Reabilitarea pacieților cu

sindrom de canal carpian

Student : Carp Andrei – Cătălin

Coordonator : Conf. Univ. Dr. Mariana
Rotariu
 Motivația
• Unul dintre motivele pentru care am ales abordarea acestei patologii se
datorează sedințelor de kinetoterapie efectuate, întrucât pe parcursul
acestora am constatat beneficiile procedurilor kinetoterapeutice și
satisfacția pacienților după terminarea programului terapeutic.
• Alt motiv : cred că este o patologie foarte interesantă ce implică o
atenție deosebită a kinetoterapeutului.
Sindromul de canal carpian. Simptomatologie
și definiție

• Sindromul de canal carpian (SCC) este o entitate clinică

determinată de compresiunea nervului median la nivelul
articulației pumnului, cel mai des întalnit tip de neuropatie
de compresie.
• Este caracterizat de durere, parestezie și scăderea forței
musculare în teritoriul inervat de către nervul median
Prezentarea pecienților incluși în lucrarea de
disertație
Nr. Crt. Nume și Sex Vârstă
prenume
1. C.D. Masculin 55

2. C.M.M Feminin 47

3. I.E. Masculin 23

4. S.S. Masculin 35

5. H.M. Masculin 31
 Scopul și obiectivele lucrării de disertație
• Scop: dacă se selectează şi se aplică cele mai eficiente mijloace de
recuperare specifice sindromului de canal carpian se va putea influența
simptomatologia acestei afecțiuni.
• Obiective:
 Aflarea măsurii în care tratamentul recuperator al pacienților cu
sindrom de canal carpian influențează mobilitatea, durerea, forța
musculară;
 Stabilirea mijloacelor care reușesc o recuperare cât mai aproape de
normal;
 Stabilirea perspectivelor recuperării – de unde se pleacă cu pacientul
şi unde se ajunge.
 Programul kinetic

FIG. 1 FIG. 2. FIG. 3

 Programul kinetic

FIG. 4 FIG. 5 FIG. 6

 Programul kinetic

FIG. 7 FIG. 8 FIG. 9

 Terapia ocupațională

• Terapia ocupaţională este utilă pentru instruirea pacienţilor de

a evita mişcările declanşatoare (flexia prelungita a
incheieturii) şi a realiza un repaus relative articular. În timpul
perioadelor de repaus, se pot face mişcări de flexie-extensie
blândă a pumnului şi antebraţului, la care se adaugă exerciţii
de stretching.
• Un factor predispozant al sindromului de tunel carpian îl
reprezintă mișcările repetitive ale încheieturii mâinii
caracteristice unor activități precum împletitul, tastatul,
condusul, pictatul, grădinaritul.
Exerciții de terapie ocupațională în sindromul
de canal carpian

• Pictat la şevalet, pentru antrenarea centurii scapulo-

humerale;

• Vopsit pereţii camerei;

• Cusut pentru menţinerea mobilităţii articulaţiilor mâinii.

 Concluzii

• Programul de fiziokinetoterapie a fost individualizat

pentru fiecare pacient, ţinând cont de vârsta pacienţilor
şi de capacitatea funcţională a fiecăruia

• În urma aplicării programului de kinetoterapie la

persoanele diagnosticate cu sindrom de canal carpian,
am observat efecte favorabile: stoparea
simptomatologiei, îmbunătățirea mobilității articulare și
creșterea tonusului muscular.
Va mulțumesc pentru atenția
acordată!