Pangolinul numit și furnicar solzos este un animal nocturn lipsit de dinți, cu
corpul lung, acoperit cu solzi cornoși care se îmbină întocmai ca țiglele de pe acoperiș, botul alungit, coadă foarte lungă, limba lungă și foarte lipicioasă, cu ajutorul căreia adună furnicile și termitele. Picioarele pangolinilor sunt înarmate cu gheare puternice și încovoiate cu care pot săpa mușuroaiele furnicilor și termitelor cu care se hrănesc. Stomacul este format dintr-un singur compartiment iar pereții săi cuprind o musculatură puternică unde corpul insectelor este sfărâmat și apoi este amestecat cu sucurile digestive, înlocuind astfel dinții care lipsesc. Sunt cunoscute 8 specii actuale răspândite în sud-estul Asiei și în Africa tropical. Reproducerea are loc o singură dată pe an, femelele nasc câte un singur pui (rareori doi), pe care mama îl poartă cățărat pe spate sau agățat pe pântece sau la baza cozii. Denumirea de pangolin provine din cuvântul malaiezian panggoling care înseamnă încolăcire, deoarece pangolinii când se simt amenințați, se încolăcesc ca o minge sau emit o secreție. Pangolinii au devenit rari deoarece localnicii îi vânează pentru carne, iar solzii lor sunt utilizați la ornarea obiectelor de artizanat și prepararea unor medicamente tradiționale. În fiecare an peste 100.000 de pangolini sunt obiectul braconajului, cu destinaţia China şi Vietnam. În aceste ţări, un kilogram din carnea lui poate ajunge într-un restaurant şi la 250 de dolari, iar un kilogram din solzii lui, despre care se spune că au proprietăţi curative magice, poate ajunge şi la 1500 de dolari. Animalele sunt vândute în pieţe, fie pentru mâncare, fie pentru vindecarea diferitelor boli şi afecţiuni.