UNIVERSITATEA DE STAT ,, B.P.HASDEU,, MUN.

CAHUL

TEMA : ,,TEMPERAMENTUL,,

ELABORAT : PAPANA IULIANA

VERIFICAT:ILICCIEV MAXIM DR,CONF.UNIV
Motto : ,,Sănătatea constă în a
fi în pace cu temperamentul.,,
Alexander Pope
 Temperamentul sau La rândul lui,
Termenul
caracterul unei ființe, ne comportamentul se
„temperament”
arată felul cum exteriorizează prin
definește de asemenea
reacționează, sau cum se reacții emoționale și
constanta, intensitatea și
comportă în anumite motorice, corelate cu
durata reacțiilor
situații de schimbare a modul în care se
provocate de excitantul
unor elemente din realizează autocontrolul
extern.
mediul înconjurător. acestor reacții.
 Observarea manifestarilor
psihocomportamentale proprii
sau, mai evident, ale celor din
jurul nostru, ne permite cu destul
de mare usurinta sa constatam
diferente in ceea ce priveste
cantitatea de energie de care da
dovada. Exista oameni agitati,
nerabdatori, care fac totul in graba
sau dimpotriva, persoane care se
dovedesc retrase, linistite, calme.
Aceste aspecte prorpii modului de a fi
uman, diferite de la o persoana la alta, au
atras atentia inca din cele mai vechi
timpuri, punandu-se problema constructiei
unor tipologii care sa permita explicarea
diferentelor,
dar simultan a asemanarilor
existente.
Este vorba de ceea ce
se numeste temperament,
un termen care provine
din limba latina.
 Temperamentul se poate
define drept latura
dinamico-energetica a
personalitatii, cu caracter
innascut, care structureaza
din punct de vedere formal
conduita umana.
Teoria lui I. P. Pavlov: pe baza studiilor de laborator s-a
stabilit existenta unei corespondenle intre tipurile de
activitate nervoasa superioara si tipurile
temperamentale. Tipul de activitate nervoasa superioara
(determinat ereditar) este dat de caracteristicile celulei
nervoase de baza, care se refera la forta sau energia
inmagazinata in aceasta, echilibrul intre cele doua
procese nervoase de baza (excitatia si inhibitia) si
mobilitatea proceselor nervoase superioare.
Pe baza acestor caracteristici au fost
Tipul puternic, neechilibrat,
excitabilul/colericul;
delimitate urmatoarele tipuri
temperamentale: Tipul puternic, echilibrat,
mobil/sangvinicu

Tipul puternic, echilibrat,

lent/flegmaticul;

Tipul slab/melancolicul
 ,, Familia este de o foarte mare
importanta în ceea ce privește structura și
formarea personalității copilului. Părinții
influiențează copiii prin concepția lor
despre lume, dar și prin
comportamentelor lor în care acționează
temperamente, atitudini, dorințe,
intoleranțe. Mama influiențează mult la
formarea laturii afective a psihicului
copilului , tatăl acționează asupra
identității și autorității,,

Calot Farson & Osterrith

Pe lîngă factorul social , un
rol deosebit de important ân
procesul de dezvoltare și de
perfectionare a personalității
îl are autoeducația.
Știm că pînă la o vîrstă
anumită personalitatea se
dezvoltă, mai ales sub
influiența cerințelor externe
venite din partea familiei și a
școlii.
Pentru a putea acționa eficient
asupra elevului, cu mijloace
specifice disciplibei pe care o
predam este necesar sa stim ce
este personalitatea , care sunt
dimensiunile ei principale și
factorii care o influiențează.
 PERSONALITATEA
La nivelul utilizării
cotidiene, personalitatea reprezintă acele
caracteristici unice, care ne deosebesc de ceilalți, fie
ele evidente în comportament sau neexprimate
comportamental, care au o oarecare durabilitate în
timp și cu ajutorul cărora conduita persoanei devine
relativ predictibilă.
Conform lui Carl Jung, orice ființă
umană utilizează de-a lungul vieții
toate cele patru funcții, dar sunt
utilizate de către oameni în momente
diferite, în funcție de circumstanțe. Cu
toate acestea, doar una dintre aceste
funcții este cea reprezentativă, fiind
denumită funcția dominantă. Funcția
dominantă este susținută de două
funcții auxiliare, în timp ce a patra, și
cea mai puțin conștientă funcție, este
opusul funcției dominante.
Funcția dominantă este cea care caracterizează conștiința, în timp ce
opusul ei este reprimat și caracterizează comportamentul inconștient.
Când funcțiile inferioare inconștiente nu se dezvoltă, rezultă un
dezechilibru.
Trăsături de personalitate
Tipurile de personalitate sunt diferite față de
trăsăturile de personalitate, ultimele fiind
exponentul unor tendințe comportamentale.

Trăsăturile de personalitate pot fi determinate de

acțiunile, atitudinile și comportamentele noastre.
 Deschidere – cei care au un
spirit aventurier, sunt deschiși
către noi experiențe și sunt
curioși, apreciază arta. La polul
opus, persoanele cu un grad
scăzut de deschidere, preferă
rutina și evită experiențele noi;
Conştiinciozitate – cei care sunt
conștiincioși sunt organizați și
foarte responsabili, sunt
disciplinați și concentrați pe
rezultate.
Extraversiune – sunt persoane
sociabile, energice, vorbărețe,
asertive și vesele.

Caracter agreabil – măsoară

gradul de căldură și bunătate al
unei persoane. Cu cât o
persoană este mai agreabilă, cu
atât este mai de încredere și
este dispusă să sară în ajutor,
dând dovadă de compasiune.
Nevroză – persoane obsedate,
anxioase, depresive. La polul
opus, persoanele cu un grad
scăzut de nevroză, tind să fie
stabile emoțional.
Personalitatea noastră îi
influențează și pe cei din jur – de
exemplu, o atitudine pozitivă
versus una negativă va produce
o interacțiune diferită.
O persoană pozitivă și deschisă
este pe placul celor mai multi,
față de o persoană posomorâtă
și prost dispusă.
Conform lui Carl Jung, cele patru funcții psihologice de bază și cele două
tipuri de caracter – extrovert și introvert, duc la definirea a opt tipuri
psihologice:
Reflexiv Extravertit:
• analizează, planifică, organizează;

Reflexiv Introvertit:
• contemplă, reflectă, se descoperă pe sine și pe ceilalți, este
încăpățânat;
Afectiv Extravertit:
• este sociabil, înțelegător, deschis, bun comunicator;

Afectiv Introvertit:
• este melancolic, enigmatic, individualist, sensibil;
 Extraversiune și intraversiunea
O alta dimensiune energetico-dinamică a personalității este extraversiunea
si introversiunea, dimensiune cu doi poli, cu două orientări cu sens opus
ale persoanei, care a fost descrisă pentru prima data de Carl Jung ,
psiholog și psihiatru elevețian.
 Extraversiunea
O persoană extrovertă își ia energia din
lumea exterioară: de la oamenii, locurile
și lucrurile din jurul său. Aceasta își
direcționează tot interesul către lumea
exterioară și astfel se revitalizează.

O persoană extravertită va fi deseori cea responsabilă cu organizarea, va

contribui la interacțiunea grupului și chiar ar putea fi liderul acestuia.
Indiferent de modul în care alege să participe, un extrovert se va simți
energizat să facă anumite activități atunci când îndeplinirea acestora
implică o colaborare activă cu alte persoane.
 Introversiunea
Persoanele introvertite sunt
obișnuite să petreacă mai mult timp
singuri, reflectând și gândindu-se la
noi idei, folosindu-și imaginația.

Introvertiții nu se simt confortabil să vorbească cu persoane pe care nu

le cunosc prea bine și tocmai de aceea preferă să petreacă mai mult timp
singuri, în liniște. De asemenea, introvertiții au o sensibilitate mai mare
la critici și la feedback-ul negative, încercând să facă orice pentru a evita
o situație conflictuală.
Tipurile temperamentale clasice și caracetristica lor
psihologică
C Agresiv. Temperamentul coleric este

O Puternic. Colericii sunt în general

persoane puternice și dure. Încă din
cel mai agresiv dintre toate
temperamentele. Colericii au tendinţa
de a se impune altora. Deseori le

L
vremea copilăriei, nu se vor speria de place să discute în contradictoriu, de
pedepse. aceea se ceartă mereu și găsesc
întotdeauna o mulţime de

E
argumente.

R Insensibil. Colericii sunt adesea

insensibili la nevoile și simţămintele
Energic. Colericii au multă energie.

I
Când această energie este canalizată
celorlalţi. Ei vor face declaraţii aspre,
corect, pot fi foarte eficienţi și
fără să le pese că aduc lacrimi sau
productivi.
tristeţe celor din jur.

C
S Sociabil și deschis. Sangvinii personifică termenul de
„extrovertit”. Ei sunt prietenoși, vorbăreţi și sensibili

A la nevoile celor din jur. Oamenii se simt bine în

preajma lor. De aceea, o serbare sau o întrunire
socială tinde să devină plictisitoare fără prezenţa lor.

N
G Neatent. Sangvinii își uită repede prietenii pentru că
nu sunt atenţi, nu se concentrează. Ei sunt seduși și

V încântaţi ușor de orice noutate – obiect, eveniment

sau persoană –, care apare în faţa lor. Copiii sangvini
renunţă adesea la ceva ce tocmai au început, pentru

I altceva care le-a atras atenţia.

N
M
E Îngrijorat și emotiv. Melancolicii au o
Creativ. Melancolicii sunt potriviţi pentru
puternică energie emoţională. Ei tind să
L fie tensionaţi, încordaţi, îngrijoraţi. Dacă
nu învaţă să-și disciplineze emoţiile, ei nu
cercetare, arte, scrieri, filosofie. Ei se
pricep la orice lucrare care necesită
rezolvarea problemelor și/sau crearea
A
vor reuși să lucreze în condiţii de presiune
unor lucruri.
psihică.

N
C Conștiincios și perfecţionist. Melancolicii
Capricios, gânditor și sensibil. Melancolicii
sunt de obicei oameni foarte sensibili. Ei
au în general o conștiinţă strictă și
O autoritară. Dacă nu-și urmează cu
exactitate conștiinţa, ei vor avea
nu pot să tolereze critica și suferă când
sunt insultaţi, dispreţuiţi sau
desconsideraţi. Melancolicii nu pot să
L
puternice simţăminte de vinovăţie. uite ușor o mustrare, o umilinţă sau o
Aceste standarde înalte îi ajută să facă o dojană, ci tind să se gândească la ea.
lucrare excelentă, uneori chiar perfectă.

I
C
F Calm, comod și nepăsător. Temperamentul flegmatic este cel

L
mai calm și împăciuitor dintre cele patru temperamente.
Flegmaticii nu le cauzează altora dureri sufletești și nu rostesc
cuvinte pripite, pe care să le regrete mai târziu. Datorită
E naturii lor calme, ei pot lucra chiar și în condiţii de presiune
psihică. Flegmaticii nu vor dori să deţină funcţii de conducere.

G
M Flexibil. Flegmaticii se obișnuiesc repede cu oamenii și
situaţiile noi. Ei colaborează cu oricine și se acomodează rapid
A la schimbările de orice fel. O secretară flegmatică, căreia șeful
îi spune: „Lasă ce faci și scrie-mi această scrisoare!“, va executa

T ordinul fără nici o împotrivire. În general, flegmaticii nu se

plâng de condiţiile de lucru sau cele din familie, așa cum fac de
exemplu melancolicii și colericii.
I
C
VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!