Cangurul

*Cangurul este un mamifer marsupial, având înălțimea de la 0,9 m până la 3 m și masa de la 3 kg până la 150 kg, în funcție de specie și de gen.

*Ei folosesc sincronizat ambele membre inferioare pentru a parcurge o distanță terestră mare.

*Blana cangurilor poate fi de mai multe culori în funcție de specie: cenușie, brună, brună-roșiatică, brună-gălbuie, albastră-deschisă sau neagră.

*Cangurii au foarte bine dezvoltat auzul și văzul.

*La naștere puiul este incomplet dezvoltat; el este mic, golaș, fără ochi și urechi, cu membrele nedezvoltate. Mama îl ia cu gura și îl introduce în punga abdominală
numită marsupiu, de unde și denumirea grupului de animale marsupiale. Buzele puiului concresc cu mamelonul mamei și astfel laptele se scurge direct în gura lui; el
rămâne prins de mamelon până la dezvoltarea completă, care are loc după 8-9 luni, când părăsește punga hrănindu-se singur. În pungă se întoarce numai în caz de
primejdie.

*Cangurii sunt animale erbivore rumegătoare, deci se hrănesc cu plante.

*Cangurii pot fi găsiți în : Australia, regiunea Tasmania și Noua Guinee.

*Până la venirea europenilor în Australia, erau 53 de specii de canguri, iar de atunci au dispărut 8 specii, astăzi existând numai 45 de specii. Multe dintre speciile actuale
de canguri se află într-un anumit grad de risc. În Australia cangurii trăiesc în centrul continentului, dar și în vecinătatea orașelor din vestul țării.

Papirusul este un material asemănător cu hârtia, produs din planta Cyperus papyrus, pe care se scria în perioada Antichității, în special în Egipt.
Papirusul a rămas suport esențial al cărții în Egipt și s-a răspândit în lumea greacă și în Imperiul Roman. Papirusurile care ne-au parvenit nu reprezintă decât o infimă
parte a celor care au existat. Aproape toate provin din Egipt, unde condițiile climatice au ușurat păstrarea lor.
Cartea din papirus se prezenta sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în continuarea celorlalte, adesea în număr de zece. Lungimea medie a unui sul era de la 6
până la 10 metri, dar papirusul Harris (cronică a domniei lui Ramses al III-lea) depășește 40 de metri. Cartea se desfășura orizontal; ea era împărțită în coloane verticale
și aproape întotdeauna scrisă pe o parte, cea a sensului orizontal al fibrelor. Titlul se găsea la sfârșit, uneori în interior sau pe o etichetă atârnată de cilindrul care
înfășura sulul. Cea mai mare parte a cărților din papirus care ne-au rămas din vechiul Egipt au fost găsite în morminte; lângă corpuri se depuneau texte sacre, rugăciuni,
pentru a proteja sufletele defuncților în peregrinările lor; aceasta este originea „Cărții morților”, cunoscută chiar de la începutul celui de-al II-lea mileniu. Acest text,
devenit tradițional, era fabricat în serie de către preoți. Exemplarele erau mai mult sau mai puțin ilustrate, după calitatea defuncților cărora le erau destinate.
Cyperus papyrus sau papirusul este o planta semiacvatica, din Delta Nilului si Africa Centrala,
Cyperus papyrus este o planta semiacvatica, erbacee, cu o tulpina alcatuita din foite membranoase. Papirusul are aspect de tufa si tulpini muchiate.
Frunzele sale sunt, de fapt, bractee, cele reale aflandu-se la baza plantei. Florile sale sunt galbene-verzui, cu seminte brune, si apar vara.