LICEUL TEOLOGIC BAPTIST REȘIȚA

CÂND REÎNVIE SPERANȚA

de Janette Oke

AUTOR: Cîrpean Denisa

CORECTOR: Treica Marcel Leon

17 octombrie 2023
Cuprins:
★ capitolul 1 ★ capitolul 17
★ capitolul 2 ★ capitolul 18
★ capitolul 3 ★ capitolul 19
★ capitolul 4 ★ capitolul 20
★ capitolul 5 ★ capitolul 21
★ capitolul 6 ★ capitolul 22
★ capitolul 7 ★ capitolul 23
★ capitolul 8 ★ capitolul 24
★ capitolul 9 ★ capitolul 25
★ capitolul 10 ★ capitolul 26
★ capitolul 11 ★ capitolul 27
★ capitolul 12 ★ capitolul 28
★ capitolul 13 ★ capitolul 29
★ capitolul 14 ★ capitolul 30
★ capitolul 15 ★ capitolul 31
★ capitolul 16

INTRODUCERE:
Lǎsându-și prietenii în urmǎ, Elizabeth și Wynn iau în primire noul post al
Poliției Cǎlare, mult mai înapoiat din nord-vestul Canadei. Elizabeth se simte
din nou stingherǎ din cauza femeilor din comunitate care se tem sǎ vorbeascǎ cu
ea. Cei doi soți se gândeau cǎ deja s-au confruntat cu cele mai mari greutǎți și
dezamǎgiri, însǎ satul în care sunt acum le pune și mai mult la încercare
credința, curajul și dedicarea.

REZUMATUL CǍRȚII:
★ capitolul 1
Lǎsându-și prietenii în urmǎ, doi soți credincioși și iubitori,
Elizabeth, o învățătoare care își iubea elevii foarte mult și Wynn
împreunǎ cu câinele lor, Kip, fac o călătorie de 4 zile, peste dealuri și
câmpii, pentru a ajunge din Beaver River în Smoke Lake, pentru a lua în
primire noul post de polițist al lui Wynn.
 Elizabeth fusese foarte agitatǎ pe drumul spre noua casǎ din cauza
fricii ei de necunoscut. Pentru cǎ trebuia sǎ își lase toți prietenii acolo,
în vechiul sat în care au locuit și să o ia de la capăt.
★ capitolul 2
Toți oamenii din sat erau curioși sǎ își vadǎ vecinii noi, Elizabeth îi salutǎ și le
zâmbește, dar oamenii nu fac același lucru.
Ajunși la noua locuințǎ Elizabeth este dezamǎgitǎ, deoarece noua
casǎ era una micǎ și dǎrǎpǎnatǎ. Elizabeth îi spune soțului ei cǎ
se vor descurca deocamdată, iar acesta îi sugereazǎ sǎ meargǎ sǎ
facǎ o plimbare, sǎ gǎseascǎ un loc cu umbrǎ.
Ajunsǎ la un mic lac, femeia se bucurǎ de priveliștea frumoasǎ și aerul curat.
★ capitolul 3
Când soarele începe sǎ apunǎ, Elizabeth se îndreaptǎ spre casǎ.
Mergând prin pǎdure, femeia se îngrijorǎ, deoarece îi era fricǎ sǎ nu se fi
pierdut, dar într-un final a ajuns la casa micǎ și dǎrǎpǎnatǎ.
Ajunsǎ acasǎ, aceasta îl vede pe soțul ei descǎrcând și punând
lucrurile la loc. Când o vede, Wynn începe sǎ îi punǎ întrebǎri, iar
Elizabeth începe sǎ îi povestească despre lacul pe care l-a găsit.
★ capitolul 4
În următoarele zile cei doi soți au fost ocupați cu despachetarea,
sortarea și reîmpachetarea lucrurilor de care nu aveau neapărat nevoie.
★ capitolul 5
Elizabeth este marginalizatǎ de oamenii, dar mai ales de femeile din sat,
deoarece este singura femeie albǎ de acolo. Aceasta se simte singurǎ, în ciuda
companiei lui Wynn și a câinelui lor.
Ea încearcă sǎ se împrieteneascǎ cu lumea de acolo, dar în zadar.
Totuși Elizabeth nu își pierde credința, ci dimpotrivǎ își pune tot mai
mult încrederea în Dumnezeu.
★ capitolul 6
Elizabeth se întoarse din aventura ei în pǎdure, unde a cules fructe de pǎdure
și unde a gǎsit un sconcs care a împroșcat-o cu un miros teribil. Când a ajuns în
sat toți oamenii și copiii au intrat în case, aproape leșinați de mirosul îngrozitor
emanat de sconcs.
★ capitolul 7
În fiecare zi când îl scotea pe Kip la plimbare, Elizabeth saluta şi le
zâmbea femeilor indiene, fiind tot mai dedicatǎ sǎ îşi facǎ prietene în
noul sat. Dar femeile continuǎ sǎ o ignore.
★ capitolul 8
 Deși nu fuseserǎ niciodatǎ invitați la asemenea slujbe și ceremonii, Elizabeth
și Wynn auzeau și vedeau cum oamenii din sat își manifestau credința.
Unele slujbe se țineau într-o clǎdire lungǎ și joasǎ, iar altele în aer liber.
La început, sunetele ciudatelor bubuituri și incantațiile în liniştea
nopții erau stranii pentru cei doi soți. Pe parcurs au înțeles cǎ acești
indieni credeau în puterea magicǎ și supranaturalǎ a incantațiilor și a
dansurilor.
Indienii din acel sat nu vǎzuserǎ niciodatǎ un misionar creștin, nici mǎcar nu
auziserǎ de Dumnezeu.
★ capitolul 9
Într-una din primele zile mai cǎlduroase, Wynn îi sugereazǎ lui Elizabeth sǎ
iasǎ împreunǎ. Ea a fost de acord cu toatǎ inima.
Ei împacheteazǎ puținǎ mâncare, apoi pleacǎ. Ei ajung la un om care s-a ars,
deoarece a dormit prea aproape de cǎrbunii din foc și i-au luat foc hainele.
Wynn îl consultǎ, îi dǎ o alifie și apoi pleacǎ.
★ capitolul 10
Elizabeth și Wynn se bucurǎ de cǎldura de primǎvarǎ și se apucǎ sǎ caute un
loc de grǎdinǎrit.
Când au ajuns la locul stabilit cei doi încep sǎ sape, dar dupǎ scurtǎ
vreme Wynn găsește niște obiecte ciudate în pǎmânt. Ei și-au dat seama
cǎ erau de fapt niște obiecte folosite de un vraci.
★ capitolul 11
Dupǎ cinǎ, Elizabeth și Wynn merg la grǎdina lor, unde au plantat fructe și
legume. Tot acolo Wynn își ține câinii. Elizabeth vrea sǎ meargǎ acolo pentru a
cunoaște câinii lui Wynn și pentru a le da mâncare.
Când au ajuns acolo cei doi vǎd cât de mare le-a crescut grǎdina.
★ capitolul 12
Elizabeth se bucurǎ deja de câteva legume crescute. Ea le-a îngrijit, iar dupǎ
ce erau bine coapte le-a împǎrțit indiencelor din sat.
Într-o zi când se îndrepta spre grădinǎ, Elizabeth aude doi oameni
vorbind urât despre ea. În acel moment femeia se roagǎ la Dumnezeu.
★ capitolul 13
Deoarece era foarte cald, soarele arzând pǎmântul, iar în pǎmânt apǎruserǎ
crǎpǎturi. Solul își pierduse de mult umiditatea pentru cǎ nu a plouat de mult.
Elizabeth se roagǎ la Dumnezeu sǎ dea El ploaie, în timp ce merge spre grǎdinǎ.
Un nor apǎru pe cer, însǎ nu venea dinspre apus sau miazǎnoapte, ci dinspre
rǎsǎrit. Dupǎ un moment lumea și-a dat seama cǎ nu era un nor de ploaie, ci era
fumul care venea din pǎdurea care tocmai a luat foc.
 Elizabeth face un plan pentru a opri focul. Cheamǎ toți indienii din sat sǎ
meargǎ la lac. În tot acest timp Elizabeth se roagǎ la Dumnezeu sǎ reușeascǎ sǎ
stingǎ focul.
★ capitolul 14
Focul a ajuns pânǎ în sat și se îndrepta cǎtre lac, unde erau toți oamenii.
Când focul a ajuns la malul lacului,unde se aflau oamenii, vântul își schimbǎ
direcția, trimițând focul de unde a pornit. Iar încet, încet focul își pierde din
ferocitate.
Elizabeth mai rostește o rugǎciune, multumindu-I lui Dumnezeu pentru cǎ
focul s-a oprit.
★ capitolul 15
Elizabeth merge la grǎdinǎ pentru a vedea dacǎ câinii lui Wynn sunt bine și
dacǎ grǎdina cu legume nu a ars. Totul era bine în grǎdinǎ, majoritatea
legumelor au supraviețuit, însǎ un câine de al lui Wynn a murit, iar ceilalți erau
aproape leșinați de cǎldura și fumul focului
Elizabeth fǎcu mâncare pentru toți sǎtenii din alimentele pe care un om le-a
adunat în grabǎ din magazinul lui înainte sǎ ia foc satul.
★ capitolul 16
Câinii din sat alergau dupǎ un elan pentru a-l vâna. Fericitǎ, Elizabeth îi
mulțumește lui Dumnezeu cǎ și azi au ce mânca.
În timp ce mâncarea fierbea pe foc, femeia se duse sǎ le dea restul ce a rǎmas
din animal, câinilor lui Wynn.
★ capitolul 17
Elizabeth era nerǎbdǎtoare ca Wynn sǎ ajungǎ în sat, dar mai trebuia sǎ
aștepte încǎ o zi sau douǎ pâna se va întoarce. Acesta era plecat la muncǎ de 3
zile și nu știa de incendiul ce a acoperit satul.
★ capitolul 18
Niște voci de bǎrbați o trezește pe Elizabeth din somn. Aceasta când se ridicǎ
din culcușul ei, încearcǎ sǎ îl caute pe Wynn cu speranța cǎ s-a întors de la
muncǎ, dar nu îl gǎsește. În schimb vede mulți bǎrbați care s-au întors la soțiile
lor de la o ceremonie care a avut loc mai departe de sat.
Un om, adicǎ șeful tribului, vine la Elizabeth sǎ îi mulțumeascǎ pentru tot ce a
fǎcut pentru ei și satul lor.
★ capitolul 19
Şeful tribului este convins cǎ Elizabeth are puteri și cǎ face leacuri
tari, deoarece el a vǎzut cǎ grǎdina lui Elizabeth a fost ocolitǎ de foc
și creșteau plante, legume și fructe tot mai mari și mai multe.
 ★ capitolul 20
Elizabeth îi spune șefului tribului cǎ nu are asemenea puteri, deoarece ea este
o femeie albǎ și știe foarte puține despre farmecele indiene. În schimb ea crede
în Dumnezeu și este digurǎ cǎ El a fǎcut sǎ creascǎ plante în grǎdina în care se
temea toatǎ lumea sǎ calce.
★ capitolul 21
La sfârșitul zilei apare și Wynn din cǎlǎtoria lui pe care a avut-o la muncǎ.
Elizabeth foarte entuziasmatǎ merge și îl ia în brațe. Iar apoi cei doi soți stau de
vorbǎ despre incendiul din sat.
★ capitolul 22
Elizabeth și Wynn merg la vechea lor casǎ din satul incendiat pentru a vedea-
o. Cei doi vorbesc despre mai multe lucruri în drumul spre ceilalți oameni.
Dupǎ ce vorbește ore în șir cu șeful tribului, Wynn ia o foaie de hârtie și scrie
pe ea nevoile satului.
★ capitolul 23
Indiencele din sat o includ și pe Elizabeth în discuțiile lor, însǎ cu
timiditate. Şi chiar au mers la focul ei pentru a bea cu ea ceai, astfel
lucrurile încep sǎ progreseze în viața socialǎ a celor doi soți și în
înțelegerea cu ceilalți oameni.
★ capitolul 24
Wynn o ia pe Elizabeth și se îndreaptǎ spre ieșirea din tabǎrǎ pentru a purta o
discuție foarte serioasǎ cu ea.
Acesta îi spune cǎ a primit o scrisoare de la locul de muncǎ în care scrie cǎ cei
doi soți trebuie sǎ se mute într-un alt loc pânǎ la lǎsarea iernii, deoarece nu se
poate construi nicio casǎ într-un timp atât de scurt.
★ capitolul 25
Şeful tribului aflǎ cǎ cei doi soți se vor muta, iar acestǎ fu neplǎcut
surprins și insistǎ sǎ fie fǎcutǎ prima casǎ pentru Elizabeth și
Wynn.
Dimineața urmǎtoare Elizabeth și Wynn au avut o despǎrțire tristǎ, deoarece
trebuiau sǎ își lase toți prietenii cu care s-au înțeles atât de bine în ultimele zile
și sǎ o ia de la capǎt, cu alți oameni noi, alți vecini noi și o altǎ casǎ.
★ capitolul 26
Cei doi ajung la noua lor casǎ, nu era o clǎdire mare, dar era destul de
spațioasǎ și confortabilǎ. Când ajung, își despacheteazǎ puținele lucruri care le-
au mai rǎmas.
 În prima duminicǎ pe care cei doi au petrecut-o în noul sat, nu s-au dus la
serviciul de închinare de la bisericǎ,deoarece nu aveau haine potrivite pentru a
ieși din casǎ, în urma incendiului.
Datǎ fiind situație ei stabilesc sǎ se închine acasǎ.
★ capitolul 27
În dimineața următoare, pastorul bisericii îi viziteazǎ, urându-le bun
venit în noua bisericǎ și exprimându-și dorința de a deveni o parte
activǎ a congregației. O invitǎ pe Elizabeth sǎ fie învǎțǎtoare pentru
copiii de la bisericǎ, iar aceasta acceptǎ cu mare drag. Apoi pe Wynn îl
invitǎ într-un grup de bǎieți, acesta acceptând și el.
★ capitolul 28
Elizabeth era entuziasmatǎ de noua ei clasǎ de la școala duminicalǎ, i se
încredințase o clasǎ de 6 copii cu foarte multǎ energie.
Pe parcursul zilei douǎ mame o abordarǎ pe Elizabeth întrebând-o dacǎ vrea
sǎ predea lecții de pian fiicelor lor. Femeia acceptǎ fǎrǎ nicio ezitare.
★ capitolul 29
Iarna a venit foarte repede și la cei doi soți, dar fusese o iarnǎ neobișnuitǎ
pentru Elizabeth, deoarece în loc sǎ aducǎ lemne și sǎ topeascǎ zǎpada pentru a
pǎstra focul aprins și pentru a usca rufele, ea preda lecții de pian pentru fete, iar
bǎieților le fǎcea prǎjiturele. Munca ei fizicǎ era mult mai ușoarǎ, însǎ zilele îi
erau pline.
★ capitolul 30
Elizabeth și Wynn iau în primire un adolescent orfan pe nume Henry. Ei îl
integreazǎ pe bǎiat în bisericǎ fiind parte din clasa de la școala duminicalǎ la
care predǎ Elizabeth.
★ capitolul 31
Elizabeth fǎcea lecții în fiecare searǎ cu Henry, deoarece acesta frecventa
școala cu foarte multe întreruperi.
Henry era un bǎiat cuminte care își fǎcea datoria fǎrǎ sǎ îi reaminteascǎ
cineva. Cei doi soți îl îndrǎgeau foarte mult pe bǎiat.

CONCLUZIE:
Noi nu trebuie sǎ judecǎm pe nimeni, mai ales pe cei pe care nu îi cunoaștem,
cum au fǎcut oamenii indieni, iar dacǎ cineva ne judecǎ, nu trebuie sǎ le dǎm
importanțǎ. În schimb, trebuie sǎ ne punem încrederea în Dumnezeu și sǎ ne
apropiem tot mai mult de El, cum au fǎcut Wynn și Elizabeth.