Eseu pedagogic

” Proiectarea activității didactice implică inițiativa și creativitatea pedagogului,

adaptarea la situaţii concrete, măiestria profesorului în construirea cognitivă,
afectivă și practică ştiinţifică a instruirii elevilor/studenților…”
Procesul de învățămînt este o activitate conștientă, sistematică, organizată, orientată spre
realizarea unor finalități precise. Este un sistem care include o serie de subsisteme între care se
stabilesc multiple interacțiuni pentru buna sa funcționare este necesară luarea în considerare a
tuturor relațiilor și coordonatelor instituite între diversele ei sale componente.

Proiectarea didactică este un proces deliberativ de anticipare, de perfecționare mentală a pașilor

ce urmează a fi parcurși în realizarea eficientă a activității didactice. Reprezintă un ansamblu de
procese și operații de anticipare a acesteia, pentru a-i imprima un caracter sistematic rațional si
eficient.

Ritmul accelerat al evoluției sociale, existentă unui anumit tip de cultură și civilizație care
impune standarde de viață și cerinte exprese personalității umane în continua formare și dezvoltare
vor amprenta fără îndoială și viața școlii și a actorilor ei principali.

Societatea actuală, pe care noi o numim a cunoașterii și comunicării, informațională, solicită

elevilor și profesorilor noi roluri, concretizate în diferite competențe, între care cele sociale și
relaționale ocupă un loc special.

Aceasta deoarece, SOCIETATEA CUNOAȘTERII ȘI COMUNICĂRII impune un nou tip de

cunoaștere (M.Gibbons), una pragmatică, centrată pe rezolvarea de probleme, puternic angajata
social și ceea ce ne este greu să recunoaștem, o inteligență socială și emoțională de o factură
specială.

Un cadru didactic eficient, care deţine competenţe profesionale, inclusiv de proiectare, trebuie să
fi e preocupat de întrebarea: ce aș putea face pentru a asigura efi cienţa permanentă a activităţilor
didactice? În acest scop, este nevoie de pregătirea din timp a activităţilor didactice, care să
preîntâmpine eșecul și improvizaţia.

În opinia lui Gilbert de Landsheere (1979), designul instrucţional presupune:

1
 • a defi ni obiectivele învăţării la unul sau mai multe niveluri;

• a sugera teme de activitate susceptibile să provoace învăţarea în sensul dorit;

• a oferi posibilitatea de alegere a metodelor și mijloacelor de predare și învăţare;

• a presupune instrumente de control al predării și învăţării;

• a determina condiţiile prealabile necesare unei activităţi de învăţare efi cientă

Sursele de pedagogie reflectă mai multe tipologii ale etapelor proiectării didactice. Aderăm la
algoritmul proiectării activităţii didactice, care poate fi corelat cu patru întrebări esenţiale:

1. Ce voi face? – identifi carea fi nalităţilor;

2. Cu ce voi face? – stabilirea resurselor;

3. Cum voi face? – conturarea strategiilor;

4. Cum voi ști dacă s-a realizat ceea ce trebuia? – stabilirea tehnicilor de evaluare

UN PROFESIONIST trebuie să aibă obligatoriu cunoștinte de cultură generală dar și de

specialitate, cunoștințe pedagogice pentru a le putea preda partenerilor săi educaționali dar și pentru
a decide maniera de construcție curriculară, strategiile de învățare, de interrelaționare, de
autoformare și perfecționare etc.

TRANZIȚIA SPRE UN NOU TIP DE PROFESIONALISM DIDACTIC operează la trei

niveluri:

 redefinirea rolurilor și competențelor profesionale

 reconstruirea programelor de formare
 reelaborarea sistemului de evaluare și certificare a progresului în cariera

În concluzie, aplicarea proiectării didactice constructiviste generează autonomie în învăţare,

facilitează antrenarea activă a elevilor în construirea cunoașterii, favorizează gândirea critică,
stimulează colaborarea și cooperarea, stimulează metacogniţia, respinge șablonizarea, diversifi că

2
variantele acţionale ale profesorului și elevului prin motivare intrinsecă și implică o instruire prin
comunicare efi cientă.

Realizat : Rotari Victoria

MPTEI 2201