PLAN DE RECUPERARE - GONARTROZĂ

(Mihăilescu Diana – Parascheva, BFKT II, gr. 7)

A. Gonartroza

I. Definiție
Artrozele reprezintă cea mai frecventa boala articulară din întreaga lume. Gonartroza se defineşte ca o
îngustare a interliniului femuro-tibial sau femuro-patelar, însoţită de apariţia unei osteofitoze marginale tibiale
sau femurale şi, în mod inconstant, de osteoscleroză.

II. Etiologie/cauze

Este o boală cu un debut lent, în medie după vârsta de 50 de ani, cu o evoluție progresivă, ireversibilă,
continuă care duce, în final la anchiloza (blocarea) articulației genunchiului, însoțită de dureri foarte mari.
Adesea este o boala care apare la persoanele de vârsta a doua și a treia, dar boala nu are neapărat legătura cu
vârsta. Poate să apară și la tineri, în urma unui traumatism foarte puternic la nivelul genunchiului.
Factorii de risc care intervin în apari¡ia gonartrozei sunt multipli: Obezitatea este un factor de risc
important, frecvenţa acesteia fiind evaluată în studii între 46% şi 83%. Indicele masei corporale este mai mare
la pacienţii cu artroză bi-compartimentală (rotuliană şi femuro-tibială), iar scăderea în greutate scade riscul de
apariţie a simptomatologiei algice. Factorii traumatici sunt reprezentaţi de leziunile de menisc, rupturile
ligamentului încrucişat anterior şi fracturile articulare. Meniscectomiile totale sunt mai artrogene decât cele
parţiale artroscopice. Contextul profesional intervine în apariîia gonartrozei prin anumite meserii care necesită
flexia repetitivă a genunchiului însoţită de purtarea unor greutăţi excesive.
Simptome. Debutul gonartrozei este frecvent progresiv, mai rar brutal prin instalarea unei hidartroze.
Sediul durerii este localizat adesea în regiunile internă sau antero-laterală şi poate iradia la nivelul gambei.
Examenul clinic arată creşterea în volum a genunchiului prin panicul adipos peri-rotulian, epansament sau
hipertrofie a extremităţilor osoase în cazurile evoluate. Flexia este moderat limitată, frecvent fiind superioară
valorii de 90°, iar extensia poate fi incompletă (genu flexum). Există puncte dureroase la presiune la nivelul
interliniului intern sau extern şi inserţiilor condiliene şi tibiale ale ligamentelor. Mişcările de lateralitate fac
dovada uzurii osteo-cartilaginoase, dar pot fi mascate de retracţia ligamentară sau accentuate de distensia
formaţiunilor ligamentare. Clinicianul va căuta prezenţa decompensării statice a genunchiului prin prezenţa
unui genu varum sau a unui genu valgum.

1
 Semne radiologice. Radiografia de faţă în ortostatism cu genunchiul în extensie arată îngustarea
interliniului intern sau extern, condensarea subcondrală a platoului tibial şi prezenţa osteofitelor la nivelul
marginii inferioare a condilului, platoului tibial sau spinelor tibiale. Radiografia de profil în încărcare arată
îngustarea interliniului la nivel median sau posterior şi osteofitoza tibială şi condiliană.
Evoluție si prognostic: Evoluţia spontană a artrozei femuro-tibiale este variabilă, cu pusee, cu apariţia
revărsatului intraarticular, care corespunde fazelor de condroliză. În timp, apare agravarea deviaţiei frontale şi
se instaleazå flexumul, care creşte presiunea în porţiunea posterioară a articula¡iei. Radiologic apar modificări la
nivelul condilului intern, zona portantă se aplatizează din cauza lacunelor subcondrale înconjurate de o zonă de
osteocondensare. Anumite artroze femuro-tibiale interne evoluează rapid în decursul a 3-4 ani, iar altele au o
agravare lentă în 5-10 ani.

III. Clasificări şi metode de tratament

În funcţie de stadiul bolii, tratamentul artrozei cuprinde:

A. Masuri cu caracter general:
- încurajarea pacientului (psihoterapia)
- repausul articular
- măsuri igienice și dietetice
- corectarea eventualelor dis-metabolisme
- corectarea eventualelor tulburări vasculare
- corectarea eventualelor tulburări endocrine
B. Masuri cu caracter particular:
1) terapia farmacologică
2) ortezarea
3) tratament chirurgical
- intervenție chirurgicală non protetica
- intervenție chirurgicala protetica
4) program complex de recuperare balneo-fizicală si kineto-terapeutică:
• termoterapie, hidrotermoterapie, hidrokinetoterapie
• KINETOTERAPIE
• masaj balneoclimato-terapie
• acupunctură

2
Exista 4 stadii ale gonartrozei pe baza examenului clinic, radiologic si artroscopic.

Stadiul 1
In care simptomatologia este caracterizata uneori de redoare (rigiditate) matinala, durere minima si uneori
inflamaţie locală (edem si tumefacţie); radiologic nu exista modificări la nivelul articulaţiei, dar artroscopic
există semne ale degenerării cartilajului (cartilaj moale si opac).
Tratamente
Făra simptomele de la exterior ale gonartrozei de tratat, mulţi medici nu vor cere pacientului să urmeze vreun
tratament pentru stadiul 1 al gonartozei. Chiar şi aşa, daca ai o predispozitie pentru artroza de la nivelul
genunchiului sau ai un risc crescut de a dezvolta această boală, medicul poate recomanda suplimente
alimentare, cum ar fi glucozamina si condroitina sau începerea unui program de exerciţii pentru a calma orice
simptome minore ale gonartrozei şi pentru a îcetini progresia acestei forme de artrită.

Stadiul 2
Simptomele sunt moderate cu durere de intensitate medie, redoare articulara matinală importantă, semne de
inflamaţie locală; radiologic apare îngustarea spaţiului articular, iar artroscopic fibrilarea cartilajului şi
degenerarea meniscului.
Tratamente
• Daca pacientul este supraponderal, este recomandată schimbarea dietei şi exerciţii fizice pentru scăderea în
greutate; astfel, vor putea fi calmate simptomele minore şi va fi îmbunătăţită calitatea vieţii. Chiar si persoanele
care nu sunt supraponderale vor avea de beneficiat de pe urma exercițiilor.
• Articulaţiile trebuie protejate de efort şi nu trebuie solicitate prea tare; se vor evita îngenunchierile, sărituirile
sau genuflexiunile. Există numeroase accesorii la farmacie care pot ajuta în stabilizarea genunchiului.
• Unii pacienți pot avea nevoie de medicație pentru a calma durerea ușoară. Aceste medicamente sunt, de
obicei, folosite în combinație cu terapiile non-farmacologice.

Stadiul 3
Cu durere moderată, permanentă, redoare matinală şi după repaus semnificativă, limitarea mobilității articulare,
cracmente osoase la mişcări de flexie/extensie; radiologic - îngustarea spațiului articular, osteofite marginale,
modificarea axului biomecanic al membrului inferior, iar artroscopic - fragmentarea cartilajului articular, corpi
liberi intraarticulari, leziuni degenerative ale meniscului.

3
Tratamente
Daca terapiile non-farmacologice nu funcționează, medicul poate recomanda injecțiile cu cortizon. Acesta este
un steroid produs in mod natural de către organism, care calmează durerea cauzată de gonartroză atunci când
este injectat în apropierea articulației afectate.
Daca antiinflamatoarele nesteroidiene eliberate fără prescripție nu mai sunt eficiente, atunci alte medicamente,
pe baza de reţetă, cum ar fi codeina si oxicodona pot ajuta la calmarea durerii severe în cazul gonartrozei de
stadiu 3. Pe termen scurt, aceste medicamente pot fi folosite pentru a trata durerea moderată spre severă.
Pacienții care nu răspund bine la tratamentele conservative pentru gonartroza (fizioterapie, scăderea în greutate,
folosirea analgezicelor şi a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene) ar putea fi buni candidați pentru a
încerca substanțele de vascosuplimentare (sau infiltrațiile în genunchi). Vascosuplimentele sunt injecții
intraarticulare cu acid hialuronic, care se fac in genunchi.

Stadiul 4
In care durerile intraarticulare sunt mari, insuportabile, apar în repaus, în timpul nopții, la schimbarea vremii, nu
mai răspund la medicația analgezică (antiinflamatoare, paracetamol), apare deformarea articulară şi
instabilitatea articulară; radiologic – îngustarea până la dispariție a spațiului articular, osteofite marginale,
scleroza osoasă, dezalinierea structurilor osoase, iar artroscopic absenţa cartilajului articular pe porțiuni întinse.
Tratamente
Operația de aliniere a oaselor (sau osteotomia) este o opțiune pentru pacienții cu o formă severa de artroză la
nivelul genunchiului. În timpul operației, un chirurg taie osul de deasupra şi de sub genunchi, pentru a-l scurta,
pentru a-l alungi sau pentru a-i modifica alinierea. De obicei, osteotomia se face la pacienții mai tineri.
Pe de alta parte, mai există şi opțiunea de înlocuire totala a genunchiului (sau artroplastie). Aceasta este ultima
soluție pentru majoritatea pacienților cu gonartroza severa. În timpul procedurii, un chirurg îndepărtează
articulația deteriorată şi o înlocuiește cu o proteză, un dispozitiv din metal şi plastic. Recuperarea durează
câteva săptămâni sau luni.

B. Anamneză preliminară

Nume și prenume pacient: Popescu Simona

Vârstă: 45 ani
Înălțime: 170 cm
Greutate: 80 kg
Profesie: Farmacist
4
 Simptome: durere în articulația genuchiului (de intensitate medie), rigiditate la nivelul genichiului, mers
șchiopătat (diagnosticată cu gonartroză, stadiul 2)
Istoricul afecțiunii prezente
Debutul afecțiunii: în urmă cu aproximativ trei ani
Antecedente heredocolaterale/personale: Pacienta a suferit de meningoencefalită în urmă cu 4 ani;
după vindecare, timp de 6 luni a urmat proceduri de recuperare specifice, dar nu a mai continuat. Profesia de
farmacist, care presupune un ortostatism prelungit, poate fi considerată una dintre cauzele apariției gonartrozei.
Alte boli diagnosticate: obezitate grad 1.
Alergii: nu sunt cunoscute.

OBIECTIVE GENERALE

1) relaxarea musculaturii
2) obținerea stabilității
3) obținerea mobilității
4) echilibru/coordonare
5) îndepărtarea durerii
6) ameliorarea și recuperarea forței
7) evitarea sedentarismului

OBIECTIVE SPECIFICE

1) scăderea durerii de la 7 la 1
2) creșterea mobilității membrului bolnav
3) refacerea posturii și aliniamentului corporal
4) scăderea în greutate (min. 4 kg)
5) ameliorarea calității vieții
TESTE
GONIOMETRIE ACTIVE PASIVE OBIECTIVE
genunchi stâng
flexie 90° 95 ↑ 10°
extensie 0° 0° -
rotație internă 22 26° ↑ 8°
rotație externă 32 36° ↑ 8°
genunchi drept

5
 flexie 110° 110° menținere
extensie 0° 0° menținere
rotație internă 28° 28° menținere
rotație externă 37° 37° menținere
șold stâng
flexie 50 60 ↑ 20°
extensie 5 10 ↑ 10°
abducție 20 25 ↑ 12°
adducție 10 15 ↑ 5°
șold drept
flexie 75° 80° menținere
extensie 15° 20° menținere
abducție 35° 40° menținere
adducție 15° 20° menținere
gleznă stângă
flexie plantară 27 37 ↑ 8°
flexie dorsală 4 6 ↑ 4°
gleznă dreaptă
flexie plantară 35° 45° menținere
flexie dorsală 5° 10° menținere

S-au examinat mobilitatea genunchilor, a șoldului și a gleznei. Pentru șolduri, flexia a fost verificată cu
genunchii în flexie, poziție care nu implică elongarea nervului sciatic. Abducția si adducția s-au examinat cu
genunchiul în extensie, notându-se valorile în grade față de verticala dusă prin spina iliacă anterioară. Mișcările
de rotație s-au investigat atât cu coapsa în flexie cât si cu membrul inferior in extensie, urmărindu-se atât
componenta externă cat si cea internă. Pentru mișcarea de extensie pacientul a fost așezat în decubit ventral,
solicitându-i să ridice piciorul din planul patului. La piciorul drept au fost găsite valori normale,
recomandându-se menținerea acestora. Pentru o apreciere globală a mobilității si durerilor la nivelul
articulației coxofemurale a fost solicitat pacientului să încerce poziția “pe vine “ si “picior peste picior”,
variante ce implică mișcări în mai multe plane.

C. PLAN DE RECUPERARE

VERIGA I (5 min.) Evaluarea din momentul începerii ședinței de recuperare

TA = 125/80 mmHg
Puls =70 bătăi/min.
Temperatura = 37 °C
Glicemia: 141 mg/dl (pe nemâncate)

6
VERIGA II (10 min.) Încălzire
- la 2 zile masaj/hidroterapie/electroterapie
1) mers normal (2 min)
2) alergare ușoară (3 min)
3) mers pe bicicleta medicinală (5 min)
*
în exercițiile de mers și alergare se va încerca să se corecteze tendința de șchiopătare, provocată de teama de a
călca pe membrul stâng afectat de coxartroză.

VERIGA III (10 min) Influențarea selectivă a aparatului locomotor (20 min)
Exercițiul 1
PI – ortostatism
T1- ridicarea genunchiului drept la 90°
T2 – revenire la PI
T3 - ridicarea genunchiului stâng la 90°
T4- revenire la PI

ortostatism – ridicarea alternativă a genunchilor la 90° (2x5 -> 3x10)

Exercițiul 2
PI - decubit ventral
T1 – ridicarea MI drept cu genunchiul extins
T2 - revenire la PI
T3 - ridicarea MI stâng cu genunchiul extins
T4- revenire la PI

decubit ventral – ridicarea alternativă a MI cu genunchii extinși (2x10 -> 5x10;

7
Exercițiul 3
PI – decubit dorsal
T1 – abducția MI stâng cu genunchiul extins
T2 - revenire la PI
T3 – abducția MI drept cu genunchiul extins
T4- revenire la PI

decubit dorsal - abducția alternativă a MI cu genunchii extinși (3x10  5x10)

Exercițiul 4
PI – ortostatism, cu palmele pe coapse
T1 – fandare laterală dreapta, palmele rămân pe coapse
T2 – revenire la PI
T3- fandare laterală stânga, cu palmele pe coapse
T4 – revenire la PI PI T1 T2 T3 T4

ortostatism: fandări laterale alternativ stânga-dreapta, cu palmele pe coapse (2x10 -> 5x10)

Exercițiul 5
PI – ortostatism
T1 – rotația externă a MI drept
T2 – revenire la PI
T3 - rotația externă a MI stâng
T4 - revenire la PI

ortostatism – rotația externă alternativă a MI (3 x 10 -> 5x10)

8
VERIGA IV (20 min) Realizarea obiectivelor

Exercițiul 6
PI – decubit dorsal, cu călcâiele pe un sul
T1 – flexie genunchi drept
T2 – revenire la PI
T3 – flexie genunchi stâng
T4 – revenire la PI
T5 – flexie ambii genunchi
T6 – revenire la PI

decubit dorsal–cu călcâiele pe un sul, flexii alternative ale genunchilor apoi cu ambele picioare odată
(2 x 5 -> 3 x10)

Exercițiul 7
PI – decubit dorsal, genunchii flexați, picioarele depărtate
T1 – ridicarea bazinului
T2 – revenire la PI

decubit dorsal - genunchii flexați, picioarele depărtate  ridicarea bazinului (3x10 5x10)

9
Exercițiul 8
PI – decubit dorsal, cu o minge între glezne
T1 – ridicarea MI întinse ținând mingea între glezne
T2 – revenire la PI

decubit dorsal - ridicarea MI întinse ținând o minge între glezne (2x5 – 3x10)

Exercițiul 9
PI – decubit lateral pe piciorul sănătos (dreptul)
T1 – aducție, cu bandă elastică
T2 – revenire la PI
decubit lateral – adducții și reveniri cu banda elastica (2x10 - 5x10)

Exercițiul 10
PI - șezând, cu genunchii în afara băncii
T1 – rotația în afară a picioarelor
T2 – revenire la PI

șezând cu genunchii în afara băncii – rotația în afară a picioarelor (2x5 - 3x10)

VERIGA V (10 min) Revenirea după efort

- la 2 zile masaj/hidroterapie/electroterapie
1) alergare ușoară (2 min)
2) genuflexiuni (1 min)
3) mers normal (2 min)
4) mers pe bicicleta medicinală (5 min).

VERIGA VI (5 - 10 min) Recomandări, încheierea lecției

10
La finalul celor 10 zile de exerciții de recuperare (9, dat fiind una de pauză) s-a constatat:
1) scăderea nivelului durerii de la 7 la 1;
2) îmbunătățirea mobilității, aproape de valorile prognozate
3) postură și aliniament corporal îmbunătățite
4) mers foarte aproape de normal
5) scădere în greutate (peste limita propusă, mai exact 5,5 kg)

Recomandări:
1) Reducerea în continuare a greutății până la valori normale (pe baza exercițiilor fizice de intensitate moderată
și a dietei recomandate de nutriționist); Exercițiile 1 – 5, pot fi efectuate și la domiciliu, de două ori pe zi (vezi
recomandarea 11).
2. Evitarea ortostatismului si a mersului prelungit pe jos. Se menționează faptul că mersul pe jos este necesar
pentru întreținerea funcționalității șoldului cu condiția respectării unei dozări riguroase.
3) Evitarea pozițiilor prelungite pe scaun (pot reapărea dureri);
4) Odihna, repausul, se vor face în decubit si nu pe fotoliu sau scaun, iar daca totuși este preferat scaunul, este
recomandat ca repausul sa fie efectuat pe un scaun mai înalt;
5) Evitarea mersului pe teren accidentat;
6) Evitarea șchiopătării printr-un control volițional al mersului si prin antrenamentul kinetic al controlului
muscular dinamic;
7) Intercalarea în timpul programului de muncă a unor pauze în care se adopta poziția de decubit dorsal (culcat
pe spate);
8) De cel puțin două ori pe zi se va păstra un repaus postural la pat, cu soldurile întinse;
9) Pentru plimbări mai lungi este de preferat utilizarea bicicletei;
10) Se va purta încălțăminte comodă, cu talpa moale, elastică, pentru amortizarea șocurilor, sau purtarea unor
tălpi ortopedice din material care să absoarbă vibrațiile din timpul mersului, care se transmit întregului schelet
(se vor evita categoric purtarea tocurilor înalte la încălțăminte);
11) Se va efectua cel puțin de doua ori pe zi programul de kineto-profilaxie pentru sold, care va continua
programul învățat în condiții de internare, urmând indicațiile medicului recuperator si ale kinetoterapeutului;
12) După atingerea greutății normale, se va respecta un regim alimentar hipocaloric, capabil să prevină sau să
combată obezitatea ce poate reapare în eventualitatea reducerii activității fizice.
13) Se va evita categoric căratul greutăților.

11