/sît
la Origen cjice: că, Sf. Apostolu Andreiu au predicata
in Scithia, suh care se înțelege totu piimântulu de la
gurele Dunâreî și Marea Neagra spre Nordiî.
Așa dar, dacă Sî. Aposlulu Andreiu au fosta și
aii predicatu in aceste țeri, apoi, pe unde s'au intorsu
el in Grecia, dacă nu prin Dacia, și in aceslu cază
 3
conchidem, câ precumfi țerile nordice, aseminea și Da­
cia., prin care el au trecuta, aa fostu luminate de Sf.
Aposlolu Android.
DinMrj^.^Uno in istoria sa despre Dacia veche
(Jice : câ, Anselw Bandurin/i^ amintește in meditații!
salle că i s’ar fi intâmplalu se citească inlr’o cronică
manuscrisâ următdrele : In Russia de 5 ori aS foștii
predicată Evangelia lui Christos : 1 de Apostolul» An­
drei», și in urmă de Apostolulu PayelO. CestO din ur-
mâ trimissâ pe Andronicfi, unulfi.,diii cei 70 de Apos-
T11iSnW io»1 - •• • -*** Z-wA • rC * _

loji, care creștinâ națiuneje ^slaye: din Iliria, Missia,

Bosnia, Nora via, Dacia și fundâ o episcopie in Pano-
nia sau Ungaria.
De aicea se vedo câ isloricnlfl pune pe locuitorii
Daciei intre cele lalle popdrâ ce compuneau Iliricul
Orientalu, unde predica Evangelia însușii Apoștolul Pa-
vel. Dacia intra in prefectura Hiricâ, cându fu colo-
nisatâ de Romani. Onufreiîi Panviniu mărturisește câ
aceasta s’au intâmplatu in timpulâ lui Trâian, și câ Da-
cia formă provinciile a 9 și a 10 a acestei Prefecturi.
Așa dar introducerea creștinâlâjei in Dacia prin An-
droniefi discipolului Apostolului Pavel, se pole pune in
timpiilă lui Traian, adecă la inceputulu secuiului al II.
Dacia ramassâ multu timp unita câtrâ Iliria și Episco­
pii el se aflau sub Jurisdicția Episcopului do Iliria, care
la inceputu, își ave reședința in Sirmîum^ una din cele
mal frumose și mai populate cetăți a Daciei.
CUmenliL Papa Romei, cându aiî fostu esilatO la
Marea Neagră lângă llerson. afla acolo oinulțime de creș-
tini, și in fiecare <Ji, după cum se vede din viața lui,
convertiră cu sulele pe locuitori la religie, acesta au fost
pe la 97 după Hristos. Cu aducerea coloniiloră Roma­
ne, crescu numerulu creștini'oră in Dacia, căci Roma­
nii trimitea in Dacia mal cu sama acele legidne cari
mârturisaă religia creștină, și această măsură o făcea
din punclulu de vedere adoue scopuri politice: 1 ca£e
apere confiniile imperiului prin o puternică armată, pen­
tru că dintre toți soldații romani, cel mai curagioși
erau creștini, și 2, ca să curâțe imperială de creștini,
carii prin mulțimea loră devenissă amenițâtori. Așa in
timpul ii lui Adriană la 120, săă trimis in Dacia ca la
14,000 de soldați carii mârturisau religia, creștină.
De aceea istoria ne raportă că in secuiul II eraQ
in Dacia legione intregi compuse numai din creștini. * )
,La anulă 174 navâlindă in Dacia Quadii, Vandalii și
Germanii, imperatorulu Aurelian, caro trâia mai multu
in Dacia, merse in contrele; insă fu surprinsă cu tdtâ
oștea de o arșiță grozavă, și sete de care scăpă nu­
mai prin rugăciunea soldațiloră creștini. Despre acâsta
mărturisește Tertuiian, Eusebie și Ieronim, de și scri­
itorii păgâni insușescă această minune ^eiloru păgâni.
Canlimir (Jice câ, soldații creștini au fost din Da­
cia, unde după pârârea lui au urmată bătălia, și aminește
și viersurile unui poetă Claudian, care sub numele
unei vrâjitore haldaice, căntâ pe Maica Domnului agiu-
tâlore Româniloră in acest resbelă.

*) Dacă la Romani nn satâ seau unii Orații întregii te declara creflino,

latunce spre a nu se estermina cu totuld populajiunea imperiului, se co­
loniza Dacia cu acele comune.
 5 —
Pentru a lămuri mal mult idea despre începutul!!
creștinătății in Dacia, mal adăugim incâ mărturiile ore
căror scriitori vrednici de credință din secuii! din tăi
a creștinătății.
1) Iustină Martirulfi, trăitor! pe ]a 160, in dia-
logulu seu cu Trifan (Jice: că, creștinătatea până lalim-
pulu Iu! au fostă respănditâ la Greci, barbari și Sciți.
Cești din urmă sunlu GețiI, carii Jocueau lângă gurele
Dunărei, după cum am văzută mai susii, 2) Faina des­
pre creștinii din Dacia străbătu până și prin Africa.
Așa Terluliană, in Apologia sa $ice câ, pană in tim­
purile lui, lui Hristosu se supuneaă mai multe po-
p6re, intre care erau : SarmaJiI, Dacii, Germanii și
Sciții. Adeveritatea spunerel lui TertulianO se vede
chiar din conținerea ei. El au scrisă in contra iudei­
lor, cum de aceștia nu ^au refulată? pe lângă aceștia
și caracterulă acestui scriitorii! ne garantează adeveri­
tatea mărturiei lui. De aice conchidem cum câ jn șe-
cululu al 2 aă fostă mulțl creștini in Dacia, pentru că
altmintrelea, cum s’ar fi respânditu vestea despre dâu-
șii până in Africa, unde atunci viețue Tertulian ?
3) Eysevie, in compunerea sa, numită demonstra­
ție Evangelică, Z>ce despre Apostoli urmâtorele.,, unii
au ajunsă până la Perși, alții plnâ la Armeni și Par-
teni, era alții pânâ la Sciți.... SfântulQ Idngurâ de aur
in a patra convorbire asupra trimilerelorfi Apostolului,
Pavei, ^ice : câ, in timp de 30 de ani Apostolul Pa-
vel, supussâ giugulul lui Hristosu pe Perși, Parleni,
Mideul, Indieni, Sciți, Sarmați ele. Sfânlulă Grigorie
Nazianzulă, in cuvânlulă seu despre Ștefan, Z*co : câ,
 — 6
cuvintele Apostolului Pavel străbătură in totO imperiul
Romanii ; prin urmare se pole (jice că și in Dacia. Am
putea arăta și la alți scriitori ; insă se arătăm un faplti
care esistă și pană in timpulu de fațiă. In cabinetul^
D. Baron Herunchetal^ in sătulii Aureli lângă Sibiu in
Transilvania, se află o scândură de metal cu inscripția
Zosimus ex rolo posuiL adecă zosim după făgăduință aî5
■ ■■■■li IM— lininnifi ■ i niiTiWfl —'^nîTIWXrij ^tll jjiij lF. -

inlemeet. Inprejurul acestei inscripții să află mai multe

închipuiri creștine. Archeologil raportă acest monumenlfi
istoricii cătră secuiul al 2 saD al 3. Era obiceiă
la Romani une aseminea inscripții la zidirea ca-
pișților, s’a8 a cetăților, sad a Bisericilor, mai in urma ;
prin urmare această scăndură metalică sau pus la fun­
dare unei biserici. Ea sau aflată in pămăntu. Acesta
din nou dovidește că., creștinătatea este inlemeelă in "• i J i ■■ i ■ 111

Dacia inca jțin timpurile din tăi a creșliiiîHățel. în vie­

.w uitw. i^xftonînrii liWMiiji i

țile Sfinți loru se (Jice că, in timpul Imperalorului Deoch-

țiauu (285). in Sciția era episcop un anume Etange-
Ucu ; Iară in timpulu lui Licinie se amintește despre
unulu Filiii. Ceea ce dovedește inse și mai multu
opinia noslră este că, cănd imperalorulu Constantin cel
Mare convocă Episcopii tuturor țerilor la sinodul din
Niceea, veni ți un Episcop al Daciei. După tote aces- *

te nu se pdle afirmativă $ice că creștinătatea in Dacia

fu introdusa# din celu in tain secole a creștinătăței ?
Din cele mai susu expuse vedemu că destinele
providențiale făcu ca originea RomSniei noastre se fie
produsă din o cauză polilico-religioasă ; Istoria Romănilor
probează pană astăzi că deslinile lor au fostu condu*
se lotu de cauză politico-religioasa. Prin urmare, dacă
noulil edificiu naționala ejar sminti depe aceste baze pro­
vidențiale, atunce elu nu ar pute fi durabilă.
§. II. Sorta crextinatătcl in Dacia de la Constantin cellu mare
__ ljb ■i _Ju ji i riiT»faiiiLiirg--VDirnwwi»M> ii

pane la Justinian (306 —566). *

Cu triumfarea religiei creștine in persdna lui Con­
stantin ce IO Mare, se inbunătăți și sdrta bisericei din
Dacia Traiană. Așa in ea fu intemeete mal multe epi­
scopate, care la început fu supuse Arhiepiscopilor din
Dacia Aureliană, eră in urma prin sinodulfi din Halchi-
don, fu supuse Patriarhului de Constantinopolft. Acesta
stare de lucruri ținu pâne la Justinian I, care supuse
Episcopalele ambelor Dacii Arhiepiscopului de Ohrida. •*- *
Intre Episcopii, carii au foștii chiemați Ia sinodul
din Niceea, din subscrierile lor, se vădu figurând# ți
doi din Episcopii Daciei: V) Protogen., care dupâ măr-
turia lui Gelasie de Chisicu represenla Dacia, Chala-
bria și Dardania, și a! 2) Pistu, Episcopulu’de Martci-
anopuiu, care 6răși se arată ca represenlâloriuld pro­
vinciei Daciei. De aice sâ pote inchie că in acestii
sinodu, au foslu represcntale ambele Dacii: Aureliană
și Traiană. In secuiul al IV7 venise in Dacia Goții,
care trimeserâ la Niceea pe Episcopală lor Theofil, pre­
cum se vede din subscrierea părinților acelui Sinod.
Sciția mică, care participa din pamântulu Daciei, trimi-
seră de asseminea episcopul seu, care deși nu este
numilu, insă Evsevie amintește despre el. Ața dară
videm că, Ia inceputulu secuiului al IV, ambele Dacii,
adecă ce .Trâianâ și că Aureliană, îșl av^ă nu numai

*) T6to aceste suat descrii© la Eusevic in viaja Iul Const. cel Mare.
 — 8
După moartea iu! Constantinii celu Mare, imparțin-
dule imperiulu intre fii sel; Dacia, dinpreunâ cu alte
țeri trecu in pârlea luî Constans, care se îngriji multă
despre prosperitatea bisericei Dace. Aceacta se vede din
doue inprejurârl istorice : 1) La descoperirea Târgului
Capul Boului, in Moldova, sau găsită in pământii O ca-
pișle cu cățva idoli de bronzii ciuntiți, și ciuntirea lor
precum și sfărâmarea capiștei, Arhiologiî o atri-
bnesc lui Constans, care’și avea locuința aicea in Dacia,
2) La 1704 sâu gâsitu lot acolo o monetâ, carea
purta de oparte închipuirea cruce!, era deț alta : capul
de zimbru vechih marca a Moldoviel, cu inscripția :
Dimitrie Canlimir, care au aflat
aceasta monetâ, afirmă câ ea aii foștii bâtutâ in
Dacia de imperalulu Constans. Prin închipuirea cruce!
pe ea, Imperatorulii Constans, au vrutii a arata câ in
acelu limpu se finise idololatria in Dacia și se intronasâ
imperiulu Cruce!.
Ii^impulu acestui Imperator și a fratelui șeii Cons-
tautin, s’au ținută un Sinod in Sardia, unde au fostă
chiemați Episcopii ambelor Dacii. Theodorit, scriitoriulu
bisericescu, in tratatalu seu despre Sinodulu din Sar-
dia, ținutu la 347, arată câ la e] au assistalu mai mulți
Episcop! din occidentu, decât din Orient. Numindiji apoi
dupâ loculu locuinței lorii, amintește și despre epis­
copii Daciei. lata propriile Iui cuvinte :—
—La Sf. Sinodu, care prin vroința lui D-seu ți­
nuta la Sardia, au fostu adunați Episcopii din Borna,
(1) Ve^i descrierea istorica a Târgului Capul Boului de Gtorgie Seu-
eico 1837. -lății.
 — 9
Spania, Gallia, Italia, Campania, Calabria și Africa, din
Sardinia, Panonia, Missia, Dacia, Dardania și din cei a
lalta Dacie.a Aice sub nume de ceialaltâ Dacie se ințe]ege
Dacia Traianâ, precum® se vede din subscrierea parin-
țiloru acestui Siuodu. Din Dacia Aurelianâ aO fostu la
aceslu Sinod, același Prologen, care au fostu și la Si-
nodul din Niceea; earâ din Dacia Traianâ a£i fostă Ft-
tal din Acviliuni (Mehad a). Au mai fostu Gandenție
din Nais, Calvii și Vital din Dacia răpdsâ, Calmi din
Castrum Marlis.
Episcopii din Dacii au mal fostu și Ia alte stndde,
p. c. la Sinodalii din Constantinopolu (2 Ecumenic),
la celle din Chalchidona, Efes ctc. Insa noi vom aminti
aci numai despre un sinod local, care sau ținut® in
Dacia Aurelianâ sau Missia de jos, in timpulu impern-
torului bisanlin Leon. Acest sinod ne privește mal
mult® pe noi, fiind câ au fostu compus, in cea mai mare
parte, numai din Episcopii terilor® Danubiene. Episco­
pii ce bfi assiMatfi la aceslu sinod sunt® următorii:
Marcian din Abinta^ Petru din Note. Marcel din Nico-
polis, Majrian din Appia și Manofiiu din Doroslol. li
erau mai toți dintre coloniștii romanf, pentru că in re­
lațiile lor® cu Constantinopolulu se serveau de un trans­
lator grecii, ne cunoscând limba greaca. Aceasta se
vede din relația acestui șinod (care ^au ținut cu oca-
ziea ucidere! sâni. Proteriu de Alesandria), călră îm­
plinitorul Leon și din relația călră sinodul® din Chal-
chedona. *) Lequien observă câ, in această țară era in
întrebuințare limba latina, fiind câ și locuitorii el, erau
*) Voțli pe Le Quien t. 11. p»g. 1217. Oriens ChritlianuB.
 — 10 —
coloniști romani. Din aceste se vede că biserica dacă,
făcea parte din biserica Sobornicească Apostolica și in-
preună cu ea participa la Sinode. Această fericire inse,
nu fu îndelungata pentru Dacia, ci ținu numai până
când imperalorii putură infrăna invasiile barbarilor, a-
decă pana la moarte lui lustinian. Acest imperator,
domniei se îngriji multă despre prosperitatea eoloniilorO
romane. învingând barbarii, carii năvâleă in imperiu,
și ocupând Dacia, el se îngriji precum despre orga-
nisarea ei politică, de asemenea și despre cea re­
ligioșii
Procopie^ secretariulu faimossulul generală Beliza-
rie, doscrie detailată Iote lucrările lui lustinian in pri­
virea organiserei civile a Decicl. *) Noi vom aminti
aci numai de acelu edictu aiul lustinian, pe care el jw
dală in favord bisericei Dace. Ediclulu e adresată lui
Calelian, Arhiepiscopulu Primei-Insliniane, prin care,
lustinian, voind a’și rădica loculă nașterel, dă acestui
arhîepiscopu, Jurisdicția bisericească asupra ambeloră
Dacii, Missieî, Dardanieî și Macedoniei parte, și parte
din Panonia, adecă Pi pune in locul arhiepiscopului de
Iliria, care’șî ave reședința la Sirmium^ precum am
valută, dar care acum, de frica invaziei barbariloru,
fugissa la Tesalonică. La cază de morte a Arhiepis-
copului din Prima lustinianâ, ediclulu ordonă, ca un al-
lulă sâ se aleagă și sâ se sfințască de câtră Mitropo­
lițil din lii risdicția lui, fără a se raporta la Episcopală
de Tesalonic sau la vre un alt ore care Episcopii. **)
) Procopius Libr. 4, cap. 5. 6. T.
*°) Le Quien, Oriens ChriitiaRUs T, 11 pag. 21.
 ' — 11
lifLg.ui.en cuprinde și cSteva adăugitori a acestui ediclu,
cari arata cât de departe se întinde autoritatea acestui
Arhiepiscopii in Dacia de dlncoce de Dunărea. Din ele
se vede câ sub acea autoritate se aflau principatele de
astăzi: Moldova, Țara Româneasca și Transilvania. *}
După moartea lui luslinian, Dacia fu ocupată de
barbari, acârora biserică devine mai viderată de cat a
locuitoriloru primitivi. Vom espune in scurta și starea cre­
știnătății la diferițil popul! barbari, carii au ocupată Da­
cia; după ce vom arata mal intăiu personele celle mai
însemnate din Biserica Dacă. *
$ 3. Episcopii Bitericei Dace.
WilMI mi b 11

/ /

Aice vom aminti numai pe acia din episcop!, carii

aO avutu o influența mare sau care dau distinguit prin
lucrările loru în privirea Biss^r/c! Dace. Ast-feliu fură
in Dacia Aureliam Episcopii de Sardia. Marcianopul și
Oh rid a, era in cea Trâian ă Episcopii

in ambele Dacii pe următorii Episcop!.

Episcopii de Sardiea.
а) . Protoqen, Acesta guvernă biserica dacă de la
316-374 și assislă la Sinodele de Niceea și Sardia.
Episcopii Arieni carii s'au departalu din Sardia la
Philipopul, îl incrimină in mai multe crime înaintea
Episcopilor africani.
б) . Bonoșie, despre care ne amintește Marin Mev*
câtor. 389. condemnalu la Sinodul de ^Capua pentru

(2) Le Quien, Oriens Christiinus T. II pag. 19.

 — 12
eresulu lui Helvid.—Ieronim din Milan, ambii discipoli
aiul Auxentiu. (Siucti «ub anii 402)
c) /«//q», care asistă la Sinodală din Efesu și să sub
scrisă : Iulian Episcopul» Sardiei Dace. EI fu lipsită
de dignitatea sa la 4'31, pentru câ era pre înfocată
parlisan alui Nestorie.
d) ZiOsim. Acesta e episcopulă cîîruea imperato-
rul Leon. i^ăcutu cunoscuta uciderea lui Prolerie de
Alesandria, și in timpulu căruea, prin urmare, £au ținut
Sinodală din Dacia Aureliana. Elu guvernă biserica Da­
ciei pe la 460. (Sincal 458 răspunsul lui Znsiui catra imp. nu ae vede)-
e) Domnin, care guvernă biserica Daciei pe la
an. 491. Elu au fostă și înaintea imperalorulul Anas-
tasie din preunâ cu alțl Episeopi (Sincai 516)! *)
/) ^'(milișcii c«re guverna biserica pe I 550 și
assistă la alu 5 Sinodă ecumenică , sau la al 2
din Constantinopol. Fecund Ermionulii <Jice câ, el nu
aă voită sâ osândească cele trei capile ce s^aQ privită
in aceslu Sinod și pentru acesta afi murită cu morte
silnică **). (Sincai »5S)
g~) Fehxti. Pe acesta îl cuntișlem dintr’o scri-
știre ce inu adresată sf. Grigorie celu Mare, undtfl
$ice următtirele. „Ne ’amu înștiințată câ frăția vtis-
trâ nu vâ supuneți fratelui nostru in Christosă Itin
Episcopală Primei lusliniane. 593. In urmare aceștia el
fu supusă unei Epitimil dupre cantine (Bincai 595J,
De aice innainle, Episcopii din Dacia fură supuși
Arhiepiscopului din Prima lustinianâ, și suntu cunos-
cuțt mai multă sub nume de episcopii de Sofia ***).
k*> Marceilinus comei in Chronico Ind. IX.
'-•) Fecundai Htnnanenais, lib contra Mocitnam, pag. 205.
***) Le Qujen, OritDS Chrialianus, T. II, pag. 304.
 — 13
X\. • Episcopii de Marcianopol.
«) Pistu, care assistă la sinodul din Niceea. unde se
sub scrisă: Pist Marcianopolitanu din provincia Dacia.
b) Domniți trăitoriu pe la 376. Acesta era de
principiile Ariene. *).
c~) Martirie. Acesta assistă Ia Sinodulă Întâi de
Constantinopoi, și se subsrisâ Martirie Marcianopoli-
tunul, (fineai 381)
rf) Epaqatti. Acesta urmă curăndă dupâ Martirie,
fiind că se gâssea subscris la un sinod din Constant-
inopol care au urmalii îndată după celu ecumenicii, la
ore au assistat Martirie. (Sinea! 431)
e) Darotheiu. care assistă la sinodulă din Efesă
și susținu opinia lui Nestoriu, din care causă, nu numai
că se îndepărtă din funcție, ci fu și essilată in Cesaria
capadociei din ordinulu imperalorulul Theodosie celui
tânăr **) (Sinc.i 431)
f) Saturnin. Acesta assistă la sinodulă de Con
stanttnopol, ' in care Euthihie fu declarată de eretică.
Mal mulți din conlinporanl âl declară de eretică și de
usurpatoră tronului episcopal. (Șincai 448)
q) Valerian. Acestuia sau scris de asemenea de
cătră imperatorul de Constantinopoi Leon, despre U-
ciderea lui Proterie de Alesandria, inse in respunsulfl
episcopilor Daciei și a Missiel cătră imperatorul, el nu
este sub scris ; eară, Sf. Pavel $ice că din cau^a bălei.
(In locul lui au iub seri» Marchian epis. Abrilulul ca celfi mal batrăn)
După ocuparea țerilor de lângă Dunărea de cătră Bulgari
*) Phylostorgius, lib, 9 cap. 8
**) Cap. 190 Collectionis ex Șynodico Irinnci.
 — 14 —

Marcianopolul incepu ase numi Preslov, de unde și e-

piscopii începură ase numi episcop! de Preslav. Unii
afirma câ acesta este Brăila de astăzi-
Despre episcopii do _ Ohrida
~ vom vorbi in tratatul
despre biserica Bulgaro-romănâ, așa dară rămâne aici
a aminti mai departe despre episcopia din Dacia
Trăiană.
HI Episcopii din Romansian sati Rîmnicu
Geografii vechi arată Politia Romansian dincolo
de Dunarea, 6rfl cel.noi și mal cu sama archeologil
noștrii, o arată a fi foslu dincoee de Dunărea in Dacia
Trăiană. Petru Major, in Ist. sa bisericească țjice câ,
aceslă orașfi se alia pe confiniile dintre Moldova și
' ț£ra Românească. Mal sigur insă se pote presupune cS
el se afla acojo, undcuastadi se află orașulu Rîmnicu.
Cei mai însemnați episcop! a acestui orașu sunt :
1) N/c/^a. El fumai intfiiă presviter in Aguilium,
de unde apoi au fostă strămutat in Romansian și sfințit
(Șincai 370, 71, 72 Nichitn și Sava Slratilat. 373, ț|ice câ uf. ce «fi patimii
in episcopii pe la 350 adecă
in dacia do la gop aii fost arieni.)
pe timpul fer: Ieronim, Lequien $ice că, Nichila au lă-
țitu creștinătatea, predicând Evangelia la Vessi saă
Bessi, Daci, Goțf, și Sciți, carii locuea dincoce de Du­
năre. Lucrările Iul in biserică sunt descrise cu de n-
mâruntulă de cătră Antonie Pagi, (397. Cârmitul* lui -Paniiu)
care intre afle lucrări pune și aceea ca pe la a. 326.
Nichila au făcută 4 biserici. ln.tina se șervea
ba Greaca, iu alta serveau Vessil saă Bessii Jn limba
lor națională, in atriea Arienii, eru in apatra se afu-
TM1! J- i^numrttflIFr îW MM'mw 7 x . --
 — 15 —
risea duhurile răle.
1-rf(UA w J z( *
) Bossil locueafi in Bessarabiade
astăzi și, dupre presupunerile istoricilor nu erau de
călu o^amurâ a goților. Dimilrie Fotino și Petru Ma­
jor, in istoriile loru citează și versurile sf. Paulin, e-
piscopul de Nolla, prin care acesta cântă predicarea
evangeliel intre barbari de episcopulu Nichita
* Ghena-
die in catalognlu scriitorilor bisericești $ice ca, Nichila.
au scris 7 chărți mici privitdre la regalele botezului.
Faptele lui cele bune 115 facurfi au nurneratu in rân­
dul u Sfmțiloru. Biserica de apus, dupre mărluriea lui
Lequien serbează zid lui Ia 7 Ianuarie
* după calenda-
riulfi Grigorian. Marterologiulu latin la (jlioa aratalâ ijica:
Sfăntulu Nichila fu episcopii in Dacia, și inblândi po-
pârele de acolo, prin predicarea evangeliel. Biserica
Orientală li serbează țjioa la 15 septemvrie. In des-
1 I
crierea vieței lui se <^ice că, el sau născută in Dacia
Trăiană dint^familie însemnată și că} au fostă edu­
cată de episcopul Gotu Ulfila. De aice noi videm câ
pe atunci biserica gotă și Dacă eraă una. Săntulu Ni­
chila, luă cununa martirică de la Atalaricv, regele go-
țilorfi, care se facă persecutorulu creștiniloră, pentru
că aceștia agiirtară in contrat pe frate seu
2) Dioțjentan^ Acesta e celu mai de pe urma am
episcopii RomansianI, despre care ne amintește istoria.
Despre el nu seim nimicii mai mult, de călu câ au a-
sistal la sinodul din Efes, și acolo sau subscris : Deo-
genian episcop Romansianei Dace

*) Demitrie Fotino ; Istoria Daciei vechi pe limba greacă Viene 1818,

t. 1 pag 175.
 — 16 —
IV Ep\scopii din Aquae sau Mehadia.

Orașul Aquae sdu Aquilium, care e»islă și până

astăzi in Banatu sub nume de Mehadia, era cunoscuta
in vechime precum și in timpulu de față, prin apele
sale calde, de unde își căpătă numele de Aquae saCi
Ape. Din episcopii ce șhu avuții reșidința in aceslu
orașu nu cunoaștem, de călfl pe Vitalie, care au a-
sistalu la sinodalii din Sardia, și saii sub ficrisu : Vita­
lie din Dacia riverană din Aquae, și care viețui pe la
358. Iară cum câ aii mai foștii episcopi in acestu
orașO, ne putem convinge din ediclulu amintit a lui
lustinian, in care anume se amintește despre episcopii
din Aquae și care se supund-lurisdicțieî Arhiepiscopului
din Prima lustinianâ, luându-o de sub Iurisdicția epis­
copului de Messenvria.
F. Episcopii de Sigidumu

Aceslfl orașu essislâ pSne in timpul do fața șl

se afla in Transilvania lângă răulu Tissa.' După mâr-
turia lui Lequien, locuitorii acestui orașu i’l numescu
Zinderim, in onorea sfântului Andreiu, in numele câruea
at fi fostu fundat acestiî orașu. Martirologiulu Bis.
Apusene la <J>oa de 13 Ianuarie, arată doi martiri, carii
ar fi pâtimitu in acest orașu. Dintre episcopii din Si-
gidumu, noi nu cunoștem, de călii pe unulii Ursachie,
care ni se face cunoscuta prin participarea sa in arie-
nismu. Elu au participat la Sinodul ținut la Tiru in

(1) viejele Sfinților 15 Septemvrie.

 — 17 —

an. 335, și la cclu din Sardia, unde fu condemnat pen­

tru râlele cuvinte ce Icj^u rostită in contra lu! Alana-
sie episcopul Alecsandriel. De aice el au fost trimis in
Roma pentru a se indrepta ; eră ce sau întâmplat cu el
mal departe nu se știe. (*)
însemnare. Afară de politiile arllate, aii mai fost
și altele in Dacia Traiană care’și aveă episcopii lorii.
Așa la Sinodulfi din Sardia videm pe un episcop Caloii
care se subscrise: Calvii din Dacia Ripensă din Orașul
Caslo-Martiră. In genere pe top acei episco'pi, carii
s’au subscris la vre un sinod sub nmne de Dacia Ri-
pensă, trebue s’eli considerăm ca episcopl al Daciei
Traiane, s’au mai bine de episcopii, carii îșî avură epar­
hiile loru dincoce de Dunărea. Pe aceasta putem con­
ta cu atâta mai multu, intru cât și Vitalie. Episcopulu
mnr-m ----- L

Acjuaeî^ la Sinodulfi din Sardia, se numi: Episcopulu

Daciei Ripensă, dar cine nu știe că Orașulu Aquae sau
Aquilium se află situat dincoce de Dunarea, in Dacia
Traianâ ? Pe lângă acestea mai adâugimfi că, celu in-
tâiu episcopii care guvernă Bis. Dacă, îșî avea reședința
in Sirmium ; lata dar și un «llu orașu, care ’și avu
episcopii sei in Dacia Traiană.
NB. Petru Major și Șincai amintescu de mai multe
politii din Dacii care ’și aveau episcopulu lor. Aceste
suntu: Tomil. Novela. Dorostoru. Nacsu. Odissus. A7-
copolu. Mesenvria. Abritul. Apioria. Commes. Ohrida. ele.

$ 4. Soarta crestinataleiin Dacia in timpul barbariloru.

1. Sub stăpânirea Goților sau a ScitilorH
O Le Quien : Oriens christianai t. 11. pag. 913.
2
 18
Sub nume de Dacia Scită, scriitorii vechi greci
numescu țevile de dincoce și de dincolo de Dunărea
de lângă Marea Neagră ; De unde ’f și numirea epis—
copilbrQ acestei părți de episcop! sciți, cu reședința in
orașulu Tomii, astăzi BâEi73ăi Dintre episcopii de a-
tunci cundștem mal cu samă: 1 . rpe Brelonie^
wn i * con-
temporan cu imperatorulu Valentin care pentru Or-
todocsia lui fu trimis in essil, inse pentru liniștirea
poporului fu readus înapoi. (* ) Theodoritu descrie in
amârunțimi însușirile lui Brelonie și surgunia lui din
urmâ in timpulu espediției lui Valent contra Goțiloru
prin Sciția. »(
)
** — Martirologiulu bisericei apusene, la
25 Ianuarie conține urmâtdrele: „Sf. Brelonie, epis­
copul orașului Torni! din. sciția, care, se distingul prin
o vieațâ sfântă și prin (Jelulu câtrâ credință, viețui in
timpulu lui Valent, și fu aspru apărători al orlodocsief,
contra Arienilorfi. •
2 Gerontie, care urmâ curându după Brelonie și
asistă la sinodulu intâiu ecumenicii do Constantinopol
unde se subscrisă: Gerontie din Tomii. Theodosie
cel mare in ordonanța sa câtrâ prefectul din Asia 11 nu­
mește Terenție. (Șincai 381.)
3. Teolim, contemporanulii sf. Ion gură de aurii.
Sozomen c^ice: câ, „câlu au guvernată sf. Ion gură
de aur biserica Constantinopolitanâ, pe atâta au gu-
\emattt și Theotim biserica Scită in Tomii. El fu un
. barbatO atât de iscusit in Filosofie și in faptele bune,
in cât, Hunii locuitori lângă Dunarea îlu numeu D-zefi.
Roman, leronim îlu pune in numerulu scriitorilor bi-
(*) Soiomenu» lib. 6 cap. 21
(’*) Iheodorelus. lib, 4 cap 35.
 — 19 —
«aricești, (Jicând câ el au scrisă un tratat despre re­
torica și dialoguri.
Teotim fu pus in numerul sfinților (* ).
4. Thimotheijh care succeda lui Teotim, și assistâ
la sinodalii din efesu, unde se subscrisa : Thimolheiu e-
piscopul Provinciei sciția din orașul Tomil. (urmeaiM un ion
Șincai 448), '
5. Alessamlru. care asista la sinodulu din Cons-
tantinopole, adunat in contra lui Eutihie și la sinodulu
din Halchidon, și la ambe sinddele se subscrisa : Ales-
sandru din TomiL episcopii provinției sciția.
6. Th^olijjL II pe ]a 460. Pe acesta Iau înștiințată
ImperatorulQ Leon, despre uciderea lui Proterie Ales-
sandreanu], precum se vede din răspunsul seu cStrâ
Imperatoru. (Șincai 458)
7. Pa tern ie (pe la 519), care avu ake lupta mult
pentru disrâdâcinarea eresului lui Nestor/e, ce străbă­
tură intre monahii din sciția. **
() Sincaj 518.
8. Valenținian, căruia papa Vigilie i^u scris o epis­
tolă carea aii fostu cetită in sinodulu al 5 Ecumenică
(***
). Șiacai 549.

II Sub stăpânirea Goților.

Goții occuparâ Dacia pe la 274. încă in timpulu

Imperațiloru Galianu și Valerianu ; ii năvăliră asupra
provinciiloru Imperiului Romanii și făcură mal mulți
(*) In Martirologio romano die 20.
(**? » Stiinp mai amănunte despre această întâmplare, precum ți despre
biserica scită in genere, se potu gâssi, iu epistola lui German, episcopulu
capuei cătră Papa Honnidfl, și in epistolele papale. Fleur Hiat. Ecles t.
VIE §. §. 48 ți 49. ’
C; <*) Le Quien. t I. pag. 1213-1216. $
 20 —
prisonierl, in numerulu cărora luară și cațl-va preuțl
creștini, carii făcură pe Goți prisonierl religiei lui
ChristOSU. (Sincai 319. M.Const. învinse pe Go|T). De atUUCl
creștinătatea crescu la Goți asl-feliu in cat, in țjmpul
_
Iui Constantină celu Mare, la sinodulu din Niceea ’și
, —»■■■ I„luwii^eiiii—wiiHi I IMM—UI,>> ,.uwr iKWWhiMiMwaji.fegy.wzr <

avură episcopulu lorii Țheofilfir J36». 369.370) Cu tote

aceste, mulți incâ dintre goți, au râmasu păgâni, ceea
ce no dovedește lupta dintre doi frați, și anume : din­
tre Atalaricu, care rădica și o persecuție contra creș-
tiniloru și dintre Fridigernu. Celu dintâiu era Sefulu
Goțiloru păgâni, eră celu de al doilea șefuld goțiloru
creștini, care ca se scape de persecuțiile fratelui seu,
trecu Dunărea de ceia parte cu tdtă orda-sa. (pei» 374).
Inse aice din respectă cătrâ Imp. Valenlu, care îi dădu
ajutoriu contra fralelui-său, priimi arienismulu, pe care
apoi îlu Irâdâ și poporului seu. Spre acesta ajuta mult
și acea inprejurare că, celu intâiu Episcopii alu Goți­
loru Ulfila, care la sinodulu (Epis. Eudoc»îe ți Ac»<hi«.) din
Niceea sub-scrisse mărturisirea de credinția Orthodo-
Xe, și din indemnnlu aceluiași Imperatoru priimi Arie-
nismulO, și prin zelulu seu ’lu intâri definitivii intre
goții de dincolo de Dunăre. Inse nu toți Goții aii priimilu
arienismulu, dupre cuinii ne mărturisește sănlulu Va-
silie și S. lonu gura de Aurii, care Înscrierile sale a-
mintește cum câ au hirotonisit mal mulți episcopi pen­
tru goți, eră in una din elle, chiar laudă pe goți pen­
tru statornicia lorii in ortodoxie. Theodorilu ne spune
cum că santulu Ionii gură De Aurtl adtisse pe goți de
la arienismu
II la orthpdoxie, er Procopie ne arătă cum
câ ii ar fi ceruta și de la Imperatorulu lustinianil un
 21 —
episcopii Orthodoxu. De aice inchiem 1). Câ până in
timpulu lui lustinianu, dacă nu toți, celu puținii parte
din goțî au trăit in Dacia, și câ prin urmare pînâ in
acelu timpii, ii făcu parte din biserica Dacă2). Câ
biserica Golâ aii fost supusse juris-dicțiel Patriarchulul
de\ Constanlinopolu.
Dupâ ce am vâ^utu incepululii creșlinâlâței ]a goți,
se vedem a cum și persdnele cele mai însemnate din
biserica gotâ. Aceste fețe dupâ mărturia Iui Lequien,
fura urmâlorile :
1) . Theofilu, despre care sa amintește in viața
Sântului Nichita cum câ ar fi fostă educătoriu a aces-
tuia. Filoslorghie ’lu numește Ulfila și celu intâiu Epis­
copii ala Goțiloru pusu in timpulu lui Constantinii celu
Mare (pe la 323). Mai departe Filoslorghie <Jice câ,
elu au foslu hirotonit de Eusevie de Nicomidia și câ,
elu au aflat literile Gote și au tradusu Biblia in limba
Gotâ, afara de cărțile Imperatoriloru, unde se descritt
mai multe resbele, pentru câ, Ullila voFa a desrâdâcina
din Goți spiritulu resbelicu. Aceslu Episcopii asistă la
sinodulu din Niceea (* ).
2) . ȘeHjiaju, care succeda lui Theofilu (an. 384) și
profesa arienismulu ca și ellu, despre acesta mârlu-
risescu Socratu ** () și Sozomenu ***
().
3) . Unilaiu, pusu episcopii got lorii de câirâ sân-
tuIQ Ion gura DeAuru, prin urmare cu acesta se mfin-
tui arienismulu dintre goții de la Dunăre. Despre elu

(*) Philostorgius Lib. 11 cap. 5 Trebne știai cii Philo> (orgie ara
arianu,
(**9 3ocr«le« Lib. 5 cap. 23. M
(***) Soiomenu» Lib 7 cap. 25. *
 22 —
scrie pe largă S. Ion gura De aurii in scrisore a patru
spre (Jece *) câtră văduva Olimpiada.
Pro cop ie mai amintește despre unfl Episcopii al
Goțilorh, pe care aceștia l/u cerulii din Constantino-
pole, in timpulu lui Justinianu, inse nul spune numele **
)
Trebue inse a observa câ goții’ de care amintește
Procopie, nu erau de cât niște rămășiți a goțiloru, câcf
in timpulu lui Justinianu; O§tr<)goții Jși aveau re^aluiu
lorfl in Italia, erQ Vist-goții in Spania.
............. . '-iiwwin.. [Miiiiiiiiiiwii>TBvriirwinn.c[u-.

III Sub stăpânirea Hunilor".

Hunii ocupară Dacia pe la 374, și despre it știm

câ prin îndelunga lor viețuire inpreunâ cu coloniile ro­
mane, atâta se familiarizasâ cu ele, încât nu numai
nobilii, ci și poporulu simplu înțelegea și vorbea limba
romană, pe care ii o numeai! auzonâ, adicâ Italiană.
)
***
Din acesta se p6te inchie că Hunii, nu nu nai câ nu
au persecutat pe creștinii din Dacia, ci din contra au
trâitu cu ii forte amical, pânâ la primirea creștinată-
țel, carea urma prin timpurile Ini Justinianu, dupâ cum
marturisescu letopisețele vechi. ****
) Zonara spune câ,
Turcii
_i uri (ast-feliîî numescu Grecii
..... i pe Hunî, și in
' .,4^^.,., - urină
pe Magiarl) luați prisonieri in timpulu inperatorului Ma-

*) S. I6n Chrisostom Opera, Lit. 4. pag. 685.

Procopius Lib, 4. de bello golhico cap. 4.
***9 Petru Major Istor. începutului romanilor in Dacia cap. 4. § 2. pag.
51. Priscusfi, Ambasadorulu greciei catrâ Atila, mărturisește că la masa
acestui mare căpitănii, Svitariul vorbi in limba auzonă. Iară Ostrocot-
sius, in partea I. a Orig. Hungar. csp. 4 $ice că. per Ausoniarum linguam
intelligo valacbicam guasi corruptam latinam.
<*»*•) Anaslasius biblioțicarius.
 23 —
vrihie (599), avriu deasupra sprincenilor semnulfi cru­
cii, pe care îl purtaă, după cum il au mărturisită sin­
guri, dupâ invitarea unul creștin, carii eafi încredin­
țați! câ, daca vor purta in fața acestă seninii, nu vor
muri de frime. In timpul imperatorului Eraclie veni
in constantinopol (pe la 619), regele Hunilor cu svila
sa și se boteza, primindu titlulu de Patriciu roman.
Dupâ esemplulu seu se botezară mai mulțl Huni: nu
se știe inse cine fu episcopul lor sau cine au stăruită
pentru predicarea religiei creștine la Huni.

AV. Sub stăpănirea Gepizilor si a Vandalilor.

Dupâ ducerea goțiloru din Dacia, această țeară fu

ocupată de Gepizi și Vandali, din care cești din urmă
lăsară urme de mari boșlurârl. Au prii mit aceste po­
priră creștinătatea in Dacii sad nu, nu se știe, se știe
numai câ, arâtândyse in Spania și Africa ce mai mare
parte din ii profesau religia Ariana **).

V Sub stăpânirea Herulilor si a Avarilor.

1) Herulii venirâ in țerele dunărene pe Ia fini-

> •
tulii secuiului al V, și pentru a nu fi supârați de alți
barbari, se dădură sub ocrotirea imperatorului Anas­
tasie, și dreptu semnu de amiciție, primiră creștinătate.
2) Avarii ocupurâ loculu GoțilorS in Dacia pe la ju­
mătatea secuiului al VI și primiră creștinătatea sub re­
gele loru Tuduin, in secuiul VIII.(*)
(**)

(*) Nichiphor in script. Hiat. Byznat. cap. VII. VIII. pag. 8.

(**) Procopius ia Hist. belii. Vandap Libr. 10.
 — 24

VI Sub stăpânirea Maqiarilor sau a Unq urilor. a

Pecenenqhilor si a Cumanilor.
1) Magi ari! sau ungurii, ocupară Dacia pe la finele
secuiului IX. Așeijindy^e a ce și priimindfi creștinismul,
ii făcură parte din biserica orientala, unde participau
și romanii cu cari ii se confundară sau se amestecară.
Insa creștinarea Ungurilor este in discuție : scriitorii ră-
săriteni și protestanți dovedescu câ ii său botezat după
ritul oriental. Opinia din urmă se pare a fi mai ade­
vărată, pentru câ, p8nă la unirea lor cu biserica lati­
nă, Românii d»n Transilvania și din principatele Dună­
rene. trăirâ cu ii amicalminte. Această unire o efectua
Sf. Ștefan, care la început era bunfi cu românii, eru
după unire persecutorii!. Engel dice că ValacliiL carii
se țineau de ritulu Orientală. erau persecutat! ca și pâ-
ganii #). Asl-feliu fu spiritulu secuiului : un principe
pentru a’șl capala ore care scopuri politice era nevoit
a’și schimba ritulu din preunâ cu supușii sei.
2) Pecenenghii. Aceștia ocupară Nord-oslul Daciei
pe la începutul secuiului X, și sunt cunoscuți mal
multu prin faptele lor militare, de căt prin cele creș-
ține. Despre creștinarea lor avem o singură mărtu­
rie (1050) a scriitoriului Zonara, care aminlindfi de dânșii
d'ce : „PjgcenengluLg^^ ? ’* l°£lI.pscfi
e ambe porțile Dunărei, și au priimit bolezuluJa Cons-
„tanlinopol
''
in
wK» w^"r n .w i
timpuiii imperalorului
jAwrtiv 1 (wwr . Constantin
wrs Mono-
„mahnlii (1042) sub conducerea princepeluî loru.
»Cvegenă“. (**)

) Engel. in Apendice de origine valachorum § 9.

) Zonnras t. II Lib. 17 pag. 203.
 25
3. Cumanii Aceștia ocupară Dacia dupâ PecenenghI
pe la finele secuiului al XI. FJeury *
) aduce o scrisore
a Arhiepiscopului din strigon catra papa Grigorie. prin
care îl rogâ at da voe se treacâ la vecinii sei Cu­
mani, pentru și boteza și ijle organiza biserica. Tot
o data cere de la papa da și numele de Legat A-
postolxcuy sub cuvânt câ acest nume ar ave mare influ­
ența asupra acestui popor. Papa Grigorie IX îi res-
punsâ la aceaslâ scrisore prin bula din 1227, priit
carea’i a cdrdâ tote cerințele. Din acesta și din alțl
scriitori aflamu cum câ papa Gregorie aO pusu și epis­
cop la Cumani pe unul Theodoricu. (Sincai 1123).
i ca
Pecenenghil și Cumanii suntu același popor, care in ur-
mă la istorici se arată cu numele de Valahi și Mol-
doveni. Dacă aceasta e adevărat, apoi atunci amintita
aci creștinare a acestora ddue poporâ, n’au fost decât
o încercare a apusului de aji converti la biserică sau
la rebolezare. In câlu privește selbătâciunea ce se
însușește de istorici acestora poporâ, apoi ea n’au
fost de cât productulu locului unde locueau ii. Țera lor
n’au fost de cât porta prin care au treculu diferite
poporâ barbare de la care firește au nrmalu se im-
p ru mu te și ii dre care moravuri barbare și sel
batice.

§5. Biserica/ romană era ea sub Jurisdicția pa

Iriarhului de Constantinopoi sau acelui de Roma ?

Putem ijice câ, ]a începută ea au foslu supusa

*) Fleur. Hiit. noile», t, 19 Lib. 79. $ 35 p^g 778.
 26 —
și unuea și altuea. Fiindu câ Aposlolulu Andreii! afi
fostu cellii intăiu predicatorii in Dacia, apoi ea tre-
buea să se țină do biserica Bisanlină, înființată iarăși
de Apostolul Andreiu, insă cu aducerea creștinilor in
Dacii din preună cu coloniile romane, această țâră se
legă cu Roma, Climent Episcopul Romei exilatu liindu
din Roma in Ilersonil fu celii intăiu episcop al țerolorO
de dincoce de Dunăre până in Marea Neagră și Her-
son, și după dânsul Papii Evarest si Alesandru carii
îngrijiră mult de prosperitatea creștinilor din Dacia * )
Sorta Daciei inse e strâns legată cu sorta Iliriei Ori­
entale, din care ea lot deauna au făcut parte. Se ve-
deinu deci cui au fostu supusă Diecesa Iliriei Ori­
entale ?
Capitala a tdteî Ilirii au foștii d ’intr’unlâiu Sirmi-
vm, care se afla Ia confiniile Daciei, și a Panoniei; eră
in urmă Thesalonicul, care au rămas ca Capitală a td-
tei Ilirii până in timpu] lui Juslinian. Așa dar Epis­
copii din Iliria erau stippuși Arhiepiscopului din Thesa-
Ionicii, eră acesta era supus papei. ** ) Această stare
de lucruri continuă până la sinodul din Halchidonu,
unde prin canonul 28, tota Thracia, adică, tdte țerile
dela Constantinopol până la Dunăre și din-coace de
dunăre, se dădură Episcopului de Constantinopol. Tot
prin acel canon se supun Patriarhului de Constantino-
pol Iote bisericile din țerele barbare. ***) Palriarchii
de Constantinopol datorescu aceasta inalțare a lor, ră-
dicărei Constanți nopolului la rangu de capitala a Orien-
*) Georgie Seulosca Istor. Univ«r. t, I inceputulu creșlinfitațel in
Dacia.
**) Le Qiiicn: Oriens chrisllanus. I. I. pag- 4. 5. 6. etc. până ia 14 inel.
***) Ibidem. L I. c. b, pag 38, 38.
tulul, Acestui Patriarhii se supuse și Archiepiscopul de
Thesalonicu. inse disputa despre autoritatea Iiiriei urma,
și dupfi sinodul din Chalchidonu intre Roma și Constau
*
tinopul. *) lustinian curmă această dispută, supuind
Uiria Arhiepiscopului de Ohrida, patria sa, și făcândul
autochefal, cu tdte că scrisă papei că, au Ordonat
acestui Arhiepiscop de a priimi sfaturi și lămuriri dela
biserica Romei. ** ) Lucrurile inse luară alta față cându
Dacia fu ocupată de barbari: ea se despărți cu totul
de Roma.
împărțirea imperiului roman în imperildu de Orienta
și de Occident, despărți și pe coloniștii romani do Roma,
pentru că ii intrară in cellu dintăiu.
De și prin împărțirea imperiului roman, de catrS
Constantin, iotă Illiria aparținea apusului, totuși în timpul
lui Arcadie liliria—Orientală intră în imperiul Oriental. ***
)
Papa nu întârzie a’și arăta pretențiile asupra acestei
părți a Illiriei, unde în adevăru erați mai mulți preuț’
catolici; ****
) inse și Patriarhul de Constantinopol a-
vea drepturi îți cere 6re care părți din acesta provin­
ție cari deși după împărțirea civilă aparțineu imperiului
de Occident, inSe după împărțirea Eparhială aparțineu lui,
fiind câ avea biserica, Scită, Gotă și Dacă, care erau
intemeete de biserica Orientală. Am vățjnt mai sus,
cătă osteneli ș’au dat chiar Sf. Idnfi Gura de Aurfi
despre bisericile Dunărene. — Luând in considerație Iote
cele până aci ^ise, și considerând și creștinarea bar-

*) Ibidem. t. I. c. T. pag. 38, 59.

•*) Le Quien Oriens crfslianus. t. II. pag. 20. 21.
**‘) lacov godofred
**a*) viața Șf. Amvrosie.
 —— rn *
Larilor, cari aD ocupai țerile de lângă Dunărea, c. «drep­
tul putem (jice că, aceste țeri aparțin Eparhiei Patriar­
hului de Conslanlinopol, ca una ce ea au lățit in aces­
te locuri cuvântul Evangheliei.
Pe lângă acestea guvernul nu perdea nimicii din
acesta, pentru câ, în tot imperiul era numai o singură bise­
rica, inse sub stăpânirea a doi Ierarhi. Pentru impe-
ralori era mal Interesant modul religiei locuitorilor,
de călii eparhiea de care ii-se țineau, Inse aceea ce
era tn folosul bisericei și a guvernului, nu conrespun-
dea cu privirile unor particulari. Papa, prin mijlocirea
lui Onorie, ceru, dela imperatul Theodoșie cel tânăr •)
să i dea Illiria sub jurisdicție. Acesta ib și dă, Inse
papa ru rputu conserva de cât la Sinodul din Halelii-
donu, care o In urma papii ne mulțumiți prin
aceea, că’și aveau în Illiria un loco-țiitoriu și anume pe
Arhiepiscopul de Thesalonicu. care se dispărțise de Pa­
triarhul de Conslanlinopol , precum nici de dreptul ce
le dădu luslinian de a participa în chestiile ce priiveu
unitatea -credinței, se sirguiră din ce în ce mai mult
autoritatea Jor asupra acestei țeri, și în fine
isbiiliră a’ș! iiitări pe lung timp autoritatea lor asupra
Pan o n iei. 0 înprejurare însă , schimba lucrurile: popb-
rălc barbare, parcă ’nadins pentru mnicșura ambiția pa­
parciVnadins
pilor, alergau mal îutâiîl a priimi botezul dela biserica
Orientală, ceea ce-și întări autoritatea aceștia asupra
tuturor terilor dunărene. Această luptă se începu din
nou, mai în urmă, intre papi și Patriarhii de Constan-
tinopol; cu Iote acestea, autoritatea bisericei de
Orient, rămase tare și ne clintită în aceste țeri, din
*) Despre acesta luptă vom vorbi în tratatul despre Biserica Bulgaro-
Bomlnn.
 29
câu$ă ca, fovoltarea aceșteî autorități fu cu totul dis-
tinetă de cea a apusului. La apus, autoritatea biseri-
ceașca se socotea ca un jug asupra creștinilor Și mat
cu samă a regilor, atunci cându, la Orient, ea se so*
cotea și chiar era un puternic sprijin și tărie a Gu-
vernulul. Această Împrejurare și atrassă pe șefii po-
porălor barbare a veni la Constantinopol pentru priimi-
rea botezului; căci, pe deoparte, ii căpătau un cler,
prin care devenea mai tari și mai uniți cu poporul lor,
iar pe de altă parte, ii căpătau în imperatorul de Ori­
ent un ocrotitorii), care putea se’i apere sau sele de
ajutorii! contra ailor barbari; Afară de aceea, biserica
Orientală avu și acel avantajifi, de a se lăți și întări
Intre poporăle barbare, că fu mult mai cedalore, de
cât cea apusană in priivirea Limbel; așa ea invoi și
chiar înlesni pe mai multe poporă pentru a’și putea face
servirea D-zeească in limba lor națională. Mijlocul a-
cesta, fu încă mai atrăgătorii! de cat cel tntiiu.
La apus, barbarii nu găsăil nici una din aceste in-
lesniri. Mai intâifl că acolo nu era o putere civila,
regală sau imperială, care ar fi putut sei apere sau
sei ajute contra altor barbari, nici nu aveu liberta—
tea de a face servirea de D-zeu in limba lor națio-
nalâ. 1C< dreptul că papii, prin stăruințele lor, res-
taturnicir deninilatea imperiala la apus, mai intâiu
in persona regiloru frâncî, pe urmâ a iinperatoriloru
Germani, inse scopul acestei reslalorniciri au fost:
 30
area aiitoritâțeH papale și supptinerea diferitelor po­
por â aceștei autorități. De aceea vedem câ fie care
imperator apusan, iar in urmă, după essemplulu lor, și
fie care rege, se silea asnppune autoritâței papale di­
ferite poporă, care (Jelii agiunsă până acolo, incătu
snppuneau bisericel apusene nu numai pe păgâni, ci și
pe creștinii Orientali, rebolezăndui prin missioneri pa­
pali. Regii de Germania și de Ungaria, după ce învrăj­
bea diferiți! principi mici intre sine, le făgfidueau aju-
toriu numai sub condiția botezului, ca și cum acia n’ar
fi fost botezați; inse așa era politica timpului, de a prii-
mi botezul acelei biserici, de la care se spera vre un
ajutoriu. Principii români, influențați când de apuseni,
cârnl de orientali, după Sinodul din Florența, rămaseră
lipiți de biserica orientală. >
N3. Principii români, devenirâ in urmă apărăto­
rii creștinălâței in contra Mahometismului. Ștefan cel JlMR *
••FW

Mire, al Moldovei, avu onore de a fi numit apârâto-

riul creșlinătâțeî, și papa făcu mai multe Tedeumuri in
mJL-.jInJT • - _ - ~ ‘ rr-iwrai

^
*
onorea victorii lor purtate de el asupra Mahometanilor
«*
***
aB8BMWW»M
^i 6;*,**fc**
' r* ' • fi

*) Ion Alexandru cel Bun și Vasilie Lupu, fură sa-

lulați de patriarhi ca apărători ai Ortodoxiei ** ).

(u) Sectarii Patriarchac Ilierosolamitini rcffutapo contra imperium Pa-

pae. Lpndon 170£. Epistola Palriarchae advoevodam MoldaViae.
(**) Gopi saiî Germanii, Slavii seafi Rușii, Copțiî, Avarii, Armenii și chiar
Românii datorescu hisericeî de orienlii începutul literaturo! lor. Descriplion
du Second tableau de l’histoire Moldave reprezentant Etieune Ic Grand
au moment ou il prononce son testament politique pag 2,
 PARTEA II-
Istoria Bisericci Bulgaro-
Române
$ 1. Idei Preliminare.

Ingenere, toți romanii de dincoce de Dunăre,

despre carii vom vorbi in această parte, «unt rămă­
șițe a vechilor colonii romane, * ) strămutate aice parte
din Dacia de către imperalorul Aurelia»), iară parte,
triimese dea dreptuld din Italia, pentru impoporarea Illi-
ricului si a Missieî. Slavonii, carii aii venit asupra im­
periului roman, pe la inceputulu secuiului VI, au gă-
situ in Missia de la dunărea Colonii romane. Despre
-
aceasta avem de marturl pe Constantinii Porfiroghen
*
tul și pe Tuberon ** ), care (Jice: „Este adevărat că, mai
„nainte de intrarea Slavilor in Illiria, nu numai Dai-
„matii ci si toți illirienil, vorbea limba Latină, pentru
„cil totîi Uliricul era poporal cu colonii romane. Se-
„mințiile Slave intrară in Illiria in secuiul VI după
„Chr: Locuitorii de acolo, precum se intămplă de
„ordinarii!, împreună cu suppunerea, primiră cu tim-
„pnl și limba învingătorilor. Si așa cea mai mare par-
„te din romanii din Uiria, primiră numele de Slavoni."

(<9 Nu înțelegem in acestfi articol pe romanii de aftazî de dincoce de

Dunăre, ci pe acei de dincolo, carii sunt cunoicup sub nume de aM or­
ia h», Mavrovlahi, cuțovlahi ți Țințari, de la deasa întrebuințare a literei ci-

(*•) Comentarii despre timpul seu cart. I. §. I;

 32
De aice se poto inchia că Apostolul Pavel și discipu-
lulu seu Andronicu carii au predicatu in aceste țeri, au
botezat și invațat nu pe națiile slavone, ci pe coloni-
știț romani.
Așa dar, Bulgarii cuceririi țerile de ISngă Du­
nărea, și, coloniștii romani, carii erau de mult timp a-
colo, fură nevoiți ®e uni cu ii. Națiile slavone, nu-
II eu pe Italieni in’ genere Volohi sa îl Vlahi ; același
nume îl căpâlară și coloniștii romani de la Dunăre,
ca unii ce erau de aceășl origina și vorbiți ace6șilim­
bă ca și Italienii.
Românii sau Volohii, carii locueu pe ambe păr­
țile Dunărei, formară regate deosebite dincdce și din­
colo de Dunarea. Cei de dincolo cunoscuți la început
sub nome de Blisl, iar in urină sub simplul nume de
Valahi, se uniră cu Bulgarii și formară un singur regat.
Nichita Huniad, in istoria lui Isaacu Anghelu cap. I.
<?ice că „ceju<e„JinjjW^mu,-«unoscuțL.șub. niiinele de
Misi, aslțțdl se numescfi Valahi.a
Valachii din Misia au priimit creștinătatea incă din
timpurile Apostolilor, precum am veijut in tratatul des-
rre introducerea creștinatățel in Dacia ; și cu mult mal
nainte de priimirea creștinătațel de câtrâ Slavoni, iî ‘șl
aveu biserica lor, carea de și strămtorată de cătră
invasiile barbarilor, totuși fu puternică apărata de că­
tră imperatorii născuțl in ea, mai cu seină de Iustini*
anu. Valahii ’și conservară biserica creștină și după
unirea lor cu Bulgarii păgâni, până la primirea creș-
tinâtățel de câtrâ aceștia, și aceasta urmâ din d6ue ca­
uze, intăiu, din respectul ce fie care seminție barbară
 33
arăta câtră templuri și cler, iar al doilea, din cauzâ câ
Romănil erau destul de numeroși, așa incâtă Bulgarii
au trebuit se’i primească in funcțiile statului, iar in
urma și compusera cu n un singur stat, sub nume de
regatul Bulgaro-Romăn.
Adevărul din urma ni’l dovidescă mai mulți isto-
r

rici, *) din scrierile cârora urmea^â, nu numai câ

Românii au locuită și au avut biserici creștine dincolo
de Dunărea, dar câ, chiar restatorniqitorii regatului
Bulgaro-Romăn Petru și Asan. precum și fratele lor
loan, au fost români, deși unii dintre istorici, iar mai
cu sama Patavv^ greșită in ideea lui, confundă pe Bul­
gari cu Valachii, picând că n’ar fi de căt unul și ace­
lași poporu.
Din aceste videm câ și fondarea regatului Bulga-
ro-română cu dreptă cuvântă se pote atribui unor ca-
uie religioase.
§. 2. Starea creștinătățel in Misia pană la eres-
ti^arca Bulgarilor».
Dacia de peste dunărea sau Misia dădu Romei și Con-
stantinopolului mai mulți bravi imperatori, carii îngri­
jiră cu deosebire despre apărarea aceștei țeri. * **
)
Prin petrecerea lui Constans in Dacia, timpu mai de
(Jece ani, creștinii de ambele părți a Dunărei, furâ a-
parați de barbari. Iar lustinian născut in Misia, dis-
tingui patria sa prin deosebite privilegii, intre altele,
el făcu Autochefal pe Archiepiscopul Primei-Iustiniane
și’i supussâ tote episcopiile Daciei și a Misiei. Fârâ

Engel Hoaiade, Halcocondila, Lutiu, A.

**) Mihail Cogalnitehan Histoire de la Moldavi© el dela Valachie Berlin 1837
 — 34
indoeală că, popdrele barbare, care năvăliră in aceste
locuri, strâmlorirâ mult pe creștini, inse acesta urma
numai până la creștinarea lor, și fiindu că bulgarii
au foștii cei mai de pe urmă carii imbrâțoșarâ crești-
nisrnulu, apoi ii sunt acei ce au apasat mai multă pe
creștinii din Misia, și această apăsare au mersu cres­
când, potrivit treptatei căderi a putere! imperiului
de Constantinopoi. Cu tote acestea, Românii din Misia
își conservară „episcopii, și dupâ întrunirea lor cu Bul-
greuJă|l Acestă stare de lucruri
deveni nesuferită, cănd in urmarea slăbirei imperiului
de orient, Bulgarii
1 deveniră independinți. Atunci se
disființdră Iote Arhiepiscopiile și episcopiile Misiei, iar
unii cred că chiar și creștinătatea. * ) Insă idee din
urmă e pre. essagerată, ea ne arată numai că crești­
nătatea in acele timpuri in Bulgaria, au fost forte
persecutată.
In genere se pdte (jlice că, nici un popor nu era
așa tare dedat religiei păgâne ca Bulgarii, și de acee
nici un popor nu primi creștinătatea așa de greu ca el.
(Smcai 820) Persecuția cea mai teribila au urmat in timpulu
regeloru bulgari Marlayanu (820) și Mihail (865.)
Sub acești regi, creștinii din Bulgaria nu numai ca
nu’și aveau episcopii lor, dar incâ erau atâta de per-
secutați, incât singurul lor asii, erau pustietățile și
munții: Să aibă episcopii grecu li era cu neputințe,
din cau^â câ, intre bulgari și greci era resbel ne con-
tenit, și prin urmare Iote relațiile erau intrerupte. A-
ceaslâ inprejurare, ne^-voi pe Români sau Valahi, lo-

*) Le Quien, Oriens Christianu» t, 11, pag 283,

 — 35
cililor! creștin! din Bulgaria, a se strămuta in țerile
megieșe cu imperiulu de Orient ca se pdtâ ave re­
lații, macar pe furiși cu creștinii, și sâ’ș! procure de
la ii învățători. De aci de sigur resultâ câ, Româ­
nii de peste Dunărea se vâdu și până astăzi respân-
diți mai mult prin Thesalia, Macedonia, Albania și
Epic. Iată alta cauză religioasâ a imprâșlierei lor pe
acolo, unde viețuescu până astăzi.
§. 3. Căile providenței in creștinarea Bulgarilor.
Nenorocirile ce sufâru. particularii, iar une-orlși
popore întregi, sunt adesse alesse de provedența devi­
nă pentru agiungerea bunurilor sale scopuri. In timpul
resbelelor dintre Greci și Bulgari, cei dintăiu luarâ
prisonierâ pe sora regelui Bulgarilor, Bogor, care fu
dusă in Constantinopol și acolo educată in religia creș­
tină. De aseminea Bulgarii luarâ prisonier pe cucer-
nicul monah Theodosie* care in timpul petrecere! sale
intre Bulgari nu încetă de a
inicia in învățătura creștină: Ținându^â resbelul și
schimbându$â prisonierii, sora regelui se inldrsâ in pa­
trie și nu încetă a sfătui pe frateseu Bogor, ca se pri­
mească religia creștină, indemnândull lot odată a o pri­
mi din manele patriarhilor de Constantinopol (Chedrin
t. II. pag. 4^4424 și 4ZD.J Bo<ror se improtivi mullu
425.) hogor
timp sfâtuirilor snrori-sa, dar o împrejurare simpla Iu
făcu a se schimba. El voi a și zugravi o casa ce o
avea afara din orașu. pentru care lucru ordona a a-
duce din Grecia un zugravu cu numele Meihodie.
cest zugravii căruia iitu fost ordonat a zugrăvi ceva
înfiorătorii!, închipui judecata cea înfricoșată, care făcu
 36 —
așa de mare sensație barbarului rege, in cât curându
după aceea, el se creștină. Zugravul Methodie afl
fost frate cu Chirii, luininâtoriulu slavilor *
)
Boerii Bulgari, înțelegând de creștinarea regelui,
care se numi Mihael, revoltârâ in contrai poporul, care1

nu putu fi liniștit, de cât prin minune, eșind regele din

biserica unde primissâ botezul cu 48 de soci purtând
• J

in mâni semnul crucii, împrăștie mulțimea de poporu

ce era adunatâ acolo și li nevoi nu numai a se liniști,
ci chiar și a^rimi botezul.
)
** Dupâ acesta mai toți
Bulgarii primi botezul, afarâ de o mica parte care și
fu trimissă in esil in locurile munldse și pustii, dăruite
lui Mihael de imperalorul de Constantinopol anume
pentru esilarea cellor ne supuși religiei.
Ast feliO providența prin un mijlocii minunat res-
talornici in Bulgaria nimicită creștinătate, iar pe Bul­
garii carii mai nainte erau atăt de indărâtnict in pri­
mirea credinței, îi făcu cei mai zeloși creștini.
§. 4. Misioneril apuseni inBulgariasi înființarea
Bisericel. Bulgaro-Komâne.
Papii de Roma, fiind scutiți de puterea civilă și
prin urmare mai ne mărginiți
II in lucrările lor, aveu și
mijldce mai multe de a trimite missioneri câtrâ diferite po-
pdre pentru a lăți credința creștină.
Bulgarii abia se botezasă și missionerii apuseni
îndată și sosiră pentru a’i atrage in sinul bis : apuse­
ne. Papa Necolai primi cu mare mulțămire solii bul­
*) Unii dintre istorici amagifi de epitetul Romeas ce se da acestui Me­
thodie, ’l deosebesc» de Methodie fratele Chillivnl luminâtoriul
II Șla-
vilortt de sud.
**) Fleury Hist, Ecles, t. 12, pag, 189.
 37
gări și după cerința loru li trimissa de invațâtori pe
episcopii Formosa și Parei, cărora li încredința și vro
sută de respunsuri la întrebările poporului bulgar, des­
pre diferite objecte religidse. De aice se vede că
bulgarii possedau deja principiile religiei creștine, mai
nainte de vinirea învățătorilor apuseni la ii; Altmin­
trelea, cum ar fi putută ii da atătea întrebări despre
religie dacă n’ar fi avut idee de ea? Cauza pentru
care Bulgarii cerurâ invățetori apuseni, fu dorința lor
de a se inpaca cu Ludovicii, imperatorul Germaniei, prin
mijlocirea căruea se și făcu acdstâ solie. * ) Acele in-
trebări fu, despre boteză, impârtâșire, Nuntă, Posturi
și alte chestii atâlă religidse cât și superstițiose.
§. 5.Disputa dintre papi și patriarhii greci pen­
tru Biserica Bulgaro-Romană.
Episcopii Formosa și Pavel, trimiși in Bulgaria
de papa Nicolai, inturnăndu|sâ la Roma, adusseră ves­
tea cum câ Bisserica Bulgară li sau supusă cu totulfi,
și tot odatâ adusseră și pe un predicator Petru, trimis
de regele Bulgarilor cu daruri și scrisori câtră Papa.
In acele scrisori. regele ruga cu tot dinadinsul
pe papa ca să’i hirotonisascâ de Arhiepiscop pe Dia-
conul Marin, saă pre vreunul din cardinalii sei, care
inse ar fi aprobat de nația Bulgară. Fiind că Marin
ocupa funcția de predicatoru in Constantinopol, papa
trimissâ la bulgari pe un Silvestru ca să și l aleagâ de
Arhiepiscop. Bulgarii nu’l primiră pe acesta, i’l tri—
misseră innapoi și cerurâ pe Episcopul Formosa, inse
•) Yețji la Fleury Hiat. Eccl, regalele date de papa Bisericel Bulgare tom
11, pag: 192,
întârziind papa cu răspunsul, regele trimissa pe Petru
(ce] care au fost și la Roma) la Constanlinopol ca să
întrebe, cSriî biserici aparține biserica Bulgară ? Petru
veni in Constanlinopol tocmai când se fini disputa des-

După ordinul imperatorului se intruni din nou

Sinodul dinpreunâ cu solii papii, pentru a asculta am­
basadorii bulgari și di satisface.
întrebarea propusă de ambasadorii bulgari, încin­
să o dispută in.tâiu intre ii cu legații popali, iar in
urmă intre latini și greci, cari ambii ’șl aratarâ pre­
tențiile lor asupra bisericei bulgare. Papii Adrian și
loan pretindeu bulgaria, pe urmatdrele temeiuri: 1)
II că, locul ocupat de bulgari, apărținea mai na-
inte Arhiepiscopului de Salonic, care incâ din secolul
V purta titlu de Vicarius Ronianus. 2) că. Bulgarii
după creștinarea lorQ, inșii de bună voe se suppuseră
tronului Român și cerurâ de la el preuți și Episcop!, și 3)
că, Roma au guvernat chiar acea biserică trei ani.
Greci! iarăși pretindeu biserica bulgara pe urmaldrele
temeiuri: 1) li că, Bulgaria, ca parte a Iliriculul
Oriental, după vechiul drept Theodosian, după institu­
țiile lui lustinian și chiar după posiția sa, geografica
aparține \orientulul *); 2) câ Mihail^ regele Bulgarilor,
nu de mullu au primit botezul de la greci, 3) că mai
nainte de vinirea bulgarilor, in pământul ocupat de ii
erau episcopl, care atârnau de Constanlinopol, **) și
câ prin urmare, Bulgaria fu detașată de Constantine-
*) După Spanheim, Bulgaria se marginea la Nord cu Donul, la Apus cu
riul Sava, la sud cu Macedonia și la Ost cu Tracia,
**) Se scie că Arhiepiscopia de Ohrida, atărna p$aâ la lustinian de
Constanlinopol.
 39 —
nopol numai de câtră pXgăni, și 4) că biserica Romei
aii mai luat și alte locuri aparținitore Constantinopolu-
lul, numai pentru câ acesta afl fost cedâtoriO.
îndată ce solii bulgari, carii aâ fost față la di»-
puta din Conslantinopol despre biserica lor, in știin-
țărâ pe regele lor Mihail in amăruntimi despre ace­
sta, regele alungă toți preoții Latini din bulgaria și
primi pe cei greci trimiși de Ignatie. Furia oporu-
JuI bulgarfl cătră latini crescu in urmă in_-4r’atăta,
încât legații papali, inlurnănduse de la Conslantinopol,
trecură cu mare pericol prin Bulgaria.
Așa dar biserica bulgară, do la regele Mihail șț
până la Ion (865-1188), au fost suppusă bisericei 0-
rientale; Ion o su ppnse bisericei de Apus, precuinu
vom vide mai jos. Să vedem acum care au fost per-
sdnele mai insemnate bisericești in timpul însemnată
mai sus, și ce evenimente s&u întâmplat zin timpul lor
in Bulgaria?
§. 6. Persdnele mai insemnate Bisericești.
Capitala Bulgariei fu Obrida, numita in timpul Iul
lustinian Prima lustinianâ. Aci ’și av6u reședința e-
piscopii, carii până in limpid hnperatorului Leon filo­
soful (p^la 900), erau suppuși Patriarhului de Cons-
tanlinopol. Fiind inse, că, in acest timp, puterea Bul­
garilor creștea, iar c£ a imperiului de Orient slăbea,
apoi de aceea Patriarhul au fost nevoit a recunoște
independința episcopului bulgar, precum și titlul de
Patriarh al Bulgarilor. Causa acestei cedări din par­
tea Patriarhului de Conslantinopol, fu dubla : pe de o
parte, el voe a atrage pe Bulgari in parlel și a ave
 40 ■ ■■*«

rn ii un ajutori putinte contra Mahometanilor; iar pe

de altă parte, voia a’i abate de la Apus, care adesse
li promissă această preferință, numai să se suppunâ
bisericei Romane.
1. ArchiepiscopH dependintl de Constantinopoi.
Aceștia furâ. I. Gavriil, care afi fost după du­
cerea lui7 Silvestru din bulgaria. Despre acesta ne
mărturisesc actele sinodului ținut in Constantinopoi, după
morte lui Ignalie, pentru restatornicirea Iul Fotie pe
scaunul Patriarhal. (Șincaî 877.) 2. Georgie, care ’și avu
reședința la Belgradu, după cum mărturisește Papa
Ion al VIII in a 15 scrisdre a sa adresată Iui Mihaei
regele Bulgarilor, (fineai 878.) Istoricii nu sâ invoescu intre
sine dacă ambii acești episcopi au fost denumiți de Melho-
die, sau numai unul. 3.) Conrad, care se consideră
ca al treilea episcop pusu de Methodie. Oare carii $ic
cum câ acesta - ar fi acel episcop Silvestru, care sau
trimis de papa in Bulgaria, pe temeiu că numele Con-
rad e apusan, inse mai drepții este a presupune ca,
el sau ales de câtră greci, din vechii locuitori ai Bul-
gariei, carii erau coloniști italieni și conservară creș-
tinălatea și sub giugul păgănătâței.
4. Cljment, care ’și avu reședința in Tiberiopoi,
sau Belită. Boris sau Burum al 19 rege al Bulgariei,
dădu acestui episcop guvernarea unei atria parte din
regalul său. Climent scrisă in limba greacă o carte
despre deșertăciunea dogmelor Manihiesmului și a Pau­
li cianismulul, din care împrejurare se vede câ, pe li II
piu seu acest eres bânluea Bulgaria. Tot lui i se insu-
șaște și descrierea vieței lui Chirii și Metheodie
(pe la 916.)
 41 -
//. Arhiepiscopii iiidiip&ndintl.
1. Cel intăiii dinlr’a ceștia fu Damian, care, după
! 11 1 K
cum se vede din catalogul Arhiepiscopilor biserice^
bulgare succedă lui Climent. In timpul seu, biserica
bulgară, din căușele mal sus espuse, căpătă dreptul a
6e numi independentă, de și incâ nu se vede ca Ar-
chiepiscopii săn'ușjț. meascâ Patriarhi.
Aceasta s’au întâmplat in timpul imperatorulul
Roman (955). * Reședința acestui episcop era in
Dorostor. Simeon al 2-le rege al Bulgarilor, ceru de
Ia Papa, in timpul acestui arhipăstorii}, corona regală,
proinițîndui a primi IJnia, inse acâsta nu urmă, din
causa patriarhului de Constantinopol, care atrasă pe
bulgari de la Unie, dându independință arhiepiscopi­
lor lor. Aceștiea atunci se improliviră cererel rege­
lui prețuindu mai multu religia ortodocsâ orientală, de­
cât corona regală, trimisă de Papa.
2. German^ și după dânsul Philip, in timpul că-
ruea se hotărâ de reședință a Arhiepiscopilor Bulgari
Orașul Ohrida.
3. David, in timpul caruia Bulgaria că$u sub
stăpânirea imperatorilor de orient, **
) guvernând Bul­
garia regele Vladislavu. David se luptă mult pentra
susținerea tronului Bulgar, inse in zădar, pentru
că pe acest tron nu se înălțau acum de cât niște re-
giuci^i. Vasilie, imperatorul de Constantinopol, pro­
fită de această impregiurare, cuceri regatul Bulgaro-
Romăn și ’și căpiilă titlul de Bulgaro-clon (saD ucigâ-

•) Le Quien, t, II pag, 291,

**) Chedrin, pag, 710.
 — 42 ——
loriul Bulgarilor. *) Aceasta se întâmplă pe la 1019.
4. Leon I, pela 1053, care făcu un templu in chi­
pul Sf. Sofii ; de la el ne’au rămas trei epistole des­
pre azinie și despre Poslirea Sâmbetei in contra lati-
miorii. Acesta au fost contimporan împărătesei Theo-
dora, femeea imperatorului Constantin Porfirogenitulfl.
**) (Șincai 1053)
5. Theodul, însemnat episcop de împărăteasa
Theodora^ de unde inchiem câ, cu căderea Bulgariei
sub stâpînirea imperatorilor de orient, perdu din pri­
vilegii și Biserica lor, pentru câ vedem rânduindipâ
un episcop in contra dreptului de independința ce’l ca-
pâlasâ mai nainle biserica bulgară.
6. *Theofilaclu născut in Conslanlinopol, și însem­
nat archipăstoriu in urma lui loan III. ***
) El este în­
semnat prin esplicârile asupra celor 4 evanghelii, a-
supra faptelor Apostolilor și a trimiterilor Apostolu­
lui Pavel. (Șincai ****
1077)
)
7. loan IV descendent din familia Imperalori-
lor greci. Dosilheiit, Patriarchul de Ierusalim î’l nu­
mește Adrian. adecă cu numele pe care l’au avulu
înainte de a inbrățoșa tagma călugăriei, și îi însușește
dre care compuneri in contra Latinilor.
8. Dimitrie. Din timpurile acestuea, Bulgarii în­
cep a se deosebi de greci, îșî formă un stat aparte
indepedinte și se unescu cu biserica de apus, precum
vom vede mai departe.

Chedrin, t, II, pag, 557-558,

**) Chedrin pag 792,
***) Zonara cartea XVIII cap 9,
****) Hist Litter pag. 536,
 43 —
Bulgari! și Românii., incetorâ a ma! recundște pe
archiepiscopul lor din Ohrida și’și alese un altul la
Tărnov. Deși archiepiscopii de Ohrida continuări a să
numi archiepiscopi ai bulgarilor, lotuși acest titlu, nu
era de căt onorificii, pe care inse i’l purlarâ până la
căderea bulgariloru sub stăpânirea turrescâ. Să ve­
dem acum archiepiscopii Bulgaro-Români din Tăr-
novu unde era și capitala reslatornicitului regat Bul­
garo-Român. Acesta restatornicire urmă in timpul hi!
Petru și Asan pe la 1186, de când se incepe un nou
periodu pentru istoria regatului Bulgaro-Român și care
periodu merge pana la ocuparea Bulgariei 'de Turci.
Este de însemnat insa aceea, că, precum restalornicilo-
rii, de asemene și personele mai însemnate civile și
7 ♦ • - J - —n -ft. II I «ainr " - —*

Eclesiastice a regaluluiBulgcro-Român au fost Valachi

sau Români de peste Dunărea

§ 7. Istoria regatului Bulgaro-Român de la restator­

nicire pană la ocuparea lui de Turci 1186-1394.
In acest period de timp biserica Bulgaro-Română
se suppusă tronului papal, și câlrâ acesta fu silită de
doue cause :
1. Vasilie imperato rul de Constantinopol, nimi-
cind regatul Bulgaro-Român, nimici și tole privilegiile
locuitorilor acestui regat, așa incăt gingul grecii ajun-
sără a fi ne suferibil. Alunei doi Români Petru și
Asan se resculârâ contra Grecilor și formară un re­
gat independinte, întrunind sub sceptrul lor diferitele
poprire ce eraQ in Bulgaria. Luptele ce, din această
causă se începură intre greci și Români, ne voiră pe
 — 44
acești dtn urma a’șl căuta un alt Șef religios și îl a-
fiară in Papa.
NB. Lupta aceasta au fost înverșunată și prin
aceea, că, tot atuncea s'aiî resculatu contra ■recilor și
Românii din Tracia, și Macedonia sub conducerea unul
linsa sau Krișii, care era mic de stat. (Isac Angel)
De atunce grecii numiră pe Românii supuși acestuea
Kundovlahi sau Kuțovlahî-
2. Restatornicitorii regatului Bulgaro-Român, aQ
fost Românii. (Șincai 1186) Tot aceștia compunea și per­
soanele cele mai însemnate din cler. Așa dar ca con-
singeni cu Italienii, ii, in inprejurările de fața, trebueafl
se năzueascâ mai mult spre Roma de cât spre Cons­
tantinopol, care’I apâssa. *)
8. Biserica Bulqaro-Română dependință de
papi, la armă supusă Palriarhiei de Constantinopol.
In timpul net. contenitelor resbele ce au urmat in­
tre greci și Bulgaro-Români, cel dimtSiu, ocupară 0-
hrida, capitala acestor din urmă. Cești din urmă vo­
ind a’șl restatornici regatul îșQ aleseră de capitală Tar-
novul și nu voirâ ca Archiepiscopul lor să fie de­
pendent de cel de Ohrida, nici de ce] de Constantino­
pol, cu care eraii întrerupte ori și ce relații. De aci
veni câ, loan, fratele reslatornicilorilor regatului Bul­
garo-Român : Petru și Asan, supusă biserica Episco-
ului de Roma. Spre acest scop, el trimisă la Roma
pe Vasilie din Zagora cu următorea cerire: „Rugăm

) Nb. Pentru a vede cum că Petru și Asan, ati fost români, cetește
pe Honiadi, și conrespondinja dintre Papa Innocen|ie III cuJJIoai,
regele Bnlgaro-Romanilor, și frate cu Petru fi Asan.
 45
tronul apostolic ahe primi in sinul Bisericei romane."
Afară de aceea el au cerut ca corona regală se lie în­
tărită pentru fiiul seu, precum sau urmat aceasta
și in timpul predecesorilor sei. Au mai cerut ca papa
sâ dee titlu de patriarh lui Vasilie, Arhiepiscopul Bul­
gariei. Papa Inocentie III, respunsă regelui loan prin-
tr’o scrisore și trimisă lui Vasilie Archiepiscopul deTârnov;
mantie, mitră și inel. Afară de aceea, papa trimissă in
Bulgaria un legat al seu, Cardinalul Leon, ca să ungă
la regat pe loan, dăndițl și insigniile regale: Corona,
Sciptrul și stindartul. Călrâ aceste mai adauge el și
o bulă, despre autoritatea regală și despre primirea
bulgaro-Valachilor in sinul Bisericei Române. Fiind că
Bulgaro-Valachil, după obiceiul grecii, la sfințirea de
episcopii și prezviteru, nu întrebuințau iniro-ungerea,
apoi papa ordonă a face aceasta lui Vlasie, Archiepis­
copul Bulgariei, cu care ocasie, scrisă o epistolă a-
cestui archiepiscop, in care'i descrie cu de amănuntul
diferitele soiuri de ungeri, adecă: miruirea cpiscopilor
și a prezviterilor după sfințirea lor, miruirea nou bo-
tezaților, a bolnavilor, a neputincioșilor, a sf. Vase, a
Oltariului și a Bisericilor. In urmă’! ordonă a primi
această miruire și a o întrebuința Ia sfințire de epis­
cop, iar aceștia ]a sfințire de preuțl. In fine, pentru
ca invățetura lui să aibă mai multă inflnință asupra Ar-
chiepiscopului Bulgar, el ii scrie.„ îți trimită prin Car-
„dinalulu Leon, dritul de a servi ca un Patriarhă, și
„sceptru pastoral, pe care nici papa nu’i intrebuin-
„ța<Jâ.“ Patriarhul de Târnov primind cu bucurie i -
vățeturele Papei, respunsă acestuea prin o scrisdre.
 46
prin care’i promite că, va rămâne fiifl supusu a bise-
ricei romane. loan, după suirea pe tron, pussâ doi
mitropoliți, pe cari’i supuse Exarhului de Târnov, care
purta și titlu de Patriarhii.
Această supunere a hisericeî bulgare tronului papal,
urmă pană la cruciale, cănd Bulgarii sfâdindu^â cu
papa și primind făgâduinți de la Patriarhul și impera-
toru] de Constantinopoi, că vor avea aceleșl privile­
gii, ce le^u avut și de la Apus, ea să suppusă Pa­
triarhului de Constantinopoi, și rămassă ast-feliu pană
la căderea regalului bulgaro-romăn sub puterea Tur-
ciloru.
§. 9. Persanele însemnate bisericești.
' Personele de căpilenie bisericești care au gu­
vernat in acest period, biserica bulgaro-românâ, după
mărturia istoricilor bizantini și a lui Lequien, au fost
următorele :
1. Vasilie cel intăiu Patriarh și exarh al Bul­
gariei cu reședința la Târnov (1204). înainte de ca­
pălarea titlului de Patriarh, el au fost episcop al m­
rilor de dincoce de munții Balcani, unde populația era
română, și avea mare dorință de a uni turma sa câ­
tră biserica romană, in care ți isbuti, dupâ cum se ve­
de din Epistola sa câtră papa Innocentie III.
)
2. German, succesorul lui Vasilie, care sau le-
pâdat de biserica de Apus, și au căpătat de la Pa­
triarhul de Constantinopoi acele’și privilegii, ce le aveu
patriarhii bulgari de la Papa. El au cununat pe fiiul
imperatorului de Constantinopoi cu Ellena, fiica lui Ion
 47
regele Bulgaro-Românilor, (muri Ia an 1245). (Șincal 1235)
3. lotțcJufn-, in timpul căruia papii 6au incercaiu
din nou a’șî snppune biserica Bulgaro-Română. ( 1257-1298.)
Acest episcop guvernă biserica Bulgaro-Românâ
39 de ani, și fu ucis de regele Bulgariei pentru par­
ticiparea Iui in un complot ur^it contra statului de
Tohari. (Calinian 1291 papa Nicolai: IV).
4. loan, Raid *) pe la an 1322 amintește des­
pre acest Patriarh câ, au fost trimis de rege la Cons-
tantinopol, pentru 6re care nevoi a regatului Bulga-
ro-Român.
După acesta, regatnl Bulgaro-Roman fu supus de
Turci, și din ace] timp, Patriarhii de Tărnov se sa­
puseră patriarhului de Constanlinopol, cu titlu de Ar-
chiepiscopî și exarhi ai Bulgariei.

PARTEA 111-
Istoria bi^ericei Komâne
clin principatele Moldova, Te-
ra Homânesca și Transilvania.
I. Starea creștinătăți intre Românii de dincoce de
Dunărea, de la secului9-13.

Carol cel mare și următorii sei, supunând Pano-

nia și parte din Transilvania, unde populația era ro­
mană, îi nevoira ca iu preuna cu supt nerea civilă,

*) Raici tom. 1. Chart. II cap. 9 Ș. 25.

 — 48
sâ se sununâ și bisericei Romane. *) Cești din urmă,
pentru a scapa de imperațpriide apus, precum și de
papa, trkniserâ Ia 862 o ambasadă ]a Constantinopol,
*. * --i ili'u t l -JNlWilH *n wnnHiLK*ji„jLJJUJ<n

cerând dăscăli in credință, nu câ dorâ câ ii nu o posedați

pentru că noi am vă^ut câ, Românii o posedau incă din
timpii primari ai creștinătâțel, ci numai pentru a’i a-
bate de la apus. Atuncea Imperatorul Mihail și Pa­
triarhul li trimisă pe Chirii și Melhodie, carii întăriră
pe Români in credință și creștinară cele-l-alle popdrâ
slave, ce erau in contact cu Românii.
In urmă multe dintre aceste nații slave aii trecut
cătrâ biserica de apus; Românii inse, ca unii ce erau
strâns legați cu sorta confraților lor de dincolo de
Dunărea, râmasseră pentru tol-dea-una lipiți de bise­
rica Orientală.
Din timpul lui Melhodie și a lui Chirii nu se mal
amintește nimicii despre Români, până la venirea Un­
gurilor. Cu venirea acestora, cronicarii lor încep a-
vorbi de Români, arătănduii câ sunt de ritul'oriental. In
timp, ce Ungurii erau in luptă cu imperatorii de apus,
pentru posesia pământului ce ocupasă, principii creș­
tini, pentru a scapa de ii, intrărâ in conrespundenții cu
imperațprii de Constanlinopole. Așa unul dintre ii
Vulohud^ veni la Constantinopol și primi botezul (944)
El fu primit cu cea mai mare distincție de câtrâ im­
peratorul de Orient Constantin, fiul lui Leon, incârcat
cu mal multe daruri și făcut patriciu. Scriitorii apu-

Carol insușî marturisașto in scrisoarea adresată soției sale Fastrada că

Archiepiscopul de Aquiliuin ț'au ajutat mult irțvictoriile sale din Pa-
nonia fi Dacia (Copilar, pag. 77.)
 49
sâni, numescu pe acest principe trădători de religie, șî
(Jicu că din aceasta causâ el au fost prins de Ojtpn 9
imperatorul Germaniei și pedepsit cucele mai mari tor-
turi. Cu acesta inse lucrul nu se precurmă, cficî,
Gyla^ succesorul lui Vulohud^ primi de aseminea 1)0-
tezu] in Constantine ped și ]a imtorcere adussâ cu sine
și un episcop grecu lervhleiu pentru a desrâdâcina
din poporul seO mai multe moravuri barbare și anti­
creștinele care acesta le imprumr.tassâ de la diferitele
poporă barbare ce au fost in contact cu elu * ). Is­
toricul Bizantin Chedrin vorbind despre acești principi
li numește Turci sau Unguri, inse greșește, pentru câ
insușî cronicarii Unguri, carii in aceasta privire au pre­
ferința, afirma câ, aceștia nu era decât principi aVa-
lahilor sau a Românilor, cu carii Ungurii sau luptată
mul» pentru a’i supune. Mai departe Kedrin, mărtu­
risește câ Episcopul Ierotheiu, afi convertit la religia
creștina pe mulți din locuitorii Transilvaniei. Sub a-
ceastâ convertire nu trebue nici cum a ințelege pe ro­
mâni. pentru câ, istoricul polon Matievschi spune câ
incâ înainte de venirea lui Methodie și Chirii, locui­
torii acestei pârți mSrturiseu religia creștină, afarâ de
ore care rămășiți a Huniloru și a Avarilor. ** ) Așa
dar sub cuvântul „Convertire
* a lui Kedrin, noi nu
putem ințelege de cât convertirea acestor rămășiți a
Hunilor și a Avarilor, sau luânddl in înțelesul Secu-

*) Chedrin.
**) Matievschi in islorin începutului creștinalâfeî la slavcnL paragraful^
despre timpurile lui Methodie.
 50
lului de atuncea; trecerea Românilor sub scutn] biseri­
cei Orientale. In acesta avem de dovadă și pe cro-
nicarii Unguri, carii deși scriu cu pică și ură despre
ori care nație streină, totuși mârturisescfi că, regele
lor Sf. Ștefan supunându pe Cupa, Vasilie și alți
principi Români din Transilvania, bisericile grece din
principalele lor le prefăcu in biserici Latine. Așa dară,
Bomânil din Transilvania, aO fost cieștinl inainle le
Ierotheiu, și tot odatâ creștini de ritul Oriental. Sta-
rea Românilor Orthodocși căduți sub Unguri, ]a in-
ceput fu bunâ, pentru câ însuși Ste! m regele Ungu-
rilor primi botezul de la Orient. inse cu trecerea lui
la biserica Apusanâ, acesta stare se schimbâ. Engel
mărturisește câ, Românii și Bulgarii, carii mârturiseu
ritul Oriental, erau strâmtarăți și persecutați in tocmai
cași păgânii. Aceste persecuții, Începute din timpul re­
gelui Ștefan, ținură secuii întregi, și fură una din cău­
șele ce au silit pe parte din Românii din Transil­
vania in secuiul XIII a trece dincoce de munții Car-
pațî, unde intrunindușâ cu frații lor Români carii abia
se eliberași de invasia barbarilor, .formară cu ii Prin­
cipatele Moldova și Tera Romăn&scă.
încât privește locurile de dincdce de CarpațI unde
astăzi se afla Moldova și Tera Românescă, Cantimir
in cronica sa dovedește cum că ele au fost tot-deauna
locuite de Români, chiar și atunci când ele fură ocu­
pate de barbari. Ne remâne numai a dovedi dacă creș­
tinătatea ad subsistat între Românii de aici, in timp cănd
aceste locuri au fost ocupate de Peeeneghi și TatarI,
adecă de la secuiul IX până la al XIII.
 — 51
E cunoscut câ in acest timpii, Românii de peste
Dunărea din preunâ cu Bulgarii ’și aveți Archiepisco­
pul lor indepedent, care procura manuscrise și tradu-
ceri bisericești, mai tuturor poporelor creștine de din-
coce de Dunărea, prin urmare și Romanilor. Sunt mâr-
turil câ adesse se triineteu persone bisericești de la
Bulgaro-Români, până și prin Rossia, așa dar, cu cât
mal mult se nu trimită ii aseminea persdne călrâ con­
frații lor de lângă Dunărea, carii erau așa de aprdpe
de ii și adesse ori in cele mai strânse relații mal cu
samă câ aceste persdne mergând de peste Dunărea la
națiile Slave de la Nord, trebueO sâ treacă prin pă­
mântul Românilor de lingă Dunărea.
Pe lângâ aedsta, când genove^ii ocupară malurile
nordice a Mărei Negre, adecâ in seculii 11, 12 și 13,
românii erau cu ii in de aprope relații, și dupâ măr­
turia unui vechiu Cronicariu polon, construirâ din pre­
unâ cu ii mai multe Orașe și Cetăți, precum: Moncas-
tro sau Achermanul, Chilia și altele care dupâ desco-
perirele din nou făcute, conțineu in sine o mulțime de
monumente creștine.
Din acele timpuri au rămas biserica Sf. Nicolal
din Hotin^ zidită de o princesâ greacă Sofia. Pe la
1190. faimosul rege Bulgaro-Român, loaiu întemeind
orașul Craiovck rădica in el și o monustire^ c irea liin-
ța^â până astăzi sub numele Băubssa (ve$i Istoria Va
lahiei de Dimitrie Fotino).
De aice se vede mal intăiu, îngrijirea ce au avut
Românii de peste Dunărea despre biserica fraților lor
de dinedee de Dunărea ; iar al doilea câ, aceste locuri
 52
au avut un feliu de conrespondințâ religidsfi in aceste
timpuri, chiar cu biserica Constantinopolilanâ prin mij­
locirea Genovezilor, cari erau aliați ai grecilor.
Scriitorii greci vorbescu despre ființarea creștina -
țaței in aceste țeri chiar și atuncea, când ele erau o-
cupale de barbari, adicâ de Polovti și Peceneghi. Leu-
clavie in pandectele sale, din timpul lui Vasilie Bulga-
roctonul (1000-1017), tjice „câ, principii Valahi după
ce aO scuturat jugul Ungurilor, doreu a purta mai mu]i
titlu de Despot, in imitarea imperalorilor de Orient, șt
pentru a nu mai fi supuși altor principi.46 Mai departe
Leuclavie $ice că in timpul lui Vasilie Bulgaroclonul,
sau supus grecilor de bună voe, un principe a Vala-
chilor Bogdan și adauge cS „și pământul Bogdania care
„asta(jl se numește Moldavia ș’ag luat numele de la
rincipii sei^JBogdanL carii purtau acest nume creș-
tin, ce Theodoșie s’att DoroIhehV4 Acest is­
torică aduce de marlur și pe Kedrin^ care descriind
visitarea țerilor de lângă Dunârea de câlrâ Vasilie
Bulgaroctonul, (Jice câ, „s’au infâțoșalu imperatorulul
și Bogdan principele terilor deparlale,44 adecă a acelor
unde ne aflam II noi astăzi. De aice se vede câ pe a-
tuncî, Românii de dincoce de Dunârea ?și aveu princi­
pele lor creștin și care era in relație cu imperatorii
creștini.
Antonie Bon-fin ijice, câ, la înmormântarea (1038)
Sfântului Slefan regele Ungariei, au fost Magnați a mai
multor
II popdre, intre carii și a Dacilor, adicâ, a Roma­
nilor de dincoce de Carpați. Valahi nunieu scriitorii
Unguri iipniai pe Românii de dincolo de Carpați.
 53 —
Pe la finitul secuiului XII, Romanii de lăngâ Dună­
rea strâmte riți pe de o parte de Tatari, iar pe de alt&
parte de p ipismu prin Unguri, chiemârâ pe frații lor de
este Carpați, ceea ce contribui cu timpul la fundarea
principatelor Moldova și Țera Românescă, pentru ca
inpreună sâ p6ta resista acestor doi inimici a Româ­
nilor. Curând societatea lor se imnulți, și puterea lor
se făcu cunoscuta până și in Constantinopoi, așa in căt
Imperatorul Emanoil Comninnl ceru de la ii ajutoriu
in contra Ungurilor, carii incepnsâ a persecuta creș­
tinii de ritul Oriental (1164). Chiar Batie^ Șeful Tă­
tarilor, deși bătu pe români in câmpiile Dunărei, totuși
când veni la munți pentru a trece in Ungaria, Româ­
nii îi iinpedecâră calea și el trebui sâ se retragă și să
meargă in ace țerâ prin Polonia și Galiția.
Inchiem din iote acestea că de la al IX și pănâ
la al XIII secul, pământul României de astăzi au fost
locuit de Români Orthodocși Orientali.
Causa religiâsă carea aii conlucrat la în­
ființarea principalelor Moldova șz Tera Romăniscă.
Batie, faimosul cuceriloriu al secuiului XIII, spr
rasbunare pentru câ Tomănii iau ingrădit calea prin
munții Carpați câtră Ungaria, boșturărâ Iote locurile lor.
Ii atunce fură nevoiți, pe la 1237, a’și căuta o noue
patrie in Transilvania. Românii de peste Dunărea, dupâ
căderea de pe tronul rigatului Bulgao-Tomâu a fami-o
liei lui Petru și Asan, se retraseră iarăși de acăstâ
parte a Dunărei cătră munții Carpați. Cătrâ acesta
II siliră pe dânșii, precum apăsările grecilor, de ase-
 54 —

minea și incursia drdelor lui Batie in țerile de dinco-

10 de Dunărea. Așa dar românii din lole parale Da-
ciei se adunară in locurile muntose a ei. care iticâ din
vechime fusase poporale cu Boinânî, și formară din.
preună cu aceștia osebite principale, Papii., de multu
se ingrijdu ca se aducă la unire cu Biserica apusului
pe R >m iiii de lăngâ Carpați. Așa Papa Grigorie IX
scrisă in 1234 lui Bela, regele Ungariei, să intrebuin-
țaze iote mijlocele, chiar și silnice, numai să aducă pe
Rom'ini (pe care el in Epistola sa ii numește schis-
matici) la biserica apusanâ. Grelele apăsări a Calo-
licilor asupra românilor , nevoirâ, pe la 1299, pe Ma ­
du-Negru, principele Făgărașului, sa Irecâ cii mal
mulți confrați de a sti in ferii Romândscâ. El se a-
șeijă mai intâiă la ArgeșQ unde in amintiră in unțarel
noului regat, (Jidi o cetate; iară spre semnul tăriei
credinței creștine orientale intre români, 'unda o biseri­
că, carea ființază până astăzi.
Curând după aceea urmă și trecirea românilor din
Transilvania in Moldova, avăndă aceeși cauză, ca și cei
precedenți. Cât despre anul trecere!, scriitorii, nu se
ințelegu intre sine: așa cronicariul Ureche, pune a-
cdstă strămutare la an. 1313; Nicolai Coslin la 1299 ;
Jliron Coslin la 1354 ele.
Din acestea putem afirma câ acesta trecere sau
fundare a principatului Moldovei s’au in tămplat pe la
începutul secuiului al XIV.
Despre causa religidsă a înființare! principatelor,
găsim mărturii și in cronicarii Ruși. Așa în cronica, nu­
mită „Voscressenschaia** cetim despre acesta urniăld-
 — 55 —
rele. „Doi frați Roman și Vlachita, fugind de perse­
cuți rădicata contra creștinilor de eretici, se depăr-
„lârd din Veneția la locul numită Roma Veche și fun-
„dând aci orașul Roman, trâiră aci liniștiți pană când
„Papa Formosa se lepedâ de Ortodocsie (secul IX). A-
„tunci ereticii latini fundară Noua Romă și inccpurS
„a se bate cu vechii români, care combatere sâ conti-
„nuâ pânâ in timpul lui Vladislav^ regele Ungariei,
„care Iu botezat in secret de moșul seu Saca, Epis­
copul Serbiei, dupâ ritul oriental. Iu acest timp Ta-
„tarii se râdicarâ de la riurile Moldova și Prutu pen-
„tru a cuceri Ungaria, șî se așlțjâră pe malurile Mu­
reșului. Cu Vladislavu se uniră atunci Vechii și Noii
„români, și acești din urmă, urând pe cei lin una,
„scriseră regelui Viadtslav urmâ 16 rea Epistolă : „Vechil
„români nu voescu se fie cu noi le o credința, și a-
„cum vin cu toții la tine in ajutor, lasăndu’și acasâ nu-
„mai femeile și copii. Noi suntem de o credință cu
„tine, inimicii tai sunt și ai noștri!. Ordonă deci ve­
chilor români se m6rgă înaintea Tătarilor ca perind
„se nu să mai inidrcâ înapoi, iarâ pe familiile lor, le
„vom face noi cu deasila ca sâ primâscâ ritul latin.a
„Regele învinsă pe Tatari lângă Tissa și rnulțemit de cu-
„rajiul vechilor Romani, le arată scrisdrea Noilor Ro-
„mănL carii robisserâ deja femeile și copii lor și rui-
„nasă cu totul orașul Roman. *) Atuncea vechii ro-
„măni, voind a’șî conserva religia strămoșascâ, cerurâ
„de la Vladislavu ca sâ li de pământul Maremurâșu
*) Din acesta nume de vechi, oare nu s'arii putea mal bine înțelege
aceea ce Hurus in Hronica «a nuinețte Cochi vechi?
 — 56 —
„intre rîurile Mureșîi și Tissa, își luârfi femei Ungure,
„pe care le induplicărâ a primi religia Greaca. UniJ
„din acești barbațl, vestit prin înțelepciunea și curajul
„seu, anume Dragoșu, vânând, trecu cu tovărășii seî
„peste inalțimele munților urmărind un Zimbru^ pe care
„îlîl și inpnșcâ pe malul unui rîu. Locul de aicea le-
„au plăcut și intnrnândussâ acasâ incepurâ a lăuda fru-
„muscțele acestui locu confraților lor. Mulți voirâ a-
„trâi acolo, de aceea, luăndu’șl voie de la Vladisiavu,
„o mare parte din trănșii se strămutară peste munți la
„locul unde Dragoșu ucisă Zimbru, ale găndu’și de duce
„pe acest barba!. Asl-feliu fu începutul principatului
„Moldova in 1359, in locul unde mai nainte rătâceu
/fa tarii.
* )
*
La această spunere, care samănă fdrte mult cu
acea a Iul Caulimir despre începutul Moldovei, trebuie
făcute urmalorele insămnâri: 1. Roman și Flac/i,7a vin
din Veneția, fundeadâ in Moldova Nova Romă sau Ro-
mânui și se biit cu vechii români. Cronica pune a-
cestu eveniment in secului IX inse cu greșală; căt
despre noii români se p6te presupune că aceștia erau
Venețienii sau Genovezil, carii in secuii 11, 12, și 13,
stăpâneu malurile nordice a Mârei Negre. Aceștia ca
Calholici, puteu se scrie călrâ regele Ungariei pentru
pedepsirea Orihodocșilor precum și sâ se numească pe
sine correligionari cu regele. Vladislavu inse ca a-
păsăloriu, a religiei grece și ca recunoscători, remune-
*) Cronica Iui Ilurus lămurește mai bine decăt Cronicarii străini. Elu
însuși țlice, că la alegerea lui Dragoși de Domn, sati adunat Episcopii și
preuții împreună cu notablii.
 57 —
retjă meritele vechilor Romani, adicâ a Românilor. El
li dă locu de trăita în Transilvania: însă nevoit de in-
prejurârile maî susu ^lisse, li dâ voie a’șl cânta o nouă
patrie. ' ; >
2. Cronica arată aceslu evenementu la 1359; in­
se atuncea rege al Ungariei era Ludovicu, eră nu Vla-
dislav. Din acesta putem inchie că cronica greșește in
cronologie, fiind câ Dlugoșiî cjice că Ștefan, au fost al
7-le Voevod al Moldovei, muri pe la 1359. Așa darT
după tolă probabilitatea acest evenement se pote pune
pe la finitul secuiului 13 și începutul celui al 14, căci
pe acest timp se afla ]a Unguri un Vladislav și ia Șerbi
un archiepiscop Sava III. Pe lăngâ aceste și căușele
ce au conlucrat cătrâ acest evenement, dupâ cum se
vede din cronicile contemporane, au fostu in timpulu
acela.
Conchidem deci iarăși c precum venirea Români­
lor in Dacia de asemenea și formarea statelor lor fu
motivate din niște cauze religiose.

§. 3. Moldova pană la introducerea Catolicism

mulul in ea.
Cum câ Dragoșu și poporul seu au fost de reli­
gie creștină orientala, putem vede din mai multe in
prejurâri. Așa, scriitorii apuseni, vorbind despre in­
troducerea Catolicismului in Moldova (1370). alirmâ
că, locuitorii ei aQ fost convertiți din ritul oriental la
cel apusan. Afară de aceea, noi am veijut câ Tomănii
au venit dincoce de Carpațî, numai ca se’și conserve
religia strămoșilor lor, adicâ ritul oriental. Acesta reli-
 — 58 —
gie ÎI animă in tdte inprejurarile : când venirâ Tatarii
ii se strămutară in munții Carpați, iarâ cănd Ungurii, ca
misionari a Papei, voirâ a’î aduce la Biserica Romei,
ii din nou se retraseră in Jocurile ]or primitive, do­
rind a fi mai bine espuși invasiilor barbare, de cât
sâ’și perdă ritul lor Orientalii. Una numai au fost rău
câ, strămutănduse dincoce de Carpați și așă(Jindusâ in
d6ue principate, se sădi o ură intre Români, de care
ură folosindusă crescăndu’l mohamelism, mai câ n’au
nimicită și religia lor, din preunâ cu independința. Nu­
mai pronia iau scutită de acesta.

Introducerea Catolicismului în Moldova.

Aceea ce nu putu face nici ordonanțele aspre a

papilor, nici amenințările regilor Unguri, inplini politica
blândă și înțeleaptă a misionarilor. încă de la 1288,
<Jice Rainald, au fost trimiși Minoriții și Dominicanii,
de câtră Papa Nicolai IV, ca sâ predice Evangelia in­
tre popdrele cele mai depărtate. El citeai chiar seri-
sorea papei, in care se cuprindă următorele: Vi se
impune asămâna cuvânlulu lui D-zeu in țerele Aga-
reneloru, Greciloru, Bulgariloră, Cumaniloru, Vab-
chiloru și alloru poporâ, cari sau depărtată de la Sf.
Biserica Romana. Tolu din Rainald știm că sau tri­
misă misionerl in Valahia, Lilva și Gruzia (Gheor-
gia) in 1370, pentru a atrage locuitorii acestor țeri
la biserica Romană. Lașco, al treile, sau al patrulea
Voevod a Moldovei după Dragoșu, se pleacă la sfătui-
rile misionerilor și primi religia Catolica. Ungaria, Lit-
 — 59
va și Galiția, care de aseminea primisă religia Catolica, *
)
îi dădură îndemn iar Ludovic, regele Ungariei, între­
prinse și o espediție contra lui Lașco, pentru al face
sâ prîm^scâ religia Catolica. Lașco au și scris la
1370, prin minorițil: Nicolai, Meisacsu și Pavel, pa­
pei Urban V, despre întrunirea acestei țeri câtrâ bise­
rica Romei.
Papa Urban scrisa Archiepiseopilor de Praga [și
Cracovia, ca se aducâ in împlinire acostă dorință ; iar
in 1372, Papa Grigorie, succesorul lui Urban, scrisă
lui Lașco o scrisdre mulțâmitore. ** )
Moldova insă ș’au avut Episcopul seu Orlhodocsii
de la Dragoș pană la Lașco ; acuma inse, papa, după
cererea acestui principe, înființară Episcopie in Orașul
Șiret. ***
) Cumanii sau Polovsțiî, carii mai de mult trăeiî
in aceslu Orașu și in imprejurimele lui, după primirea
creșt natățeî, erau suppuși Episcopului de Galiția și de
la el primeu preuți; Inse in timpul imvasiei lui Ba­
tic parte din ii trecură in Transilvania, unde ii fură si­
liți de Ludovic a primi cu toții creștinătatea. Parte
din ii remasȘ in Șiret și in împrejurimi, ne luminați
cu lumina Evangeliel pentru că ȘuLer amintește câ, pe
la 1340 doi dintre minorițl se încununară cu cununa
marliricâ in acest ioc. pentru că au voit a’i aduce la
creștinătate. El dovideșle acest faplu in deajuns. E-

*) Deși până atunce fusase Ortodoese.

**_) Rainuld in analile eclesiastice publica acele conrespundenț».
•••) Engel inantiq: hisloria Moldaviae. pag. 108. alribuește aposlasia Iții
Lașco la ddue cauze: 1. resbelul intre Polonia și Ungaria, 2. speranța că
lepădând orlhodocsia să se poata desparți de femee.
 60
piscopul de Galiția avea ireptu asupra acestui Orașu,
pentru câ prin stăruințele lui se începu predicarea E-
vangeliel intre acești barbari ; dar fiind-câ Tomâniî,
ocupară aceste locuri, apoi papa de bucurie câ au pu­
tut a’și atrage in parte'! un popor, carnea nici arne-
nințerile, nici persecuțiele și chiar resbelele regilor Un­
guri, nu’i putu face nimic, îi dădu drit de ne mijlocita
atârnare de tronul Papal. O ast feliu de cerere se
vede câ o au făcut Lașco cu scop de a feri (era de a-
mestecul altor staturi, care prin mijlocul religiei, s’ar
fi amestecat și in trebile civile. In urmarea aceștia,
papa, in ordinul seu câtrâ archiepiscopul de Praga,
pune urmă țârele drepturi pentru Biserica Moldovei:
„Orașul Sire!, și lot pământul Moldovei, sâ Ge li-
,,beri de ori și ce suppunere sau autoritate a Episco­
pului de Galiița sau a altui care va, și câ acostă țâră
„se nu fie supusa nimlrui in privirea Bisericescâ, a-
„farâ de tronul Toman. De aceea in numirea Episco-
„pului de Șiret, n’are a se amesteca nici un archie-
„piscop.“

Episcopii de Strei sub dependința Biseri-

cel de Apus.

Cei mai însemnați fura următorii.

a) Andrew. Dupâ mărturia lui Rainald, acesta fu cel
intăiu episcop in Orașul Șiret pus pe la 1370, de câtrâ
papa Urban V din monahii ordinului Minoriților. (Șincai
1370. 1372 și 13749
La 1372, amestecândusâ archiepiscopul de Gali-
ția in dre care chestii cu grecii, papa Grigorie al 11,
 61
fâcu pre Andreiu Episcop și al acestei țerT. fârfi se
depindă de cineva, afara de Papa. Era Ia 1386,
Andreiu fu slrâmutatu din ordinnlu papei Urban VI la
arclliepiscopia de Lilvania. (Șincaiin 1384 vorbește deunNicolal)
.
b) Ștefan I Bremondu in adunarea bnleloru pa­
pale amintește câ papa urban VI pela 1380 puse pre
Ștefan episcopii de Sirelu. Așia dar cronicarii poloni
greșescu vorbind de strămutarea lui Andreiu pe la
1386 ; și câ de sigur aceasta strămutare au urmatn la
1380 când aii fost rânduită episerpu Ștefan I (loan I)
(Engl ien antiq. hist. Moldav, pag. 110). (Șincai 1388
Ștefan Rufeni).
c) Ștefan II. Tot din Bremond se vide câ Sie
fan II supra numit și Martin, guverna biserica din Și­
ret pe la 1394 (Ion II 1400).
d) Ștefan J1I. Dupâ mărturia lui Foutin aceslu
Ștefan, din familia Zaicec și monah din ordinul predi­
catorilor fu episcop la Șiret pela an 1412 și dupâ mdr-
te’i lâsâ iota averea sa clerului din Cracovia (Thoma I.
1413 Nicolai și Ion 111 1429) * ) (Șincaî 1400 Theoctist
Sulțer țlice ca, pe la 1401 Episcopia Latinească suG strămutat din Șiret Ia Bacăti)

e) loan IV. Din cuvintele lui Lequien urmează că

acest episcop fu cel intâifi care’șî luă titlu de episcop
al Moldavieî sau a tot poporul ce viețuea in Moldova
(Simeon).
f) Thoma II. Acesta fu pus episcop Moldavieî de
cătrâ papa Alessandru VI in 1497, din monahii ordi­
nului predicatorilor. Despre acesta amintește Bremond.
*) Sincal la 1435 aduce o scrisdre a papei Eugenie IV cătrâ Grigorie
Mitropolitul Moldovei.
 — 62 —

Cu Thoma se precurma episcopii latini din Mol­

dova pânâ la 1633, când papa Climent VIII restalor-
nicrște episcopia Catolică la B icâu.
Trebui inse a insemtia câ deși au ființai episcop! calo-
lici in Moldova păna la timpul arătat, totuși cu ocasia
venirei lui l6n Paleologul la Sucdva, in timpul Iui A-
lesandru cel Bun, D-lu Moldaviei, acest ordin do lu­
cruri incetâ pela 1400 de când seși incepu un nou
period pentru biserica românilor in genere, și a Mol-
dovei in particular, ne având mal mult drept a se in-
tiluia acei episcop! de episcopi ai Moldaviei.

•> > 4 L., -! i 1 J .1

- • • f\ • V J t - V \ f ' 1 1 >
 PARTEA IV-
'■ «ÎS*.

Asupra celoru din urma cinci secoli a

Blssericei Românilor, adică de pela 1300
pană pe la 1866.

Creștinătății în genere sau îngăduiții de Pronie,

în acești din urmă cinci secoli, doue și cele mai mari
lecții, asseminea cărora de la întronarea ei nu se vă-
(Jusse în Islorie. Aceste mari lecții se pare a fi date
potrivită precedatei desbinări a Bissericei, în de Răsă­
rită și de Appusu.
Cea întâiu perijîndu’și împărăția se supusse pre-
domnirei Mahometismului, cea a doua inundândusse de
inovații, acestea născu din sine reformația, care pu­
ternică o struncină și ingustă. Una se supusse spiritu­
lui sub-ordinației și ală ascultare!, alta Papismului, care
ordonă, și așia fu dusse: Bisserica Răsăritului la ascul­
tarea Măriei, care șe^lându ingenuchiată la picidrele lui
lisustt asculta cuvintele lut, £ră Bisserica Apusului la
îngrijirea Măriei, spre multă slujbă, însă Mar ia partea
cea bună s'aii aleșii I . . .
 64
Bisserica nației române, care lupre posițîa sa geo­
grafică. stă la mijloculu holareloru dispărțitdre acestora
ddue mari părți ale moștenire! lui lisusu HrislosO, fi­
rește fu supussă și la ddue mari influențe, una de răsă­
rită și alta de apnsfi *).
Dunărea aceslu fluviu istoricii și misterioșii, pre-
cumu în istoria veche a popdrâloru se vede a fi fostu
o linie de dispută între miază-zi și miază-nople, așia și
în Istoria nouă a Bissericei se vede a fi unii (Jidiu, ca­
rele nici pe Mahometismu nu’lu lassa să se lățească în
Europa, nici pe PapismO și reformație să treacă în Bis­
serica Răsăritului. Aice urmă aceste dispute crunte.
Românii ca lăcuitori prejmeteloru Dunărei se luptă și
respinse și pe o parte și pe alta ** ).
Această îndoită luptă desparte și Istoria nouă a
Bisericei loru în ddue fețe cu totulQ deosebite una de
alta: Bisserica Româniloru de dincolo de Munții CarpațI,
ca luplălore în contra Apusenismulul, și Bisserica Ro-
mâniloru de dincoce de CarpațI, ca luptătdre în con­
tra Mahometismulul. Din aceste ddue punturl de prii—
vire se va alcătui și această tratație»

*) Raynaldus (ad ann. 1436 No. 27), și Lequien în orienle cristîa-

no tom. I. pag. 1251. amintescu despre o Epistolă a Papei Eugenie IV. câ-
tră Gavriilu Arhiepiscopalii Moldovei, din care se vede câ acesta fusese
priimilu la Roma cu mâronoruri și că Papa spera de la elQ că va ii tro.
duce Papismulu în Moldova.
*•) Solidaritatea și frapa religioși a Romîniloru cu Bulgarii și cu
Sirbiî ii ajutft foarte mullu în această luptă. Cilu ființă rigatul Bulgaro-
Roniînu Dacia făcea parte din elrt (Arhiva istorică a României tom. I:
partea 1. pag. 96), după formarea Principatelor^ Romîne a parte relațiunî
frățășlî se ținu cu Serbia (Arhiva Istorică, lom. 1. partea 1. pag. 17).
 65 —
Partea î. Bisserica Românilor de dincolo de Munții
w . >• • 1 1 w •

Carpafl, adică din Transilvania, subu înrâurirea Apuse-

nismuluL în cei din urmă patru secolî.
1. Periodulu întâiu coprimjâtoriu aprope de patru
secoli. (1300-1700). Biserica Româniioru Transilvani
sub influența Reformației și a Papismului.
2. Periodulu aldoilea cuprinzătorii] le unu seculfl
(1700-1800). Biserica Româniioru Transilvani subQ
inlbeulia Uniei și a Papismului.
Partea II. Biserica RomBnîloru de dincoce de
Carpați, adică din Moldova și Țeara Româneasca
subu influenția Mahometismului in cei din urma pa­
tru secuii.
1. Periodulu întâiu cuprimj itoriu de patru secuii
(1300-1700); Biserica romăniloru din Moldova și Tera
Romăndscă sub predomnirea Prințiloru Paminleni.
2. Periodulu aldoilea cuprințjâloriu mai bine de unu
secul (1700-1821]; Biserica româniioru din Moldova
si Țiara romanească subu predomnirea Prinților!! fa-
narioți.
3. Periodulu al-treilea Biserica sub Prinții Romanii.

Partea I.
Despre Biserica romanilor!! Transilvani.
Periodul^ Mă iii.
Subu influenția reformației Transilvania ca Provin*
cie Română fu colonisată pe la suta a 15 și a 16
de mai multe Colonii de Sacsoni. Aceștia ca mal ci-
vilisați luârâ predomnirea asupra Româniioru. Cu ivird
Relormațieu Sacsoni! ca predomnitori Irasse din Ger­
 - 66 —
mania Lutero-Calvinismulfl și in Transilvania * ) Aceș­
tia ajutați pe de o parte de ura Ro mânilorfi ca Orlho-
docsi in contra Unguriloru, ci se silia ai trage la le­
gea Papistășiascâ prin mijloace silnice și al supune ;
Iară pe de altă parte de asemănarea ce (Jicea Lutero-
Calvinii câ este intre Orlhodocsie și Reformație, necu-
noscăndu primatnlu Papii, nici focul curățitoriă-Purga-
toriu,- isbutirâ intru alăta încâtu, după ce Prinții Dom­
nitori Transilvaniei primi legea Lulero-Calvinâ, mai la
urmâ, aceștia inșielărâ și chiar pe înaltul Cleru de a-
doptă in religie oare-care învățături potrivite cu Re-
formația și a și tipări și cârțl intru aceste. De bunâ
samă se ințielege că și Prinții Transilvaniei, ca sî acil
al Germaniei inbrățoșasse Re formația, nu atăta din con­
vingeri religioase, precăt, spre ase scăpa pe de oparte
de Imperatorulu Austriei, și regii Ungariei carii subii
scutulu Papalu î’și intinsăsse Domnia asupra tuturoră
Prințiloru de prinprejuruîu Monarhiei lui, dupre cumil
din istorie este știută indeobștie că Reformația avu de
Tată pe abusulu papalu, eră de mumă pe Politica a-
celui timpii.
Lupta Romhniloru Transilvani cu Papismulă nubin»
se sfârșăște și se incepe cu Lulero-Calvinismulu. Is­
toria Transilvaniei adeverește **) câ stăruințiele re-
geloră ungurești, potrivită ordiniloră Papii, in secululă
al 19 și alu 14 până la atâta asprime se intinsesse in
cât ddue Seminții a româniloră din Transilvania subă po-

•) Documente Istorice despre starea Ierarhică și politică a Românilorfi

Transilvani. Viena 1850. fajia 83 Editorial A : T • L
Documente istoricrice despre starea Politică și Ierarhică fap'a 19-25
easeminea istoria Bisericească aiul P. Majorii.
 — 67
vățuirea PrințilorG lorii descăleca, unulă adică Dragoșfi
in Moldova (1350) și allulu Radu Negru in Valahia
(1290), ț carii*•» dini nou
*’ organiseră
♦ aceste
t *
doue
a •
Princi-
pate fiindii aice mai liniștiți de proselitismulu Apussan.
Aceasta fapta, uimi pe regii Ungariei și’i făcu mai do­
moli in propaganda lorii cea diplomatica. Rlfmâșiția
RomSnilorfi rămași in Transilvania se mai liniștisâ pănâ
spre iinitulu sutei a 15-a, avănduși Arhiepiscopului sau
Mitropolilulu loru Ia Alba lulia (Belgradfl) cu trei’E-
piscopii atărnale de Elu, carele însă să hirolonissâ de
Mitropolilulu Valahiei.
Dară pe la inceputulO sutei a 16-a începu earășl
ase bântui. Reformați» in spiritulu prozelitismului seS
nu se lăssâ mai giosu de cat Papismulu. * )
La Romani pânâ pda întâia giumâtate a sutei a
17 se intrebuinția in biserici numai limba Slavoană
acesta îi und nu numai in Principatele loru : Tran-
silvania, Moldova și Tdra Românească, daru și cu Jte
Neamuri Slavoane. **•••) ) Lutero-Calvinii folosindusse de
acea, că Românii nu ințielegea limba lorii cea biseri­
cească, se folosiră de acestu prileju și subu cuvântă
de ai lămuri in religiune incepusse aii tâlmaci cărțile
bisericești in limba loru Națională. * #
)
•) F6ia pentru minte, inimă fi Literatură. Brașovfi 1846. No 6.
•*) Arhiva istorică a României, tom II pag. 47. probează prin Docu­
mente că însuși Solii' lui Mihatâ Vitcaau la Fraga att njfirturisilu, că Soli-
daritetea prințiloru Romani cu a||I prinți Otlhodocsi nu irilesnitu pe Ro­
mâni a birui atală pe Turrl cât și pe unguri și Poloni.
•••) Cea intăie carte de acestfi felifi se tipări in Brașovrt la atiulii 1580,
in timpuld Prințului Bateri. Ea este o Caianie. Altă Cazanie se tipări in
Belgrad ia 1641 in limpulti lui Georgie Racoți. La 1651. ae ivi Psaltirea
de po limba Evraicâ, apoi Tcatameutulu no fi și unâ Catihisfi cu lolulu Lu-
Ier o-Ca Ivind.
 68
Cu tdte ;că această bine facere se vede a fi fo-
lositore, dară apoi Romanii cu părere de reă vătjusse
mai la urmă, câ aci! dmeni pierdu sufletele suplu fru-
mosulu pretecstu de ale lumina.
Milropolilulă Belgradului Ghenadie se unissâ mai
inlăiu (1580) la publicarea unei Cazanii, daru apoi, un
altă Mitropolitu, după dânsulă, Ștefană-Simionu primi
și introdusă in Cleru CalihisulO publicată din ordinulu
Prințiului Georgie Racoți ce era cu tolulu Lutero-
Calvină. *)
Prinții Transilvani prin aseminea chipă își apucă o
așia indrâsnealâ incâtu începuse a elibera și hrisovuri
sau ofisuri in lucrurile dogmatice. ** ) Prințiulă Georgie
Racoți dădu celu inlăiu semnă de lovire videralâ in Măr­
turisirea orthodocsă. Earâ Mitropolilulu Stefanu-Simeon
avu acea slăbiciune de aprivi aceasta cu ochiu ne-
păssâtoriu- Ofisulu acestui Prințiu, din anulă 1648 Oct
10 dală câlră Milropolilulă, intre altele lămurită ordo-
nă următoarele : „Câ cuvenlulu celu Preasfânlă alu
Juî D-zeă, de pe sfintele
r.......... ale Bibliei vși. Dimii-
cârti.. ....
............
„nica și in alte serbâtori, atâtă in biscricele sale, pre-
„cum și pe la îngropăciuni și ori și unde aiurea va ti
de lipsă, să se cetească in limba Nației salte ; și prin
„toți cialalți Preoți va ave grijă și va face să se pre­
dice.
* Earâ apoi la § II a acestui Ofisu se ordo­
nă: „Câ Calihisulu acumă dată loru ălă va primi

*) Foia pentru minte, inimii, și Literaturii- Brașovu 1846 No. 6

•*) Vezi pomenita fere.
 69
„și va av6 grija ca și alții sa lu priinesca, și pre. ti-
*nerime si elu însuși cu sirguințâ ova invâția Catihi-
„sula acela și prin alții va face ase învăța.*
De insemnatu este despre acela întăiu Catihisu publi-
catu in limba romanească, că in elu sf: taine, cinstirea
Icoaneloru și a Moșteloru, posturile, servițiele bisericeșțl,
călugăria, se leapădă, și t6te țierimoniile bisericești se
numescu închinare de Idoli, superstiții și lucruri de
nimica; si aceste tote Calvinii izvoditori, din sf. scrip­
turi se nevoia ale dovedi.
La alu III punctu alu ofisului se oprește între­
buințarea untului de lemnu in servițiile și tainele bi­
sericești.
La alu IV punctu se introduce unu noQ felu de îm­
părtășire Lutero-Calvinâ, a câria urme au ramasă a-
tatu de înrădăcinate intre Românii Transilvani pănă as-
astăzi. Ea stă intru acea ca in (Jioa de Paști să pri­
mească creștinulu dela preoții păne udată in vină. De
și creștinulu s’aru împărtăși astăzi cu adevăratele sf.
taine in fzioa de Paști, elu totu nu vra să se înfrup­
te până ce nu va mânca acea pane udată în vinu.
Eată singura rămășiță a Calvinistului.
La punctulu alu VI se ordonă ca sf. cruce
și sf. Icoane din biserică să se ție numai spre o a-
ducere-aminte, eară nici de cumu spre ale da vre-o
închinare.
La punctulu alu X lea Mitropolitulu este opritu
ca să nu cuteze ase inpotrivi nici inlr’unu chipu la acii
Români, carii de aiurea indemnați aru vre să treacă la
Lutero-Calvinie, nici să întărâte pe popoara asupra a-
 - 70
celora, ci săi privească totfl ca pe al se! frați.
La punctulu alfi X1 se orânduește ase ține in fie—
care annu Sinodu obștescfl, daru hotărârile acestui
sinod romănescu să nu aibâ putere până ce nu !e va
priimi și super intendentulu (Episcopulu.) Calvinescfl,
carele și sta de fațiâ la sinodu, și era purtattl de pa­
tru Protopopi romani.
La punctulu alfi .XII se rănduește ca pe Pro-
toierel sâ'i aleagă și să’i așieze prin invoeaia Consis­
toriulul, mită simonicească să nu eie, tară din diregă-
torie sâ nu’I p6tâ scoate decătu prin judecatâ dreaptă
și formală ; daru totu cursulu pricinii su’lQ trimită sure
revisie la super inlendentulQ Calvinescu. *)
La punctulu alu XV se hotarește dajdia ce
trebuie sâ plătească MitropoIitulO Româniloru Prințiului,
care se alcătuia din 36 piei selbatice .
Pe lângă aceste Mitropolitulu fu opritu ca in pa­
rohiile românești dela MaramurăsI, Oradia, Hațegu,
Hunedoara, Jlia, Crișu, cum și in alte trei parohii din
ținutulu Făgarașiului sâ nu caute nici unu drepții și
nici unu amestecă de catu numai pe cătu ÎI va erta
super intendentulu Calvinescu.
Reformația afară de acestu Ofisâ mal fu incâ a-
giutatlî prin doue mari mijldce
II :
l-iu Tipariulu, căci alcâtuitoriulu cărțiloru roma­
nești le și tipărea indatâ puindă in fruntea fieș-cărei
cărți și o prefațiâ de polemică, precum in contra bi-
sericei Apusului, de aseminea și a Răsăritului.

) Vețjî pomenita foe.

 — 71
CS Noblessa R omănâ mânată de interesurl lumești și
politice incurăndu urmă curței și priimi Calvinia ca și
Prinții Domnitori. Apoi fiind câ Calvinia se lâția mat
multă prin Missionerl Unguri, drepții aceasta și No­
blessa Românească sau numera tu in urmă cfitră Un-
guri, pier^indu’șl cu totulu naționalitatea pănă aslațjl, *)
In fine spre deplina împilare a poporului Orlho-
docsu se declară
• prin legele țeril câ credinția Ortho-
docsâ este numai suferită, ârâ nu și primită in Țiarâ,
și aceasta numai intru cătfi vorfî ingâdui interesurele
) Earâ pe de altă parte se pusse ca preoții
țierel, **
Orlhodocșl să plătească biră proprietariloru pentru pă-
măntulQ ce Pară (ine pe moșiile lorii. (§. 8 le și alfi
9 le).
Insă nici odată, nici châru subfi Catolicii regi al
Ungariei, precumfi nici subfi Ludovicii I, carele cea
mai
II mare glorie a râsboae lorii își punea dupre cumQ
^icea elfi : ad extirpendos herelicos Schismaticos , re-
ligia româniloru nu suferisâ ca subu Prinții Calvini ***
).
Caracterulu celfi neomenosu alfi lui Gavriilfi Batori este
cunoscutu ****
). Acesta trecu și in Valahia și prâdâ
biserici și Monastici. Vesti tulii Prinții Gavriilfi Betlenfi
purta o ură ne impacată asupra Româniloru, mai vâr­
toșii de căndfi Prinții Valahiel Mihai V iteazulfi și Ser-
banii îl dâdussă câteva crunte bălâlii. Dară apoi subfi

*) Istoria Bisser: aiul P. M: capii IV § l.

••) Aprobata© constitutione». 1653 vec! Documentele și foae.
•••) foea. Brațovâ. 1846 No. 6.
Istoria Bwr aiul P. M Cap. IV $. I.
 - 72 -
Domnirea Prințului cehii moale Mihailu Apafi I su­
ferințele creșliniloru Orthodocși ajunse la o deplina
persecuție ca din timpurile vechi, din causâ mai vartosu
că clerulu in urma nu se induplica deplinii
• • a primi
dogmele Calvineștî. Așîa intre alții însuși Mitropolitul
Sava Brancovanu fu adusu de la Belgradu la Blaju,
unde Apafi avea rezidenția sa ; *;ce nejudecatu fu bă-
tutfl, apoi in bissericîl fu desbrăcatu de veștmintele
Arhierești și aruncata in temniță, și de acolo scosu
in toata vinerea și bâtutu cu toege pana ce âși dede
sufletulu. *
)
Pildei aceștia urmă și allu Arhiereu ** ) Preuțimea ‘
subordinatâ nu mai puținii era supusă unoru neîncetate
persecuii. Această stare de lucruri se urmă așia
până ce Transilvania formală fu supussâ Austriei, când
atunce la 1699 Impăratulu Leopoldu 1. ca unulO ce
persecuta (catolicii fiind) Reformația, prin ofisulu seu din 13
Februarie alu acelueași ană se conteni toate perse­
cuțiile. ***
) r \ K
In Periodulu de doi secuii (alu 16 și 17.) subfi
influenția Reformației, numerâ bisserica Româniioru or­
thodocși douețlecî de Arhiepiscopi sau Milropoliți. A-
ceștia cărmuia biserica dupre canoane, adunandu pe fie
care anu sincdfi le Proloierei ținuluriloru cate cu doi
Preoți bătrâni din fie-care ținutu. însuși Domnitorii
Calvini respectă in ore-ce chipu ființiarea acestui si-

°) Istor. Biss. aiul P. M. Cap. iv § i.

Istor. Biss. aluî P. M. cap. IV §. I.
*•*) Documente istorice, fajia 150-164.
 — 73 —
nodu precumu se vede din Ofisulu din 10 oclomv
1643. la § II. *) Aceslu Sinod mai la urmâ âlu
făcu permanenta din 12 bărbați. Comunicația cu Cons-
tantinopolu li era forte grea și mai cu nepulinția, de
aceea la cașuri importante se adressa câtrâ Mitropoliții
Valahieî, precumu se vede in urmâ din condica hiro-
toniiloru Arhierești a Mitropoliei Bucureștiloru, că câți­
va Mitropoliei a Transilvaniei de la 1680-1698, se a-
flă și iscăliți in acea condică, câ sau hirotonisită și au
depușii mărturisirea credinței in Cathedrala Bucureș­
tiloru. Cumu insa au pâstralu ii orthodocsia subu
împilarea Prințiloru Calvini, pole ori cine sâ ințieleagă
că nu fâră de jertfe, mai vărlosu in acea Epohâ, când
mai Iotă Europa se râsboia pentru feliulu mărturisirii
credinți!. ***)

Periodul al doilea
Sub Ynfluenția Uniți si a Papionului 1700-1800.
Cu finitulu Secuiului alu 77 biserica Romăniloru
Transilvani luâ altă fațiâ. Pe căndu Prinții împreuna
cu Noblessa calvinisatâ și ungurilă își stdrse tote mij-
locde de împilare și asuprire, ca sâ poată trage pe
Români, numai pucinu totu-odatâ și Părinții Iezuiți să
arată cu Iote mijlocele de fâgâduințl de ajutoriu și de
m w i i Me
•) Documente istorice, fația 112-121. t
**) istoria Biss. aiul A. Lesviodaxu, publicată in București.
***) Ca se’și pdtă cineva închipui ce persecuții suferea Romanii Arde-
eni de la Lnlero-Calvini nu are de cătfi a ceti in Hronica Iul Șinca I
om. III. pag. 129-131. despre persecuțiile și condamnarea făcută Mitropo­
litului Sava II, Brancovicl.
 74
ușurare, ca unii ce suplii infltienția împărăției Austriei,
ce pusăsse din noO domnie asupra Transilvaniei, ave
in mână tdte mijlocele de a apâra pe Clirosulu și po­
poralii Transilvanii de împilările Calvinilor!!. Dintre
ddue rele fu nevoițl a imbrățioșa pe unulfi. Și nșia Mi­
tropolitul Athanasie urmașiuIQ lui Theofilu impreunA
cu cea mal mare parte a clerului și a poporului se facă
uniați la anula 1698. Theofilâ inse deși in 1697 is­
căli unia, bazată pe speranță câ va remănea totu Mi-
tropolitii a RomănilorA, setrezi pe urmă câ politica
Ezuiților nu’I lasă de câtfl un vagii titlu de Episcopii,
și acesta sub controlul lor. (Sincal tom. 3, pag. 180).
Unia, această Amfibie, avu ale-sale urmări numai II

puținii vătămătoare. Ființă de pe uscătu se pdle nu­

mi Bisserica Răsăritului, ea una ce merge
II pe cale de
și vărtoasă, insă tare și statornică; Earâ bisseitca
Apusului este călătoare pe mare,
ir ca una ce se mână
II

de cursulfi vănturiloru și alu valurilorfi acestei lumi II

nestatornice.
Transilvanii de și priimi acele patru punturl ale
uniel, precumfi, Purcederea sf. Duhu si de la FHulii,
Primatulu Papal», Purgatoriulu si împărtășirea cu a-
sime, totuși nu Ie adoptă in cărți, nici le tipări, de
frică spre a nu se intămpla vre-o rescoalâ, și așia
cărțile uniațiloru precum și răndueala bissericel totQ
deauna rămâseră una cu a Răssăriteniloru. Se vede
că presimția in București, din pătimirile lui TheofilA,
cum că următoriulil lui la Arhipăstoria Transilvaniei,
adicâ Athanasie, ară putea fi supusfi unei aseminea
mari
ti ispite, pentru câ in condica hirotoniilor^ unora
aseminen Arhierei Transilvani, carea se pâstreazâ pSna
astâ^I in Mitropolia Țierei românești, se vede pe lân­
gă giurâmântulO
n depușii de elu, și o sfatuire in aerisii
aiul Dositheifi Patriarhnlu Ierusalimului, afiătoriu alunce
I

(1698) in București, dată noului hirotonisit Athanasie.

Aceasta se cuprinde din 21 punluri, intre care ise face
iuare-aminte câ la cașuri grele să se adresele la Mi­
tropolia Bucureștlioru.
Domnulh de atunce alu Țierei românești Constan­
tin Bassarabă, pentru a inbărbâta pe Athanasie, ăi dă-
ruește pe lângă altele și unu rându de veștminte Ar­
hierești, și o moșie; Daru inzădaru, câ pela împlini—
tulu annului și-unia se sâvărși. Insă cu prilejulu uni-
el nu se perdu acelu insemnătoriu și vechiu dritâ altt
Clerului Transilvană, ca adică: Preoții sâ’și aleagă pe
Arhiereulu loru, lucru ce la Romano-Catolici nu se ți­
nea: Dară in Transilvania de la anulă 1579 se vede
a fi pussu in lucrare și apoi la 1653 suplu Prințiulii
Georgie Racoți intăritu prin inseșl legele țierii numite
H :
Aprobatae Constitufiones.
Acestu dritu fu unu mijlocii de apărare, precumfi
mai
II inainte de câtră Reformație, așia mai in urma și
de cătră insași unie, precumu vomă vedea mal giosă,
câ Arhierei atârnăndu de Preoți, earâ Preoții de po-
poru, nu se putea face schimbările cu ușurătate. Si
precumu in timpulă predomnirei Reformației se tipâria
cărți in contra Orthodocsiel fără a putea schimba pe
poporu, așia și suplu unie elu rămaseră totă acelQ de
mal nainte, credincioșii legii strămoșești.
In urma proclamatei uniei Leopold I Impfiratulfi
 76
Austriei numitu pe atunce alu Romaniluru, carele luase
Transilvania in stâpănirea sa, prin d6ue diplome din
1699 și 1701 * ) dă clerului unită tdte acele dreptar’
și sculele, de care se bucura și clerulă Romano-Cato-
licfi, de care celu Romănescu pănâ atunce era lipsbu
cu Intuia, fiindu ai ’naiute in catigoria ieraniloru,
precumu in relație catrâ Guvernă, de aseininea și că-
trâ Proprietarii pămănturiloru. După făcuta unire, unu
râsV’jmpu mai multă de 50 de ani, nu se mai vede
înscrisă de episcopala și de clirosulu Greco-R^ssăritenii
neunitu și Ortllodocsu. Unu micu numeră de așia
numiți Disidenți figura ici cole, nu ca o societate re *
cunoscută, ci ca o corporație suferită.
lesuiții insă nu se astămpârarâ nici se mulțemise
indeplinu cu făcută unire, Ii doria ca precumu mai
nainte super intendentulu Calvinii, așia și ii, să apuce
oarecumu unu feliu de Epitropie asupra aceloru din
nofl uniți. Aceasta o căpătă ii mai cu sama subă cu-
vanlu că clerulă și poporulu unitu era ignorantă și a-
vea trebuințiă de luminare. ** ) Se vede că acii Pă­
rinți lesuiți cugeta a merge mai departe de câtă ho-
torăssa clieru impăratulu in acele doue Diplome date
Româniloră, din care cautjă au urmată multe neinție-
legerî și supărări. *
iezuiții isbulira de ase orandui unulu din ii ca
Presidentu Consisloriei Eparhiale, suplu nume de Pa­
ter Theologus, și ase disliinția numirea de Milropolitu

*) Documente, tapa 150-177.

Istoria Bisericeasca ahiî P. Majorti cap- IV §.2, 3.4, 5, 6, 7,8, 9,10
 77 -
safi Arhiepiscopii, și in loculu aceșteia se introdusă nu­
mirea numai de Episcopii. Scopulu acestei schimbări
era ca puterea mai inaltâ a administrației bisericești
sa treacă la Arhiepiscopalii Romano-Catolici) a]Q Stri-
gonului. Aceasta incurându se ințielcserâ, și la anula
1793. Maiu 25 fu adunata sinodulfi așia numita Mare^
la care se afla fație 35. Proloierei. * ) In actele a-
cestui sinodu Mare se afla holârfitu urmalorele : La
„No. 5 „cele patru punturi care cuprind nuia, pururea
„și ne abalutu le va păzi și le va ținea cinstituifi nos-
„tru Clirosu ; earâ la mat multe cu nici unu chipu sâ
nu se silească.
*
La iVo. 6. “Legea Cannniceascâ ce se țlice pe
„românie Pravilă sâ rămână in puterea sa și dupre
„aceea sâ se facă judecățile.“
La No. 12. “Prea cinstituifi Părinte Theologu,
„înștiințări păgubitoare și pe ascunsfi îndreptate spre
„vătămarea Clirosului să nu trimită, nici inpreunâ în­
țelegeri de aceslfi felifi cu Domnii țierei sâ nu aibâ,
„ci să se ințieleagâ cu Preasfințilulu Domnii Vlădica și
„cu cinstituifi Clirosu.“ **
)
Intre aseminea neinvoeli serioase, cășunate de Ie-
9

zuițL nimicii era mai Crescu, de cât fi ca in Clirosu sâ

se facă earâși cercări de întoarcere la Ortodocsie, lucru
ce și urmă. Poporulu nu prea știea ce se întâmplă cu elfi.
Din cele patru punturi ale uniei și din tete dis­
putele scolastice *nu pricepea nimica. Elu se ținea

*) Documente, fwția 150-200,

**) Documente. fa|iw 150-2^0.
slrânsfl de cărțile orihodocse și de forma dinafară a le­
gii. Ne invățetura era destui de mare. Se afla sa­
te întregi in care abie era câte unt! mireană care s§
știe de rostii măcară Talâifi nostru. Servirea D-zeeasca
totfi se mal fîîcea in multe locuri, in limba slavonă, pe
care poporul nu o ințielegea.
Mitropolilulu unițilorQ nu se mal trimetea la Bu­
curești spre ase hirotonissi, ci se hirotonisia de cătră
acii trei EpiscopI Eparhiali uniți, după ce inai întâii!
persoana aleasă de câtrâ cliros se intâria de împăratul
și de Papa.
In aseminea împrejurări neplăcute multora din râv-
nitorii credințil, o ne cunoscută persoană bissericăscă
cumă se vede fu trimissă in Țiara-Româneascâ și se
hirotoni Episcopii, și suplu nume de Dositheiu Țirca,
se întoarsă in Transilvania și incepură a hirotoni Pre­
oți. Acesta după cătu-va timpii fu alungata, și Epis­
copală uniații de atunce loannă Patachi hirotoni de a-
ddua oară pe acii Preoți ; Earâ mal la urmă ertă pe
acelu Dositheiu și'lă orândui Episcopii Eparhială la Ma-
ramurășă *)
Aceslă Arhiereă alQ unițiloru loannu Patachi fiind
inlâiă hirotonisită dupre Canonizația Papei, elu strămu
II ­
tă scaunulu Mitropoliei de la Belgradu la Fagarașă și
fiindă că elu saă prearălală plecată spre Papa, apoi au
murită otrăvită. **) După elu câțiva ani bisserica u-
nițiloră se administră de Părintele Theologulă, prin care

•) Istoria Biss. aiul P. Majortt cop. IV $. 2, 3,-10.

°*) idem, »
 — 79
șl mal multa safl ațițatO nemulțiemlrea.
Pentru a liniști poporulă la 1732 se orândui E-
piscopă uuițilorfi Samoilă Clainnă, carele pastorindQ
până la 1751 nu putu in altă felă impâca spiritile, de
câtă mărginindă oare cumfl pe Părintele Theologulu și
publicândă in popor8 câ se ține totă de credințiâ strB-
moșiascâ. Aceasta trasa asuprăl nemulțemirea Curțel
de Viena și a Papii, pentru care călători la Viena,
unde mijloci și scoase multe drituri și ușurări pentru
poporulă seQ, după care mal la urmă fu chiematu la
Roma spre ași da răspunsă. *)
Inne ființia acestui Episcopă acasă se ivi intre
uniți unu Sihastru de peste hotaru cu numele Visarion,
carele prin predicarea sa făcu mare mișcare in po-
poru, mai vârtoșii vâzândulă câ elu umbla prin sate
plăngândă și luăndă copiii cel mici in brațe, ăi uda cu
pârăe de Iccrimi. zicândă câ prevede perderea suflete-
)
lăru acestorfi nevinovați prunci. ** Prin aceasta mulți
se lăserâ de unie, maill vârtosu vâzândă totu in acelu
timpii câ bunulă și apărătoriulă Păstoriă alu Românilor!!
II

nu se mai intdrse dela Roma.

Lui Clainu ti urmâ Petru Pavelă Aronă. Vesti-
tulfl Sihastru Vissarionă fu alungată din Țiarâ; Darl
in urma lui e la annulti 1759 se ivi un fl altă noă
Apostolă cu numeln Sofronie venită din țiara Româ­
teascâ, omă na cu blândețe ca Vissarionă, ci de o
fire aspră și pornită. Elă incepu a predica in

•) Istor. Biis. alu! P. Major, cap. IV. f 2, 340.

•*) idem.
 80 —
contra uniei nu numai cu gura ci și cu fapta indu-
plecându pe poporu ca sa se rescdle asupra preuțiloru u-
niți pe carii prinzindui îi scotea din sate afară cu tote
ale loru. Aceslu Sofronie, dupre descrierea Istorici-
loru și însuși alui Srecu *) era unu barbalu cu ofa-
țiâ forte imposantâ și insuflâtore de respectă. Negre-
ța barbel, galbinela feței, strălucitorea videre a ochi*
loru, traiulă celă aspru și înfrânată, tote îlu agiuta
in întreprinderea sa. Poporalii in scurtă timpii fu maî
tolu in picioare, și cârmuirea abea putu oarecumă cu
mâna înarmata alu maî liniști. Sofronie fu alungată
innapoi peste hotară in Țiara Româneasca, dară se-
mințile aruncate de elu creștea și se imulția, căci după
ce resculă părțile de răsărită ale Transilvaniei, de o-
dala se ivi la Apusulă ei unu Preolu Ioană poreclită
Tunsulu, pentru că'lu tunsăse Vlădica unită Petru A-
ronu, fiindu că elu predica la poporu in contra și a
Papismului și a Uniei și a Calvinismului.
Acesta alegea zilele de Iarmaroace pentru in-
1
linirea planului seu. Cându in fine după ce au deș­
teptată inimele credit cioșiloru și la maî multe Iarma­
roace au triumfală. la cea de pe urmă la larmaroculu
de sf. Petru in Sătulă Pugacioe fâcândifșî Amvonu in
mijloculu Pieței iută rată pe poporu, pentru care peste
noapte și fu prinsă de o cârmuire și trimisă la Vienan
de unde dupre giudecata ce i saă făcută fu eliberată
dînduise și pensie de la hazna pe toată vieața. Elu
însâ intorcâuduse in Transilvania și neliniștinduse, fu
*) Istoria Biss. al l-iu Srecu (Nemțesco) tom IX, facia 39.
apoi alungai ii peste hotaru *)
Cu Iote că susu ara tații predicătol n’ail prelu­
crata cu blandețâ Apostolească, totuși ii isbutiră a
desface pe Romanii Transilvani in doue părți, așia ca
cea orlhodocsă se fie mai mare (800,000 suflete).
Urmașiulu lui Petru Aronu, Athanasie Rednicu,
prin (Jelui seu cel nemăsurată pentru unie aii întărită
și mai mullii acea despărțire, așia incălu poporulu is
bina Iu in doue părți începuse ași vărsa sângele.
Ocărmuirea politicească intra la mijlocii și nu
putu altu-feliu liniști lucrurile de cătu dândii și ortho-
docșiloru unu osebită Episcopii in persoana lui Dionisie
Novacovici. Unii voescu a videa in această despăr­
țire a Romăniloru Transilvani și o tainică conlucrare
a Guvernului Austriaca pentru ai slăbi. ** )
Urmașiulu lui Athanasie Rednicu Grigorie Majora
(1772-1788) mai alină dușmăniile făcându și pe o par­
te și pe alta a ințielege, câ vrajba valămâ și pe unii
*
și pe alții
De aice bisserica Româniloru Transilvani rămăne
in doue părți, una a Unițiloru, carii cunoștea canoni-
sația de la Papa, eară alta a neunițiloru sau a ortho-
docșiloru, carii se hirotonisia de Milropolitulu Sirbescu
de la Carloviți. Cea intăiu era protejată de guvernă,
cea adoua impilată, una ajutata, eră cealaltă părăsită
Cu tote aceste și uniți! era să se întoarcă cu toții la
Istoria Biss. P. M. cap, IV 2, 3, 4, -10,
**) fdea,, 1846, No, 6. frumoșii si comică descrie istoricul Betlea
Mi dosii îngâmfarea lui Atanasie dupâ ce sau întorșii de la Viena in Diplo­
mat capatatu dela imparului Leopoldu la 1701 (vețlî in extenso la Șincai
tom ii 111. pag. 198-200),
6
 credinția orthodocsa, dacă nu s’aru fi retrașii de lângă
Episcopulu Grigorie Majorii Părintele Theologulu Iezuit,
ce intrebuinția unu proselitismu vicleană. Insă cu
depărtarea acestuia Unia se liniști și se întări, urmând
lui G. Majorii Vestitulă loannu Bobu, carele cărmui a-
cea bisserică uniată până in secululu nostru. Bisseri-
• ca orlhodocsă urma dela aceslQ timpii (1767) a'și ave
osebitulu seu Episcopii in Sibiu, insă in faptă elu era
numai ca unu administratorii. Elu se orânduia dea
dreptulu de câtrâ Milropolilulu Sirbescu din CarlovițI.
Drilulu și obiceiulfi celu vechiu de ași alege însuși
clirosulu pe Păsloriulu seu, râmassâ numai Ia partea
uniată.
Orthodocșii cu durere privia trimițindulise Pastori
dintre Șerbi. Aceslu feliu fu după Dionisie NavacovicI
unu altu Sofronie Chirilovicî (pe la annulu 1773) ;
Dupâ acesta urmă Gedeon Nichilici (1783) ; 6râ dupâ
acesta, Gerassimu Adamovici, la orânduirea căruia ne-
primindulu poporulQ ca pre unulu ce nu știa limba tur­
mei sale, guvernulu fu nevoită a intrebuinția mijloace
pentru adumeri pe cil neprecepuți.
Aceslu Episcop făcu mullu bine pentru clirosulu
și PoporulQ orthodocsu. Elu ințielegănduse cu Epis­
copulu uniațiloru loanu Bobu, pe de o parte împacă
dușmăniile intre aceste doue părți ale poporului, eară
pe de altă parte trassă căt-va îngrijirea guvernului și
asupra acestui rilfi și confesii cu totulu părăsite. Ellu
muri la annulu 1796. *) Triumfăndu Toleranția in

) Istoria Bissericeiica P, M, cap, IV §, 2—10

 83 —
Europa, șî in Transilvania (1790) se statornici prin
obșteasca adunare și prin decretulu împăratului losifu
II *) acea deopotrivă respectare a tuluroru credinților
și prin aceasta se alină oare-cumu acea învechită vraj­
bă care vătăma și pe o parte și pe alta a clerului
și a poporului. Pe câtă de folositdre au fostu urmă­
rile Tolerantei, pe atâta și de vătămătoare. Ea ade­
vărată câ au liniștită incâtu-va spiritulu popoareloru
dară Pa fi aruncată dre cumă intr'ostare de apatie de ne­
simțire, cu unu cuvântă zicândă au născută Indiferen-
tismulu (nepăsarea) religioșii, de la care nu’l departe
nici Indiferentismulă Morală și Socialii.
De la 1796 pănâ la 1810 Orthodocșil Transilvani
nu avu Episcopii. Bisserica loru se administra de un
Vicariu agiutată de unu feliu de Consistoriu. Se (Jice
că Clerulu nu ave unu fondosu din care să se poată
ținea unu Episcopii dupro cuviință.
La 26 Maiu 1810. Impăratulu Austriei Francisco L
ca rege alu Ungariei și alu Transilvaniei **) eliberă
unu Decretu, ca Clerulu Românilorfi OrthodocșI sâ’și
aleagă Episcopii din Nația loru. dupre vechile obice­
iuri, precumu ași alegea și Clerulu uniată ; larâ pen­
tru ținerea lui sâ se facă unu fondosu la care fieșî-
care familie orlhodocsâ să dee căte trei creițari pe
annu. Din acestu fondosu Episcopului se însemnă prin
acelu Decretu o leafă de 4,000 fiorini (12,000 so-
rpcoveți) pe annu. Rămășița fu hotorâlă pentru in-

•^Istoria Biss, P, M, cap IV 2 —l1

*•) foca,.,, 1845, No, 45, 46,
 84 —
temeerea unui Seminariu lângă acelu Episcopii, dară
mal întăiă Professorii lui se pregăti inveținduse in Uni­
versitatea de Viena. In urinarea acestui Decretă se
ordonă la toți Protoiereii orthodocși să se adune in
Politia Turda, unde in ființia Comisariulul împărătesei!
alcătui unu Sinodu. Acestu Sinodu allesă trei Candi-
dați din Clerulă Romănu, dintre carii Preolulu Vassi-
lie Moga fu intărilu de călrâ impăratulu de Episcopii
la 21 Decemvrie 1810 și hirotonisită de Mitropolitul0
Sirbescd din. CarlovițI. Cu alegerea acestui Episcopii
se statornici această eparhie pe niște principii care se
urmeaze și pană astăzi. Modificânduse intru câtu-va
la alegerea noului Episcopu in 1818. Ele se cuprindă
întro instrucție tolu din același annu, dată din partea
împăratului alesului Episcopu.
Acea Instrucție cuprinde 19 Articule. Si eatale
în prescutare : *)
1 iu. Episcopulu să propună giurâmănlulu Omagială
și se privigieze ca clerulu și poporule să râmăe in
credință neclintită cătrâ impăratulu, și ori ce încercări
de necredință s’aru ivi, îndată să le arăte.
2 le. Episcopulu să nu uite că denumirea lui a-
tărnâ dea dreptulu de la indurarea Domnitoriului pre­
cumu sună și Arlicululă 60 din legele politicești, pen-
țru aceea să păzascâ legele Patriei și ordinile prea
înnalte suplu amenințiare de pedeapsă.
3 le. Numai la indoele asupra vre-unel dogme
poate a se adresa la Mitropolitulu de CarlovițI și a-

*) fbca 1845, No, 45, 46, vezi de aseminea și documentele,

 — 85

ceasta numai prin știrea stăpânire!, earâ aiurea nici de

cuină. Apelația in causâ de câssâtorie trece la guvernă
precumu sună impărâtesculu rescriptu din 3 Septembre
anulă 1783.
4 lea. Alătă Episcopulu cală și Consistorialii simtă
datori ași trimete protocoalele la guvernu spre revizie.
5 lea. Episcopulu va privigie cu mare luare aminte
ca misionarii streini să nu intre in țeară.
6 lea. Aseminea ordinii sâ primească și Protoiereii
și top Preoții, ca să nu sufere amestecarea Călugărilor
din vecinătăți, mai vârtos pela munți.
7 lea. Sâ nu se încerce a sili sau a amăgi pe cii
de altă religie la religia sa.
8 lea. Să știe câ privilegiile religioase și scu-
telele naționale din Ungaria nu se întindă și la Clerulă
orlhodocsu din Transilvania, precumu nici sau întinsă
vreodată.
9 lea. In cele temporale (lumești, politicești) să se
conforme dupre legele și datinile țerii.
10 lea. Episcopului se insamnâ leafa de 4,000 fio-
rinî pe annu din tacsia Clerului , și sâ se ferească de
ori ce feliu de alte luări urmate pănâ alunce. Visita-
ții prin țiarâ sâ facâ numai cu știrea guvernului având
pe lângâ sine câte doi Comissari Civili și pâzindu Ar­
ticulai I—iu din partea I—iu lilula 8 a legeloru
& țierii numi­
te, Aprobatae constiluliones * ), nici Clerulu sâ nu
scoată mai mullu de la poporani de călii aceea ce isâ

*) Documentele vezi de aseminea legele Transilvaniei numite : Apro-

batae Conatiluliones.
 — 86
dâ prin reseritul din 23 Sept, anul 1784.
11 lea. Preoții neuniți (orthodocși) nu potu ave fon-
dosuri bissericești. adică locuri de Iconomie scutite pre­
cum au preoții acei uniți.
12lea. Dacă parte din uniți aru trece la neunire
(orihodocsie) alunce proprietățile parohiale de pământii
trebuie să se lese preoților uniți.
13 lea. Dacă la vre unu Jocu aru trece toți popo­
ranii la neunire., rămâindu numai preolulu unialu, a-
tunce până va fi elu in viațiă va stăpâni locurile pa-
rohiale.
14 lea. Daca in vre unu satu voru fi și uniți și ne-
uniți alunce Bisserica acolo aflătoare să fie a uni*
țiloru.
15 lea. Episcopulu Gerassimu făcussâ schimbări in
regularissirea Parohiiloru neunile așezate de împărăție,
la 1806 sau făcut o nouă regula rissire pe care Episcopul
să nu cuteză a o mai sminti.
16 lea. Preoții sau inmulțitu prea tare spre greu-
tatea poporâniloru, deci Episcopulu subu nici unu cu-
vântu sâ nu’i adaogă peste aceea ce sună regularissirea
minlitS.
17 lea. înmulțirea prea mare a Preoțiloru neuniți
au trasu cu sine chearu și sărăcia Joru, abaterea la
Iconomie și ne îngrijirea de poporu ; Episcopalii să nu
dee preolu de calu numai la prescrisulu ntnneru de
familii ; ărâ la întâmplare neprevăzută se facă arătare
ja guvernă.
18 lea. Cultura poporului atârnă de la Cultura Preo­
țiloru ; deci Episcopulu sâ hirolonisască in viiloriu de
 — 87 —
acia, carii aO petrecută nu numai Classurile Normale
ci și cele gramaticale,
19. lea. S’au mai descoperită și acea pedică a Cul-
turei câ Preoții să facă dupre hatâruri; Deci Episco­
pală sâ'și pue toată Silinția spre slârpirea acestui
abuză. *)
N. Despre statutele ctimă astăzi se administrează
Clirosulu Română din Transilvania, vezi Documentele.

*) Unipî inse sub Episcopul!! lorfi înochentie Clain! intre anni

1736-1738 cfipâtA de la imparatulft Carol VI și proprietăți fonciare
și privilegii mal superioare de câtu a neunițiloru. Acele in ex­
tenso sun*u publicată in Chroaica lui Șincaf, tom, 111, pag, 281-292
inse și lor ea și Orthodocșilorfl li se oprește comunicațiunea cu
Clerul din Modcva și din Valahia. Șo înțelege pentru ce.
 3ARTEA II-
Bisserica Romaniloru clo
dincoce de munții Cârpiți, adică
din Moldova și Teai-ra lîomăne-
scăinsecululual 15,16, 17, și 18-

Periodulii I cuprinzătorul de trei Secuii 1400-1700

%
Biserica Românilor supt Domnii Pământeni.

Moldova și Tiarra Romanească de și nu atâta au

foslu supusse influenței Apusului ca Transilvania, to­
tuși fura minate și silite oare cuinii indirepte de spi­
ritul Proseliiismulul Apussanil.
Bisserica Romei spre ase despăgubi 6re cuinii de
pierduta Bulgarie, începu in secolulu XIV și XV le de

a ei ascultare pe Moldova și Valahia. Pe călii nu pu­

tea isbuti armile aceloru Regi, pe atâta se silea Mis-
sionarii a face prin mijloace blânde. La Sinodalii de
Florenția de și Mitropolitul!! Moldovei Damianu se uni
cu Papa, totuși Prințiulu Alegandru celu Bunii, nu’lu pri­
mi in țiară, și elu ași ceru de Miiropolilu pe Arhidia-
conulu Patriarhului de Ohrida, ordonîndu a se depăr­
ta Episcopulu Catolicii de la Sireliu la Bacău.
 — 89
Rai nai du in Analile Edisiastice (secnlnlu XIV și XV)
cuprinde mai multe corespondențe intre Papii de Roma
și prinții Moldovei și ai Walahiei; din ele se vede ca
Prințiulu Lascovu și cheru primise credința Romano-
Catolică, spre a plăcea Poloniei * ) și ase despărți de
soția sa **).
Daru pe Ia inceputulfi secuiului 16—Ie puterea Ma-
hometană ajungându până la marginele Dunărei: Apu-
sulii de frică, uită pe un timpu sislemulu proselilismu-
lui. Elu se mulțemi ași afla lângă Dunăre unu sculă de
apărare. Acestu scutu, acestu $idu, pronia âlu rădică
in persoana a doi Prinți. Ștefanii celu Mare Domnulu
Moldovei, pe la (initulu secuiului 15 le și incepnlulO ce­
lui alu 16-le holără granițele până unde Mahomelis-
mulu are ase întinde in Europa. Patruzeci bătălii pen­
tru credințiă, in ace epohă cându Turcii se afla mai
fanatici in resboae, și comendați de cei mai bravi sul­
tani, au hotărâtă soarta bisericei creștine in Moldova;
iarfi patruzeci de Biserici (Jidile de acela mare Prinții
intru memoria aceloru 40 de biruinți, adeverescu fap—
tulu Istorică, până astăzi. Niște asemine isbâmjî plecă
in urmă pe Turci, ca in Capitulația Principateloru, să
priimească și aceste doua articole cu totulu contrare
sistemului loru ce, până atuncea au urmată, adecă: l-iu
Geamii Turcești in Principate să nu se didească

*) Apoi vedemu in urma, pe la 1561, că Ivonia sau loanii, pentru a

capala favorulu Turcilor și domnia Moldovei se tăe imprejuru (Gorelius
pag. 25.) Șincai tom. II pag, 225.
Papa insă la aceasta nu consimți (Engcl in anliq; hist. Mold : pag. 108)
 90 —
2-le Musulmanul" să nu poată avea avere nemișcătoare
in Principate.
Dela sine se înțelege ca asemine principii ne po-
trivite cu Planulfi lâțirei Mahometismulul, nu era ]esne
de mistuită pentru Turci, Ii dorea ca pe Incetulu să
prefacă aceste țierî din tributare in Pașalâcuri. Multe
opintele il făcu intru aceasta; daru apoi pela finilulu
secuiului 16-le Mihailn Viteadulii Prințulu Valahiel, prin
mai multe biruinți, âi făcu pentru totu deauna ase des­
parți de asemine magulilore speranța.
Papii de Roma intitulă pe acel doi Prinți cu numele
de scutilorii și apărătorii creștinătățel, *) sultanii in-
țielegându îndeplinii cu cine au delucratu lângă Dunăre,
pentru a măguli pe domnitorii Principateloru Moldo-
României âi numără totu pe aceiași treaptă de mărire
in care numără pe Hanii de Crâmu, și pe Locoțiitoriî
de Bagdatu, dandule totd unile și aceleași Insignii și
Investituri.
Dupre mărturia Istoriografului Caramtjimu (tom. VI
fația 363), solulu Litvel calice Țiarului de Moscva loanu
HI. rȚiara lui Ștefanii este îngrădire a tuturoru țeriloru
noastre; dacă sullanulu ova supune va fi de primejdie
și pentru noi și pentru tine!,, **
)
In Raporlulu dinafarnicu sau polilicescfi, Bisserica

•) Magasinulu IsloriaiS pentru Dacia tom, I. facia 145 de LaurianS Bu­

curești 1845.
••) Un Hrisovu aiul Ștefanii celu Mare din 1459, Malti 20, publicații in
Arh iva istorică ■ României lom. I. partea 1. pag. 114 probează că aces(
Dotnnu ftiu pecâtu a respinge pe Turci cu sabia pe atăta a respinge propa­
gandele catolicilor obligăndu po chiaru locuitorii Unguri, case nu plătească
^ir8 la Episcopul^ Catolicii.
 91 —
Moldo-Romăniei slalornicinduși soarta și inființiarea sa
precumu sau vă^iulu mal susu, totu odaia in acestu
periodu lua oare care prefacere și inbunâtățire și in
privire curatu religidsâ. Episcopulu Catolică din Siretu
fu strămutată la Bacâu în timpul lui Alexandru celu Bunii
*)
fiindu ca acolo se afla mulți Unguri. (Sulțer, lom. III
pag. 603).
Dupre cumu se vede in Oriens Christiansu aiul
Lequienu, Impăraluîu lustinian au fostu supusă Eparhiile
Daciei Arhiepiscopiei din lustiniana prima numită in ur­
mă Ohrida. Cu înființarea regalului Bulgaro-Românu
lângă Dunăre Episcopiile acestui stătu atârna lolu de
Ohrida. După sfărâmarea și căderea Bulgariloru de din­
colo de Dunăre, Românii âși formă dincoce de Dună­
re Principatele loru, injgebându mai intâi alu Transil­
vaniei, de unde apoi, dupre cumu sau vațjutu in partea
ânlâi, formă și Principalele Moldo-Romaniei; Episcopiile
acesloru țieri âși avea atârnarea loră dela Ohrida. Pe la
iinilulu sutei a 14-a și începutulu celei a 15-a se în­
ființa Mitropolia țerei Românești mai ânlâiu in Argeșu
și apoi in Târgoviște și a Moldovei in Suceava * )
atârnându de aice înainte Episcopii de Milroj oliții țieril
loan Paleologulu in călătoria sa la trecându
prin Moldova, făcu pe Mitropolitul!) ei neatârnalu de
Ohrida numindulu Aflo-chefalos. Dară cu tole aceste

•) Generalulu Bauarfi (in promenioria pag. 39) țlico câ până la Radu

celu Mare era numai un Episcopii In jara Romaneasca, ți câ acestu Domnu
dupre sfatuld Patriearhului Hifonu au faculu ți Mitropolitu ți doi Episcop1
In Ramnict ți Bufleu; iaru LogofătuluiMiron spune ca Alexandru celuBunâ
au intemeetu Mitropolia în Șuceava ți Episcopiile de Romanii ți Radauț*
(veț)l Lelopiaejuta Iul),
 — 92
la nnulil 1456, Ștefanii celu Mare vă^ându pe Patriar-
hulu de Conslantinopolu bănluilu, și murindfl Vissarionu
Mitropolilulu de aluncea alu Moldovei, scrie tolu Arhi­
episcopului de Olirida Dorotheiu casă dea binecuvântare
ase hirotonisii unu altulu, la care ise răspunde că ceia-
lalți Episcop! al țierei să hirotonisască pe und asemine
dupâ Canoane * ) de unde se vede că pe acelu timpii
trebuie să fie în Moldova unii numaru de trei Episcop!
lucru ce se adeverește și din Analile țierei. **
)
Grecia, Bulgaria, Serbia fiind acum cu totul pi­
cate sub giugul Mahomelan, mulți din clerul mai cu
samă Bulgarii și Serbii, fugia in Moldova și Valahia
unde sub scutirea Prinților Orthodocși rcsufla un aeru
mai liber in lucrările Epangel meiloru. ).(***
După sinodul de la Florenția la care sa’u unilu și
Damian Mitropolitul Moldovei )(**** Domnul șițiara nulu
»
mai primi ase inlorce, și in locul lui au ales altu Mi-
tropolitu. Și cu tote stăruințele împăratului loan Pale-
ologulu )(***** Moldova rămase orthodoxă.
Pe cât lăcașurile D-zeeșlI era combătute in Tur-

Magasinulu istoricii pentru Dacia tom. . facia 277.

**) Letopisețulii lui Grigorie Ureche cap. IV facia 103 și 104 dupre Edi
ția publicata de M. Cogalniceanu Iași 1845.
***) Istoria Moldovei și a Valahieî publicată franțuzește do M. Cogalni-
cianu in Berlinu 1837, fețele 63, 109, 117 ți 118.
****) Lequ’en Oriens Christianus tom. I. pag. 1253,
•****^ Hronica lui Sircai tom pag 397, De aice se vede că Autoche-
falia ce o dedesă Paleologul Bisericei Moldovei era cu scopii reii, adică
spre ase rupe de orthodocsie și a se uni cu Papa, pentru ca acesta să lea-
jiute in centra Turcilor,
 — 93 —
cia, pe atăta ele sporea in Principale. Fieșiî-care Mi-
tropolilu sau Episcopii, fiește-care Domnii /rebuia a zidi
și a inzestra una sau mai multe biserici. Mai cu sa­
mă in secululu 16-lea și 17-Ie se părea ch toți se în­
trecu intru acesta. In niște țieri unde nu înființa nici
Spitalurl nici Scoli, nici Orfano-lrofii, nici casse pen­
tru cei săraci, firește trebuiră ca acestii feliu de așe-
zeminte publice să se ivăscă in adăpostul Monastiriloru
si supt îngrijirea Părinților Călugări. Așia Monaslirea
Golia fu intemeelă pentru a ținea o casă obștescă pen­
tru cei lipsiți de minte; Monaslirea sf. Trei-Ierarhi
pentru scoli, M. Galata pentru sărăci, și altele mai
multe lolu cu aseinine îndatoriri.
Manuscriptul! de cărți Spirituale umplu bisse-
ricilo și Monaslirile. Scriitorii se înmulțise parte prin a-
cii Părinți fugiți do prin Turcia, parte prin obiceiul de
atuncea ce era ca Confesorii la mărturisire in loc de
Epitimie sau Canon pusu asupra celor greșiți carii șliea
carte, «ă indatoreză pe celu ce se pocnește a scrie cu
mâna sa vre o carte și a o dărui la Biserică. In Mo­
naslirile Principateloru se afla mulțime de asemino ma­
nuscripte slavinești.
De mirare trebue a fi cuiva vSiJind câ intru ase-
mine Epohă bântuita; ]a 1512 sau tipărit Evangelia
slavinească pentru ce intăiașu dată, in Târgoviște, ca­
pitala de atunce a Valahieii. Meșteșugul Tipografiei nu
se aflase de mult. Staturile slavonilor de lângă Du- *
nare era cu totul sfărâmate de Turci, și Literatura Ier
îșl naște pe ce intăiu fiică in legănul Românilor f* ).
•) Nici chiar istoria tipografiilor din Roșia nu probează c/i pe la 1512
sar fi lipiiritu vro o carte acolo in dialectul slavon,
 — 94 —
In Valahla se lucra mai mult Dialectul Serbo-
Bulgaru; eră in Moldova mal mult acel Malo-Rossian. (* )
Care aru fi fost, alunce starea scoaleloru, Istoria
nu neau păstratu documente de câtu atâta se desco­
peri în urmă câ Tomșa Vodă (1564) au învățat carte
la școala din Sătulii Rădășenil {inului Sucevei. )(** Apoi
dacă într’un satu sa află așa scoallf din care eși un
Domnu alu țerel, se vede dar că era pe alunce oare caro
silință la învățătură în ClerO, căci elu înfățoșa pe a-
tunce pe corposulu Profesorală alu-țerei; nestatornicia
înse acelora timpuri nu lăsa nimică a prinde rădăcină.)(***
Studiile înse mai înalte le făceau Moldovenii la orlho-
docșii din Galiția (Apendice la hronica Hușilor pag. 14
și 15).
Sau vâclutu mai susu că Moldova pe la finitulu
secuiului al 15; ave pe lângă Mitropolilu și câțiva E-
piscopi; Valah’ia înse abea pe la inccpululu secuiului 16-le
pe lângă Mitropolitul ce ave din vechime șiau mai fă­
cut incă doî Episcop!, unul de Rămnicu și altul de
Buzeu, și se dede clerului o sferă maz întinsă. Acesta
se săvârși prin zelulu Prințiului Radu Negru Vodă.
Acesta in călătoria sa la Constantinopoi trecând prin Adria-
nopol află că acolo se ține la inchisdre un fost Patriarhii alu
Constantinopolulul cu numele Nifonu. Prințul mersă Ia

«) Ltzaru Baronovici Episcopulu de Cernigovii alu Molo-Rossieî, la 8

Martie 1657 fu hirotonita în la|L (vtțji Arhiva iatorica tom. I. partea I.
pag. 15, No. 75, Polonia fiindu Catolica Exarhatulu Mitropoliei Moldovei so
întindea și asupra provințiiloru •rthodoxe din Polonia.
Calendariu pentru Romani pe 1850; lassi facia 55,
*B*) Scdla lui lacovu.Despotul Moldovei înființată in Cotr.ariu ar fi produs
multe lumini, dacă elu nar fi fost molipsiZ de Spiritul Calviniimului, care au
făcut mult reii și lui și țerel (Șincai tom. II, pag. 214, 215)
 — 95 —
Patriarhul in inchisdre. Din conversație află in elu un
barbat invațat și un Păstoriu virlos. Făcu cu elu în­
voire ca săi ceară libertate de la Sultanul, și sălu
facă Mitropolitu alu Valahiei. Agiungând in Constanti-
nopolu și propuiud acesta Sultanului ăi invoi cerire a și
la inlorcere alu luă in Valahia. Acest Sf. Patriarhii
dădu o nouă viață Clerului Valahieu statornîcindu și
cele ddue Eparhii din nou. și hirotonisând pre Episcopf.
Elu fiindu mai mullu unu Sihastru de cât un Arhiereu
de .lume, insufla o nouă dorința câtrâ viața Monahi-
cescâ și de o dată să ivirâ mai multe comunități de
Monahi prin Munți; cărora Radu Vodă le făcu mai multe
afierosiri pentru traiultt vieței. Acești Monahi mai du—
mesnici sălbatăciunea Poporului și'lb făcu a înțelege mal
bine ideia adevăratei religii (*).
Sf. Patriarh Nifon pe la 1508 căiju in disgrație și
se trase la sf. Munte in Monastirea Sf. Dionisie, unde
după morte, D-aeu alu premări de sfânt cu mai multe
minuni; eară Radu Vodă și Valahia sau pedepsită prin
mai multe semne a mâniei D-zeești. Pentru caie Mu­
ștele lui fu aduse in Valahia de un allu Domnu Negul-
Vodă Basarab, spre alinarea pedepsei, care milostivire
dobăndinduse, cu sinod se statornici serbarea Sf. Patriarh
Nifon la 11 August. ). (**
In curând după acest sf. barbatu pe la 1510 se
ivi in Valahia un Monah anume Macsim din familia Prin­
ților Serbiei, carele incă pe la 1507 făcu un mare bi-
*7 Pe la 1690 Ierarhii Moldovei, anume Mitropolitul Athanasie și Grigorie
Episcopul de Romanii, spre a respinge barbaria Musulmanilor se adresa la
Papa Sixln V. și acesta scrisa la guvernul Poloniei spre a proteja pe Mol­
doveni in contra Turcilor (Archivum Valicamim Armario 44 tom. 29 pag. 40a
*'') Viețile sfinților publicate in Tipografia Monas N6m)uluî la 1815 velita
11 a lunci luî August).
 — 96

ne bisericei mijlocind împăcare și unire intre Domnitorii

Creștini a Moldovei, Valahiei și a Ungariei, spre ase
pute mai ușorii apăra incontra comunului lorO inimicii,
După Sf. Nifon aceslu Macsim se orăndui Mitropolilu
alu Valahiei (1508-1510) (* ). Daru și acesta ne
păstorind indelungu se inlorse in Serbia pentru cautje
politiceștl. )(** După acesla la 1510 urmă in scaunfi
Macarie. De bună samăv in timpulu acestuia se înființa
in Valahia ce intăiu Tipografie slavinescă, in care la
1512 sau tipărită Evangelia. După acesta pănă ia 1648
urmeijă in Analile Valahiei un numfiru de 17 Milropo-
liți despre carii Istoria nu ne spune că ar fi făcut ce­
va insemnatu. La 1648 se sui pe scaunul Mitropoliei
Slefanu cu a căruia bine cuvântare sau tipărit in limba
Românescă Pravila ce mare: Îndreptarea leget; dupre
Nomocanonulu lui Alexie Aristen, la 1652. }(***
De aseminG in Moldova de pe la incepululu secu­
iului le'-le pănă in timpul sinodului ținulu in lassi Ia
1642 se arătă numai prin calaloge un număr de 36
Mitropoliei, fără ase istorisi despre ii cum că aru fi fă­
cut oare-care fapte însemnate in lucrurile bisericești
Tdtă îndeletnicirea clerului precum acelui din Va­
lahia de asemine și acelui din Moldova in Periodul
*) Istoria Șerbilor și a altor slavenl de loan Raici (Sîrbcșle^, Viena Par
Cap Vii facia 324 § 2-10 \ 5
•*) Dopa Evlaviosul Radu urmând in domnia Valahiei Mihnea cel ne ev-
laviosu Macsim părăsi țeara cu un chip delicat (Arhiva istorică a Romanic
tom 11, pag 65 68,
Ve^li precuvântarea acestei carp,
’4C’) Un singur Mitropolit al Moldovei Gheorghie Movilă scrisă Papii Grigo
ric XIII că nu primește calendariul Apusan la 1584 Codex Nunciaturac Vie
nensis ad vocem sociavia (Sinea! torni II pag 238),
 97 —
pană la amentitulfi sinodu sta numai în prescrierea car-
țilorfi slavineștl și întru formarea Chinoviilor!! prin munți.
La aceasta nu puținii indemnu dădură și părinții fu­
giți din Serbia și Bulgaria, spre a se scăpa și adă­
posti de împilarea musulmană in Principale. Aice ii
aflăndu adăpostii subu scutulu Prințiloru religioși, pre-
cumu in Valahia subu RaduxNegru și Neagu Bassarabu;
in Moldova subu Ștefanii și Bogdanii, se uni cu
călugării pământeni și formă mai multe Monaslirî, pe
care aciî Domni și următorii lorii le înavuți cu Danii.—
La 1508 unii Monahii Sîrbu curmă resbelulC dintre Bog­
dană a Moldovei cu Radu a Valahiei. Vetji Hronica lui U-
rechie la acel an și Arhiva istorică a României t. II pag. 65.
Nimicii era mai firescu de câtu a aștepta ca du—
pre legatara ce ave Românii din inceputu cu Bisserica
Greceasca să se întâmple atunce unii lucru ca acesta
ce se făcu spre onoarea credinței mântuirea făcălori-
loru de bine și folosii comunii, mai multu de câtu parti­
cularii. Patriarhii Constantinopoliei avea o influenție
hotărâtoare asupra lucruriloru Religioase din principate,
adese ori se vede călălorindu prin Principale și puindfi
lucrurile la cale *). u™a lorii se ivi și cete de Mo­
nahi. Unii rămânea in țară, alții folosinduse cu Milos­
tenii de pe la credincioși, se întorcea la locurile de
unde era. Inse atâtîi unii câtu și alții fu geloși stră-
juitori aix Româniloru ca să nu inlre vre o dogmă streină
•/ HL 1M a |

in Biserica lorii, pe timpulu cându Papa prin regii Un-

Constantinii Brancoveanu întemeierii și Mitocu de locuință pentru Pa-

triarhulu de Conslanlinopolu cându vinea in București, la Monaslirea
Sântului Gheorglue. (Sincai: tom. 1)1. pag. 180j.
Z------------- \ 7
f Bayorlscht |
IStaatsdlbliothek I
I Mur.ohen J
 —a 98 —
gariel și a Polonie! se silea a! trage la Papismfl, âra
Reformația ce agiunsese pănă la hotarăle loru ăi ade-
minâ ]a Lutero-Calvinismu. Prin (Jeluia acestu fierbinte
a Monahiloru greci se păzi neclintită unirea bisericei
Româniloru cu biserica de orienta. Românii rămase scu­
tii! de cursele cele întindea cei de religii streine, pre­
cumu și de certele religiose, care la Apusu au causatfl
alălea vărsări de sînge ; eră Grecii întru resplălire do­
bândiră iubirea poporului și favorulu Prințiloru * ).
Clerulu Răsărîtenfi, Greci, Bulgari, și Șerbi, ași
perdură existența politică a staturiloru loru, prin urmare
ii știu mai bine a învăța pe Români cumu trebuie să’și
păzască pe aloru. Mai mulți Patriarhi RăsăritenI um-
blăndu cu milostenie prin Principate, totu-odală sfătuea
pe Prinți și pe Boieri camă mai bine să se porte pen­
tru a nu grăbi ii însuși acea de islovu cădere a lorii
subu giugulQ Musulmana. Ii zugrăvinda cu văpsele vil
și tragice sdrta bisericii loru, a Monastîriloru, a locu-
riloru sfinte și chera a sf. Mormânlu, înduplecă pe Prinți
și pe boieri a închina Monastiri pământești cu tdte^a
verile loru nemișcătore la acele locuri sîinte, și prin
aceste averi numai se potu ele ținea și apăra de lăco­
mia Turciloru. Pe lângă aceste dănuiri zidiră ancă și
împodobi mai multe Monastiri de la sf. Muntetalft Alho-
nului— (Șincai anula 1707 ** ).
*) Cercei Mihailrî istoricul» ungurii țlice, că Romanii Ardeleni privia pe
Prinții din București ca pe niște patroni ai loru și do aceea se adresa
călră Patriarhul» de Constantinopolii cu protestație in contra iinpilă-
riloru apusene (Șincai tom. IU. pag. 201.)
**) Ooshei Patriarhul» Ierusalimului străbătu pană in Transilvania de un­
de gtivernulu tiu alungă înapoi in țera Romănescă (Șincai. tom. 111.
pag 197,-198)
 — 99 —
De pe la giumStatea inse a secuiului alu 17-le
(1640) mișcările Reformației făcute in Transilvania avu
oare-care înrâurire in Moldova și in Valahia, căci
introducerea limbei Naționale și depărtarea celei sla­
vone se ivește și in aceste Principate. Mitropolitul!!
Wărlaamu alu Moldovei temânduse de Catihisulu Lutero-
Calvinii ivilu in Transilvania (1643), care pe atunce se
lățise și in Moldova, se hotără a-publica o carie in lim­
ba Națională anerisitore acelui Calihisfi, precumu și o
Cazanie la 1643, spre a feri pe turma sa de amăgi­
rile Reformației, care se folosea de aceia că poporulu,
in limba streină, nu înțelegea dogmilo Lege! sale. In
urmarea acestora începu a se tipări și alte cărți Bise­
ricești in limba Română, mai cu semă de câtră Mitro­
politului Dosilhel pe la 1673-1686. Pildei aceștia ur­
mară și Valahia, căci precumu amu văzuiu mai stisu
au publicații Pravila ce mare (Nomo-Canonulu), și așa
jn Transilvania se imbrățioșă limba Romănescă, ca prin
ea să se introducă Reformația; eră in Moldova și Va­
lahia spre a se feri de ea.
Cu acestu prilejiu al Reformației se ivesc in Biserica
Principateloru pe lângă câți-va vrednici Păstori, mai
multe fapte vrednice de insemnatu:
I. Sinodulu ținuta in lassi (1642) de Părinții Greci,
Ruși și Rdmânî pentru giudecarea lucrăriloru Patriar­
hului Ierusalimului Chirilu Lucarie, și pentru aprobarea
Mărturisire! ortodoxă a lui Petru Movilă. ). *

*) Documente autentice despre religia greciloru tipărite franțuzește de

Aymon in Haia 1708. Acestu Sinodu sau (inutil suhu preșidența ini
Parlenie Patriarhulu Constantinopolului și au luatu parte la elu și Ar­
himandriți. (Philipus Cyprius in chronico Ecles. Graecae pag
478 ; și Lequien in oriens Christianus tom. I. pag. 1253.)
 — ■
100
II. înființarea unei scoli Bisericești in lassî ia Mo-
nastirea sf. Trei-Ierarhi la 1614 de cătrâ Domnul Va­
silie Liipu^ la care au adus pe Rectorul Academiei de Chiev
Arhimandrilulu Sofronie ***) ) și alți trei Dăscăli pentru
acărora ținere acelu Domnii au dalii trei Moșii; **) A-
ceste persone fu recomendate de cătrâ Petru Movilă
Mitropolitulu Kievului, care era fiiiî a Domnului Moldo-
vei Ieremie Movila. Acesta școlă, din nestatornicia lim-
purilorO rămasă in nelucrare până in zilele noslre; cAndu
pi timpulu guvernare! generalului Kiselevu Seredeschisă,
și apoi se scosâ acele moșii in folosulu scdliloru?
),
*** subu
Domnia lui Mihai Sturza, prin stăruința Reforendariului
Scoliloru Gheorghie Asaki.
III. înființarea a mai multoru Tipografii în limbile,
Gvecescâ, Slavonă și Română: pe lângă motivulu datu
de Reformație, mai era și aceia, că Grecii innâdușiți in
Turcia nu'șî pute rădica acolo glasulu, nici mâcaru a-
ve vre-o Tipografie spre ași ecsprima prin ea soro-
liniile și a se apăra și ii de Apuseni. Așa se imhină
nevoia Greciloru cu a Românilorfi și pe la finitulu Se­
cuiului 17 se ivescu mai multe Tipografii : 1. in Monaslirea
sf: Trei-Ierarhi din lassl, unde pe lângă * cărți Bisericești
se tipări pe la 1648 și Vasilicalile sau Pravilile împă­
rătești. Acesta Tipografie fu trimisă de Petru Movilă,
Mitropolitulu Kievului. 2. In Monaslirea sf. Sava din lassi.
*) Vezi catalogul» Bectoriloru academiei de Kievii tiparitu rusește in
cartea numita: Descrierea Lavrei §i a Ierarhiei de Kievîi.
**) Vezi condica Docurnenleloru moșiilor» Monastirești paslratâ la Arhiva
țerei Moldovei. Titlulu moșiiloru Trisfetilelorîi.
Vezi Acta acestui proceșu in arhiva academiei de Essi.
 101 —
Pentru acostă Tipografie fu dănuite osebite moșit,
pentru a ține mal muJțl bărbați invățaț! in limba
Grecă, Slavona și Romana. Aceslu «șezSmăntu dupre
cumu se vede din Analile țerel *) era unu felia de A-
cademie de științî anume «așezate pentru apararea Le-
gel. Ce mai veche Liturghie se află tipărită in acesta
Tipografie in limba Slavonă și Română #*).
3. In Monastirea de lângă lassl numită Cetăjuia unde
se tipări cartea lui Melelie Sirigulu, in contra Luteraniloru.
4. In Tărgoviște, unde după Evanghelia Slavinescă
din timpulu lui Neaga Basarabii 1512, se vede earfiși
in limba Slavinescă tipărită TnodulQ la 1649 in inoita
Tipografie, unde earăși sad tipărilfi și celfi mai vechia
octoihu.
5. In București, unde pe ISngă alte cărți bisericești
in Limba Slavonă se ivi multe și grecești precum: Dog­
maticii! di dascalia a Iul Anthimu Ivirilulu.
Aceste Tipografii fu pe lângă altele și apărător#
de proselilismulu Apusanu, căci pe lângă alte cărți a-
pnrătore se ivi Ia^l688 in București Biblia in limba
Romăuescă tradusă de pe cei 70 de tălmăcitori, respingandu
cn acesta Mitropolilulu Anthimu pe Biblia ce Reformați! din
Transilvania o tradusă de pe lecstul Evreescu, saă mai bine

■Wfh »i
»--— •
•) Letopisețele Moldove! publicate de M, Cogâlniccnu Inssl 1845.
•*) Precurmi acesta liturghie de asemiuea multe din cele mal vechj
Ediții de carp Române se aflii la autorulu acestei priviri istorice, Ar­
hiereul Filarelâ Scribanu.
Acea Liturghie se tipări cu bine-cuvSntarea Patriarhului Ierusali­
mului, subu acăruia protecție era ace tipografie, și se irupărp indarii
pe Ia bisarici, dupre cum sa probezi din chiartt^titlulâ el.
 — 102 —

zicSndu de pe cea Nemțească a lin Luterfl și o imprSștiesa

prin Moldova și Valahia *).
Din aceste se vede că ce ăntâiu tipografie slavi-
nescă fu in Târgovește și s’aru p ite crede ca și Mol-
dovanulu Pamva Bărânda reformatoriulu tipografiei de
Chievu arh fi foslu unu discipolii eșitu lin tipografia
Târgoviștei **).
Reformația de la Apoșii motivă a se ivi din Mol­
dova tpei mari apărători a ortodocsiei ***).
In giumătatea din urmă a secuiului alu 17—Ie se
vede a fi eșitu din ace scoiă din M. sf. Trierarhî pre­
cumu și prin mijlocirea acelora Tipografii (ele era ca
unu feliu de așezămînturi de învățătură), unu însemnata
număru de bărbați invSțați, intre carii se numera : I.
Mitropolitulu Dosilheiu, omu invățalu, și carele fu dusu
in sclavie de cntră regile Sobiețîchi cu Iotă arhiva ție-
rii in Polonia de unde ducănduse la Moscva muri acolo;
2. Spatariulu Nicolai Cărnu, carele ajunse in urmă Am*
•) Intre anii 1684-1702 aii păstoriții in biserica Românii o persoană foarte
vrednică de insemnatu atatu prin erudițiunea sa catu și prin activi­
tatea sa; Ea este Episcopulu Mitrofanu, mal întâia la Huși și apoi
la Buzeu. Elu publica trei opere in limba greacă. 1. ^Descrierea sf
Mormăiitu a Patriarh. Dosithei (Istor. bis. a lui Meletie tom. 111. pag
200) 2. Tesaloniculifsf. Simfonii (Lequien Oriens Christ. tom. pag 1246).
3. Enhiridnl Patriarhului Dositei. Pe elii Prinjulu Șerbanu Cantacuzinii
l’au însercinatu cu corectarea și publicarea bibliei Române in 1688-
♦*) Lecsiconulu Istoricii (rusește) tom. 11. Ediția II. Peterburgii 1827
facia 150.
***) Aceștia fu 1. Petru Movilă Mitropolitulu Kievului autorulii mărturisire!
Ortodocse. 2. Varlaamu Mitropolitulu Moldovei antoriulu refutaținnel
calihisului Calvinescu a lui Rakoți, 3. Spatariulu Nicdlai Milescn (Car-
nu) autoriulu Manualului ortodocșii compușii de elu în Stocholmîi, prin
care satisfăcu dorința Ambasadorului francezii, xMarkisulu Pompone,
pe lângă Curtea Sveziei, 1659.
 — 103
b&sadorfi a JuT Petru celu Mare la Bina. 3. Dimilrie
Cantemiru Prințulu Moldovei cunoscută ca unu insemnatu
autoriu, 4 Mironu Costinu si alții.
Din Analile țerii se vede că in acele ddue secule,
adică alu 16 și alu 17, Clerulu Principalelor era supus
dăriloru ca și țeranii, și abia numai pe Ia finitulu se­
cuiului alu 17 in Valahia subu Prinții Cantacuzinești și
Ghiculeșt!, era in Moldova sub Prinții Cantemirești și Ghicu-
lești se scose de subu biru, fiind că elu acum incepusă
a lua o posiție mai cu influenție și cheru în lucrurile po-
Hticeștl. Adunările generale pentru alegerea Prințiloru
și facerea legelor dintru—antal era prezidată numai de
Mitropolitul și de Episcop!, eră mai la urmă se adaose
si Arhimandriții și Igumenii. Glasurile Clerului ajunse
aprepondera in adunări și a face luări aminte pănă și
Prințiloru Domnilor!. Arhiereii se însărcina pănă și cu
missiî câtrâ staturile vecine. *) Așia Mitropolitulu Ge-
deonu mersă la impăratulu Roșiei Alecsie Mihailovici
pentru a închina Moldova subu protecția Roșiei (1656)
și alții **)
Clerulu acumu in Principate agiungSndu tare, in
câtă și cheru Patriarhi! de Răsăritu pentru interesele
Jorâ ălu măgulea, Istoria nu știe a se lămuri suptu care
anume influență Patriarhicească se află elu acumu.
*) Așa Varlaarnu Milropolitulu Moldovei fu triinisu de Prințulu Vasilie
Lupul la Malhei Prințul Valahiei in Tărgoviște, unde cu această oca-
aiune, cumnatulu Prințului, Boeriulu Udrișle Năsturel ii arhtă și îi dădu
Catehisulu Calvinescu a lui Racoți din Ardealu, și Varlaarnu inlorcăn-
du-se acasă publică vestita anerisire acelui calihisu. Vezi prefața acelei
atierisirl.
***) Adunarea deplină (rusește), a legeloru imperiei Roșiei.— Ediția I. de
la anulu 1649-1825, De aserninea, la 1770, Inocentie Episcopuliî de
Hușu fu triinisu, cu doi Arhimandriți și doi boeri la împărăteasa Ro-
•iei Ecaterina II, (hronica HușilorG de A. Melhisedecu, pag, 306),
 — 104 —
Tuspatru Patriarhii se afla acumu petrecători mai
mullu prin Principale de călii pe la scaunele loru. In
analile țereloru se vede că multe lucrări atătu biseri­
cești cStu și poliliceștl se făcea acumu cu bine cuven-
larea unui Patriarhii, acumu cu a altuia, adică căndu se
afla aice alu Conslanlinopoliel, se cerea a lui binecu-
văntare, căndu alu Ierusalimului, se cere la acesta, când
era alu Alesandriel la acesta si când al Anliohiei la acesta.
Abie odată numai se ivi Arhiepiscopul de Ohrida in lassi.
Petrecerea acestor sfinte persone era atât de adese în căt la
prilejiul inmormănlărei Prințului Constantin Caniemir in
lassi, se afla patru Patriarhi (1693) *). Mai mulți din
ii căuta inleresurile loru; daru Patriarhii Parlenie,
Dositheiu și Hrisantrt ai Ierusalimului, au lăsata urme
de adevărațl sculilorl și îngrijitori ai Bisericei.
Din aceste pe de oparle se lămurește ac6 veche
istorisire a Mitropolitului Gheorghie din 1723, cum că
impăratulu loan Paleologulu, in limpulu lui Alesandru
celu Bunii, trecându prin Suceva, iu intorcerea sa de
la Viena, și dorind a câștiga ajutoriulu Moldovei pen­
tru apărarea Constantinopolulul de Turci, hărăzi drilulfi
de neatârnare (Aftochefalosu) Mitropolitului de Moldo­
va **
) eră pe de altă parte că Milropolițil acestor ddue

*7 Letopipețulu Moldovei capii XI facia 270, dupre Ediția publicată de

M. C. Eșii 1845; și hronic» lui Șincai lom. III. pag 166.
**) Pentru a ințelege ca aceasta aflocefalie atfitu de ren înțeleasă de ca-
tra unii, citamu aice patru lapte ; 1 Excomunicarea de la Patriarhie
a Episcopiloriî Moldavei din anula 1395. Acta Patriarhatus Constau*
tinopolit. piarulu Ecdesia 1866 Nr. 7. 2. Afurisenia de la Pair, a
Mitropolitului Dosilhei a Moldovei fCronica Hușilo-u pag 147) 3-a
jud« cala Mitropolitului Valahiei Theodosie prin delegații Patriarhului de
(’onslantinopolu la 1679 (Șincai tom. III pag. 127) 4 Catherisirea tuf
* Gavriilii M Iropolilulu Moldovei la 1792. fHroniea Hușiloru pag, 366
370». Aflokefalia deci insenineMii administrațiunra independenta in
cele interioare, tarii inse a fi sustrasa de subu juriBdictiunea Cano-
 105
Principale pe lângă a lorS poziție respectată chiarO de
câtră Patriarhii Răsăritului, avea influenție și in alte po­
poare Orlhodocse ce se megieșă cu Principalele Mol­
dova și Valahia. Așa pe la 1628 se vede că Episcopul
Orlhodocsu alu Galiției leremia era hirotonisita de Mi­
tropolitul Moldovei *) si la sinodulu din lassil 1642.
Varlaam Milropoliltilu Moldovei se iscălește Ecsarhu alu
Podoliei de sus și do giosll **) care pe atunce făcea
parte â Galifiei. *&
)
Iară Transilvania la 1656 trimite spre hirotonie
de Arhiereu pe Protoiereulu Simeon in Valahia ia Mi-
tropolitulu Ștefan pe care acesta călugSrinduiu și nu-
*

mindulu Sava ălu și hirotonisește Arhiepiscopii al Tran­

silvaniei, dupre cum mărturisește istoricule Sîrbescu.
loanu Raid (Part, a IV cap VI, §, 9 și §, 10). Din
care istorisire se vede că Mitropolitulu Valahiel purta
atunce însușire de Ecsarhă al Patriarhiei pentru țerilo
Ortodocse învecinate cu Principatele.

nieă in cele exterioare, prin care se conserva unitatea dogma tisilă

prin art 9 din simvohil credinței,
*) Descrierea Ierarhiei de KievQ (rusește),
**) Monument# autentiques de la religion des Grecs, par, Ayinon, 1708
pag; 339, Aceasta carte se afla in biblioteca academiei de Kievfl,
secția cărțiloru franceze, Nr, 46,
***) De aceea Milropolițî Valahiel se numescG Exarhî a Ungrovlahiei fi­
ind cii avea de la Patriarhia de ConslantinopiUn dreptul de a hiro­
toni pe Episcopii Transilvaniei, iară Mitropoliei! Moldovei de ase-
ininca se numeri» Exarhî plaiurilor fiind ca avea dreptul a hirotoni pe
Episcopii Galijiel și a Podoliei.
 PERIODULU II.
Biserica Moldovei și st țevei
Romanești subu Domnii Fana-
rioți. 17004821.
Cu ocasia resbelulul din 1711 intre Roșia si
Turcia Sultanii ințielegându, că Principatele se corespundă
și consirnțescO cu Națiile slavone, nu numai prin religie
ci și prin limba slavonă, care pană acum incâ lot pre
domnea in Biserici și in lucrările Diplomatice, hotărâ
a nu mai îngădui in Principate Domni pământeni. Unelte
a planurilor sale află in Fanară (o Mahala a Constant)
niște rămășițe ie familiele vechi a fostei Noblese Bi-
santine. Si așia de la 1711 se trimise Domni Fana *
rioți in Principate cu osebite tainice inslrucții de a da
o nouă direcție acestui popor și de al abate de la con­
simțirea cu cele-lalte Nații slavdne. De odăta, mal
cu samă subu Prinții Mavrocordați se înființa scoli in
la«si și București pentru limba Grecescă și Bomanescă. *)
Limba Slavonă se opri cu totul de prin Biserici și de
prin canceleriî; daru până la o deplină formare a unul
cleru nou îngădui a se tipări cărțile Bisericești giumă-
*) Așețjemlnlul din 1741 a Domnului Constantin Mavrocordat pentru
învățătura Clerului, să se vadă in UricariS partea IV pag, 396-408. Ehl
merită un studiu întinsă asupra acelei Epohe. Aseminea importanță are și
Hrisovulu Domnului Grigorie Ghica din 1718 (Uricariul >artea 1. pwg 58-64)
 — 107
Inie Slavinește și glumătate Românește. Mal multe cSrțî
de asemine felin sunt remase păn8 in (Jilele ndstre.
Si așia acea ce reformația începu , Fanarioțil îndeplini,
Cu tote cele mal sus (Jise, lupre cum se vede din
Letopisițe, Clerulu pământenii nu voia a se dislipi de
chiri Roșia, și Mitropolitulu Moldovei Antonie (1736)
in timpul resbelului intre Roșia și Turcia, pentru ore
care înțelegeri ce avu cu Felmarșarul Minihu, fu nevoit
a fugi in Roșia, unde i se dădu Eparhia Cernigovulul ;
eră in locul lui in Moldova Prințul Grigorie puse Mi-
tropolitu pe Nichifor de nern grec de la Peloponesu *)
Inse Mitropolitulu lacobu I. urmașu a iui Nichiforu,
fiind discipulu a lui Antonie se folosi de nemulțumirea
Clerului pământenii asupra lui Nichifor ca grecii, și a­
dună sinodu (1752) din toți Arhiereii și Arhimandri­
ții țierii, la care cu afurisenie și blăstam hotăra ca de
acum înainte să nu se mai pună in Moldova Mitropolilu
streina nici Episcopii Eparhiolu. ** )
Acesta este al doiie sinod ținulu in lassi in Epoha
acesta mai nouă.
Principii fanarioți fu insă mai norocoși in planu­
rile lor in Vâlahia. Dintre 13 MitropolițI ce au păs­
torită Valahia în suta a 18-le și până in (Jilele ndstre
numai 5 se văd a fi pământeni; eră ceialalți toți greci-
Poporul din ambele aceste Principate văzând că
prin introducerea Domnilor streini pe încetul âși per­
dea driturile sale strămoșești, obiceiurile pământului si
*) Letopisețul lui I6n Canla dupre Ediția publicata la 1845 lassil de M.
Cogâlnicenu huo. III. p;«rt. 1. facia 179. De aseininca cartea numita Mocko-
BcKifi 4Î5Bom>THTi mecayocJOB« na 1776. Mocnea fajia 167.— (Interesată Ca-
iendariu pe* anul 1776.)
••) foaia 1845 5. 11. facia 87, 88, 89, 90.
 loe —
chârfi essistența Naționala, nl^ui mal mult# eătra oltrt,
se aruncă in brațele lui, îln puse in fruntea sa, si la
mai multe prilejuri subu scutulil aceslu religioșii se
opuse împilărilor si abusurilor Prinților streini *) A-
ceasta urinare slavilarisindu oare cum lăcomia străini,
Prinții Fanarioțî, spre rși putea împlini inieresurile lor
și a se îmbogăți, incepu mai mult de cat cheru Prinții
Pământeni de mai ’nainte a respecta pe Clerfi ți aî da
osebite privilegii pentru al face de a tăcea. Așia Prin­
ții! fi loanu Alesandru Ipsilant (1776) mijloci de la Pa
♦ riarhii de răsărită pentru Mitropolitulu Valahiel Grigo-
rie titlu onorabila, de locoțiitoriu alu Chesariel Chapadociei
spre a remănea in urmă ți pentru urmașii lui. Se ve
de ci acesta Prinții respecta pe Mitropolitul Grigorie
ți ca pe unu Iu ce cu câțl-va Boieri fusese mal înainte
la impărălesa Ecaterina II in Petersburg pentru osebite
cauțja a Principatelor cu Turcia ; *) **
) pe lângă care
văzuse totu odată, că la 1774 iulie 13 Comandantul de
cipitenie a armiilor Rosiene răsboitore aluncâ in Tur­
cia, Generalul Petru Saltăcovii, dăruise acestui Milro-
politii Moșlele întregi a sf. Dimitrie celui nou, pe care
eli in expediția sa le aflase in Bulgaria, la salulu B«
suraboyu, de unde adueăndule cu cinste le așiază in
Biserica Mitropoliei Bucureștilor, și se prăznueșle nu-
meiului pănă astățji, la 27 Oclomvrie *** ).
*) Fiind ca din anticitate fie care corporapune sad breslă do prin orațe
îți avea biserica sa ; ți Episcopul rânduia pe starostele bisericei ți a cor-
porapunei, apoi de la sine se itițalege că Episcopul era tot o dată ți apă-
rMlarulu intereselor acelor corporapuni (Cronica Iluților pag. 361* 369.
**) Împreună cu acea d»-pulapune munlenă fu trimisă ia impăratesa Eca­
terina ți o depola|iune Maldovană in fruntea caria fu Inorenlie 8-
piscopul de Huți, care se presenta la imparatese la 28 Martie 1770,
căndu in Moldova era cu oțlile Rosjtne generalul Eleinfi (Cronica
fluților, pagina 301-309. ' *
*••) Viepde Sfinților publicate in tipograf: Monațt: Neamț: Octom 27 Șile.
 — 100
In așia chipS Ta^AndO Prinții Domnilorl cm nn nu­
mai țiara ci și împrejurările politice favorăză așia de
multfl pe Clerfi Ai ingSdui o influență l'drte mare ți
chearu in lucrările politicește așa1» incâtă in cele m a i
grele împrejurări Mitropoliei ajunsSse giudecatorl a c«-
uselor dintre poporu, Boieri, și Domnitori.
Ocupat deci in așa feliu de lucruri mai multă Iu
mețlî de cât Bisericești, Clerulă uita in urma adevărata
sa chiemare. Elu nu se îndeletnicea dupre cuviință cu
educația și moraluln poporului, ci mai cu samă cu în­
mulțirea averilor, ca prin acâsta sași pdtă ținea Vaza
in cele din afară lucruri lumești. *)
Subu giugulu apăsătoriu al Turcilor firește urma ca
Clerul să se prefacă in lacom și iubiloriu de argintă,
căci subu despotismu aceste nu mai pot fi limanulfi și
scanarea împilaților. Părinții Greci umbla tacum cu
milostenie și chiar cu predica prin principatele de la
Dunăre, și insufla totu acelu morala creșlinescfi ce in­
sufla odinioră predecesorii lorii, vestiți! Parlhenil și
HrisanthL
*) Domnul Moldovei Grigorie A. Ghica 1764 dădu un Hrisovu plinii de
înțelepciune theologică și politica prin care organiza Clerul și bise-
♦
rica conform chemare! lor fUricariul partea I. pag, 147-157) Stu­
diul acestui Hrisov merita toată serioasa atențiune acelor ce vor se
ințelegâ ca și intre Prinții fa nari o ți ah foștii barbați eminenp cari saă
sacri ficații pentru patria Românilor.
**) însuți Domnul Grigorie A, Ghica inrnemorabihil seu Hrisovii mărturi­
sește că l‘au f;i cutii dupre zelulii Mitropolitului Gavriilu Calimahfi ce
era adusii in Moldova de la Thesalonicii. De la sine deci se înțe­
lege că si circulante ce aii dalii acelu Domnii câtrâ toji Prefecții ju-
dețiîor spre a se redica clerulii din starea cea cațluta, aii fostu ins­
pirate tot de acelu Milropolilu (Vc^i acele circulari in condica Hu­
șilor pag, 294-299},
 — 110 —
Pe la jumătatea secuiului al XVIII și inceputiilă
celui alu XIX se ivi o nouS Epohă măngaitdre pentru
Biserica orientala *). Ideil^ de libertate și de indepen-
dență străbătu jn orient». Grecii profitară de acdsta,
se pregăti pentru a elibera biserica și Nația lor de subft
giugul Mahomedană ; ajutați fiindu in acesta de slăbiri»
Turciei prin desele resbele cu Roșia. Stadiulu unei
asemine mari pregătiri se făcu in Principatele Dunărene,
fiindu cS aice mai esistă încă 6re care umbre de nea­
târnare dismorrnântată prin tractatul de Cuciuc-Cainargh
De odată se ivi scoli însemnate in lasși și in București,
chiar Elia^ii, Conachii, Seuleșlil și Beldimanii sunt pro-
duclulu a celor scoli. Prinții Greci cu cheltueala acestor
țieri tipărea prin Europa felurite cărți dișleptâlore cre­
știnilor» de Orient ; Tineri greci se trimise pe la mai
multe universități din capitalile Europei. Evgenii și Ni-
chiforii sunt fiii aceșlel Epohe, care pe lângă aceștia
născu in Moldova pe Veniamin și in Valahia pe Gri-
gorie, vestiții MitropolițI, carii au înzestrat Biserica lor
cu mulțime de cărți religiose și știențifice.
Cu inceputulu secuiului alu 19 tote era pregătite
de a se elibera Biserica de subii Mahometismu, inse
așteptatul» ei liberatori», împăratul Alesandru bine cu-
vântatulu, la 1812 fu chiemat de Pronie la Apusu, spre
a hotăra mai inlăiu sorta Europei. Dar sămânția arun-
*) Insa in Moldova doi Mitropoliți de Origine Transilvăneni anume lacovu Sta-
mati și Gavriiln Banulescu (acesta in juneța fu educații ia Kievu) aii
adaosu și au lucrata multa la splendoarea bisericeî române. Gavriilut
fu ?i exarhii peste amânddue principatele, in timpulu ocupa(iunelor&
rosiene. Dcspro lacovu vețji pe biografulu seu Volfu in nemțește, ia­
ră despre Gavriilu veții descrierea Ierarhilor de Kievu (in Rusește).
 — 111
cată născu in urmă pe RegatulO Greciei de astăzi, pe
acelu fenixu a regenerațiunel orientului, pe principatele
Serbiei și a României, menite a se frământa subu dife
rite influențe. Spiritulfi acestei epohe făcu a se manifesta
trei biserici naționale: Elină, SerbS, și Română. A­
c6stă din urma va face inchierea studiului de față.
 PERIODULU III.
9
Bis^erica l loniaiiiloru M. iai-iî
subu Domnitori români ; 11. sul) ii
stâpâniile stateioru megieșite,
pana Ia anulă 1866.
I. larâșî subii Domnitori români.
A) subii Convenfiunea de Acherman.

De și prin tractatulu Cuciucfi.—Cainargi inchielu

in timpulu Ecaterinei II, intre Roșia și Turcia, se sta-
vili mândria Musulmană, se asiguri Europa despre nă­
vălirile Turciloru, se vâ^u Creștinismulu, care din tim-
purile Cruciateloru tremura pănă aluncea înaintea lunei^
ci se afirmă, că există, se dismormântă drepturile ab-
anliquo a Moldoviei și a Munteniei, prin care atălu Bi­
serica călii și poporulu romănu se ușura de subu cru­
dele împilări și persecutări a Musulmaniloru, totuși după
încbierea acelui tractata, drepturile Creștiniloru rămâindu
numai scrise pe hârtie, nouele împilări a urgiei Turcești
asupra Creștiniloru, provocă revoluțiunea lorQ din 1821.
Acestu teatru singerosu incepănduse de principele
Ipsilanti in Moldova, cu consiinlimănlulu clerului Mol-
 113
dovanu și grecii de aice, cându Mitropolitul Veniaminu
însuși sfinți Stindardele și încinsă Sabia Jui Ipsilantj in
Monastirea sfinților Trei-IerarhI din Iași, cauză prin
venirea Enicerilor pustierea Bisericilor, a Monaslirilor
și chiaru a Tereî. Mitropolilulu Veniaminu a Moldovei
din preună cu Boeril țereî fugi parte in Bucovina, parte
in Basarabia, unde Veniaminu se așețja la moșia Mitro­
poliei Colin,căuții; iară Mitropolilulu Valahiel Dionisie
Lupulu, de aseminea cu Boeriî sei fugi in Transilvania
la Brașovu. Starea cea tristă a țerei și a Bisericei de
atunce o descrisă in versuri vestitulu poelu Moldovanu
Alexandru Beldimanu, pe care nimine nu indresni se o
publice, de atunce pănă in anii acești din urmă, cândil
zelosulă barbatu in religiune și patriotismu Banul A.
Balica imitându pe vechii sei străbuni și Hatmani ai
Moldovei, o publica spre memoria posterități. Dacă
Tudor Vladimiresc.u ar fi fostu la înălțimea ideilor ci*
vilisatrice a secuiului al 19, și era pătrunșii ca și Ipsilant
de acea mare idee salvatore cum că popdrcle fără soli­
daritate și fără federațiune nu se potu emancipa de
subu sclăvie, atunce alfilu quesliunea Românismului in
Orienlu, câtu și a Creștinismului ar fi fostu resolvate
definitivă. Diplomației insă iau plăcută ca și ezuițiloru,
ca să rămână lucrurile încurcate, pentru câ in apă tul­
bure se prinde peștele, și măcelăriile se urma in o-
rientu șapte ani.
Cu iote aceste Convențiunea de Akerman inchietă
la 1822 intre Roșia și Turcia, reinviindu drepturile a-
cestoru țeri, de ași avea Domni pământeni și de a se
curați de oștirile turcești, se numi de câtrâ Sultanulă
8
 114
Domni in Moldova loan Sturza și in Valahia Grigorie
Ghica, cărora prin firmane le ordonă a confisca toate
averile Monastiriloră închinate aflâtore in principale,
care confiscare se urmă până ta declararea resbelului de
la 1828 intre Rossia și Turcia.
Numirea acestoru Domni nu puținQ fu influențată
și protejată de cătră zelosulu apărătoriu ‘'a ortodoxiei
Alexandru Sluraa ce fu Director a Ministerului trebi—
lor străine din S. Peterbugu, iubind pe unulu ca rude­
nie, pe altulu religioșii ca și elu.
Subu acești Domni Veniaminu se inldrse la scaunul
seu, cu mare primire și măngăere a poporului, iară
Dionisie Lupulu nevoindu a se intorce de la Brașovu,
de frica oare căror inimici, Grigorie Ghica, ca om.
religioșii, convocă nduă alegere de Mitropolilu, și fu a-
lesu invățatulu Diaconii Grigorie, cu metania din Mo-
nastirea Neamțulu, care alunce se ocupa cu traduceri
și cu publicări de cîrțî religiose in București.
Subu acești doi Arliipăstorî, cându in Orienta se
varsa singele pentru apararea religiunel Creștine, do
sigurii că și in principatele Române se electriza simțul
religioșii, și atălu Grigorie câtu și Veniarninfi se sirgui
a respândi luminile religiose in poporulu lor încredințată,
Ii publica cărți și trimitea tineri in străinătate pentru a
se putea forma scoli.

B) Săbii regula meniulii Organicii și convențiunea

de Balta-Limanii.
Sepie ani se continua măcelulu Creștiniloru in Tur­
cia, Patriarhulu Orlhodoxilor cu 12 Mitropoliei membrii
 — 115
ai sinodului fura spânzurați, bisericile pradate, creștinii
uciși ca dobitdcele, și Diplomația Ezuilică și jidovască nu
permitea nici unii puteri Creștine de a interveni.
La finele anului 1827 mergându Imperatorulfi Ni-
colaî la Moscva, Mitropolitulu Filaretu de acolo, dupre
rândueala păzită, îlu inlimpinâ la ușa bisericei Calhe-
drale, cu crucea in mană, la care inchinânduse Jnipâra-
tulu, și candiî voi a o seruta. îi țjise in auțjulfi tuturor
domnitorilor ce sta de fața : Sărută împărate acistă
Cruce, pe care păgânii o calcă in piciire^ și nu este
cine se o rădice. — Aceste mari cuvinte le cilezu aice, spre
memoria seculilor viitore, fiind că mi leau spusă in-
siiși acela mare Arhipăstoria a Bisericei, incompara-
bilulu Filaretn alu Moscvei, la 1842, cănd am avulu
fericirea de a locui in palatulu seu unde am vâ^ul u fru-
galitalea aschelică, — și liindu ca niște aseminea mari
ArhipXslorl, aO făcuta mărirea de astăzi a Rossiei și a
Bissericel Orthodoxe. . “
Deci Impăratulu Nicolal serutându Crucea, plecă
capulu in josu și inciirându inlorcânduse la S. Peters-
burgu declară resbelu Turcilor, care se fini prin trac-
talulu de AndiianopJu 1829.
Din providența divină inlâmplânduse a fi membru
a Consiliului de resbelu pentru inchierea pîlcei și a trac­
tatului de Andrianopolu totu Alentorulu desliniloru Ro-
mâniloru și a Creștinilor de Orienta Alexandru Scarlăt
Slu rza, elu prin asa influență lucră câ la acelu Traclatu se
făcu un aclu adaosu anume pentru principatele Române,
pe baza căruia se stipula ca aceste țerl se nu mai fie-
guvernale, că pănă atunce prin sabia și firmanele tur-
 — 116 —
cești, ci prin niște regulamente care națiunea româna
convocată le va vota prin representanții seî. * ) Carii
dintre Români își aducii aminte de barbarismul^ Musul­
manii și de organisarea înțeleaptă pe care generalulu
Plenipotentil Kisilevu au daTo principateloru Române,
credu că nu vor crede mai multă, precumu crești la
1848 intrigile Austro-Maghiare, vor trage o linie de
demarcare eterna intre questiunele politice și religidse
a Occidentului și a Orientului.
Prin influența virtuosului barbatu Alexandru Stur-
(Ja ce atunce se afla Director Minisleriului trebilor stră­
ine din Petersburg, amiculu sinceră a lui Capodistrias,
primulu Ministru a Rossiei vanilii seă Mihailu Sturza
fu numitu Domnii in Moldova, iară amiculu seu din re-
ligiositale Alexandru Ghica fu numită Domnu a țereî Ro­
mânești.
Subu acești Domni puinduse regulamentele votate de
Adunările generale in lucrare, se dădu o nduă față stă-
rei politice și sociale in Principatele Române.
Prin acele regulamente se legiui și politicește an­
tica și canonica federațiune a Mitropoliilor Români cu
Biserica Ecumenică din Conslantinopolu, dupre care a-
tâtu alegerile, câtă și destituirile lor, trebue a fi re­
cunoscute de părintele comunii a Ortodoxilor.
Atâtu Veniaminu in Moldova, câtă și Grigorie in
Valahia se întrece cu traducțiuni și publicări de cărți
religiose, prin care se inavuți biserica Română, și lite­
ratura ei.

*) Brulionulu acelui actil scristi de mana Iul A. Sturza l’am va^utfi

însumi eandu am locuită in casa sa la Odesa.
 117
Veniaminu redeschisă seminarulu pe care îlu fonda
la 1804 in Monastirea Socola, pe care autoriul acestei
istorii ilu reorganisă și complectă in sistema de facul­
tate theologică la 1843. Ii inse cățfu subu influența u-
nui spiritu ce se respândi in principate prin educațiunea
incredulităței și a indiferentismului apusanu.
După ii fu aleși in Moldova Melelie și in Muntenia
Neofită, inse și aceștia câ^u prin evenimentele de la
1848.
După aceștia fu aleși Mitropolițf, Sofronie in Mol­
dova și Nifon in Valahia. Aceste alegeri operânduse
subu convențiunea de Balta-Limanu, Clerulu Moldo-Ro-
mânu, dupre stăruința autoriului acestei istorii, căpălânduși
drepturile ab-antiqno, luă parte la acele alegeri.
La 1851 palriotulu Domnii Grigorie Ghica, dupre
stăruințele autoriului acestei Istorii, au sancționată legea
din acelu anu, pentru luminarea Clerului, care împreună
cu alte stabilimente filantropice, a bălrăniloru de la Ga-
lata și a orfanotrofiei din propriulu seu palalu, vor e-
terniza memoria acestui Domnii viduosu, pe care invidia
și calomnia TaO pusu in mormâniu, in pământii străinul

C) Subii Tructalulli de Paris 1S56.

Catolicii voiră a răpi de la Ortodox) dreptulfl cel
avea ii ab-anliquo de prioritate in Biserica sântului
Mormâniu din lerusalimu. Ambasadorulu F ranciel in
Conslanlinopolu scosă de la Sultanulu un firmanu, prin
care nu numai că sâ da Catolicilor dreptulu de priori­
tate in lerusalimu, dar incă li se acorda și un dreptu
exclusivă de propagandă și de ași face proseliți, lucru
ce se refuză orihodoxilor.
 — 118 ——
Rossia ca putere orlhodoxă, și ca una ce varsase
singele fiilor set în atâte secnle pentru a protegea pe
coreligionarii sei in Orienta. avândușr prin tracta tulu
de Cuciuc-Cainargi și de Andrianopolu căștigatu dreptulu și
îndatorirea de prolecțiune asupra creștinilor Orlhodoxi din
Orientu, precumu îlu avea și Franția acest drcptfi pentru
Catolicii de acolo.—se ve^u prin acelu firmanu atacată în
drepturile și îndatoririle sale cele mal sacre, și ceru de
la Sultanulu se respecteză drepturileîab-antiquo a Ortho-
doxilor. seail celu puținu ale iassa acolo drepturi pe
care acordasă prin fjisulu firmanu pentru Catolici.— Sul*
tanulu ațițatu de Ambasadoriulu franretfi refuza.
Rossia acăria putere este razăinalâ pe simțulO reli­
gioșii a poporului, ce incepnsă a murmura, fu nevoită
ase vide atacată prin acelu refuzu, îndreptările ce Ie avea
daja câștigate prin tractatele antcriore cu Turcia, după
Îndelungi și crîncine resbele.
Acele tractate împuindui îndatorirea de a sprijini și
de a apara drepturile Creștinilor de Orientu, ea fu silită
a ocupa principatele române, ca garanție până cîndti Tur-
ciea va declara că respecleazâ ac<*leși drepturi pentru
Orthodoxl, pe care le acordasă pentru Catolici. Turcia inse
însuflețită de intrigi Ezuitice, in locu de a primi acăstă
dreaptă cerire, declară resbelu Roșiei, cu ajnloriulu pute­
rilor occidentale, care se inchie prin Traclatulu de Pa­
ris. 1856.
Prin acelu tractată, intreallele se recunoscu egalitatea
creștinilor cu a turcilor în orientu și se institui lot odată
și o comisiune internațională spre a studia starea principali­
lor române, care vi^ilându și consultăndu aceste țerî
 119 —-

se referezîl la o fiitoare Conferență in Paris, drepturile

și suferințile lor, pentru ca ea s5 se pronunță pentru
definitiva lor organizare.

P) Subu-Convențiunea din Paris 1858.

Acea comisiune internațională sosi în principate
in primăvara anului 1857, învestită de unu Firmanu al
Sultanului, prin rare sau chiemalu toate clasele societa­
rei in două adunări ad-hoc, una în București și alta în
las! spre ași expune drepturile și ași esprima dorințile, pen­
tru fiiloarea lorii organizare.
Autorul acestei istorii și fratele șefi A. Neofită Scri-
banu, fiindu vizitați de catră cea mai mare p.»rle dintre
acii comisari Imperiali și regali, ca DepulațI aleși a
clerului Moldovanu, leau fămlu cunoscută, că întru cîlu
Irachde'e de comerțu, între Turcia și Europa, sunt obli­
gata re și pentru principate, care prin urmare nuși potu
face tarifa loru la vămi, pentru susținerea industriei
naționale, întru câtu propagandele Ezmților, în locu se
meargă spre a creștina pe sălbătici, vinii se tulbure pe
Creștinii din Orientu, carii au fostu cil din lăiu propagatori a
creștinismului chiar la Occident, și întrucât politica Europe*
nu crede că o Confiderațiune Creștină Orientală ar pute mu?
mal bine garanta Integritatea teritoriului numit Turcia Euro-
până, precum și ilusoriulu equilibru Europeano, intru alâte,
orî și ce organisațiune ar primi principatele române, izolate
și neconfederate, seau celu puținii fără vre o solidarita­
te cu poporele Creștine de orientu, ele sau ar imita
soarta Poloniei sau ar țese Pânza Ponelopei. Înțelepți1
Comisari de și neau înțelesfi, Inse înteresurile statelor
 — 120
]or neau amânata la Calendele grece" Cez ce este dure-
rosu, că barbați! politici ai noșlrii nici neau înțeleșii.
Cu toate aceste noi ani întratu în luptele Adunări­
lor ad-hoc.-1857.
In aceste abie se primiră acele 14 punturi publicate
în N.23 a Buletinului Adunare! ad-hoc, ă Moldovei in-
privirea Bisericei și a Clerului romănu. .
Comissarif își făcu raportul loru la conferințele de
Paris, care ca compuse din barbați, carii ntfși esu din sfera
competințelor lor, în redijarea convențiimei ce au fâcutu,
nici cumu nu au întratu în cestiunile Bisericești, ba
ce este mai mult au statuat, ca tolu ce prin acea Con-
vențiune nu ar fi aprogalu din legile anterioare a prin­
cipatelor Remâneîn vigoare.— Si ce oare, alta au respectat
și au lasatu în vigoare acii barbați de stătu, decîtu așe-
(Jemintele române antice, privitoare pe Biserica și ritu­
rile anti-creștine, între care sunlu evreii și Turcii— Prin
una neau scapalu de o plaglf din lâunlru, prin alta de o
plaga din afară, se vede că membrii acelor conferințe
au foslQ mai buni Români de câtu mulți din compatrioțu
noșlrii, carii tmbatați de o Autonomie reu înțeleasa și ne
câștigată prin varsarea singeluî lor, abuzindu de ea, au
întratu arbitrar în Domeniulfi împărăției lui D-$eu pe
pâmînlu, și subfi frumosu pretecslu câ voescu a constitui
un stătu românii, slrnncinâ lemeliele lui puse de Ștefanii
celu Mare și Mihal Bravulu, a cărora putere fu bazată
pe religiunea si solidaritatea cu toate poporele Creștine
a Orientului.
Așa văcjuramu pe Bulgari și pe Greci maltratați,
iară pe jidani imbrățoșați ; Bisericile Orlhodoxe dispo-
 121
ele de legiuitele loru averi, iarâ cele heterodoxe nea­
tinse și curtenite ; misteriile religiunei profanate ; Epis—
copatulu Bissericei redusă in redicula pozițiune de unelte
a putere! lumești; *7
Consilierii părintelui Comună a Orthodoxilor, ex-
peduiți cu excortă peste Dunăre, și chiar unu bătrânii
și piosu mitropolitu Sofronie, răpilu de la treptele Al-
tariului, unde făcea serviciulu divinii, și trimișii pe un
timpii frigurosu in exilu, din care cauză și muri. Aceste
se pitrecu subu Domnia lui Cuza Vodă care nu avea
dmeni ce vădu departe ** }.
Autonomia română ajungându a fi o adevărată A-
utoctonie subu influința unor Spirite destructore, simțulii
străbuna alu Românilor, indignată se deșteptă : Conlile
Scarlatd Roseti se sculă ca Vice-președirile a Senatului
și intr’un lungii discursu alu seu în ședința publică a
Senatului protestă ***
; Episcopulu de Argeșu Neofitu Scri-
banu se sculă, și in prima ședință a unui sinodu hele-
rodoxu protestă legile impil ce fusese oclruate prinți
decrete și legi arbitrare ****
) ;de aseminea protestară Ar-
hiereulu loanichie Evantias, Arhiereului losiffi Bo-
bulescu, Preutulu loan Păunescu autoriulu acestei istorii
și mulți alți Cliricî și mireni.

*) Peț)i Broșura D. N. R. Roznov.mu intitulată: Apelu la Creștini, din 1865.

**) O norocire fu că Arhiereulu Kessarie Sinadon Resmirijă fu Locotenentă
de Mitropolitu al Moldovei, carele îlu înmormânta cu tdle onorurile cu­
venite unui Mitropolit^*
***) Conlile Scârbit Rosseli, prin Discursul seu in senat și ț)iarul Eclesia.
**0*) A. N. Scriban, prin următo ele opere a) Respunsu Guvernului și Sino­
dului. b). Apologia, v). Apararaiea Adevărului, și a Dreptului, d).
Resturnarea ullemelor lAlâchi. e) încercări poetice, Discursuri, Me-
inoare și scrisori politice
Arhiereu loanichie Evanlius prin «pararea sa in contra sinodului
 — 122 —
Dintre Ziariștii și bărbații de Statfi ce au hialu o
parte a tivi in acea'aparare a Bisericei, socotii de^dalorie a
aminti pe D 1). Scarlatu Turnavitu, * ) Nicolal Rosseti Hoz-
nuvanu,loan Brâteann, ** ) Arhimand. Climent Niculau)
***
)
****
Idn Valentineanu și Doctorul Rornulns Scriban.
)
*****
Resultatele acelorO profane inculcări, in Domeniul
împărăției lui D-^u pe >pământii, înlocui puterea sân­
tului spirit Q, care vine de susu spre a deștepta, a lu­
mina, a intări și asfinți conștiința omului prin puterea
omindscă ce vine de josu, da la corpii, care nu pole
nici a electriza, nici ainlări, nici a sfinți conștiința, fără care
dispare conștiința demnitftței deomu, dupîî care totnlu se de
etramă, totnlu se corupe și popoarele devină mal rele de cât
Uirmele fiarelorfi selbalice. — Filosofia și Politica secu­
iului nostru au scapalu aceasta din videre și de acea
videmu că civilisațiunea actuală au incepulu a întrece
pe paganisinu iu exterminarea omenire!.
Iată deci unde trebue a vide adevarata cansa cau~
sarum a alâloru plângeri, a atâloru tânguiri, și infarnilil,
și in societate, și in țJiaristică, și in Parlamente, și in
palate, și in bordee, și in Iheatre și in resbele.
Profită Impăratulu ce : onu.du in cinste (civilisatu)
fiindn nan pricepui» alătut atustlii cu dobitdcele și SUU
asemanatii lor ; și tol-o-data $ice: că cela ce sede in
cerinrl ra fade de dânșii» —
•) D. Scarlatfi Turnavitu, prin discursurile sale in Senatu și Camera
*•) loan Bralianu prin broșura intitulată : gueslio* reli^teuse en Roii manie.
***) Arhimand. Climent prin Qiarul seu Preutu.
♦•**) I. Valtnlineuu prin ț)iarul seu Reforma,
*****2 Doctorul Bomulus Scriban prin piarul seu Dacia Romana și Bro­
șurile intitulate : Dacia Literară.
 123 —
Așa dară resbunarea devină nu intîîrcjie și la 11
fevruarie 1866. se luă arma din mâna nebuniloru și,
națiunea Română convocâudtise. inlro Adunare consti­
tuantă, reveni, ca deșteptată de ingerulu păziloriu. la
bunulu simțu, la străbuna politică a marilor!) sei Eroi
*

Slefanu și Mihaiu, și proclamă in Ari. 21. din conslitu-

țiunea română salulariul principiu a politicei străbune:
Rehgiunea Ortodoxă a Răsăritului este Dominantă
in Statulii Românii.
In ce stă acea religiune Dominantă a Răsăritului,
care este codulu ei de legi, cine suntu factorii sau cu­
ratorii ei ce o represenlcză legalminte, cum pole fi ea
pusă in practică inlr’un modu conrespunțjetoriu acelui
înaltu și salulariu principiu legiferata prin acelu alu
dduețjeci și unulu divinu Arliculu din Constiluțiunea ro-
mâna ? lat ă întrebările pentru Românii cevoescuaave
o Românie iar nu o Polonie. —

II. Biserica Românilor subu sfâpâniile

statelor megieșite.
. Subu aceslu titlu socotii de datorie a Complecta is­
toria aceasta, trătându despre epoha nouă a slărei bi­
sericești la Românii Orthodoxi din : 1. Transilvania, ÎL
Bucovina. III. Bassarabia,—căci Biserica Româniioru este
mai întinsă de câtu statuii] lor politicii și precâlu unitatea
nosîră Orthodoxă cu poporele Orientului garanledâ sdrta
viiloriuluî Româniioru cu interesulu bine ințelesu politic,
pe atâta unitatea lor Ortodoxă cu frații lor din alte țen,
paranteză unitatea Românismului. — Indeferelismul deci
cătră Orthodoxie este o tradare și politică și națională.
 124
Z. Transilvania.
După ce pe la 1700 renegatulu Alhanasie trasă o
parte a Româniloru transilvani la Unie cu Latinii, cea­
laltă parte mare a loru au remasă statornică in credința
străbună, inse guvernulu nu le îngăduia a avea propriul
lor Arhiereu; de acea ii era nevoiți a căuta mângăerile
lor sufletești la Arhipăstorii Valahiei și a Moldaviei, că-
pătânduși câte un Arhiereu hirotonită pe ascunsă in a-
ceste țeri. Abie la 1761, după ce Clerulă și poporul
română remasă Orthodoxu dădu probe de o abnegațiune
și de suferinți martirice, guvernul Austriei se îndură a
încredința Biserica Orlhodoxă din Transilvania subu pro-
visora îngrijire a Episcopului din Buda, Dionisie Nova-
covicl și după inorlea acestuia urmașului seă Sofronie
Kirilovici, carele cu ajnloriulă Mitropolitului de Carlo­
vițI aă reușită ca guvernulu se incuviințeză Românilor
Orlhodoxi ași avea propriuiă loru Episcopu, care fu
Ghedeon Nichilici la 1783. Acesta adusă mare mân-
gâere Clerului și poporului fiindu un bună păstoria. Du­
pă acesta, Iotă după alegerea Mitropoliei de CarlovițI,
guvernul au încuviințată de Episcopii pe Ioană Popovici,
care murindă la 1789, sau rânduită Iotă după aceași
formă Gherasim Novacovicî. Acesta aă stăruită și au
dobândită de la Impirăiie multe ușurări de împilările la
care era supuși Românii Orlhodoxi.
După morlea acestui vrednică Arhipăstorii, la 1796
saă rânduită Locotenentă de Episcopu Ioană Huțovici,
și după o vacanță de 14 ani abie la 1810, după mai
multe stăruinți a Clerului și a poporului, guvernulu au
încuviințată ca ii seși alega Episcopu dintre pământeni,
 — 125
cu acesta ca dintre trei candidați aleși de sinodul Cle­
rului, împăratule se incuviințăze și Mitropolitulu de Car-
loviți să hirotonisască pe unulu, și așa se instala Vasilie
Moga la 21 Dechemvr. 1810, inse prin unu decrelu im­
perialii, in care se cuprindea niște instrucțiuni alâtu de
aspre și restrangătdre simțului naționalii și religioșii, in
câtu socotii de datorie, pentru acii ce se indoescu cum-
că Unitatea Orihodoxiei Româniloru garanteză despre uni­
tatea și viUoriul Românismului, acita aice inscurlu câteva
din Arliculile cuprinse in instrucțiunele din acelu Decrelu:
La Art. 6. Episcopalii se obligă ca 1i e toți cala­
gării ce până atunce se obicinuia a veni din Moldova
și Valahia in Transilvania, și mai cu samă prin munții
Carpați, sei alunge.
La Art. 7. Episcopului îi este opritu a se impro-
tivi lățirei Propagandei Uniților.
La Ari. 10. Episcopalii la vizita Canonică ce va
face prin Eparhie se fie însoțită de doi comisari a
guvernului.
In fine, acelu Decrelu cuprinde atâtea reslricțiuni
pentru evlaviosulu și zelosulu Arhiereu, incâlu elu nu putu
face pe câtu dorea, cu Iote aceste după o păstorie de 34
ani, la moartea sa, in 1845, prin testamentul seu făcu
însemnate fonduri bănești pentru luminarea Clerului și a
poporului.
La 1846 după recomendația Mitropolitului de Car-
loviți, guvernulu au rânduită locotenenta de Episcopii pe
Arhimandritul^ Andrei Saguna, care stărui pentru alege­
rea Canonicului Episcopii, și in 1848 reuși a fi alesă
Episcopii fără acele reslricțiuni ce avu predecesorul!! seu.
 126
Aceslu vrednicii bărbații fu hirotonită la Carloviți in 18
Aprilie 1848, inse intorcânduse la Eparhie, au aflnt’o in
foculu revoluțiunei Ungurilor și elu cu mulți din Cleru
fu nevoită ași scapa viața în România ospitaliera. In
Juna lui August 1849, liniștinduse revoluțiunea. se in-
torsă la scatinulu șeii, unde liniști și mângâe pe multă
intristatulu și multă bentuitulă seu poporu.
Aceslu eminentă și rară Arhipăstorii, in anul 1850,
convocă unu sinodu mare, la care așternu bazele nouei
organizări a bisericei și a scoleloră orlhodoxe din Tran­
silvania. De atunce și pănă astăzi 1870 ca unu adevărat
Apostolă a lui Hrislosă, ne contenită au conlucrată la
fondare de scoli orlhodoxe, și mai in totă anulă au pu­
blicații câte o operi theologicîi. Elă au fostu și este
pană astăzi uniculu Arhipăstoria Transilvană, care prin
capacitatea și influența sa, aă căpătată mai multe drep­
turi pentru Biserică și poporă de câtă ori cari allulă,
și conduce turma cuvântătore pe adevărata cale a or-
thodoxiei și a naționalilâței, pentru care cu iote contra-
rietățile inimiciloră Românismului, D-țJeă laă bine cu­
vântată a restabili vechea și străbuna Mitropolie ortho-
doxa a Transilvaniei in persona sa. Daca Românii aru
fi avulu saă aru ave mai mulți de aseminea Arhipăstori,
nu ar fi așa precumă sunlă.

II Bucovina.
Acesta provinție pe cală fu infrumiisățală de la
natură, pe atâla și dăruită de la Providența devină. Ea
ca patrie și cimiliriă a Eroiloră Moldovei, fu Iotă o dată
ca teritoriu acoperită de stabilimente sacre, și purtă in
 137 —
vechime nume de terîtorîulfl Monasticei Putna. Pe la anul
1399 Bucovina făcea parle din Eparhia Mitropoliei de
Sucdva înființată atunci de Juga Vodă cu bine, cuvân­
tarea Mitropolitului de Orhrida, de la care priimi preoți
și cărți in limba slavonă; tară de la 1402, Alexan­
dru celu bunii odată cu înființarea celor alte Episcopii
a Moldovei, inființă și Episcopia Rădăiițiioru, pentru păs­
torirea spirituala a Bucovinei, subă ascultarea canonică
a Mitropolitului de Suceava.
La anulu 1564, Alexandra Vodă Lăpușnenu măniet
pentru alungarea lui din întlia Domnie de cătră ;Des-
polu Vodă avanturieruh, strămulându capitala țcrel la
lași, se strămută și Mitropolia din Sureva la Iași, după care
Episcopii Rădăuțiloru au atârnată de Mitropolia lașiloru pană
la 1777, cându prin o convențiune intre Pdrta Otomană și
Austria, se cedă acestă provinție imperiului Austriaco,
care de și subu Maiia Theresia promisă Bucovinei a
păstra statu-quo, totuși subu fiul ei losif II. se inlrerupsă
comnuicațiunele Ierarhice cu Mitropolia Moldovei și se
supusă Mitropoliei ^irbeștl din Carloviți, unde până as­
tăzi se hirotonisescu Episcopii Bucovinei.
La /7S6, regulânduse de Capitală a Bucovinei a fi
CernăuțulO, sau strămutată aice și Episcopia, păslrânduși
Canoniculu nume al Rădăuților.
După anexarea Bucovinei cătră Austria afi păstorit
acea provinție următorii Episcop!:
1) Dosolhel Ilerescu, de la 1777-1789 subu care
guvernulu Austriac au desființată 21 do MouaslirI, lă-
sindu înființa numai trei anume: Putna, Sucevița și Dra-
gomirna, și aice ca și in Transilvania se vede degetul
 — 128 —
propagandeloru Ezuitice, ca sîirăcîndu Clerulu Monahală
se nu mai afle in elu o resistență puternică ; inse acestui
Ierarhii iau rămasă acel merit- neuitată, că au isbutitu a păs­
tră veniturile Monastireșll nume* pentru trebuințele biseri­
cești, fără a fi vărsate in vistieria statului, și așa se for­
ma fondulu religionariî. Acestu Arhipăstoria înființa și
celu intăiu mică seminariu in Bucovina.
2) Daniilu Vlahovicl, de la 1789-1822, Acesta fu
celu inlăi hirotonită in Mitropolia de Carloviți și se fă­
cu nemuritoriu prin înființarea unui fonda pentru
Serelmanl.
3) Isaia Bălftșescu, dela 1823-1835, Elu se făcu
nemuritoriu in memoria Compatrioțiloră sei prin înfiin­
țarea internatului seminarială și prin rădicarea acestui
institut la rangulu de facultate theologică.
4) Eugenie Hacmană, de la 1835-1870. pentru elă
se pole (Jice că un interval de o Arhipăstorie de 35 ani pro-
beză îndestulă alâlă prudența câtă și zelulă seă religios,
înflorirea și organizarea Clerului, râdicarea slabiliinen-
teloru religiose,* ndiia Catedrală, mărețele edificii a Se-
minariului, a reședinței Episcopale și a Consistoriuluî,
suntă niște adevărate monumente, care probe^ă câtă de
multă pole face un bună Arhipăstoria chiar subu unu gu­
vernă de altă confesiune.

III. Bassarabia.
Acestft parte a Moldovei mai înainte de 1812, fă­
cea parte din ddue Eparhii adică a lașului și a Moșu­
lui, inse la acelu ană, prin tractalulu inchielă intre Bossia
și Turcia, Basarabia fu lipită cătră Rossia. Mitropolilulu
 129
Moldovei Gavriilu Bănutescu, fiindu nevoită a se retra­
ge peste Prulu cu oșlile rossiene, sânlulQ sinodu de S.
Petersburgu pe temeiu că in Basarabia la Hotinu, fiin*
țasă o Episcopie incă și mai înainte de anulu 1812, res­
tabili acea Episcopie numind’o a Kișinăului și a Hoți-
nnlui. Păstoria acestei Eparhii fu încredințată de căiră
. S. Sinodu Mitropolitului Gavriilu, cu prerogativa de
Exarhu a S. sinodu. După trecerea din viața a aces­
tuia fu rânduilu Arhipăstoriu a Basarabiei Dimilrie fos­
tul Vicariu alui Gavriilu in Moldova; iară după repo-
sarea lui Dimitrie fu rânduilu Irinarhu, care după mai
mulți ani fu strămutată la Eparhia Cernigovului, și in
locul lui sau rânduit acel de acum Arhiepiscop?Antonie
care păstorește Basarabia cu mare Zelu religioșii.
Din totu teritoriul Daciei unde locuescu Români,
singură acesta Eparhie au foslu scutită, din Providența
divină, de toate bântuelile spiritului întunericului aces-
tui seculu. — Subu un regim eminaminle Orlhodoxu, și
subu unu sinod luminată din izvorăle sântei scriptu ri,
aV Apostolilor și a sânților . Părinți a Bisericeî, in Basa-
rabin nu sau amjitu nici de propagande Ezuitice, nici
de dispozîțiunî francmasonice, nici de culcarea tesla-
mentelor de pietate, nici de profanarea Ierarhiei spiri-
luale, ba ce este mai multă, că aluncea când in Mol-
dova se disliință Iote Tipografiile Bissericeșli, la Arlii-
episcopia din Kișinău ființază incă pană astăzi o Tipo-
grafie română, care publică alâlu cărți bisericești câtu
și politicește

9
 APENDICE
I. Intemeerea intâelor Mitropolii Ia
Români.
Religiunea este legătura intre D <Jeu șl omeni. —
Acdstă legătură se arată: 1. in natură, 2. in descope­
rirea Dumnetjeească. — Acesta descoperire a legăture f
lui D-(Jeu cu omul se arătă: 1. in Legea veche pe
Muntele Sinai, cându se dădu cele 10 poronci lui Moisi.
2. in legea nouă, in foișorulu lui Solomon, cându lisus-
Hristosu trimisă de la Tatălu cerescu pe Duhul adevă­
rului asupra Apostolilor sei, dândule putere de alega și
a deslega. —
Acestă magnetizare spirituală a omenire!, slăbăno-
gite prin pacate, urmă procedura sa de la Apostoli la
urmașii lor,— prin punerea manilor asupra lor.—
De la urmașii Apostolilor se comunică, prin ace”
eași operațiune, puterea sântului spirit, la toți Episcopii
puși de ei, și de la aceștia la Prezviteri și Creștini.—
Aceste lămuriri Theologice date, venimu la inte­
meerea Mitropoliilor la Români. — Ii ca și exilatulu
Arhipăstoria Climent in Dacia nu mai videu de ia Ro
 131 —
ma păgână de câtu persecuțiiinele Prefecților romani,
care persecuțiuni se mai spori incă prin năvălirea po-
pdreloru barbare in Dacia.
După crîncine lupte, Sântulu Marele Constantin Im-
pâratulu proclamând Creșlinismulu in Capitala de elO
înființată Constantinopolulu, pe care Iau numitu Roma
n6uă.—fiind că Roma veche era putredă de păgănătate,
privirile și speranțele tuturor Creștinilor din Dacia să
îndreptă câtră Constanlinopolu unde sântulu Apostolii
Andrei intemeesa biuroulu seu spiritualii, care prin co-
municațiunea psihică, lăsă puterea sântului spiritu urma­
șilor sel. La aceștia năzuindu Creștinii din Dacia, ca
însetați de principiile Evanghelice subu terorismul ro­
mână și al barbarilor, primi mângâere și ușurare su­
fletelor lor, prin păstorii ce li se hirotonea in Cons-
tantinopolu acărora beneficiu in Dacia era martirizarea.
Acele persecuțiuni venite de la Roma cauză in locui­
torii din Dacia atâta antipatie, incâtu tot ce venea de
acolo ii o numea Latină spurcată epitet ce se repe-
lează și pană astăzi in gura poporului Română. —*
Subu assemind grele împrejurări se aruncă semin-
țile Evanghelice in Dacia, și Românii fură nevoiți, de
voe și de nevoe, a opune armile Cuvântului, a rațiune
și a Conștiinței contra brutalităței barbarilor, prin care
biruindui ii civiliză prin Creștinătate, upa care se în­
ființa atâtea multe Episcopii in Dacia pe care leam e-
numeratu in parlea inlăia a acestei istorii. — Sclavulfi
biruește pe impilătoriul seu, dacă rațiunea divină esîe
cu sclavulu
Deci subu auspiciile Providenței divine, vedem din
 132
istorie ca dispărură din Dacia și Prefecți! romanice im-
pilaă și barbari! ce torturau, și Daco-românii subîl a-
ripile Bisericei Apostolice îșî 'înjgheba mai intăiu tril E-
parhii, din care ca din trei sămințe eșiră și crescură trei
principate române, Moldova, Valahia și Transilvania. —
Iată aice probe istorice cum că incepululă și organi-
sarea Eparhiilor la Român! veni de la Orientu :
Am vetjulă la incepululă acești! istorii cum că A-
postolii Andrei și Andronicu au călătorilă prin Dacia-
Imparatulă Aurelian lăsindă Dacia in voea barhariloră,
Ermonă Episcopulu Ierusalimului trimisă misioneri in
Schitia pe Vasilescă, Evghenie și Agathodor, carii
ajută Daco-Românilor Creștini de boteză pe Goți. (Bi-
ografia sfinților de la 22 Dechemvrie), In urma a-
cestora se trimisă din Conslanlinopolă Eulherie, care
organiză biserica Creștină in Dacia la 297; după mor-
tea acestuia unu alin Eulherie se duse împreună cu
o Deputațiune la Marele Constantină ca se ceară aju-
toriu in contra barbarilor, la 312. Acesta la intorcerea
sa fiindă ucisă de barbari, Creștinii din Dacia alese de
Episcopii pe un Discipulu al lui anume Capitona, pe ca­
re lan trimisă spre hirotonie la Conslanlinopolu (Bio­
grafia sfinților la 22 Dech m.)intre anii 335—357.—
După acesta urmă virtuosul Theotimu, pe care locuitorii
îlă numea ț)eă al Românilor (Anul 360).—și care bo­
teză pe un principe alu Goților anume Friligernă. (Ma­
nuală de istoria Română de F. Aron, pagina 24 și isto­
ria generală de A : Crețescu). — Theolimă, Terenlie și
Martoră, ca Episcop! Dacieni asista >du la Sinădele Ecu­
menice apăraia cu un mare zelă Orthodoxia in contra lui
 — 133
Arie, Macedonie și Apolinarie, apârându cu acea Ocasiune
și pe Sf. Grigorie TheoIogulQ.—
Principii Români, Bulgari și chiar Ungurii, de* la
începută, își primeau bolezulu lor și hirotonia Episco-
pilor lor de la Constanlinopolă. In așa modă se fun­
dară pentru părțile Daciei trei Mitropolii: a Moldovei
a Valahiei și a Transilvaniei.

A). Incepululn intemeerel Mitropoliei Moldovei.

Capulă spirituală a Creștinilor ce locueau torito-
riulă numită astăzi Moldova, își avea reședința sa din
începută in diferite politii și anume, intăiă in Ovidiopolă,
apoi in Torni, dupâ acea la gura șiretului in cetatea nu­
mita Caput-bovis (capul boului), pe urmâ in Suceava
și mai pe urmă pana acum in lassi. —
Pănă la fondarea rigatului Bulgaro-Română, Mitro­
poliei Moldovei era sub jurisdicțiunea directă a Patri­
arhilor ae Constanlinopolă. Aceslu rigală rumpânduse de
Imperiul Bizantin — care rumpere cauză căderea și a
Grecilor și a Bulgarilor sub Turci—și Ierarhia Bisseri-
cesca a Moldovei rămasă supusă Arhiepiscopului Bul-
garo-Română din Ohrida sau Tirnova capitala acelui
rigată, inse cărjendu și aceslu rigatu ca și Bizanțul sub
Turci, Arhiepiscopia de Ohrida precum și Mitropolia
Moldovei devine iarăși ca la începută subă directa ju-
risdicțiune a Patriarhului de Constanlinopolu, — carele
acordă acestei Mitropolii dreptulă de Exarhală a tro­
nului Patriarhală asupra Orthodocșilor din Podolia și
Galiția, pe acărora Episcop! ii hirotonisii Mitropoliți.
Moldovei in virtutea acelui dreplu de Exarhu, numită
 134 —
al Plaiurilor seaO al Laturilor *). De aseminâ fiindfi câ
locurile depărtate și ocupate de barbari, precum era
Dacia, nu putea a ave liberă comunicațiune cu Cons-
tanlinopolulu, Patriarhia inca din invechime dându ca o
pleiiipotență sau procură din partea sa MilropolițilorB
Moldovei, incă de căndu rezida in Torni, numindui
tocefali^ nu se putu prin acdsla Patriarhul desbraca de
obligațiunea sa canonica ca părinte Comunii al Ortho-
doxilor, pentru care videmu din istorie, că pe Mitropo’itul
Moldovei Damian, care se molipsisă cu eresul latinilor la
Sinodalii de Florența îlu escomunică și după o pocăin­
ță de mai mulțî ani la monastirea Mira de lângă Milcovu du-
pre stăruința lui Ștefan cel Mare, care făcuse cele mai mari
Servicii pentru Bisserică, îlu ertă și îlu integră in Dig-
nitalea sa de Mitropolitu Moldovei. (Cartea Patriarhilor
Capilolulu despre Simion TrapezuntenuL) Aseminea pro­
be se vădu și sub Stefăniță vodă **) și subu alți Domni
a Moldovei, pani când dreptulu de jurisdicțiiine canonica
se legiferă și prin regulamentulu organică (Art 412)
că Mitropolitul Moldovei va fi dupre vechile obiceiuri
aleșii si va primii dupre vechiulii obiceiii, cunâfterea
canonictscă a Patriarhului de Constantinopolii.
Această lege fundamentală a Moldovei nu fu mo­
dificată nici prin tractatul nici prin convenținnea de Pa­
ris. Sub statululu numai din 2 Maiu 1864, să dădu cea
mai sacrilegă lovitură Bisericei, pe care inse națiunea
romînă o vindică prin Art. 21 din constituțiunea sa actu­
ală, prin care legiferă și mai claru de cltu in regu-
♦) Descrierea Ierarhiei de Kievu Rusește fața 154, și Monument», aulenti-
que» de la religion des Grecs par Amon pag. 339.—
*•) țiarul Ecletia din 1866 No. 7.
 ~ 135 -
lamentulu organică, (Jicându: religiunea Orthodecsă a
Răstiritului este dominantă in statuia românii. Onore e-
ternă autorilor acestei ConstituțiunI. AbsurdQ deci și fă­
ră cele mai elementare principii de logică sar socoti
acia, carii ar crede câ religiunea Orthodocsă a Răsă­
ritului p6te (i dominantă în statalii românii fără conînțe-
legere și armonie cu Biserica mumă — cu părintele comună
a] Orthodocsiloru, subu absurdă pretecstu că elu arfi su­
pusă a Sultanului, cându insușl lisusu-IIristosu au fostă
crucificată ca sclavă al Cezarilor și cându insuși Papa
astăzi este supusulu regelui de Italia. După logica unor
aseminea oameni ar trebui ca creștinii, să se lepede de
Hristosfi șl de Apostoli, iar catolicii de Papa.

R). începululu intemeerei Mitropoliei Muntene.

lisusă-Hristosu predicându odinioară in lemplulu-lui
Solomonu, au vinitu cătrâ elu unulu din învățăceii soi
și iau spusă că intre ascultători era și dre carii Elini.
Atunce îisusu-Hristosu au $isă: a cumii sav glori­
ficata fiiul-omului. ElQ per^indu tdlă speranța in com-
patrioții sei Evrei, și văzindu că Eilnii carii profesau
filosofia platonică-srmonizătore cu principiile proclamate de
I.-Hristosu se apropie de elu și îlu ascultă, se bucură vețlind
că învățătura sa are apica in bune mâni. Și intr’adever Elinii
apucând din gura Apostolilor principiile Evanghelie propagă
la toata popoarele, și ca iubitori de principiile Metafizice și
fi

religioase, și ca sclavi a Romanilor de opotriva cu Evreii,

profită prin armele morale ale Evangheliei ași resbuna
incontra împilătorilor Romani și le dărâma imperiulu păgân
din temelie. Așa Elinii ne avănd nici o viață politică se ocu­
 f3ff —
pau numai cu comerțiulîl pe Mediterană, Marea Neagra șî
Dunârea. Pe țermurile acestor mări și insnsul acestui fluviu
Elinii duseră împreună cu comerțulO și creștinismulu. în
apropierea acestui fluvii!, in Panoniea, afJăndosă orașultt
Sirmiul, unde AposlolulQ Pavela statornici pe o rudenie
a sa Andronicu, unulu din cei 70 de Apostoli, se întemeia
acolo o a doua Mitropolie penlrn Daco-Românii din
Daciea.
Aice pastori vestiți! ErineQ, Ulfila, Nichila, și Sava
carii făcându parte din mai multe sinode Ecumenice aii
apărată Orlhodoxîea și pe induși St. Grigorie Nazian-
sulu in contra Eresnrilorfi lui Eunomie.
împaratulu Justinieanu I voindu a inalța Orașulu seu
natala Ohrida numindulu prima Justinieanu contopi Epis­
copiile Daciei sub Arhiepiscopală Primei Justiniane, stră-
II utându pe acea din Sirmiu Ia Taurunu, de unde dupre

nestatornicia timpurilor barbare, această Episcopie pen­

tru ași asigura liniștea de desele năvăliri se strămută
in Cetatea Severinului reînoită pentru apararea de Turci
de călră principile Eughenie, sub Carol VI al Aus­
triei, după care liindu dărâmată de Turci, Banulu Se­
verinului se strămută la Craiova din preună cu Episco­
pia și de aice Ia Rîmnicu, (Magazinu istorica de Bal—
cescu și Laurieanu). Iată acumu ce aflămu la Gheorghie
Codino curopalatu, pag. 129 tipărită în 1625,^la Paris,
și in îndreptarea legel din 1652, pag.402, tipărită in
Tărgovește: sau fă cutii in Ungro-Vlahiea, adică in teara
Muntenească, doi Mitropolitî, inse unul tine locul Anchirei
(Sardicia) si se cheamă Exarhu atotă Ungurimea si al Pla­
iurilor yiară altul se cheamă Mitropolitul lătur el Muntenești
nești spre Seoerinu și locuia (ilndu al Amasiel, și din
aceste se vede o delegațiune deExarhie a Bisericei mume
ca și la Mitropoliea Moldovei. Rămâne deci de înțeles
că una din acele doue Mitropolii privea pe Transilva-
niea și alta pe Munteniea. Principile Radu-Negru sta-
tornicindă Capitala noului stătu românii in Argeșu, un­
de ființa Episcopie incă din timpulu împăratului Leonu
ințeleptulă, (Dreptulu greco-romană de Leoclavdie, pag.
100, tipărită in anulu 1596, de Marc- Ford-Feer).
Ungurii, carii prin Români primisă creștinarea do
ritulu orientală, fiind întorși prin Misionarii Papei la Ca-
tolicismu, începură prin îndemnul acestora apersecuta pe
vechii lor luminători până întru atâta, încâlă Rudu-Negru
Ducele Făgărașului și a Olmașului înpreună cu mai mulți
din demnitari și popoVu, de aseminea și cu Episcopul lor
trecu în Muntenia, ca cu unite puteri se poală resisla
încontra aceloru inimici și a apara religiunea străbună
Orlhodocsă. Aceasta fu la 1290. Iată ce (Jice Folino in
istoria Romanilor, pag. 6.despre această descălicare:
Radu Negru aducând cu sine și pe Episcopul Făgăra­
șului Fa făcut Arhiepiscop peste Iotă (era Muntenisca și a
Organizații prin elu șz Clerul Bisericesc^, Gherasimu
Episcopală de Buzezeu, in panegericulu seu din 15
Augustă 1820, dii trun documentă slavonă probeză că acel
Arhiepiscopă fu Mitropolitulu Simeonu. După acesta
păstori Mihailă și Eremie, pănă ta 1353, cândă Alexandru
Basarabă încurcată fiindu prin intrigile propagandeloră
papale cu o soție Catolica, anume Clara; abia se des­
făcu de ea prin ajutoriulu Bissericei B zanline și acelei
de Târnova, incuscrindulu cu Sârbii, fireștii sei aliați.—
 138 —
Cu acesta ocasiune acest Domnitoriu convoca un sinod com­
pus din Calist Patriarhul Constanlinopoluluu și Mitropoliții
Tarnovei, a Vidinulul, a DobrodiceL a Severinuhil, a Albe-
luliei și a Preslavei, care decisă ca Mitropolia Munte-
teniei se fie și de aice înainte in Argeșu, la Bise­
rica sântulut Nicolaî, alegânduse tot odată de Mitropo-
litu Anthimu I, care tot atunce fu și hirotonilu. A-
cdsta se vede a fi foslu Canonică strămutare a Mitro­
poliei de Severinu la Argeșu. — Spre memoria acestui
importanta actu se păstre^ă pănă astăzi, pe marca Mi-
tropolițiloru Lrngro-Va!ahiei inicialile lui Anthimu I. (Is­
toria bissericescâ de Lesviodax, pag, 390-393).
Sofronie Patriarhală Gonstantinopolului in cartea
sa câtră Mitropoliții țerei mărturisește că Biserica mumă
dădusă incă din vechime Mitropoliilor Ungro-Valahiel
titlu onorificii de Locotenenta al Anchirei, avându alâ
patrule locu la Ședințile Sinodale (istoria bisericescă a
lui Lesviodax. pag. 422). Pe aceslu temeiu Mitropoliții
mai noi primi titlu de Locotenent a Cessariei Capodociei.
Cu Idle că Mircea Vodă la 1401 strămută reșe­
dința sa din Argeșu la Târgoviște, totuși Mitropolia ră­
măsese la Argeșu, pănă in timpul lui Neaga Vodă și a
Mitropolitului Macarie II. cându cu mare solemnitate se
strămută la Torgovișle și Mitropolia, și așa in Argeșft
reșe^use numai 12 Milropoliți, dintre carii suntu maj
do însemnată Mitrofană care afl foslu lo Sinodulu de
Florența și Sânlulu Nifon care afi organizată Cleruid
Munteniei.
Din titlurile de Exarhi a tronului Patriarhul și de
Locotenenți «diferite și destinse Eparhii dia OricntO, pe
 - 139 —
care Ie prirnisă Mitropolițif Ungro-Vlahiei se vede că
și autocefalia lor au fost numai o plenipotență, o de-
legațiune a Patriarhiei bazata pe osebită încredere in ze-
lulu păstorescu a acelor. Mitropoliți; inse celu ce dă
plenipotență sau delegațiunea nu se pdte desbrăca de
îndatoririle sale de supra veghere.

C). Începutul intemeercl Mitropoliei Transilvane

Sau veijutu in decursulu acestei istorii ca Crești-
nismulu in Transilvania se începu din Seculii Apostolici;
sau vă^utu că Romanii calihizără intre alte popdre și
pe Unguri. — Istoria Transilvaniei probezi! câ in se­
culii de mijlocii ființă acolo mai multe Episcopate Or-
thodoxe; inse Ungurii și Sașii împinși de propagandele
Apusene întinse persecuțiunele lor pănă acolo, incâtu
Cathedrala Bissericei Românilor din Alba-lulia fu arse.
Ea abia după un Secul și jumătate se restabili de că-
tră faimosulu Erou loan Corvin de Huniade. (Geografia
Transilvaniei de loan Rusu, profesorii al Liceului din
Blaji). Subu Mathei Corvin (1460), după stăruințile
Românilor se recunoscu de Mitropolitu al lor pe loani-
ehie care fu hirotonită in Mitropolia de Argeșu.
Se vede că emigrațiunea Românilor din Transilva­
nia incepusă a învăța minte pe Regii Ungariei; fiind că
și Vladislavu succesorulu lui Mathei Corvinu Ordonă la
1491 preuților și mirenilor de ritulO orientală se dee
ascultare și supunere Mitropolitului din Alba-Iulia ; dar
istoria prob6ză că acești Mitropoliți, pănă la pri­
mirea Uniei in Transilvania se hirotonea de câtrâ
 140 —
Milropoliți! români din Argeșu, Târgovișle și București,
și își întindea inlluința lor asupra a totu elementului ro­
mâna din Transilvania.
Despre autoritatea acestui adevâru ne pole încredința
Hrisantu Patriarhalii Ierusalimului, care la 1643 se ex­
prima ast-feliu: „Arhiepiscopul Transilvaniei, adică alu
„Ardeiului are relațiunea sa câtrâ Mitropolilulu Ungro-
„Vlahiei, ca câtrâ un Patriarhii, ca unuia ce are drep-
„tnlu de Exarhu, — Elil (Milropolitulu Aîbei-Iuliei) are și
„trei Episcop! supuși lui: pe al Maromureșului, al Sil-
„viei și al Vântului.— Se gâssâșle pentru acesta tipa—
„ritii, adauge Hrisant, in Chiriacodroiniile românești:
„cutare Arhiepiscopii al Belgradului (Alba-Iulia), al Va­
ndalii!, al Maromureșului, Silvașului, Făgărașului și al totei
„țeri Ardelula și a altor părți ale Ungariei, Vidicului, Ciba-
„ruluL Sulațului și al Crasnei* (Sintagmalion tipărită in Ve­
neția, adouâ Ediție, la 1778. pag. 72).

fii Ouestâainea autocefaliei caii a Inde­

pendenței bisericilor naționale a Răsăritului.
Cu Biserica Orlhodocsă arăsăritului se pote (Jice
cu drepții cuvînlu, acelu proverbu vechiu românii;/«
bine șt* fi auzi rău,
Iată temeiulu și cuvântulu pentru ce eu dau pos­
terității cuvintele de mai susu : La Apusu se purtă un res-
helO crâncinu de tril (Jeci de ani, în lupta Reformați-
*or seau a Luteranilor, pentru ase pu!6 adopta princi­
piile discentralizâril și a naționalităței in Biserică.
La Râsăritu din contra Biserica ca mumă, întemeetă de
Apostolulu Andrei în Bizanlu, încă din cele întâi sccule
 — 141
a Creștinismului, urmîndu ordinului Liberaloriului omenire!
Eh' • . *
care (Jice discipolilor sei: mergăndu tnvatati t6te popo-
rele, acorda ea însăși, imitându— pe Apostoli,— tutu­
ror naționalităților dreptulu ași face serviciulfi deviniî in
limba naționala, lucru care la Apuseni au fostu și este
oprit pană astăzi.—Așavidemu dinseculile cele mal în­
depărtate a Erei Creștine, c?r și Arabulu lela sudu eași
Moscovitulu dela Nord adorează pe creator in limba lor
națională - .. . t *
Pe această bază creștină Biserica mumă acordă tuturor
Bisericilor naționale dreptul de ase administra independente,
întru căi numai prinjacesta nu sar demambra Unitatea și fră-
ția Creștină, cerută de însuși lisus-Hristos, prinrngăciunea sa
călră Părintele cerescu, înainte de răstignirea sa pentru eli­
berarea omenirei de sub sclăviea Demonului discordiei.—
Predulcelelisusu, vârsindu sudori de singeîn grădina ghetsi-
mani cându au făculu acea estraordinară rugăciune, pen­
tru mântuirea omenirei, iată ce au disu: Părinte sfintei
ca toii una se fie, precumu Tu Părinte intru mine*
de aseminea și ii una se fie.
Așa dar Biserica I Orientu, credincioasă princi­
1

piilor divine, de armonie și fraternitate a poporeloru.

constituinduse prin canoanele sellle întro societate
federativă, Justifică acele memorabile cuvinte alui lisus
Hristosu, carnea spuinduse de cătră unii din Apostoli,
câ odinioară predicindii Elu în templu lui so’omonu, intre—
alții au fostu și niște Elini, carii îlu asculta cu luare
aminte; elu atunce au (Jisu aceste memorabile cuvinte;
Acum-sau glorificata (proslăvită) fiulu Omului.
Da întru adevăru, omulfl ni sepole glorifica dacălu
prin fatornizarea omenirei.
 — 142
Grecii respumjindu previderii Iul Isus-Hristosă, Con­
stitui Biserica Orîhodocsă federativa, acordă tuturor na­
ționalităților dreptulu deaavea biserici naționale, întotfi
ce privesște adminislrațiunea și disciplina lor^ inse pen­
tru totu ce priveșle legislatura lor le cheamă la un
comunii acordu. Așa se convocă sinoade Ecumenice și
Locale, care tdte aO sancționată dogma urmatore: Ciedă
întru una sînlă, sobornicească (federativă) și Aposîoles-
că Biserică.
Studiulfl acelorQ sindde, probdză că Biserica Or-
thodoxă este o Societate federativa, ba ce este mar mult,
că veslitulu istosicu Fleury probeză că însuși organizarea
chinoviilor Monahale de Orientu au servitu de bază la
compunerea Federațiunelor Elvețiene și Americane.
Pentru părțile nordice, pentru țerile incalcate de
barbari in secuii! din tăi a Creștinismului, precum era
Dacia, cându și unde, Biserica Centrală, Biserica mumă,
nu putea ași întinde Jucrerea sa salutară, ea fu nevoită
pe lângă rezonele creștine mai sus espuse, și de o forță majo­
ră, — de forța limpuriloru și a locurilor, — a acorda
a procura, a delega chiar din centrala sa autoritate
spirituală, Așa deci pe pastorii Creștinilor aflători in
acele localități, in carii avea deplină încredere, de zelu
și devotamentO apostolicii, Biserica mumă îi autoriză,
le da o procură patriarhală, pentru care ji și decreta
de Exarhu a thronului patriarhală, — titlu ce este si­
nonimă cu acelu alu Delegatului — pentru a administra
turma lui încredințată liberii și independenți^ căci pe a-
cele timpuri barbare uu se mai putea ține corespun-
 — 143
dențe cu Constantinopolulu. Un Atila/un Aihanaricfi,
un FriligernQ, un Cingishanu, un Tcmerlan, rumpea
tdte legătnrile de Comunicaținne a popărelor creștine
supuse invasiune! acelor barbari.
Se mal fie dre ca spiritul?! Demoniacii seși ? ma!
bată jocu de armonia popdrelorii și in secululu al 19?
Occidentalii carii șafi bătutu jocu de rescumnărătoriulu
omenire! p6te ca ar merita acâsta; dar orientali! Creș­
tini, cari! pană astacji sufăru, subu un jugu străinii, pentru
devotamentulu lor la piciorele Crucei lui lisus-Hristos^
credfi că sau expiatu păcatele, — și este timpulu ca
Jor federațiune, se devie o realitate.
Aceste lămuriri preliminare dale, videmu in anti-
citate cum pentru Sciți și Daci se institui la Tomf
(Babadai) unde odinioră Ovidu își plânse păcatele, —
o Mitropolie autocefală,— pentru Bulgari și Sirbi la Ohri-
da, pentru Ruși la Kievu, pentru Moldoveni la Suceva,
pentru Munteni la Argeșu și Târgoviște ; inse tote a-
ceste Autocefalii nu sunt altă ceva nici potu fi, de cât
niște delegațunl niște procuri intitulate Exarhii, emanate și
date prin hirotonie, de la centrala putere spirituală dată și
comunicată de Apostolulu Andrei urmașiloru sei pe scau-
nulu Apostolica din Bizantu.
Eă scriu istoria mea pentru acil ce credu că și
in ceriu si pe pământii și in tolu universul este sântul
spiritu, care tuluroru le da viața, și fărâ de care nu
este decâtu dislrucțiune și morte. De acea începu puntul
meu de purcederein acesta quesliune spindsă chiar din fo-
ișorulu din Ierusalim, când rațiunea divină — Cuvântulu
Bau fiul lui D-<Jeu, dupre o mare suferință marliricâ,
 ——- 144
trimisa de la lătulu cerescu pe Spir'tnlu sânlu care
sau scoborîtu inchipu de limbi de focii asupra Apos­
tolilor. Creatoriulu deci avându Creaturile sale alesse au
instituita., precum ,in mundulu fizicii puterea fizică, de
aseminea in mundulu psyhicu puterea psyhică sau spi­
rituală ; și acdsta operațiune se fileu alunce, când se
împlini, dupre cum (Jice sânta scriptura, anii timpurilor,
adică se apropriesâ omenirea de cucerea sa.
Pe coacere inse lotO deauna o precendeaijă o pn-
(regiune ; și acesta se manifestă prin decadența și prin
sfărâmarea colosului romanii.
Instituinduse deci biurourile Psyhice in persoanele
Apostolilor, ii au avuta putere de a delega, prin pune­
rea mtnilor lor peate alte persoane alese, acea putere
«sântului spiritu, urmașilor loru.
Omulu ucide creștinismnlu, precumu și Evreii au ucîsu
pe lisus Ilristos, îndată ce elu voetșe a înlocui pe D-$eu.
De aice urmă Shizma cea mare.
Borna predominată de principiile monarhice de a
totă lumea voi ale introduce pe aceste și in noua cons-
tituțiune a Iul lisus-Hrislosu, care inse dupre principiile
fraternitățel sale nu ingădue, nu permite de călii o le
ilerațiune; și așa «inodele de a toată lumea statornic^
independența sa fi autocefalia in ințelesulu administrativo,
și federațiunâ in ințelesulu Dogmatica sau politico—reli—
giosO. Așa au urmata și urmeijă până astăzi biserica
Resărilului. —
Unii oameni inse ignoranți de Consliluțiunea fra-
ternilâțeî ce au proclamata lisus-Ilristos pe Golgolha
au vvilu alătu in Elada nouă câtîi și in Bulgaria și in Ro-
 145
menia a imita principiile antiumane, anii creștine., subfl
niște frumose prclecsle de naționalitate, pentru a se
mânca și demica intre sine in paguba lor și in folosul
inimiciloru. Propagandele, Eziiițiloru, apărători a centra­
lizare! despotismului papalu isbutiră a «magi și pe u-
nif din Românii scurțî la videre, și ai spSrie eu o frică
panică de tolu cc este Orlhodoxv, și așa junimea ro­
mână buimăcită uită că marirea lui Ștefan și a lu! Mi-
ha! era bazată pe Orihodoxie, — pe Solidaritate cu to­
te poporele orthodoxe a Orientului.
Patriarhii Bisantului și chiar sântulu Hrisostomu hi­
rotoni EpiscopI delegândule puteri autocefalice in ințele-
sulu administrativă penlru națiunele îndepărtate din
Dacia. . ■ ;
împăratul Juslinieanih vetjindu că Daciea făcea par­
te din Prefectura Ilirică, acăria capitală făcu pe ora-
șnlu seu natală-Prima JustinianS, sub-ordină și pe Epis-
copii Daciei Arhiepiscopului Primei Jusliniane.
Românii și Bulgarii formându un rigalu indepen­
denții cu capitala Ohrida, Episcopii Daciei defacto tre-
buea arecunoșle pe Arhiepiscopul de ohrida^ pe care-
îlu recunoștea și principii după formarea noueloru Prin­
cipate Moldova și Valahiea.
împăratul de Consiatinopolu trimețindu la viena pe
fiul seu pentru a capala ajuloriu in contra invasiei tur­
cești, care intorcînduse prin Moldova după o amicală
primire aice, ajnngându la Constanlinopolu, mijloci de
la Biserica mumă recunoașterea emancipare! Bisericei
Moldovei de sub acea de Ohrida, Lucrul fu naturală;
și Biserica Moldovei devine sub ascultarea celei din
Constanlinopolu.
10
 1 16 —
Sultanii devinindu Domni peste Constanlinopolu nule
da mâna a ave alăturea cu ii pe altu Doinnu-Palriar-»
hulii, și așa prin Firmane întărea independențile Biseri­
cilor a diferite naționalități, după principul: devisez powr
dominer, - H
Domnitoriului Moldovei Dimitrie Cantimir in descri­
erea Moldovei iau plăcuții a descrie independența Mi­
tropolitului Moldovei decătră Patrirahie, fiind că li place
faptulu lui Vasilie vodă care exilS pe Mitropolitul Var-'
la ani la Monastirea Secu.— Fe baza unii aseminea auto­
cefalii refl înțelese sau văcjutu vestitul Milropolitu veni-
amin, care au pâstoritu biserica jumătate de seculu exi­
lata de Mihailu Shirtja la M. Slatina, si de aseminea
Evlaviosulu Mitropolitu Sofronie, după o păstoriei mai
bine de un patrariu de seculu, exilata la aceași Monas­
tice Slatina,-decătră principile Caza.
Si așa această autocefalie, (de capulu seu) dege­
nera intro besmilicie, căci capulu stalului vindea Epico-
piile acelora ce da mai mullu seau făgăduea aii instru­
mente oarbe, pentru interesele lumești.
Biserica orientală iniruadevăru că avu liberalulu
principia de a acorda mai multor Mitropolii pivilegiul de
autocefalie, inse acestu privilegiu era cond.ționatu seau
avea și o obligațiune, acesta obligațiune se exprimă
prin acea că acele Mitropolii purta totu odaia și înda­
torirea de Exarhii, și așa Mitropoliții Români era
și suntu totu o dată și exarlii ai tronului patriarhalii, a
Munteniei pentru Transilvania și a Moldovei pentru Po­
lonia. Exarhia insă este o delegațiune o procură a Bi-
sericei mume. Ori ce delegațiune se acordă inse pe
temeiulu unei depline încrederi.
 147 —
Propagandele apusene nu se muîțămi cu aceh că
disbină pe Românii din Transilvania, — prin care ii îșt
perdu și autonomia și nobleță, — ele trecu și in Mol­
dova și in Muntenia, și precum din invechime ele amăgi pe
Poloni, că suntu Colonie Galică, pentru că ii pronunță cu­
vintele slavdne pe nasu precum pronunța și Francezii pe cele
Române, de asemine acestă strategemă dandule bună reu­
șită inTransilvania,în secuii! al 17și alu 18, cându predică
Românilor, că sunt coloniști din Roma, și că precum cucor-
pulu ii sunt Romani; de aseminea trebue a fi și cu suflelulu,
acele propagande începu in secuiul al 19 ași exercita
meseria lor și in Moldova și Muntenia, totu sub Cuvăntulfl
românismului.
Unii din români scurțî lavidere, carii credea, că
totu ce strălucește este auru, Uilându proverbulu înțe­
lepții a vechiloru Romani, carii (Jicea: Și Roma viveris,
romano vivifo more, adică de vei trăi la Roma, se tră-
ești dupre moravurile Romanilortl, și că prin urmate și
Românii viețuindu in Orientalii Orlhodoxu trebue avețuidu-
'pre moravurile Orthodoxilor,— precumu au viețuit toți
străbunii lor,— au incepulfi a samana vrajbă intre prin*
cipatele române și creștinii de Orientu.
Era ușorii de a rupe cu naționalitatea Greacă și
Slavă, pentru ca totu lucrulu prostii este ușoru de fă*
tutu. Legăturile inse seculare și religiose cu Bisserica
mumă din Coiistanlinopolu fu un nodfi gordianu. Cu o-
casiunea reorganisărei principatelor române, conformă
tractatului de Paris din 1856, se agită și questiunea
Bisericei din România. Neputâhduse proclama indepen -»
dența statului, se cerca a proclama o independență a
 — 148
Bisericei, carea ducea directa la Shizma, dupre dorința
sus mencionateloru propagande., protejate după resbdul
de Sevastopolu, de politica Apusenilor, a caria interese
stau intru a ave in Orientu niște noue Indii pentru
spieulă.
Convocate deci fiindu tdte clasele societăței, du-
ore unu Firmanu a Sultanului la 1857, spre ași expri-
ma dorințile pentru (iilorea reorganizare a principatelor^,
unii din Civilii inspirați, parte de acele propagande, pe-
riculdse posițiunii geografice a Românilor, parte de lă­
comia cele ațița grasele venituri a Bisericei, se apucă
ca orbu de gardu, de o idee a lor ne ințelesă, vestita
autocefalie a Bisericei române.
Deputății Clerului Moldovei in acea memorabilă
Adunare adhocu din 1857 își făcu datoria, lămuri a-
ceslă questiune spinosa in Cornitetulu constituită, subu
președința autoriului acestei istorii, și acea Adunare,
dupre seriose desbatere, asupra proectului propusă de
acelu Comilelu votă urmăldrea Conslituțiune a Bisseri-
cei din România:
I. Autocefala Biserica a Moldo-României, fiică și
„membru a Unei sfinte, sobornicești și Apostolicești
„Biserici de răsărită, acăria capă și incepălorzu este
„Domnulu și Dumnețleulu nostru lisus-Hristos, mărtu­
risește și pălește fără schimbare tote Dogmele și sfin­
tele Cantine Apostolice și sinodale, precum și ttile
„sfiintele tradiții, Conformânduse in totulu cu Credința
„Bisericei răsăritului, pentru care și e viiloriu, la caz
„de nevoe, penlru pastrarea unita ței Credinței, cândrl
„sfântulu Sinodu va găsi de cuviință, să se ptită con-
„sulta in Dogme cu Biserica Ecu menică.
 140 —
II. Organizarea invățăturiloru Clericale intr’un mod
„ca preuțimea atâtQ Monahică călii și mirenii se pose-
„deză cunoștințele daseloru filosofice și theologice.
1IL Organizarea Monahismului dupre niște condiții
„folosilore Stalului și religiei, polrivilu și cu sfintele
„Canone.' '
IV. Inaintirile in funcțiile și rangurile bisericești
„se fie bazate pe erudiție și moralitate, dovedite prin
„acte și merite viderale.
V. Potrivita sfintelor Canone, drepturiloru Clerului
„ab-anliquo, și a lege! fundamentale a Țereî, alegerea
„Milropolițiloru și a Episcopiloru va urma a se face prin
„Adunarea obșlescâ a Țereî, și se va întări de călră șefulu
„statului. Acesta adunare va li formală de călră Deputății
„Legislativei, Sinodulu și representanții extraordinari a cle­
iului Monahicu și Mirenii din Ce care ținutu a Epar­
hiei văduve.
VI. Toți servitorii bisericești fără osebire vor fi
„salariat!; ii vor ave aceleși drepturi politice ca și cia-
„lalți cetățeni, incuprinderea legei electorale, ce se va
„vota de elitră Adunările întrunite ale ambelor princi-
„pate. Pâmântulu ce dupre Regulamenlulu Organica este
„dalii Parohilor seteșli li se va da și inviiloriu, bine
„ințelegânduse că o dală ce se va fixa selariul intr’un
„chipfi indeslulăloriu pentru preuțiî săteni, se va radi —
„ca deasupra proprietarilor sarcina ce îi privește as-
pentru întreținerea preuților săteni, lăsinduse in
„disposiția parohilor numai cassele și grădinile stăpânite
„astăzi de lagmile bisericești. Salariul și celeilalte fo-
„loso materiale ce se vor asigura Clerului de la pa-
 — 150 —
„rohiile Orthodoxe se vor recundșle și Clerului de la
parohiile Calholice
VII. Fondulu Cliricalu alâtă a Episcopiilor» câtă Și
„a Monaslii ilor fără osebire, al schiturilor câtă și al
„Bisericiloru de miră, va forma o singură casă adminis­
trată de Departamentală averilor bisericești. Sub nici un
„cuvântă Egumenii Monasticilor nu vor mai pute ține
„pe sama lor moșii, ca pe viiloriu se nu aibă a seocu-
„pa decâtu de împlinirea înaltei misii spirituale, care le
„este încredințată. Budgetulu chelluelelor de peste anii
„se va face de cătră sinodu și Ministru cultelor, și ca
„Iote sămile caselor publice, va fi supusă controlului
„Adunărei Legislative. După îndestularea trebuințiloru
„bisericești și a salariului Servitorilor Spirituali, prisosul
„veniturilor se va întrebuința intru Sporirea învățătu-
„rilor publice, și alte așe<Jeminte de bine facere pu-
„blică, principu recunoscută și prin Ari. 6, Jiter. C. din
„Legea pentru ocărmnirea averilor Mănăstirești.
VIII. Calhedrele de religie prin Iote școlile statului
„de prin târguri și sate, precum și prin cele private,
șe fie ținute de preoți,
IX. Așețjeminlele speciale și stalurile pentru Epis­
copii, Monastici, Seminarii, Dicaslerii, Biserici de miră
„și alte instituții bissericcști se vor proecta de sfintul.
„sinodu ; inse pentru a ave putere de legi, vor trebui
„a fi întărite de guvernământă, și anume acele de na-
„tură administrativă se vor supune șefului Statului, a-
e se vor desbate și vota mal
„inlăiu de adunarea legislativă, și apoi ca ori și ce al-
^lă lege se vor supune Domniloriulul,
 — 151 —
X. Egumenii tuturor Monastirilor din țeara precum
„și RectoriiSeminariiloru fără osebire se nu fie dintre
„străini, nici dintre acia care in viîloriu sar hiroton
„in străinătate, fără autorizația bisericei din țtiră.
XI. Tote bisericile și Monastirile din țeră se a-
„târne de jurisdicțiunea Episcopilor Eparhioți respectiv
„in intăia instanță și de Sinodu ca instanție de Apelț
XII. Nimene din tagma bisericescă se nu fie con-
„demnatu nici destituilu fără o judecată prealabilă du­
„pre legi și cantine.
„XIII. Mitropoliții și Episcopii se vor alege in vii—
„toriti din toți membrii Clerului Monahală, cerănduse
„de la candidați numai virtuțile și condițiile spirituale
„cerute^de sfintele Cantine precum și erudiția theo-
„ logică. —
„XIV. Regularea questiei Monastirilor închinate lo-
„ciirilor sfinte, ca o questiune ce este cu totulu de
„Competința țerei de a o deslega, dupre reservile ce
„Adunarea ad-hoc șau făcută incă in ședința din 3. Oct*
„(protocolulu al V.)este păstrată viitoriului guvernâ-
„mânlu al țerei indeplina sa autonomie.
Aceste fu in unanimitate votale și subscrise in șe­
dința adunare! ad-hoc a Moldovei din 1857, Decemvr
20 (Buletinulu Adunirei ad-hoc No. 24).
Dar indală ce convențiunea de Paris din 1858 a-
sigură stirta Principatelor Române, tolu ceea ce făcu
Clerulu se uită. Mitropolitulu Sofronie sâ-.exilă, și ave­
rile Bissericei fu Confiscate. Frumosă recunoștință!.. •
Planulu celu salutară și măreții, pe cari îlu urmărea
 — 152 —
cil intui Deputați a Clerului, intre carii fu și *autoriulu
acestei istorii, adică ca din Unirea Româna se iasă a-
cea Creștină, fu combătută de patrioții câ scurți la
videre.
Românii de la putere in locu de a asculta pe aciî
Deputați ai Clerului., spre a deveni Piemonlulu Orien­
tului (ve^i Proeclulu meu despre îdeslegarea questiunei
Mănăstirilor inchinate din 1860, publicații de D. Cesar
Boleacu, in opera sa intru acesta, comunicat D-sale din
Moldova de D. M. Cogălnicenu) se așe^ă pe^un sistem
de gheșeftari. — Se lovi îndrepta și in stânga, si in
Bulgarii din Beserabia, și in grecii de prin Monastiriși
in Patriarhală Orlhodoxilor și in Deputății Clerului ce
lu Apostolii Unire! și chiar in misleriile religiuneicreș­
tine de orientu, pentru a plăcea propagandelor Ezuiți-
Jor; și piemonlulu Românilor deveni o ridiculitale, din
cauțlă că nu avea un Cavur. — Frumos? politică juca
bărbații de stătu a României !
II le clară un resbelu ne impacatu politicei străbu­
ne aiul Ștefan celu Mare și a lui M hain Vitezulu: nou
calendariu românii, noue Episcopate romane, nou sinod
românu, nouă biserică română, nouă religiune română, *
noi Moisii, fără Sinal, noi HristoșI fără Golgotha, se ivi
de indatâ ca ciupercile după ploe. Toți avea de maseă
Icoana lui Traian, scăpându din videre că in Orient nu­
mai Crucea Marelui Constantin au făculfi minuni.— Și așa
in locO de Piemonlulu Orientului, România ruptă de la
federațiunea religioșii, deveni o nouă Palestina, și o
nouă Polonie!...
 — 153 —
Unii dintre păsîorii Bisericei române, in timpulu
Domniei prințului Cuza, abălânduse de la îndatoririle
prescrise de sântele Canone, prin primirea unor Eparhii
și a unui sinodă necanonicu, Bisserica muma a orientului,
in înțelegere cu toți patriarhii și cu tole sinodale Bi­
sericilor ortliodoxe, se socoti iu dreplu de a refuza pro­
cura și delegațiunea sa spirituală pentru acii pastori,
cerându că ii, pentru a li recunoscuți in drepturile ce
au avutu predecesorii lor, trebuia mai intîti ca se intre
in legalitatea prescrisă de sântele Candrie Apostolice și
sinodale. Acesta ne urmânduse, se perdu încrederea
pe care se baza procura și delegațiunea Exarhieî și a
Autocefaliei;— și așa Autocefalia Bisericei române, câ-
^u sub penalitatea prescrisă de canonuiu al 30 a san-
ților Apostoli.— Doue fu cauzele, care compromită Au­
tocefalia Bisericei române : 1. Reua înțelegere a Auto­
cefaliei bisericești; 2. Intrigile propagandelor Ezuilice.—
Intăiu. Autocefalia Bisericescâ fu reu ințelesă pen­
tru acea, câ ea nu are putere de chiu numai in
privirea administrativă și disciplinară, iară nici de cum
in privirea legislativă; — căci tocmai așa precum
tete cantonile Elvețiene sunt autocefale in raportul
administrativii și disciplinarii , — Obligate insă
fiindu in raportulu legislativă a lucra federativa în în­
țelegere cu tole cele-l-alle canlone, — de aseminea și
in Biserica Orlhodoxă, diferitele biserici naționale sunt
autocefale in raportul administrativă și disciplinară, in­
se lolu-o-dată sunt obligate pe baza Dogmei a IX din
ii ubolulu C'r< i i iței de la Niceia, a lucra in raportul le­
gislativă, in con-lnțelegere cu tole cele-lalle biserici Or-
 — 154
thodoxe, a cărora Unitate și sobornicftale se exprima
prin armonia cu biserica mumă, precum mai susă sau
vețlutu.
Aldoile. Intrigile propagandeloru Eznite, sub influența
politicei Apusene, lucra in România, precum lucra odi-
niorăjși in Transilvania și in Polonia, care Ie slăbi ș1
nenoroci pe amândouă aceste țeri. Transilvanii se
disbină in Orlhodoxi și Uniați, perzinduși și nobleță și
pe proprietari; iar Polonia din Orthodoxă prefăcân Insa
in Catolică, se desbină de totu elementulu slavon, cu
care ea de era in armonie, și ca una ce dintre Iote
poporele slave ea mal intăi se civilizasă, putea se porte
stindardul Panslavismului in locu de al sclaviei.—
Asseminea servicii ce făcu propagandele Ezuitice
Transilvănenilor și Polonilor, ]e făcu și Autocefaliloru
Români; și iată cum:
Questiunea cea mare a Orientului — acelu nodfi
gordianu — este Creș’inismulă față cu Mahometismulu;
Creștinismulu Orthodoxă face solidarii și grecu și
pe slavu și pe Română; acesta le impune posițîunea
lor geografică și Evangelia pe care ii jură. Acesta solida­
ritate inse nu convinea niciconfesiiinelor religiose de A-
pusu, nici comerțului puterilor Occidentale in orientu.
Sau întâlnită deci doue mari interese și sau ințelesu, deși
in principiă, ca Tanda cu Manda.
Sub aserninea influență Cuza vodă se părea căjo-
că un mare rolă; Unii scurți la videre ii pregălia și
Corona de rege a Românilor, uitându că istoria Ro­
mână probeză cA Corona lui Ștefan și a lui Mihai de
acea au fost prețiosc, fiindu că aă fost împletite prin
concursulu tuturora creștinilor Orlhodoxi.
 — 155
Confesiunea și Comerțul»: iată acii Tanda șiMan-
da. Propagandile (jicea Diplomaților: Românii trebue
rupțl de Greci și dați in manile ndslre, căci prin acdsta
se consolideză dorihilu bulevardfi la Dunăre. Comerțul
de altă parte (Jicea diplomaților: Turcia nu pole li pen­
tru noi adoua Indie de călu ținându populațiuuile Creș­
tine izolate și învrăjbite, ca nu cumva ele uninduse se
formele o federațiune, ca acea Americană, căci a-
tunce perimu de sete!...
lală motorii externi; se venimu acum la motoci’
interni:
A) România liberă nu pote fi supusă unui sclavtt
a Sultanului, precum este PatriarhulO.
B) Acelu sclavu primește inspirăm de la S. Pelers-
burgu, și Românii ca liberi și independenți nu pot primi
ordine de la un aseminea; In aceste două poroncl atâr-
3

nau Iota legea și Prorocii — mincinoși — in România.

Pentru punctul intăiu arătăm pe Isus Hrislos restignitu
pe Cruce, ca unu sclavu a Cesarilor Romei antice, și pe
Apostolii lui tratați ca și Elu și cu Iote aceste omenirea
află in acești martiri sclavi adevarata ei libertate.
Pentru punctul al doile probămO cu Istoria Bisericei
Orientale, de la căderea ei sub Mahomelani, cum că 64
de Patriarhi au foslu spânzurați, pentru câ au aparalu
libertățile poporelor creștine.
Prin urmare nici Sultanii, nici Țarii nu au foslu
nici potu fi așa de periculoși precum polii fi Românii,
carii prifacu Autocefalia bissericel in aulo-nebunie, și
Autonomia națiune! in Autocloirie, • rumpândusă de la
politica străbună a Iul Slefanu și Mihaiu, carii prin so-
 156 —
•K
lidaritatea lor cu creștinii de Orientu, făcu pre Ța­
rii Moscvei ale tinde mana de considerațiile și de res­
pecta, iară pe Sultani a fugi din naintea lor cu rușine-
Deci precum comerjulu domină lumea prin asociațiunl,
de aseminea politica triumfă prin solidaritate și alianță.
Izolarea duce la peire. Acesta oprobe^ă istoria, pozițiunea
geografică precum și Climatulu decidu sorlele resbelilor;—
Acesta poztțiune, impune Românilor chiar de aru li și
Athei, ca se fie solidari cu popotele orlhodocse de ră­
sărita și se facă cauză comună cu îi. Acesta conquistă
politică ii au avut’o in Biserică și in averile ei imense,
prin care cum am zisu in proectul din 1860, Domnulu
Românilor era adevârâtul sultanii a Creștinilor, și A-
gentulu lorii din Conslanlinopolu era mal îndrăzneții de
câtu Mencicovu. fiind că pânea Creștinilor de Orienta era
in mâna Românilor!..*
Hronografia AihipAstoiilor Daco-Români,
din Dacia Traianâ.
Arvtiipastori1 creștinilor ce au
locuiții. pe pământul numita
M oldavi a.
1. Acil cu reședința in Herson, Ocidiopolh si Torni.
Aniî Arhipăstorii
Inlâiulu inlemeilorin a bisericel Dace au foste
Aposlolulu Andrei (Evsevie Panlilu al Kesariei,
istoria Eclesiaslică, Cartea 1. cap. Hi.)
100 Climentv. Acesta (iindii al IV. Episcopu alu
Romei, și creșlinându pe Marciona sora Im-
paratului Traianu și pe Drusa fiica lui, fu pen­
tru acesta exiktiî in sciția mica, la Cetatea
Ilersonu, aprope de gura Nistrului, împreună
cu Cornilie. Fivu și ai ți credincioși. (Evsevie
Panfdii in Hronografulu Patriarhilor). încă din
timpurile lui Milridalu Romanii devenindu
Domni pe țermurile mărei Negre, după Ovi-
die exilă in aceste locuri pe toți vinovății
politici, intre cari se socotea și creștinii.
Cu ajutoriulu acestora ClimenlQ răspândi Creș­
tinătatea intre Sciți și Daci, pentru care îșî
 — 158
Anii ArhipădnH
--------------------------------- > ■ ■ ■— —— ■ ■ - — —— ■ —— — ———•

fini viața cu morte martirică. (vecji viețele

sfinților la 25 Noemvrie).
109. CornUie. discipulă a sf. Oimentu
1 15. Fwli. De aseminâ discipul a sf. Climentu. —
245. Efreniiî^ Seau Eutherie; Acesta in timpu ce
Aurelian părăsisâ Dacia, lăsind’o in voia Go­
țiloru, după misionarii pe carii Ermion E-
piscopulu Ierusalimului ii trimise in părțile
Sciției mici, anume: Vasiliscu, Evghenie și
Aga-thodoru, pastori Biserica Ovidiopoleî. (vi­
ețile sfințiloru la 22 Decemvrie).
292. Eutherie. Acesta pe la anulă 312, fu trimis
de călra locuitorii Daciei la Marele Constan­
tină in Constanlinopolu spre ai apara de var-
varii din Dacia; aceștia insă la asa intorcere
îlu ucise, și Creștinii alese in loculu lui pe
disciputulu lui anume Capilon. (viețile sfințiloru
la 22 Decemvrie.)
335. Capiton. Elu au fostă trimisă de cătră locui­
torii Daciei Orientale spre hirotonie in Epis-
copu la Constanlinopolu, de unde intorcânduse
boteza pe mai mulțl păgâni. Elu era un păs­
toria forte eloquenlu. (viețele sfinților De­
cemvrie 22).
360. Theolim’f. Acesta era omfi forte virluosă și
învățată. Contimporanii îlu uumea ț)efi n Ro­
manilor. Elu intre alte opere an scrisă și o
Ap’loffie in contra lui Iulian Paravatul, și aă
aparată Dacia de Arianismu. — Elfi reședea
 ■
159 —
Aniî Arhinăstori
" - J , -■'——— ■ ■» -■ - —— - ---- ----------------------------- ------- ■ ~ - — •'* ■ ■ ■■■■■■« . ... â

in Tonii insa hirotonea pe preuții de dincoce

de Dunăre, (viețele sfinților la |5 August.)
Eiu creștină pe mal mulți Goți, intre carii bo­
teza chiar pe regele lor Fritigernu. (Manua’u
de istoria romanii de F: Aronu, pag. 24 și
istoria generală de A: Crețescii.)
379 Teretotie. Eltt ca Mitropolitu din Torni asistă la
al doile sinodâ Ecumenica, sus ținu pe sf:
Grigorie Theologul și combătu eresurile lui
Machidonie și Apolinarie, pe Ih anii 381.
431 Timotheiii. Acesta ca Mitropolitu din Torni au
asistata la sinodalii din Efesu, unde au sub-scris
condemnarea Eresurilor lui Nestorie la antilu
431.
451 Alexandru. Acesta ca Mitropolitu din Torni aii
asistalîl la Sinodul al IV din Ilaichidon, unde
au conbătutu Eresurile, lui Evlihie și Dioscor,
ja anulu 1451. După acesta mal bine de trei
secuii, din cauza tulburărilor poporeloru, ?nu
se polu ști numele acelora ce aii păstorită
Dacia Orientală.
812 Emanoiln. Acesta fu luatu prisonierii din păr­
țile de dincoce de Dunăre, de cătră Crumu
Ducele Bulgaro-Românilor de dincolo de Du­
năre, intre carii predicându Creștinismul, Cri-
tagonu, urmașulu lui Crumfi, mâniinduse pe elu,
îlu martiriza in Adrianopolii. (viețele sfinților
7. Apriilu).
814 Gheorghie. Acesta persecutata de Irnpâratulu Le­
on Armanulu pentru că ca Episcopii a Milili-
 160 —
Anii ArhipăMoti
nei, la sinodul ni Vil din Nicea, aii apa rații
inchinarea sf. Icrtne, ah fngitC in Dacia 0-
ricntală, unde la Ovidiopolu au păstoriții tur­
ma lui lirislosu. Cu coneiirstHu acestuia fra-
ții Kirilu și Melhodie au aflata in Ilersonu
mai multe antiquitățî și mdște. (Martirii Cru­
cii din ambele Dacii, pag. 121.)
1018 David'i. Abie după doue sute de ani aflâmu in
Istorii că un Duce a locurilor numite astăzi
Moldova., anume Bogdanu. merse împreună
cu un Episcopii Davidu la imparatulu Vasilie
Bulffaroctonul.

II. Acil cu reședința

t • in Sucbva.
1288. Mai mulți Episcop! se vădii aii foslu in Moldova
carii au asistilu împreună cu preoții lor la
alegerea lui Dragnșu de Domnitorii! asupra
tuturor principaleior din care se compunea
mai înainte Moldova. (Fragmentul istorică a lui
Ilurus, marele cancelar a lui Dragoșu, tradus de
Clănau Marele spatariu a lui Ștefani celu Mare).
1399. Theoctisth I. Acesta au foslu pus Mitropolilu
Moldovei in Capitala Suceava de cătră Juga
Vodă, cu bine cuvântarea Patriarhului Bulgaro-
Românu din Ohrida. (Sincai, tom. I. pag. 371,
și Vornicii Urechie in lelopiseție, pag. 102).
1402. losif. Acesta au intimpinalu Mdște.e sfântului
marelui martirii loan celu nou, cându sau a-
du.su de la Cetatea Albă la Suceava, in tim-
 ■ 1*
161 —
Anii ArhipâstorI

pulfi lui Alexandru celu b i nu, de aseminea

i. elu au inlimpinatu pe fiulfi împăratului de
Constantinopolu la intorcerea sa de la viena
prin Moldova. In timpulfi lui Impăratuiu și
Patriarhalii de Conslantinopolfi, pentru a
ave sprijinulu Molddvei in contra Turcilorfi
au trasu Mitropolia acestei țeri de sub as­
cultarea Arhiepiscopului de Ohrida, sub Patri-
arhalulu de Constantinopolu, prin darea mal
multoru semne de distincțiune alâtu Domni-
loriului .cat.fi și Mitropolitului Moldovei. In
timpulfi acestuia se lundă Episcopiile de Ro­
manii și Rădăuți.
De aseminea in timpulu lui Mitrofanu Patri­
arhală Constantinopoluluî inzas’ra Biserica Mol­
dovei cu sf. Iconă facatdre de minuni, zu­
grăviți! de sf. Evanghelista Luca, carea se
pîistreija in biserica Monasticei Neamțu. (Fo-
tino lom II. peg. 14).
1435 Grigorie 1. (Șincai tom. I. pag. 393).
1439 Dwnian. Acesta au asistata și subscrisa lucră­
rile sinodului de Florența^ pentru care ex-
comunicăndulu Biserica răsăritului, țeara nu Iau
mai primita in scaunfi. (Șincai tom. I. pag.
393-397, și tom II. pag.3 ); Dupe care elu
neutru pocăința sau shimnicitu in Mona -
știrea Mira de lângă Milcovu sub nume
de Davidu, panii la ainilu 1478, cându Ștefan
celu mare iau mijlocita dislegare și erlare de
 Anif - Vrhlpăstori
--- - - - - —*-■ - - - -----—- ■ > -— « —— — —
la Bisserica răsăritului și Fau chiemalu iarăși
la Mitropolie. (Cartea Palriarhiloru, Capilolulu
despre Simion Trapezunlenul).
1454 Theoctistu 11. Acesta au fostu Bulgaria și Arhi-
diaconu a Mitropolitului Marcu al Efesuluî,
omu forte invațatu și Evlaviosu. Elu fu hi-
rolonilu Mitropolitu Moldoviei in Serbia.
(Letopisețulu țerei tom. I. pag. 113) si după
indemnulu starețului seu primi ascultarea de la
Arhiepiscopia de Ohrida, fiindu ca și Patriarhalii
de Conslanlinopolu iscălisă unie la Sinodulu de
Florența. Elu au intemeetu scotă de Theo-
logie in Sucdva, și la 1456 au miruit la Dom­
nie pe Stefanu celu Mare, apoi la anul 1477
aii reposalu. (Letopisețulu țereî lom. I. p a g.
132).
1478. David. Acesta este tolu Damianu, care in
shimnicie sau numitu DavidD. Elu au repansat
la 1509 (Letopisețulu țereî tom. I. pag. 149)
1509 Theoctislif 111. Acesta au miruilu la Domnie pe
Stefanu celu lânaru, fiiulO lui Bogdană și ne­
poții a lui Ștefan celu Mare, la anul 1517.
(Letopisețulu tom I. pag. 153).
1541. Anastasie. Acesta au botezata pe Ștefan fiiul Iul
Petru vodă (Șincai tom. II pag. 180).
1551. Grigorie. (Istoria Mitropoliei Moldovei de Ar-
himandr. Neofită Scriban).
1552 Gheorghie. (Documentele Monasticei Nâmțu, cele
pentru Moșia Tâmpeștii).
1558 Grigorie, a ddua oară. Acesta au sfințită bisse-
 163 —
Aniî Arhlpăstorî
rica din Monaslirea Slatina (LetopisețuI ii tom.
I. pag. 177). Elu mirui pe Eraclidi Despotu
vodă Ia Domnie. (Letopisețulii tom. pag. 179).
1561 Theofanii. Acesta apărândușl Biserica și turma
Orlhodoxă in contra persecnțiiloru ce între­
prinsă loan vodă tiranulu, fu nevoit a fugi prin
munți de frica acelui Domnu, care Martiriza
pe Episcopulu Gheorghie si pe alțî Clirici, fiind
că se opusă planuriloru lui. (Fragmente din
istoria română din Cozia și Șerbânești, I 1

25 și Letopisețul, tom. I. pag. 192).—

1562. Macarie celu Milostivii (Mitropoliile țerei de I.
D. Pelrescu pag. 128).

III Actl cu reședința in Iași

1564 Theofanîi') adoua oară; Acesta călugări pe A-
lexandru Lăpușnenu. (scurtă istorie a Mitro­
poliei Moldovei de A. N. ScribanO, pag 14).
1570 Gheorghie III. (Mitropoliile țerei de I. D. Pe-
trescu, pag. 128).
1572 Anastasie II. (Acoloși).—
1575 Theo/Uu (Acoloși)—
1577 Anastasie //, adoua oară; cu a lui bine-cuvân­
ture, Petru vodă șchiopulu cedă o seiiște Mo
nastirei Pângarații (Arhiva istorică No. 296).
1578 Evtimie Munt&nu (Mitrop. țerei de I. D. Pe/re-
scu pag. 128.) —
1580 Giigorie III. De acesta se amintește in Hriso-
vele Monas. Nemțu, cele pentru Moșia Davidenii.
 164 —
Anii Arhipăstorl
î581 Gheorghie Movilă. Acesta ne mai putându su­
feri spurcăciunele lui loan S»su vodă-Lute-
ranulu, au fugilu de la scaunu, și au pribegit prin
Polonia și Turcia (Sinea! torn II pag. 235).—
1582 Nicanor. De acesta se amintește in Documen­
tele pentru munții Monastireî Nemțu.
1584 Gheorghie Movilă adoua oară. Elu auțlindO că
sau pusu Domnii Petru Voivodu, sau intorsu
iarăși la scaunulu seu, și Nicannor sau retrasu
la Mănăstirea Agapia, metania sa. Mitropol,
G. Movila au scrisu in contra Calendariuluî
apusanu, pe care Grigorie, Papa Romei avea
al introduce.și in Moldova (Șinoal tom II.
pag. 235-238). .
1590 Anastasie III. (Sinea! tom II pag. 213).
1592 Gheorghie Movilă. Elu se află aminlitu la acestu
anu în Hrisovulu pentru înnoirea și înzestra­
rea din tăiu cu moșii a Episcopiei de Huși,
care sau făculu prin a luî stăruinți. (Hronica
Ilușiloru de Arhiereulu Melhisedecu pag. 91-96)
1605 Theodosie Barbovschi (Bărbosu). Despre acesta
se amintește in Documentele Monastireî Nemțu,
cele pentru moșiile Gitileșlil. Săbăonii și altele.
1609 Anastasie Cri mea. Acesta aii fondatu Monas-
tirea Dragomira, și au bine cuvântalu fonda­
rea Monastireî Solea de Ștefanii Tomșa vodă.
Despre elu se amintește și in Documentele
M. Nemțu pentru Moșia Davidenil.
1617 leofanu III. Cabine cuvântarea acestuia, Dom -
 — 165 —
Anii Arhipettfriî
nnlu Radu au închinata Monastirea Galata sf.
Monnântu (tlrîcariulu tom V pag. 216/
1620 Anastasie Crhnca^ adoua oară. Despre acesta
se amintește in Documentele Monasticei Sol­
ea., și la 1628 se amintește împreuna cu E-
piscopil de Romanu și Rădăuți, in apendice la
Cronica Hușilor.—*’ < -r1 A *

1631 Athanasie. Despre acesta se amintește in Do­

cumentele M: Nemții, cele pentru Țigani, și
împreună cu Episcopii de Romanu și Rădăup
in Apendice, la Hronica Hușilor, pag. 119).
1632. Varlaanw. Acesta fu unul din cei mai însem­
nați Mitropoliți a Moldovei. In timpulu lui se
aduse sf. Moște a Cuviosel Paraschevel, de D.
Vasilie Lupii, și se așe^a in biserica sf. Trei
Ierarhi de elu intemeetă ; de aseminea se sta­
tornici cu învoirea chiar a Arhiepiscopului
de Ohrida, ca biserica Moldovei se atârne ia­
răși de Patriarhia de Constanlinopolu, (Des­
crierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, pag-
325). De aseminea elu luă parte la veslitulu
sinodu ținuluin Iași la 1642, in contra proselitis-
mului Luterana, la care se aprobă de carte
Dogmatică Mărturisirea Orlhodoxă a lui Petru
Movilă,’ Mkropolitulu Kievului. De la aceslu
Mitropolilu Varlaarnu primi și o tipografie, in
care elu celu dintăiu. dintre Mitropoliți! Mol­
dovei începu a tipări cărți bisericești in lim­
ba română. In timpulu lui călători prin Mol-
 166 —
r-rwț
Anii ArhipăstorI
dova Patriarhul Macarie, care făcu o intere­
santă descriere a țereî; D. P. Hâjdău, o tra­
dusa și publică in arhiva sa istorică. După
o îndelungată și vrednică de laudă Arhipăs­
torie, Varlaamă dimisionă și se trase la Mo-
nastirea Seculu unde se artă înmormântată.
" 1655 Ghedeonii. Despre acesta se amintește in Hriso-
vu]u de danie ce au făcutu Domnulu Gheor-
ghie Ștefană, Bissericei sf. Nicolai in șcheia
la Brașovă. (Disertația despre tipografiile ro­
mâne, de V. Popă, pag. 84). Pe acesta la
1656 Iau trimisă țera la Impăratulă Roșiei,
(Adunarea legilor Roșiei).
1660 Sava I. Se amintește despre elu in Documen­
tele Monasticei Secii, cele pentru munți.
1673 Dositheiiî. Acesta fu primulă Mitropolitu Mol­
dova nă cu invățăturl întinse, și care publica
mal multe cărți bisericești și literare; in cu-
rându inse din cauza nestatorniciei impreju-
rârilorfi politice de atunce fu nevoită a fugi
in Polonia. (Despre acesta amintescu mai
mulți istorici).
1675 Theodosie 111. Acesta din Episcopă de Romană
se rândui Mitropolitu, (Apendice la Hronic»
Hnșiloru, pag. 121).
1675 Dosilheiii^ adoua oarâ. Viindu acesta la scaunu
Mitropoliei, Theodosie se retrase la M. sf.
Sava. Dositheiă la 1679 aduse o Tipografie
nouă din Roșia, in care publica mai H multe
 — 167 —
Anii Arhipastorl
cărți folQsitdre ; iară la 1686, Sobiefchl regile
Poloniei prâdându Moldova au luatu împreună
cu moștele sf. loan celu nou de la Suc6va
cu alte odore și pe Milropolitulu Dositeiu ca
prisonierit, de unde elu liberânduse sau dusfi
la Moscva unde aii și muritu, rămâindu bibli­
oteca sa acolo. (Despre acești! vestitei
Mitropolilu amintescu mai multe istorii și
Piare).
1687 Theodosie 7/7, adoua oara. (ScurtS- istorie a Mite.
Moldovei de A. N. Scribanu. pag. 16).
1691 Sava //. Acesta in Documentele Monasticei
Nemțu, despre moșiile Broșteniî, dovideșle pen­
tru perdirea scrise i ilor Monaslireștî din Ce­
tatea Nemții. In timpulu lui la 1695 Ddmna
Anastasia, soția Iul Duca Vodă au zidilu bi­
serica Mitropoliei din Iași, cu Hramulu Intim-
pinarea Domnului, pe cuinile Bisericei Albe,
ce fusese făcută de Stefanu celu Mare, (scurtă
istorie pentru inceputulu Creșlinâtâței și a
Ierarhiei Moldovei, tipărită in Monastice» Nemții,
1858).— Despre Mitr. Savalal698se amin­
tește in actulu cu care D. Anliohu Cantemîr
au inchinatu Monast: Ciîpriana Monasticei Zo-
grafulu din sf. Munte al Athonului, (Uricariul,
tom. III pag. 271). Si acesta au demisionat.
1702 Misailu : Acesta era forte omu cnmpătatu și cu fri­
ca lui D-(Jeu, precumu se dovedește din Docu­
mentele Monas. Nemțu, cele pentru Târgu
 — 169
Anii ArhipăstorI •
Ndmțu; Elu aă subscrisă actulQ de scutire cu
boerii țerei, pe care Anliohu Cantimiră, Iau
datu Monastiriloră sf. Mormântu, cu ocasia
venirei in Moldova a ful Dositheiă Patriarhalii
Ierusalimului, (Uricariută torn. II, pag, 104).
1708 Gkcdeonii. Acesta la 1711, împreună cu Clerul
și Boerii, au intimpinalu pe Petru celu Mare
alfi Roșiei, cându veniră in Iași și făcuse a-
lianție cu Cantimiră. (Scurta istorie pentru
incepululu Creștinâtâțel și a Ierarhiei Moldo­
vei tipărită in M. Netuțu 1858). Elu au sub­
scrisă actulă de scutelâ făcută Episcopiei de
Huși, de Domnulii Mihaiă Racoviță (Hronica
Hușilorfl, la anulă 1709); De aserninea la
1712 au subscrisă și actulu de desființarea
desetencl și a Goștiuei, dală de D. Nicolai
Mavrocordalu, (Uricariul lom. V. pag, 248).
Elu la 1714, împreună cu cela—laltu Oierii
suferi multe nevoi de la G< neralulă polonă
Kiovschi, care venisâ in țară cu oștile polone in
favorulă luîCarolu XII și Stanislavu Lescinschi.
Acesta pretenda de la ii o despăgubire de
15 pungi de bani pentru niște lucruri ce li
se luasă de câtrâ Moscali (Letopisețe tom II.
pag. 172-181).
1723 Gheorghie. Acesta este Mitropolilulă care cu
legătură Mărturisește că au vecjutu Documen­
tele Originale a împăratului Paleologu și a
Patriarhului de Ccnstantinopolfi. • ri« careBi-
 169
An ii Arhipăstorl
serica Moldovei sad scosu de sub ascultarea
celei de Ohrida, râmîindu numai ași primi Mitro-
poliții ei Canonicescâ recunoșiere a Bisericei
Mari.(Despreacesta se amintește prin mai multe
Piure).
1729 Nibhiforii. Acesta ad fostu de nâm GrecS, și
mai înainte Mitropolitu a] Sidiei, omu forte
invațatu. Elu fusese dasrălu lui Grigorie
Ghica voevodu (Letopisețulu pag. 165.)
1730 Jzz/owze. Despre acesta se amintește in Con­
dica moșiilor# Mitropoliei, pag. 737, și *39
și in Documentele Monast. N6mțu, pentru Moșia
Piscu. — Acesta pe la 1740 sau retrasu in
Roșia precum dovedește hrisovul# luî Gri­
gorie Ghica vodâ, din acelu anu. (scurta ist
a Milr. Mol. de A. N. Scribanfi. pag. 17).
1740 Nichiforr. adoua oara; Elu au subscrisu in A-
șeijemântulu de Scutelă datu de D. Constan­
tinii Mavrocardatfi, Monastirilord închinate sf
Mdrmântu (Uricariulu tom. I. pag. 53. și;Le-
topisețulu tom II. pag. 117). De aseminea
elu este subscrisu și in Așetjemânlulu Scoa-
leloru, datu de Grigorie Ghica voevodu, la
1748, (Uricariulu tom. I. pag. 64.).—
1750. lacomi I. Elu au adunat# sinodu și au făcut#
Așezământ# la 1752 ca se nu se mai pună
Mitropolitu grecii in Moldova. (Uricariul tom.
II pag. 241). Dar acesta fiindu contra de-
cisivnelor exprese a sfintei scripturi, și a A -
 170
Anii ArhipăstorI
șe^lemintelor Bisericei in care Elinulu și bar­
barul u sunt una, se vede câ nu sau ținuUi
nici sau urmatd, câcl chiar urmașul lui lacov
au foslu grecii, precum urmezâ mai jos.
1758 Gavriilu Calimahu. Acesta afl fost de nemu
grecii și mai înainte Mitopolitu a Thesaloni-
cuini, de unde viindu aice in țerâ, dupâ de-
misionarea lui lacovu, au foslu pusu Mitro­
polit ii Moldovei, ia alegerea căruia au sub-
serisu Episcopii țerei: loanichie al Romanu­
lui, Dosilheiu al Rădăuților și Inocenlie alu
Hușului. (Condica sania, și Apendicile la Hro-
nica Hușilor, pag. 135). Elu au zidilu Ca-
thedrala Mitropoliei cu Hramul sf. Gheorghie.
1786 Leonu. Acesta din Arhidiaconu a lui GavriilQ
Calimahu fiindu mai inlaiu alesu Episcopii la
Huși și Romanii, trecu in urma la Mitropolie;
in timpulu lui țera au reclamatu la sultanulu
ca se nu mai lessi a se pune MitropolițI
greci. (Uricariulu tom III, pag. 130 și 131).
1788 Amvrosie. La anulu 1788 ocupândnse Moldova
*

de ostile rosieneșli, ele au adusu cu sine pe

Arnvrosie Arhiepiscopalii do Pol lava și Fau
așe^atâ, cu binecuvântarea, sf. sinodu al Ro­
șiei, Mitropolitu Moldaviei. Elu la 1790 vi-
(jitându Monastirea Nemțu și plâcândui bune­
le rânduele așezate acolo de slarițuld Paisie,
Iau înaintată la răngii de ArhimandrilO. (scurtă
islor. despre inceputulu Creștinâlâței și a
 171
Anii A rhipăslorl
Ierarhiei Moldovei, tipărită in M: Netnțu la
1858).
1792 Gavriilii Bănulescu. Acesta este română din
Transillvania, din orașulu Bistrița,'unde ab-
solvindu cursulu invățăturiloru, sau dusă spre
perfecționare in Theologie la Chievă, și in
Grecia. Intrându pe scena lumei aii avută o
viață fdrte vrednică de Însemnată. Intorcân-
duse in Transilvania fu profesorii in Nâsâud,
de acolo veni in Moldova, unde iarăși ocupă
postii de profesorii de limba latină, de aice
la 1779, se duse la Constanlinopolă unde se
călugări; de acolo intorcânduse in Moldova la
1781 fu hirotonită Ieromonahii și rânduită
Predicatorii Ia Mitropolie; de aice la 1782, se
duse in Roșia la Pollava, unde au fostu rec­
torii și profesorii de filosofie; de acolo la
1784, iarăși vine in Moldova, unde Mitropo-
litulu Gavriil Calimahu îlu face Arhimandrit
La 1788 iarăși se duce la Pollava unde din
nou se rândueșle Rector și profesorii. La
1789, Amvrosie Arhiepiscopală de Pollava
aflânduse Mitropolilu in Moldova ÎIO chiamâ
și îlu face Arhiereu vicariu alu seu, cu titlu de
Benderii și Achermauu; la 1792 sinodulă și
guvernulă Roșiei îlu numi Mitropolilu Mol­
dovei. Dar după inchierea pâcei cu Tur­
cia, nonlu Domnă alu Moldovei îlu 'rădi­
că și îlu trimite cu excortâ la Constantine-
 — 172
An îl A rhi păstori
polii., unde nevoind u a se lepăda de protec­
ția Roșiei fu aruncatu in temnițe, de unde
Ambnsadoriulu rusesc! eliberândulu îlu tri
misâ in Rossia, unde la 1793 fu rânduita Mi-
tropolilu al Hersonului și a Crimei, iară la
1799 fu inalțatîi la scaunulu Mitropoliei de
Chievu, și nunii tu intre întâii membrii ai sino­
dului, și decorata cu cavaleria sf. Andreiu»
classa La 1803 din cauza bdleî de bună
voe se retrasa in pensie la Odesa unde pri­
mea pe auu, oue mii ;albini, pana la
1808.
1792 lacvvu Slamafi. Acesta iarăși fu Transilvănenii,
și viața lui cea interesata descriind’o pe larg
Doctorala C. Volfu, trimitem! pe letori la a-
cestn autoriu, și la Hronica Hușilor!, pag.
312, 343.
1803. Veniatninu Costachi. Precum in cele politice'ști
Moldova au avuta unu Domnii Mare pe Ște­
fanii Vodă, de aseminea in cele bisericești
ea au avuta unu Mitropolitu Mare in persona
Iul Veniaminu. Despre viața sa pftnâ la su­
irea pe scaunulu Mitropoliei să se vadă in
Hronica Hușilor pag. 371 — 388.
Precum! este proverbulâ românii, câ țjiua se
cnnoșle d diminela. de aseminea pe Venia­
minu îlu cunoștemu de la întâia lui suire pe
scaunulu Mitropoliei Moldovei. Cea intăiu o-
cupuțiune a lui fu ca se lumineze Clerulu spre
 Anii Arhipăștori
a fi demn ti de misiunea lui Apostolica. Pen­
tru acdsta elu la 1804 ce ajutoriul Domnitorului
Moruzu strămută soborulQ Călugăriților dn Mo­
nastirea Socola de lângă Iași, la Monastirea A-
gapia intre munți, iară in socola inființâ scd-
la pentru pregătirea Cliriciloru la Preoție. In
curându la 1806 desch zânduse resbelu intre
Roșia și Turcia, Veniaminii la 1808 se retra­
se la Monastirea N6mțu, de btinâ voea
sa, spre a face locu unui Arhipâstoriu ex
pertu pentru a conduce turma in timpulu res
belului.
1808 Gacriilu Bănnlescu, adoua oara. Guvernul Ro-
sieî, in timpulti acelui resbelu avâtidu nevoe
de un păstoria ca GavriilO, îlu scdse din a lui
au . .retragere în pensie și îlu trimisă Mitropolilu
și Exarhti a sf. «inodli peste amândoue prin­
cipatele Moldova și Valahia. Elu aice pentru
a lui ajutoriu ș’au fâcutu Arhiereu vicariu
pe Dimitrie cu titlu de Benderu și Acherman,
și au păstorită amândoue țerile până la 1812
cândti inchiinduse pace intre Roșia și Turcia,
din cauza năvălire! Franțuzilor in Roșia, și
remăindu, dupre tractalulu acelei păci, Ba
sarabia sub stăpânirea roșiei, GavriilO împre­
ună cu vicariulu seu se retrasă peste PrutO,
și fu rânduit de sf. Sinodu, Arhipâstoriu pes­
te acea țară, cu titlu de mitropolilu și E-
xarhu a sf. Sinodu, avandO reședința in Ki-
 174
^rhipăstorî
șinâii, unde pâstorTpânâ la 1821. Când se
trecu din viață.
1812 Veniamin Costachi, a doua drâ. La 1812 du-
cânduse Gavriilu, Veniaminu se intdrse de la
Monastirea Nemțu la scaunulu Mitropoliei. ElQ
continuă sistema sa Apostolică. Intorcânduse
frații Asecheșli, pecareeln iiajutasâ ași face
studiile in străinătate, elu trimisă pe celu
mai mare anume Gheorghie in Transilvania
spre a aduce profîsori pentru scola sa din
Monastirea Socola. Acesta adusă pe Docto-
lorulu V. PopOj V. Fabianu și Hr. Flehlenma-
heru. — Veniaminu au trimesu pe Arh. Var-
Jaamu Cuza la societatea biblică din s. Pe-
tersburg unde la 1819 tipări Biblia in limba
română și Noulu Teslamenlu aparte, pe care
le împărți pe ]a preoți. La 1821, începând
Ipsilanti revoluțiunea Grecescâ din lași , Ve-
niaminu ca adăpată de ideile scdlelor Elenice
formate in principate, sub Domnii Fanarioți,
pentru renașterea și eliberarea poporelor
creștine din Orientu, nu polu românea in­
diferenții la acea mișcare, și elu insuși în­
cinsă sabia lut Ipsilanti in Monastirea sf. Trei-
lerarhi din Iași. — Daca era atunce un alu
doile Veniaminu in București, credu câ Tu-
dor Vladimirescu nu ar li pututu paraliza o­
pera ce era a li salutara pentru toți Creștinii,
și românia ar li respunsu la adevarata ei u 1-
 175
Anii . -■■■-.» . ■ ■■—.. i - - -
Arhipăstorî
_ __ —— i ■ fa .ti» r n »^n. i ,i , ■ i i

siune de a li Piemonlele Orientului, fără de

care deveni o nouă Polonie — minus Grecii,
plus jidanii!! !
Venindu in Moldova Jeniceril, Veniaminu îșî scă­
pă viața fugindu in cognito la Moșia Mitro­
poliei Colencâuțiî din Basarabia. Aice elu
plângându sorta țerei tradusă opera intitulală
Funia întreită.
După incbierea convenției de Achermanu, la
1822 punândusă Domnu pământenii Ion Sturdza,
Veniaminu fu chiemalu la scaunul seO, unde
viindu afla scola sa râsâpită și din cauza
greutăților aceloru timpuri nu o putu deschide
de câlu abie la 1832. In timpulu resbelului
de la 1828 Veniaminu președândQ Adunarea
Obșlâscă a Moldovei conlucra ca in regula-
menlulu Organică să se pună acele salutare
ârticule : 411, 412, 413, 414,415 etc. pen­
tru Bissrică și Clerulu român, care de ar fi
foslu întocmai executate, in altu felifi ar fi
ajunsu Clerul din Moldova.
Veniaminu au foslu Mecenatul Școlilor și tradu­
cătorii! și publicătoriu a mai multoru opere
Eclesiastice, ca nimene altulu in Moldova, pă­
nă la elu.— Elu au imbunătățitu splendorea
cultului divinii, și Anvonnl Mitropoliei in io­
f

te Serbătorile, resuna de vocea acelui Massi-

lon a Moldovei: veslilulu predicatoriu Sol’ro-
nie Bărbosulu. — Ins incepându a se stre
 A nil Arhi pastori . ._____ ,,,
cura iu Moldova o civiiizațiune de prin Ca-
finelile Apusului, Veniaminu ca ajunsu Ia a-
danci bâtranațe, după o păstorie de jumă­
tate de seculu, fu nevoita ademisiona la 1842
și se retrase la Monastirea Slatina, unde tre-
. cu din acesta viață la 1846.
1844 Melelie. Acesta alesă fiindu la Scaunul Mitro­
poliei prin Simonie, fini păstoria șa la 1848
prin o mdrte tragică.
1851 Sofronie Miclescu. Acesta fu un demnii păsto­
ria ; sub elu Scola lui Veniaminu din Monas­
tirea Socola fu Organizata intr'un S<»minari&
Complecta cu opta Clase, și la cele lalte E-
parhii se făcu Seminarii câte de patru clase.
Sub a lui președințâ Divanulu ad-hec din
1857 proclamă Unirea principatelor, susținuta
de neuitalulu seu nepoții Anastasie Panii, ca­
re era atunce membru a guvernului provizoriii
a Moldovei, și in relațiuni intime cu autoriul
acestei istorii, ca unirea romană se serviscă
de Prologii a Unire! federative a Creștinilor
de Orientu. ț
In fine venerabilulu Arhipăstorii], apărându
Biserica de Spiritulu atheu ce incepusă a se
propaga in țeră, Prințul Caza vodă, no bă-
gândii in samă că Arhipăstoriul primaceia îșl fă­
cea datoria, îlu exila la Monastirea Slatina.
Adunarea țerei indignată de ac6stă nelegiuire
îl vota o bună pensie, chiemândulu a viețui
 177
Anii
■ ■■■ ■■ » —■ ■■ ■ ■ M^l ■ ■■■■■ ■ ■ ■ I— ■■■
Arhipăstori
!■■■ ■»■■■ ■■ ■■ 1 ■ M ■■ ■ I ■ Ml • ■ ■— ■■ ■ I - » ■ - —IM ■*■

in Iași. Aice inlorcfuiduse din cauza supă

*
rSrei, incurându muri, și venerabilul locote­
nent de Mitropolit de atunce, Chessarie Șina-
) îi celebră cu tolu Clerulu
t in Resmeriță *
leșanu o ceriinonia funebră in scaunul O Ar-
hipăstoralu, cu o splenddre extraordinară,
după care remașițile lui cu tolă pompa cuve­
nită, fu transportate la M. Nemțu, unde, du­
pă dorința reposatului fu imormăntalu. — Fi-
nitulu acestui Arhipăstor fu un reu augurft
pentru biserica și Clerulu român.

• * r t • . - ;■ , • • • ' * • *

) Presf; Chesarie Sinadon Resniirița este vrednic de insemnatu. pe

•t I • * ti
lângă alte multe virtuți pastorale, mai cu samă că elfi acor-*
da demnitățile bisericești numai personelor ce ie mirita prin
concursu, și afi inalțatu la trepta Arhieriei pe cinci din Arhi­
mandriții cei mai meritabili din Moldova, prin care inteligința
Clericală se încuraja și luă o impulsiune și o direcțiune sa­
lutară. •'
' 12
B). Arhipăstorii creștinilor
ce au locuit pământul iitiiiiitxî
Altui tenia sau Valahia.

Acii cu reședința in Sirmi//, Severinii. si Flâmnicu

QRomansiana).
Ani! Arhipăstori
85~ Sf. Apostolii Andronicu. Acesta au fost unulu
din cil 70 de Apostoli, și au predicată in
Panonia și Dacia (Viețile sfinților la 17
Maiu).
Irineiii. Acesta fu martirizata fiindu că au
Creștinată pe un fiiă de Prefectă roman in
timpulu lui Aurelian (Mitrop. țerei de I. D.
Pelrescu, pag. 61).
325 Theofilii. Acesta aă asistată la intăiulă sinodă
Ecumenică din Nicea (Sincai tom. I. pag. 43).
358 Ulfila. Acesta aă fostă discipulă a lui Theofil,
au luată parte la al doile Sinodu Ecumenică,
aă creștinată pe mulți din Goți, aă tradusă in
limba lor, parte din sf. Scriptură. (Filoslorgius.
Liber II. cap. 5).
 — i79
Anii A rhi păstori
37U bichita. Acesta au fost discipulu a lui Llfila,
au foștii un mare predicatorii al Creștinismu­
lui, pentru care aO suferită morte martiricăj
(Dimilrie Fotino, istoria Daciei veche in limba
Grecă, Viena 1818. lom I. pag. 175).
384 Selinaiii. Despre acesta mărturisește Socrată,
cartea a V. cap. 23, și Sozomen, Cartea VII,
cap. 17).
404. Unilaiu. Acesta fu hirotonită Episcopă de Sf.
loan gură de Aură, (S. loan Hrisostomă, E-
pistola a 14, câlră văduva Olimpiada), din
aceasta se vede, precum și din Canonul 28
ă Sinodului 4. Ecumenică că Bisericile dm
Dacia TraianX era supuse jurisdicțiunii Pa­
triarhului do Conslanlinopolă.
454. Sava. Pe acesta Iau martirizată Atila. (Hro*
nografulQ Argeșului, partea I).
787 Ursu. Acesta au asistata la sinodul al 7 Ecu­
menică, (Sinea! tom. I. pag. 143).
NB.) De aice înainte se vedă a fi fostă in Se-
verină mulți Mitropoliți, pănă la formarea
principatului Valahiei de Radu Negru, inse
din cauza tulburărilor acelor timpuri nu sau
păstrată anii păstoriei lor; dar tiindă că du­
pă creștinarea Bulgarilor, Românii aă format
un rigatu și o Biserică cu ii, de acea Arhi­
păstorii lor, din acelă intervală detimpuse
se vadă in partea II, a acestei istorii, pag.
39—47, unde am tratată despre istoria bi­
sericei Bulgaro-române.
 180 —
Anii Arhip&Morf

ÎL Acu cu reședința in Argeșii

1290 Swieon#. Radu Negru cu ai sei persecutați de
proselitismul Ungaro-Calolicfi, veni din Fă-
gărașu la Argeșu, aducându cu sine pe Ar -
hiepiscopulu Făgărașului Simion, (Folino, is­
toria româna pag. 6. și Gherasim EpiscopulO
Buzeulul in Panigericul seu de la 15 August
1820). După acesta au păstorilfi Mihail și
Efremu, acarora ani nu se știu (Milr. țerei de I-
D. Pelrescu. pag 75).
1362 Anthimu 1. Propagandele Ini Papa Inocenți©
VI, trecu de peste Carpati in Valahia ; insâșl
Clara Soția Iui Alexandru Bassarabu Voe-
vodu. se CatholicisK. Aceslu Domnitori^ atâtă
din Simțulu religiosu câtu și din înțeleap­
tă politică a predecesorilor sei. ințelegându, că
numai o alianță politico—religioasa intre Crești­
nii orlhodoxi de peste Dunăre, poale a asi­
gura soarta țerei sale, și a o scăpa de Ma­
ghiarii, carii aspirau ași întinde rigatulu lor
pană la Dunăre și Marea Neagră, se despăr­
ți de Clara ce era dominată de Esuiți, și se
însoți cu oprincepesă din Serbia.
Dar pentru a asigura viitoriul țerei și maî bine,
elu ințelesă că fără o Biserică bine însli-
tuilă in Valahia, toiul va remănea nestator-
nicu. Așa dar convocă un Sinodu mare corn-
usu atătu din Episcopii țerei ciitu și din alte
 181 —
Anii ArhipăstorI
părți. la care statornici drepturile și prero-
galivile Mitropoliei Valahiei. Iată cum Hro-
nograful Argeșului descrie pe acelu inemo-
rabilu Sinodu.
vȘi sau adunată la aceslu pr6 cinstită Soboră :
„Kir Kalistn pră sfințitul Patriarhii alu Celă-
„ței lui Constantin, și Mitropolitulu Tîrnovu-
„Iih. și alu Dobrodușii, și alu Preslavului, și
„alu Severinului, și alu Belgradului și mulțl
„sfinți Arhierei și Egumeni ai țerei cei pra­
voslavnice, ca să se știe că pre cuviosulu
„Anthimu sau sfințită Mitropolitu alu Ungro-
„Vlahiel și Exarhu alu Plaiurilor, și slălăto-
„riu al Ankirel (sardiciei), și jurară dreptu
„acea totu Clirosulă țerei ascultare și supu­
nere Pre sfințitului Mitropolitu Anthimu.
(Hrondgraful Argeșului despre incepululu Mi­
tropoliei Argeșului.)
Din această lucrare a acelui Sinodu.* Tragemu •
doue inkierl: 1. Ca Mitropolitulu Ungro-Vlâ-
hiei este Exarhu al Tronului Patriarhală pen­
tru Transilvania, 2-a că elu este Locoțiitorîu,
atuncea al Sardiei, și acum a Kesariei Capa-
dociel. Prin urmare Exarhatulu liindu o Pro­
cură a Patriarhiei, și Locotenența o obliga­
țiune onorabila, nu trebue a înțelege abusivă
Autocefalia Mitropoliilor țerei.
I3S9 limotheii/. Despre acesta iată ce (Jice Mele-
tie Mitropolitulu Athenel, in istoria sa bise-
 182 —
Anii_______ ArhipăstorI
ricească : „Antonie IV. Patriarhalii Constanți-
„uopoluhil, in timpulu căruia la anulu 1389,
„Fevruarie 15, Timotheiu al Ungro-Vlahiel
„imbrăcănduse la boal!î in shima ce mare,
„insănătoșinduse și fiindu in întregimea min­
tiei, sau ertatu ca se aibă Arhierie ca mal
„înainte, căci așa sau judecății de Soboril*-
(Istoria Bisericească a lui M. M : Alhenef,
in greește tom. III cap. 15. §. 7. pag. 239.)
De aice iarăși să vede că Exarhalulu și Au­
tocefalia nu implica o independență absolută,
dupre cum unii abusivu ințelegu, căci atun-
ce sar adopta un principii de shizmă, și con­
trariu istoriei.
1412 Macarie I. Despre acesta se amintește in Do-
cumenlele Mitropoliei.
1436 Mitrofan I. Acesta au asistată la Sinodul de
Florența. (Milrop. țereî de I. D. Pelrescu
pag. 80.)
1465 lo&ipk Despre «acesta se amintește in Docu­
mentele Mitropoliei.
1483 Macarie II. (Acoloș'J. B
1495 Sf. Nifowi. Acesta fiindu mal înainte in două
rânduri Patriarhalii Constantinopoluluî și că-
4*mdu sub urgia Sultanului Baiazetu, fu inkisu
la temniță in Andrianopolu. Trecăndu prin
acelu orașu Radu celu Mare, in călătoria sa
la Constantinopolu pentru a face pace, mij­
loci la Sultanulu alu elibera și aducăndulu
 183 —
An ii Arhipăstorl
in Valahia ilu pusa Milropolită. Elu dădu o
nouă organizare Clerului^ insă in causa stric­
tei păzirt a legei se invrajbi cu Radu Vodă,
care după 4 ani de Arhipăstoratu ilu alung»
din Scaunu, și ducănduse la Sf. Munte acolo
repausă; insă după moartea sa făcănduse mai
multe minuni la Mormantulu seu, Biserica ilfi
glorifică cu nume de sfîntu, și Neagu-vodă,
succesorul lui Radu, aduse parte din Moaștele
sale și le așe^ă in Biserica Mitropoliei de
Argeșu.
1501 Maxim». Elu era din familia prinților Serbiei,
și Radu Vodă puindu’lu Mitropolit», l'au în­
trebuințată și in misiuni politicești, trimițin-
lulu solu la Bogdană HI, Domnulu Moldovei
și la Vladislavu II regele Ungariei, inse Mih-
nea Vodă. Succesorului Radu nevecjindulu bine,
ca unulu ce fusese amică al acelui Domnu, ii
dădu a înțelege, că nu este bine văzută de Turci
ca unulă ce era neamu cu Prinții Serbiei, și
așa ii făcu drumă se meargă intr’o misiune
Diplomatică in ungaria, unde Macsimu rcmaso
in Sirmiu. (Engel in antiquit. Istor. Val. par­
tea L pag, 192).
1510 Matarie II. Sub acestu Mitropolită Neagu Vodă
strămută reședința Mitropoliei dela Arceșu la
Târgovește, cu o mare pompă, dorindă ca Cti­
toria lui se remână Kinovie de Monahi (Mitr.
țerei do I. D: Pelrescu pag. 85).
 — 184
Anii Arhipăstori

III Acii cu reședința in Târgorisle.

1524 Ilarionii \
1551 An anie. 1 •J
1560 Efremii. /
1566 Daniilii, f A acestora abie anii suirii pe
1569 Ecthunie. \ scaunfl li se cunoscu din Condi-
1578 Serafimii. [ cile Ș*1 DocumenteleMitropoliei
1586 Mihaibt. I Ungro-VlahieL
1590 Ntchi/oî ii. 1
1595 EtUiimie. |
1605 Luca. I
1629 Grigorie. Sub Arhipăstorahil acestuia se tipări
cea intăiu cazanie română in Valahiea la 1631.
1637. Theofilu. Cu bine cuvântarea acesluea se ublică
inTipografia din Monaslirea Govora o prescurta­
re, din Pravila bisericească. (Mitr. Țereî, de
1. D. Petrescu pag 99.) Acesta au fostu mai
înainte Mitropolitu la Alba-Iulia in Transilvania.
1648 Sle/arii I. Elu fu lipografulu care tipări cele
inlăiîl cărți române mai sus mencionale, și
făcânduse Episcopii de Buzeu îșl păstră pro­
numele de Tipografa, publicându o a doua
Cazanie românii in Târgoviște, la 1645. Ma-
theiu Basarabii vmjindu în elu un demnii păstorfi
tiu inîîlță dupre canone, la Trepla de Milro-
polilu; în acesta demnitate elu conlucra la
i ublicarea pravilei cei mari, (Nomecanonulu)
&

în 1852; și în același anu, hirotoni pe Da-

 — 185 —
• Anii
■ I ■ ■ —. Arh i past ori
niilu de Mitropolilu a Transilvaniei. Acesta-
după o Arhipăstorie de 20 de ani își lăs«A
un strălucită nume in istoria Bisericei ți a
renaștere! literaturef române. Acesta ca păs­
toriți adatu in Așemintele Bisericei orthodoxă
știu și recunoscu Canonicii© legături a Mitro­
poliei sale cu Patriarhală de Constantinopoli,
precum se probezâ din lillulu seu pe care
llu punea la prefața cărților bisericești ce
publică: latălil :
Ștefan cu mila lui D- fteu Arhiepiscopii Mtlro-
politu alu Târgorî^tei^ Plaiului fi a t6tă Un~
gro-Vtahia, Exarhul sfântului- scaunu Apos-
teșcu alu Const^ulinppplutui. — (Milr: Țerei
de I. D. Pelrescu, pag. 98—106).
1668 Theodosie. Radu Leon voevod pentru a liniști
spiritulu poporului inlarlatu in contra străinilor
cedă boerilru Cantacuzineșli, carii era cil
mal cu infuința de a fi alesă Mitropolilu o rudenie
a lor Theodosie^ Igumenulu Monastirei Ar-
geșulfl. Pârlitul național avându in frunte pe acest
Mitropolilu ceru depărtarea străinilor din func­
țiunile polificeșli și bisericești. Aceștia spre
resbunare pâră la Patriarhie pe Mitropolitul#
Theodosie, că ar fi usurpalu drepturile Epis-
copilor Eparhioțî, (Jicându că dupre obiceiul#
țerei din aceștia ar trebui a se alege Mitro-
politulu. Intru aceste viind# Domnu adoua
oră Grigorie Ghica, inimice a Crtrjtacuzineșli-
 — 186 —
Anii Arhlpăslori
lor din inlăia sa Domnie, exila pe Mitropo-
litulu Theodosie la Monastirea Cozia și pusă
in IocjiIu lui pe proin Episcopulu de Râmnic
Dionisie, de națiune grecii. —
Acesta murindă in curându se puse Mitropolilu
Varlaarnu, Episcopulu de Râmnicu, care ar­
moniza cu străinii Greci. După Grig. Ghica
viind de la portă Domnu Duca Vodă, acesta
strămută pe Theodosie de la M. Cozia la M.
Tismana, metania sa. Șase ani de la 1673
pănă la 1679, atriotulu Arhipăstorii) suferi
exilulu, cându Providența Divină, pentru a lut
mângâere și a țerei, înălță la Domnie pe ru­
denia sa Serbanu Cantacuzind. Acesta inda-
ta ceru judecată de la Patriarhalii Dionisie II,
care trimețindu din partea sa pe Milropolitnf
Maroniei și pe Marele Logofălfl a Patriarhiei,
Domnulu adună Soboru mare de Arhierei,
Arhimandriți, Egumeni și boerii țerei, care
disculpă pe Theodosie, după care Varlaarnu
depuindu cârja înaintea Soborului, Domnulu o
luă și o dădu Iul Theodosie. (Fotin lom II
pag: 127-128.)
Theodosie lămurită ca aurulă in u]ce in scdla is-
pitilor și a martirului, kiându cârja păstoriei
de îndată se incungiură de Iotă inteligința Cle­
rului de atunce, se puse Ia lucrată și publi­
cată cărți, la Îmbunătățirea sorței Clerului, la
împodobirea bisericilor, și la înaintarea in
 — 187 —
Airîi________________Arhipăstori

funcțiunele el pe Cliriciî cil mai eminența

spre încurajarea meritului și a virluțeî. Cu
concursulu Ini se publică Biblia, Evanghelia
și Apostolulă care se împărți in dar pe ]a
Preoți; și cu publica mulțămire păstori pană
]a 1709, cândă se .trecu din acesta vieță,
lâșându in memoria posteritSței Icona de mo­
delă a unui adevarată Arhipăstorie, pe care
Iau învrednicită D-iJeă inpâstoria sa a hiro­
toni patru mitropoliți pentru Transilvania : a-
nume losifu, losafă, Sava și Varlaam, și pa­
tru EpiscopI pentru Valahia, inire care și pe
Vestilulă Anthimu Ivirenulu^ care ajunsă după
elă Mitropolilu a Ungro-Vlahiei (Milr. Terei
de I. D. Petrescu, pag. 109 — 111).
1709 Anthimu II. In grele timpuri, in grele împreju­
rări, se sui pe scaunulă Mitropoliei acestS
Arhipăstoriă martiră. Pe de o parte elemen-
tulă elină, după perderea Imperiului de Bi-
zanlă, se refugiesă dinedee de Dunăre ca
intr’o cetate, pentru ași repara puterile; Du­
nărea îi inlesnisâ a pune mana mai intâiă pe
comerță, cu care ajutați, pusă mâna și pe Po­
litică in Romcnia; iară pe de altă parte e-
lementulă românismului ațițalu in Transilvania
de Catolici ca pe fiii Romei sei tragă călră
Roma, și de Luterani ca ii se aibă serviciul
divină in limba poporului; aceste idei trec»
 — 18â —
Anii Arhipăstori
Cer pajii dincoce, unde se întâlni cu Elinismul
Aceste ddue mari idei se lupta intre sine pă-
na ce se întâlni Tudor Vladitnireacu cu Ip-
silanti la 1821.
Lupta acestora ddue idei avu resultatuîu că
Cantimirii Moldovei suferii colrastrofa lui Pe­
tru cehi mare a Roșiei de la Țuțiora, lângă
PrulîL iară Brancovenif din Valahia cari era
aplicați cfltrâ Austria, avu finiluJu Martirului
in Constantinopolu.
In miiloculu combatere! acestora ddue ele­
mente in principate, Turcii ințelegânda că
i

1
artitulu Moldovanu cautâ scapare de la Roșia,
iară partitulfl Munldnu de la" Austria, se decisă
a susține elemenlulu Elina, care prinsese ră­
dăcini și in comer.u și intre boerî.— Antim
deci trebui se cadă jertfă ca și Dossitheiu a
Moldovei. — Politica Musalrnană protegea pe
Prinții și boerii grecii din Valahia. Antim
ca Discipolii a lui Theodosie, ce era de Par-
tjlulu naționala, urmă sislemulu Apostolului
(Starețului) seu, și sub Domnia lui Ștefan f an-
tacuxihU lâcu mal multe imbnnălâțiri pentru
Clerulu român. (Istoria româna din Kisinuă
pag. 297).
Intre aceste resbelu! de la Prutu din f7l 1
dădu Turcilor o putereabsolulă în Principatele
Dunărene. Se oră idui DomnitoriQ deadrep-
lula de câtră Perla Othomană dintre Fanariuții
 — 1SQ —
Awtf A rhi păstori
ce serve mai intâiu ca Dragomani in Ministerial
Vizirului. Aceștia deși era nevoiți a sătura
Jâcomia Musulmana, totuși emită aface oarecare
legătură intre Creștinii din principate, cu acei
din Oienlu. Vizitele patriarhilor răsăritului prin
principale, daniile ce făcea Domnitorii țerei la Io
curile sfinte, incă mai înainte de venirea Fana-
rinților ia tronu, era un programu vechiu pe
care și aceștia îlu umilirea. Anthimu trans­
portat de Zelulu seu naționalii. scăpa nddin vede
re învățătura Apostolului ce țlicecă: in Biserica
lui I. Hristps nu este nime nici Iudeu, nicf
Elinu, nici Varvaru, ci toți una in lisus-Hris-
tosu, care au proclamat de i. Cruce înfră­
țirea Poporelor. comisă un faptu care in ur­
mă îlu costă mullu : Nicolai Mavrocordat, in-
taiulO Domnitorii impușii de Turci, viind din
Conslantinopol aduse cu sine pe un Patriarhii
al Alexandriei. Acesta dorind intru una din
țlile a liturghisi la o biserică, făcu despre a-
cesta cunoscut cu o (Ji maî înainte preoților
acelei biserici pentru regulă dupre cantinele
bisericești. Aceștia făcu cunoscut Mitropoli­
tului Anthimu acestă dorință patriarhală. An­
thimu fără a declara de mai înainte consem-
țimântulu seau refuzulu seu canonicii, tăcu ți
adoua (Ji desdimineță mersă și începu ser-
viciulu divinu elu însuși, așa incâl când veni
Palriarhulu Liturghia era făcută pe jumătate
Patriarhulu remasă uimilu și rușinată. Ma-
 — 100
Ani ArhipăslorI
vrocordatu mistui greu acest alacu. caie in-
di reciti vinea și in pvrsdna lui. Urmâtorea
întâmplare fu și mai grava.
In vara anului 1716 Austriac!* intrând cu ar­
matele lor in Valahia. Mavrocordatu alergă
este Dunăre, fiindn ca cea mal mure parte
din Boerî se dăduse in partea Austriei. In
călătoria sa întâlni la Calugăreni pe Mitropo­
litul Anthim care se întorcea de Ia Giurgiu. Prin-
țulu ruga pe Mitropolilu sei intovarășască in
retragerea sa. Anthim nu voi. Mavrocor­
datu venindu incurând de peste Dunăre cu
armata Turciască, pusă pe M. Anthim la in-
chisdre și prin decisiunea sinodului din Cons -
tantinopolu din luna August 1716 fu trimis
inexilti la muntele Sinal, pre cum se vede din
condica cea veche a hirotoniilor din Mitro­
polia Ungro Vlahiel, pag. 33, și 34 (Fotino
tom II pag. 311 și 312 in Grecește). Unii
țlicu că Turcii trecândulu peste Dunăre farfl
fi înecat. — Unii «Jicu că Gindu că, Anthim a-
vea porecla Ivirenul, ar fi fost de Origină
din Iberia de lângă Caucazu, când din contra
elu purta ac£ poreclă ca monahu Român cu
metania din Monast: Ivirulu.
1716 Mifrofan)^ Acesta mai înainte au fost Arhiereu
titular de Nisis, apoi după scolerea lui An-
thimu sau alesu și sau randuitu Mitropolilu
Ungro-Vlahiei (Ist. Bis. de Lesviodax pa. 402)
 191 —
Anif Arhipăstorl
- - 1 ■■ ■■ ■ ■' - ----------- =■' 1- . r.',„,".3S5-■

Î72(F Daniilîi. Acesla din IgumenO a Mons. Aninosa

sau alesu și rânduitu Mitropolilu și cu a lui
bine cuvântare sau tipărit o parte din Triodu
ți sau dalu in darii pe la Biserici. (Acoloși).

IV Acu cu reședința in București

1732 Ștefanii. Acesla au fost Eclisiarhu a Mitropoliei,
apoi Episcopii de Buzeu, dupâ care sau ales
și rânduitu Mitropolilu. (A coloși).
*738 Neo/ilu Acesta au fost Arhiereu titular alu
Mireî, de națiune grecii; elu au asistat fi
ubscrisu la Adunarea ce au vo tal disrobirea
țeranilor romanț. (Acoloșî).
1754 Filuret I. Acesla aii fost de națiune grec (Acoloșî).
1760 Grigorie. Acesta maî înainte au fost Arhiereu
titular al Mireiși de națiunea Româna. Elu ca Mi­
tropolit sau dusu la S. Petersburgu intro deputa-
țiune cu Mihai Cantacuzinu și Nicolai Brâncovenu
]a Impă âlesâ Ecaterina II. — In timpul linșau a-
dus de Generalul rusu P. Saltâcov din Bulgaria in
București Moștele sf. Dimitrie Basarabovu, și
sau așe^alu in Biserica Mitropoliei, pe care
aceslu Mitropolilu la 1786 feau imbrâcat in
argintu. Acestui Mitropolilu și dupâ elu ur­
mașilor lui sau datQ de sinodulu de Cons-
tantinopolu, in locu de litiu celu avea al An-
chirei acelu de alu Kessariei Capadochiei, ca
mai de înaltă trepta la ședinței»* sinodulu
(Acoloșî).
 — i»3 —
A «ii Arhipăitorî
1181. Cosma. Acesta din Episcopii a Buzăului safi
alesfi și rânduită Mitropolitu (Acoloși).
1792 Filarelîi ÎL Acesta mai inlfiiu au fostu Arhie-
reu titular al Mirei, apoi Episcop al Râmnicului,
și in urma sau ales și rânduit Mitropolit (acoloși)-
1796. Dosii hein, Acesta aii fostu de națiune grecu și
dupâ ce au servilu in țeară trecând prin t6-
te treptele bisericești, in urmă din Episcopii
de Buzeu sau alesu și rânduită Mitropolitu și
au păstoriții pSnă la 1810. când fiind oștile
rusești in țeară sau scosu din scaunu și satt
rânduitu in loculu lui Ignatie. care mai in-
nainte au fostu mitropolitu de Artis. din păr­
țile loniei; iară Dosotheifi trecându la Brașov,
aâ petrecută acolo pfinâ la 1826, cândfi tre-
cânduse din acesta viață au [ăsalQ prin tes-
• tamentu o sumă de bani din care au orâduit
Epitropilor de au cumparatu in Valahia moșia
Lunguiețul^, a căriea venita laQ destinat pen­
tru trimeterea a unui numeru de tineri, 0
tolu anulu, la învățături, in străinătate.— Sub
acestu Mitropolitu sau tradusă și publicat mal
multe cărți bisericești, avându apropiețî pe
lângă sine pe vestiți! și invațații monahi din
Monast: Nemții, Gherontie și Grigorie. (A-
coloși). M
1810 Ignalie. Acesta a fi fostu de națiune grecu și
ca unulu ceșî perduse Mitropolia din Turcia,
guvernulu Roșiei ce stăpânea atuncea Valahia
 — 193 —
Anii Arhipăstori
Iau pnsu acolo Mitropolilu; inse inchiindusă
pacea la 1812 sau reirasu la Viena (Acoloși).
1813 Nectarie Acesta au fost de națiune grecii și
din Episcopii alu Râmnicului au foștii ales și
rânduitu Mitropolilu. La 1819 Maiu I. au dat
dimisiune și la 1821, din cauza revoluțiu-
nei de alunce ah trecuta la Brașovu, unde
la 1825 sau mulata din aceslă viață. (A-
coloși).
1819- Dionisie Lupu. Acesta au foștii mai intăiu Ar­
hiereu titulara alu Sevasliei, și după dimi-
sionarea lui Nectarie au fostu ales și rânduit
Mitropolilu la 1819; iară la 1821 din cauza
revoluțiiinei grecești au fugita la Brașovu de
unde chiar după ce sau făculu liniște în țeră
și Domnie pământenă, nu au voilu a se in-
torce in patrie, de și in mat multe rânduri
au fostu chîematu la scaunul Mitropoliei ; du­
pă care Țeara au fostu nevoită a alege și
rândui Mitropolilu pe Ierodiaconulu Grigorie
despre care se va vorbi in urmă.
Dionisie inse la 1827 intorcânduse in alrie
isau dalu pentru susținere Monastirea Dealu
și la 1831 sau trecut din acesta viață. in
București. Elu au publicații mai multe cărți
și au trimișii in străinătate mai mulți tineri
la învățătură intre carii fu și Arhiman. Efrosin
Poteca. (Acoloși).
1823 Grigorie. Acesta au fostu cu metania din Mo-
/3
 194 *••
Anii Arhipăstor! <
naslirea Nemțu, și după ce împreună cu E-
vlaviosuln și invațatulu seu starețu au fâcutu
o călătorie sciențifică pe la sfintele locuri din
Orienlu, aQ petrecută amândoi in ocupații de
traduceri și publicări de cărți religiose, parte
pe lângă Mitropolitulu Veniaminu dîn Iași,
parte pe lângă Mitropolițri Dosithetâ și Dio-
nisie din București, iară după trecerea Iul
Gheronlie din viață Grigorie se retrasă la
Monaslirea Căldărușenii. — De aice elu la
1823, in timpulu Domniei lui Grigorie Ghica
fu alesă din Diacon și hirotonita Mitropolilu
a Ungro-Vlahiei, după repetatele refuzări a
lui Dionisie de a se intorce la scannulu
Mitropoliei.— La 1829 aflânduse armatele ro-
sienești in principate, in resbeiu cu Turcii,
guverriblu Rosienescu scosă pe Grigorie din
scaunu și îlu dusă in Basarabia, unde ia 1833
de același guvernămânlu fu adusu înapoi și
pus in scaunul Mitropoliei, pe care o păstori
până, la 22 Iunie 1834 când se trecu din a-
acestă viață. — AcestuVenerabilu Arhipăstorii
in cursulu vieței sale și cu concursulu sta­
rețului seu au tradusă șl publicată un numer
de 20 opere bisericești inlrecânduse intru a-
cesta, precum și in milostenie cu Veniaminu
a Moldovei. Dovadă despre a lui milostivire
este că după morlea sa nu sau ’aflalu la elu
nici o avere. •
 195
Anii Arhipăstorii

1810 Neofilîi 1. Acesta din Episcopii alu Râmnicului

fiind alesu și rânduilu Mitropolilu au păstorit
pana la 1848. căndu evenimentele de alunce
puindulu in fruntea mișcare! republicane, du­
pă care restabilinduse guvernul!!, elu fu scos
din scaunu lupă judecata sinodului Patriarhalii
de Constantinopolu, și in loculu lui se alesă la
1851 actualulu Mitropolit!! Nifon ce fusăssS
mal înainte Arhiereu titulară.
 C) Vrliipastorii ci“ești 11 ilorii
de pe teritoriul numita
Transilvania.
1. Arhipăstorii din incepututu Creștinătăte ipănă ta
1481 sunt tofu acii ce au resedutu
• in Sirrniu si
«
Sever inu, și carii sau arătata mni susu.

11. Acii cu reședința in Alba-Iulia.

1479. loanikie. Acesta au mijlociii! și aii. capalalu
de la Matheiu regile Ungariei un decret de
aparare pentru Orlhodoxiî din Transilvania
(Istoria biseric^sca a lui Saguna tom. II
pag. 85).
1557 Ștefanii I. Sub Arhipăstoria acestuia Isabela

_ 9 — * *
telă Episcopului Orlhodoxu Hristofor (Același'
. auloriu torn II. pag. 97).
1559 Ghenadie. Sub Arhipăstoria acestuia la 1580
se .publică cea inlaiu cazanie in limba ro­
mână (Saguna tom II pag. 67).
1621\2ZTAeo///?7 1, Acesta mai in urmă au fost Mitro­
polii in Valahia la Târgovișle, (Milr. Țerei de
I. D. Petrescu pag. 129.)
 197
Anii Arhipăslorî
1643 Slefanu Simonii. Acesta la 1648 tradusa noulu
testamentu in limba română și prin suferin-
țile sale pentru apararea Orthodoxieî de catra
Luterani și Calvini se făcu nemuritoriu in
istoria Transilvaniei (Saguna tom. II. pag. 101).
1652 Daniile. Acesta de aseminea suferi persecuții
de la Reformați, de a cărora strâmtoriri arii
li fugită in Valahia. (Saguna tom. 11. pag. 104.)
1656 Sara II. Brancovenu.
■ Acesta au calittorilu in
Roșia după milostenie și cu sprijinulu rudelor
sale din Valahia, au ajutată biserica transil­
vană, pentru care elu aă suferită ca un mar­
tirii (Șaguna lom. II. pag. 105 —110.
1680 1 Mii. țerel de J. |) Pelrescu
1682
pag 129.
1684 Sava III )
1687 Varlaamfi. In timpulu seu cu iote că prinți
reformați desființase Monaslirile care era cetățile
de unde se apăra Orlhodoxia, totu sau mai a-
păratu biserica de Reformați, fiind că atunce
Transilvania sau supusă Austriei carea ca pu­
tere Catolică combatea pe Reformați (Saguna
tom II. pag. 110 —127).
1693 TheofUii. Transilvania devenită sub Austria Ca­
tolică se începu luptele cu Ezuiții, și Theolil
avu slăbăciunea a ceda în ore care piuituri.
(Saguna lom. II. pag. 127 135)-
1698 .Athanasie Apostolul^. Pare că se simțise la
Exarhulu Patriarhală. Mitropolitulu Ungro-Vla-
 — 198 -
AulI Arhipăstorf
hieî slâbăciuneti lui Theofilu, de aceea la hi­
rotonia lui Aihanasie pe lângă jurâmântulu de­
pușii de elu i se dădusti de Patriarhul Ieru­
salimului și osehitfi invâțîîtnra inscrisu: Elu
inse intorcândiise Mitropolitu la Alba-Iulia re­
nega toate și primi Unia. (Șaguna torn. II.
pag. 135—167).
Dupâ acesta aprdpe de un seculu Românii Or-
thodoxi din Transilvania se păstori parte de
Arhierei hirotoniți pe ascunsa in România,
parte de Locoleneuți a Episcopului Orlliodoxu
din Pesta. Atâtu pe aceștia câlu și pe de­
finitivii Arhipăslori al Transilvaniei iam amin­
tita in acest;: istorie sub till.i Transilvania'
NB. In acesta Hronologie nu am inscrisu de călii numai pe Arhipăstorii
ce sau putulu proba prin Documente istorice. — Viiloriul pole că va
descoperi .și
fața ran. erat. îndreptări.
2 9 cel
9
CC.
4 23 pararea pârerea.
4 23 • amineșle amintește.
F
9 2 cel cee.
9 27 îrnparatorulu amintește.
10 7 . domnid domnind.
10 14 Dociel Daciei
13 13 Darolheiu Dorotheiu.
14 19 episcopii Episcopii.
23 26 ocupară. ocupară.
28 14 de cât la de cât până la.
31 5 dincoace< dincolo.
41 7 să nu se inesca se nu se numeseă
53 . 22 Tomânii Românii
53 26 Bulgao-Tomân Bulgaro-Român.
o
57 27 Tomânii Românii
«4 • V
60 3 Tomânii * Romanii
60 18 Toman• Roman .
76 6 al nainte mai 'nainte
76 6 ieranilor Ieranilor
115 9 domnitorilor demnitarilor
 200
fața rân. erai. îndreptări.
117 4■ ii ' El
118 10 acolo acele
120 13 aprogat abrogata
137 13 Rudu . Radu
141 31 feternițlarea fraternizarea
142 8 fedorativa federativa
182 9 ingreesce ingrecește
183 26 Arceșu Argeș îi
185 5 adatu adâpalu
185 14 Aposiescu Apostolescu
188 6 Cotrastrofa Catastrofa
189 5 Oienlu Orientu
189 8 ' Tanarinjiloru Fanarioțiloru
191 11 ubscrisâ subscrisă
19 18 impââlesa ini pâră lesa