“Iehova nu va respinge o inimă frântă”

Psalmul 51 a fost scris de David după ce profetul Natan i-a atras atenția cu privire la păcatul grav
comis cu Bat-Șeba. Având mustrări de conștiință, David și-a mărturisit cu umilință păcatul.
Deși păcătuise, David putea să-și revină din punct de vedere spiritual.

Ps. 51:1-4
1 Îndură-te de mine, o, Dumnezeule, în marea ta bunătate iubitoare! Şterge-mi fărădelegile, după
bogăţia îndurărilor tale! 2 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc fărădelegile şi păcatul meu este tot timpul înaintea mea. 4 Împotriva ta, numai
împotriva ta am păcătuit şi am făcut ce este rău în ochii tăi. Astfel, tu eşti drept când vorbeşti şi
curat când judeci.
Înainte ca David să se căiască şi să-şi mărturisească păcatele, mustrările de conştiinţă l-au făcut să
se simtă nefericit. El tînjea după iertare, după restabilire spirituală şi după bucuria pe care o avusese
înainte.
În mod indiscutabil, David păcătuise foarte grav. Totuşi, el nu era ca un asasin sau ca un adulter
căruia nu-i păsa de infracţiunea comisă şi care suferea doar din cauza pedepsirii sale sau a unei
eventuale îmbolnăviri. Ca om care îl iubea pe Iehova, David ura ce este rău. El era dezgustat chiar
de păcatul său şi voia ca Dumnezeu să-l cureţe complet de el. David era deplin conştient de
fărădelegile sale şi îi părea foarte rău că permisese ca dorinţa sa păcătoasă să pună stăpînire pe el.
Păcatul lui era permanent înaintea sa, deoarece conştiinţa vinovată a unui om temător de Dumnezeu
nu se linişteşte pînă nu are loc căinţa şi mărturisirea din partea sa şi iertarea din partea lui Iehova.
Un păcătos penitent de azi are şi el nevoie de iertare de la Iehova pentru a-şi putea redobîndi
bucuria pe care o avusese înainte de a face fapta care i-a periclitat relaţia cu Dumnezeu.

Ps. 51:8-9 8 Fă-mă să aud bucurie şi veselie, ca să se bucure oasele pe care le-ai zdrobit! 9
Ascunde-ţi faţa de păcatele mele şi şterge-mi toate nelegiuirile!
Atît de mare era chinul pricinuit păcătosului David de dezaprobarea lui Dumnezeu, încît el se
simţea ca un om ale cărui oase îi produceau o durere sfîşietoare, deoarece fuseseră zdrobite. A dorit
cu ardoare să fie iertat, să se restabilească din punct de vedere spiritual și să-și recapete bucuria.
Plin de umilință, l-a implorat pe Iehova să-l ajute să cultive dispoziția de a respecta poruncile
divine.
Ps. 10-1210 Creează în mine o inimă curată, o, Dumnezeule, şi pune înăuntrul meu un spirit nou,
statornic! 11 Nu mă respinge dinaintea feţei tale! Nu lua de la mine spiritul tău sfânt! 12 Dă-mi
înapoi bucuria salvării tale şi sprijină-mă cu un spirit de bunăvoinţă!
Se pare că David a cerut aceste lucruri deoarece şi-a dat seama că în inima sa era încă înclinaţia spre
păcate grave. Poate că noi nu am fost implicaţi în păcate de felul celor care l-au prins în mreje pe
David în legătură cu Bat-Şeba şi cu Urie, dar avem nevoie de ajutorul lui Iehova pentru a evita să
cedăm ispitei de a ne angaja în orice conduită păcătoasă gravă. Mai mult, poate că avem personal
nevoie de ajutor divin ca să înlăturăm din inima noastră trăsături păcătoase, cum ar fi lăcomia şi ura
— infracţiuni înrudite cu hoţia şi asasinatul
Iehova le pretinde slujitorilor săi să aibă „o inimă pură“, adică puritate în ce priveşte motivul sau
intenţia (NW). Dîndu-şi seama că nu a manifestat o astfel de puritate, David s-a rugat ca Dumnezeu
să-i cureţe inima şi să o aducă în armonie cu normele divine. Psalmistul a dorit şi un spirit (sau o
înclinaţie a minţii) drept, nou. El avea nevoie de un spirit care să-l ajute să reziste ispitei şi să
rămînă ferm de partea legilor şi principiilor lui Iehova.

Ps. 51:17
Jertfele pentru Dumnezeu sunt un spirit frânt; o, Dumnezeule, tu nu vei dispreţui o inimă frântă şi
zdrobită!
David știa că Iehova îi iartă pe cei ce se căiesc sincer. Era sigur că Iehova îl va ierta.

Psalmul 51 arată că oricare dintre slujitorii dedicaţi ai lui Iehova care a păcătuit grav, dar care se
căieşte, poate să-i ceară cu încredere să-i arate favoare şi să-l cureţe de păcat. Dacă vreodată am
ajunge să păcătuim în acest fel, ar trebui să cerem, rugându-ne cu umilinţă, iertare de la Tatăl nostru
ceresc. Să recunoaștem nevoia de a fi ajutat de Dumnezeu, astfel încît să stăm aprobați înaintea sa,
şi să-i cerem să ne restabilească bucuria pe care o aveam înainte. Creştinii penitenţi i se pot adresa
plini de încredere lui Iehova în rugăciune, prezentîndu-i astfel de cereri deoarece el „nu oboseşte
iertînd“. Ei trebuie, desigur, să facă apel la bătrînii congregaţiei, pentru ca aceştia să poată da
ajutorul spiritual necesar.
Aşadar, în pofida oricăror dificultăţi cu care ne confruntăm ca popor al său, să nu cedăm în faţa
disperării! Dacă ne-am poticnit pe drumul vieţii într-un fel care face ca inima noastră să aibă mare
nevoie de îndurarea divină, nu ne aflăm într-o situaţie fără ieşire. Chiar dacă am păcătuit grav, dar
ne căim, Iehova nu va dispreţui inima noastră zdrobită. El ne va ierta pe baza jertfei de
răscumpărare a lui Cristos şi ne va dărui din nou favoarea Sa. Însă, rugăciunile noastre trebuie să
fie direcționate pentru recăpătarea favorii divine şi nu pentru a scăpa de mustrarea sau corectarea
necesare.
Concluzie:
Iehova Dumnezeu îi sprijină încontinuu pe slujitorii săi şi îi ridică pe cei încovoiaţi de diferite
încercări. Cît de mângâietor este să înţelegem acest lucru, îndeosebi dacă am păcătuit, dar ne căim
şi dorim să-i slujim etern lui Iehova cu fidelitate!
Dumnezeu nu dispreţuieşte jertfa sub forma unei inimi zdrobite şi mîhnite.
Și asta pentru că "Iehova nu va respinge o inimă frântă".